x

Read Microsoft Word - vol III Pr. Marcu.doc text version

1

2

Acest volum este dedicat obtii Mnstirii Putna i Stareului ei, arhimandritul Melchisedec Velnic, care au sprijinit duhovnicete, material i logistic realizarea întregii lucrri.

3

Aducem calde mulumiri celor care au susinut financiar documentarea, redactarea i tiprirea volumului de fa: Familia Corneliu i Nataa Paraschivescu din Bucureti, Familia Leopold i Altanca Biesiadovschi din Rdui, Familia Dan i Anda-Ecaterina Popescu din Bucureti, Familia Marian i Anca Tudorache din Bucureti, Familia Clin i Ioana Niculescu din Bucureti, Fraii Lucian i George Neacu din Focani.

4

IEROM. MARCU PETCU PR. ADRIAN PINTILIE

NICOLAE LIHNCEANU RAMONA-ANCA CREU

PAGINI

DIN ISTORIA MONAHISMULUI ORTODOX ÎN REVISTELE TEOLOGICE DIN ROMÂNIA

***

CULTUR, ART, DOCUMENTE

Carte tiprit cu binecuvântarea Înaltpreasfinitului PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei i Rduilor

EDITURA BIBLIOTECII NAIONALE A ROMÂNIEI EDITURA MITROPOLIT IACOV PUTNEANU 2011

5

Reviste utilizate la alctuirea acestei lucrri:

Biserica Ortodox Român (1881-1989); Mitropolia Moldovei i Sucevei/ Teologie i Via (1925-2007); Mitropolia Ardealului/ Revista Teologic (1956-2007); Mitropolia Olteniei (1950-2007); Mitropolia Banatului/Altarul Banatului (1947-2007); Glasul Bisericii (1945-2007); Studii Teologice (1949-2007); Ortodoxia (1949-2007); Amvonul, Bucureti (1891-1893); Apostolul, Bucureti (1900-1901 i 1924-1943); Biserica i coala, Galai (1889-1897); Buletinul Eparhiei Argeului, Arge (dup 1926); Buletinul Eparhiei Huilor, Hui (1924-1934); Calea Vieii, Curtea de Arge (1904-1912); Candela, Cernui, (1882-1914; 1923-1946); Consolatorul, Bucureti (1879-1880; 1898-1904); Cronica Huilor, Hui (din 1934); Cronica Romanului, Roman (dup 1924); Cuvântul Adevrului, Rm. Vâlcea (1902-1909); Fântâna Darurilor, Bucureti (dup 1923); Îngerul, Buzu (1925-1940); Menirea Preotului, Rm. Vâlcea (1890-1898); Pstorul Ortodox, Piteti (1904-1912; dup 1923); Pstorul Tutovei, Bârlad (dup 1923); Revista Ortodox, Bucureti (1912-1916); Revista Societii clerului argeean ,,Fria", Piteti (1900-1904); Revista Teologic, Iai (1883-1887); coala i Biserica, Bucureti (1898-1914); Viaa Ilustrat, Sibiu i Cluj (1934-1940); Viaa Monahal, Iai-Cetuia (din 1933); Viitorul, revist bisericeasc i didactic, Iai (1898-1904); Bucureti (1904-1916); Vocea Bisericii, Bucureti (1894-1896); Revista de Istorie Bisericeasc, Bucureti (1943).

Referent tiinific: Teologie ­ Lector Dr. Ionu-Alexandru Tudorie de la Facultatea de Teologie din Bucureti Istorie ­ Cercet. Dr. Oana Mdlina Popescu din cadrul Institutului ,,Nicolae Iorga" din Bucureti Colaboratori: Conf. Dr. Elena Târziman, Director General al Bibliotecii Naionale a României Arhim. Policarp Chiulescu, Director al Bibliotecii Sfântului Sinod Ion-Drago Vldescu, Secretar General, Editurile Patriarhiei Române Ierod. Paulin Iluc, Mh. Atanasie Avram de la Mnstirea Putna, judeul Suceava Bibliografi Gabriela Dumitrescu, Alexie-Marian i Nicoleta Emandache de la Biblioteca Academiei Române Prof. Cristina Viega, Prof. Iulia-Ctlina Rei, Prof. Rodica Onciu, Prof. Maria Blei, Prof. Virua Irimescu din oraul Rdui, judeul Suceava Prof. Elena Andriescu din comuna Putna, judeul Suceava Tehnoredactare i Coperta: Mh. Iachint Sabu de la Mnstirea Putna, judeul Suceava Ing. Violeta Negrea din Bucureti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România / ierom. Marcu Petcu, Nicolae Lihnceanu, pr. Adrian Pintilie, Ramona-Anca Creu ; tiprit cu binecuvântarea Înaltpreasfinitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei i Rduilor. - Bucureti : Editura Bibliotecii Naionale a României ; Putna : Mitropolit Iacov Putneanul, 2011. 3 vol. ISBN 978-973-8366-20-6 Vol. 3. : Cultur, art, documente. - 2011. - ISBN 978-973-8366-23-7 ; ISBN 978-60692292-7-9 I. Marcu Petcu, ieromonah II. Lihnceanu, Nicolae III. Pintilie, Adrian IV. Creu, Ramona-Anca 271(498) Volumul este disponibil în format electronic pe: http://www.centrulstefancelmare.ro/ro/publicatii/#imo-3 http://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/pagini%20din%20istoria%20monahismului%20ortodox.pdf

6

CUVÂNT ÎNAINTE

n trecutul istoric al vie ii noastre m onahale, cultura i arta au constat din traducer i din operele Sfinilor Prini, cri de înv tur i zidire sufleteasc. Popularizarea lor s-a f cut la început pe calea manuscriselor (mai târziu a tipografiei) i prin pictarea de sfinte icoane, ,,cri" de teologie pe în elesul fiecrui bun cre tin. În dom eniul cântrilor bisericeti monahii notri nu au fost atât copiatori ale unor cânt ri bisericeti din rile vecine ortodoxe ci au întocm it ei înii cântri în duhul înv turii Sfintei noastre Ortodoxii cu o contribu ie proprie la îmbogirea formulelor melodice care s ajute sufletul spre înlarea lui întru propirea tririi duhovniceti. Sfintele icoane zugrvite pe pereii bisericilor, pe lem n sau pe pânz aplicat pe lem n, brodate, scu lptate sau lucrate în m etal, constituie astzi valori de patrimoniu naional. Pentru a transm ite mesajul, icoana a re rostul ei i anume acela de oglindire a vie ii de sf inenie a persoanelor zugr vite, al dem aterializrii i transfigurrii naturii. Flora, fauna i relieful au nevoie ca m eterul iconar s triasc o via de cum ptare, de înfrânare, înduhovnicindu-se, sfin indu-i viaa prin împrtirea din h arul Sfintelor Taine, îndeoseb i împrtirea cu Trupul i Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pr in statutul lor duhovnicesc, monahii pot m ai lesne s se p regteasc sufletete pentru a picta o icoan i chiar a traduce din operele Sfinilor Prini, lucrare care cere nu numai cunotine în domeniul lingvistic ci i o trire duhovniceasc, aa cum a avut-o Sfântul Printe care a s cris cartea respectiv de înv tur i zidire sufleteasc. Frumosul artei bisericeti nu aparine atât frumosului estetic, cât mai ales frumosului m oral, frumosului virtuilor cretineti. Cultura crii nu const în înmagazinare de cunotine în minte, ci în cuno tine de învtur moral-duhovniceasc, învtur cum s te lepezi de patim i, ca s se s lluiasc în tine Duhul Sfânt, Vistierul buntilor i Dttorul de via venic. Cultura promovat de m nstirile noastre a f ost o cultu r a sufletulu i în primul rând i apoi una a minii, a minii pentru a se înduhovnici i nu pentru a se înla prin îngâmfare, slav deart. Cultura i arta din m nstirile noastre au fost create sub îndrum area permanent a învturii Sfintei noastre Ortodoxii privind desvârirea sufleteasc a omului. Purtând în chip tainic i pecetea nevoinelor duhovniceti a

Î

7

meterului operei, ea cucerete sufletul; amintirea lor rmâne permanent nu numai în m inte, ci i, mai ales, în suf let, deoarece cultura i arta noastr bisericeasc sunt percepute nu num ai cu ochii trupului, ci, în prim ul rând, cu ochii sufletului, cu ochii chipului lui Dumnezeu din om care tinde sp re desvârire aa cum dorete cerbul apele izvoarelor. În perioada regimului comunist-ateu vizitatorii mnstirilor veneau ca turiti i se înto rceau ca pelerini, cre tini întrii în cred in, în adev rul i frumuseea sfintei noastre credine ortodoxe. În lcaurile monahale au fost create opere de cultur i art cu un specific al sufletului nostru, având ca model opere de referin aparinând rilor din familia noastr ortodox cu care am avut legturi permanente, amintite în lucrarea de fa. Specificul culturii i artei noastre a însem nat o îm bogire a m ijloacelor de exprimare i înelegerea mesajului de sfinire a vieii noastre; cultura i arta din m nstirile noastre au însemnat ceea ce Nico lae Iorga a num it pentru rile Române ,,Bizan dup Bizan"; au însemnat nu numai o continuare a unei tradi ii de cultur i art, ci i o nou treapt spre des vârirea fr de sfârit în cele ale vieii de sfinenie prin harisma culturii i artei cretine i naionale, în acelai timp cultur i art care înseamn slava i cinstea poporului, a neamului nostru, care vor fi prezentate la sfâr itul veacurilor în faa tronului de judecat a lui Dumnezeu (Apoc 21, 26). Binecuvântm strdania alctuitorilor i ostenitorilor acestei lucrri preioase pentru zidirea sufleteasc a celui care va citi aceste valoroase pagini!

PIMEN

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI I RDUILOR

8

PREFA

ltimul volum al ghidului b ibliografic dedicat istoriei monahismului ortodox reflectat în revistele bisericeti din România, atât cele care înc se mai tipresc, cât i cele care, din varii m otive, au încetat s mai fie publicate, acop er o arie tematic extrem de interesant: cultura i arta în viaa monahal. Astfel, de la arhitectura l caurilor de cult ale unor mnstiri, sunt trecute în revist toate indicaiile bibliografice care se refer la pictura (exterioar i interioar), icoane, gravuri, sculpturi, broderii, articole de orfevrrie, clopote, pom elnice i alte îns emnri, manuscrise i tiprituri, traduceri ale Sf intei Scripturi în lim ba român, centre tipog rafice, colile monahale, relaiile cu Sf ântul Munte Athos i cu Bisericile Ortodoxe surori, relaiile cu eterodocii, relaia dintre Biseric (în special reprezentanii vieii monahale) i Stat în rile Române, activitile filantropice dezvoltate de diferite lavre m onahale, precum i indicarea unor docum ente inedite din Condicile Mitropoliilor din Ungrovlahia i Moldova. Relaia dintre cultur i art, pe de o parte, i centrele monahale importante de pe teritoriul României, pe de alt parte, este extrem de uor de conturat: pân la organizarea Rom âniei moderne începând din a doua jum tate a secolului al XIX-lea, lav rele monahale au fost cele care reu iser s devin, dup modelul clasic bizan tin, adevrate coli de form are intelectual. Aici erau preluate diverse curriculae colare, erau pregtii copiti de manuscrise i traductori, precum i meteri iconari, sculptori, etc. În mod cert, foarte multe dintre indicaiile bibliografice incluse în aces t volum vor completa informaiile volumelor speciale dedicate culturii i artei din mnstirile României Mari, precum i colecia Documenta Romaniae Historica. Astfel, nu doar cei interesa i de aceste direcii de cercetare din spaiul Bisericii vor fi îmbogii prin referinele de prim mân furnizate de acest volum, dar în special to i cercettorii din zona istor iei laice care erau obinuii pân de curând s apeleze în exclus ivitate la arhivele instituiilor de Stat pentru documentare vor descoperi o bogat surs de informare.

9

U

De asemenea, efortul celo r patru au tori este vizibil. Aceea i împrire judicioas a m aterialul, aranjat în m od intuitiv, va ajuta pe orice cercet tor ajuns în fa a acestui volum s descopere cu u urin indicaiile folositoare. Numrul relativ m are de publica ii periodice consultate pentru alc tuirea acestui ghid b ibliografic ofer senzaia de exhaustivitate, inta oricrui cercettor pasionat. Mulumim tuturor c elor care s-au os tenit s ofere ce lor interesai un material necesar în vederea abo rdrii oricrei teme dedicate culturii i artei dezvoltate în relaie cu mnstirile româneti.

Bucureti, 10 octombrie 2011

I.-A. T.

10

I. STUDII I MATERIALE DESPRE CULTUR I ART LA NIVEL GENERAL

***, ,,Odoarele vechi biserici", în: Menirea Preotului VII (1896), 8, p. 1-3. Se amintete despre importana conservrii tuturor obiectelor vechi de cult bisericesc, acestea fiind pstrate fie în muzeul din Bucureti, fie în diverse mnstiri. ***, ,,Din sfintele odoare luate la muzeul din Bucureti, de pe la m onastirile din Eparhia Râmnicului Noul Severin", în: Cuvântul Adevrului V (1906), 15, p. 115-116. La Bucureti, în 1902, a ap rut o brour în lim ba francez intitulat ,,Arta religioas la muzeul din Bucure ti", de Jules Brun, cu o prefa de Gr. Tocilescu, în care sunt cuprinse toate obiectele de cult i în special c ri bisericeti, adunate de la mnstirile Tismana, Cozia, Bistri a, Horezu i Brâncoveni. Se preia din bro ur i enumer aceste sfinte odoare, ocupându-se doar de c rile liturgice i de rugciune: ,,Evanghelia", caligrafiat de mâna Sf. Nicodim de la Tismana ­ text slavon, pe pergament, ,,Evanghelia" de la Sf. Du mitru din Galai, ,,Evanghelia slavon" ­ m anuscris, pe hârtie danez , druit Mnstirii Bistria de jupânul Marcea, ma re postelnic i soia sa Marga în vrem ea lui Neagoe Basarab, ,,Evanghelia" de la Horezu ­ text grecesc i românesc, tiprit în Bucureti, la 1693 în tipografia Sf. Mitropolii, ,,Liturghia" druit Mnstirii Tismana de logof tul Matei, dou ,,Evanghelii" de la Horezu, ,,Cartea de rugciuni" a lui Neagoe Basarab, ,,Evangheliile" imprimate în limba slavon pe pergament. Se nu este finalizat. ***, ,,Din sfintele odoare luate la muzeul din Bucureti, de pe la monastirile din Eparhia Râmnicului Noul Severin", în: Cuvântul Adevrului V (1906), 16, p. 125-126. Se continu informaiile preluate din broura în limba francez intitulat ,,Arta religioas la m uzeul din Bucure ti", de Jules Brun, cu o prefa de Gr. Tocilescu, vorbind despre ,, Epitafe", ,,Alte brodrii i strofe", ,,Argint rii", titluri de odoare luate la muzeul din Bucureti. ***, ,,Din sfintele odoare luate la muzeul din Bucureti, de pe la m onastirile din Eparhia Râmnicului Noul Severin", în: Cuvântul Adevrului V (1907), 17 i 18, p. 138-139. Se reproduc în cont inuare informaii preluate din bro ura în lim ba francez intitulat ,,Arta religioas la muzeul din Bucure ti", de Jules Brun, cu o prefa de Gr. Tocilescu, vorbind despre cui i cdelnie, cruci, chivote, icoane. 11

Urscescu, V., econom, ,,Vechile noastre monumente religioase i odoarele lor", în BORom XLI (1922-1923), 8, p. 570-575. Izvorul vechilor opere de art a fost religia. Autorul spune: ,,neamul românesc nu are în fiin alte monumente decât cele religioase". Biserica a fost instituia care a pstrat limba i naionalitatea românilor transilvneni. Cele mai vechi biseri ci ale noastre au fost fcute din lemn ­ Drago Vod a ridicat o biseric din lemn la Olov (Volov), care a fost înlocuit de tefan cel Mare cu una din zid; Bogdan I a ridicat o biseric din lemn la Rdui, care a fost înlocuit de Alexandru cel Bun cu una din zid. Una dintre cele mai vechi biserici de crmid de la noi din ar este Biseric a domneasc din Curtea de Arge, unde s-au descoperit morminte ale domnitorilor Basarabi din secolul al XIV-lea. Bi sericile din zid sunt f cute dup arhitectura bizantin, dar la ele se pot observa atât influenele autohtone, cât i cele strine. Autorul scrie c în fruntea vechilor noastre biserici stau biserica Curte a de Arge i biserica Trei Ierarhi din Iai. Dup aceea, V. Urs cescu arat rolul de seam pe care l-au a vut mnstirile în trecut. Aici au înflorit artele, de aici s-a rspândit cultura, urmând o serie de argumentri: - de la Sfântul Nicodim ne-a rmas o ,,Evanghelie" scris pe pergament în 1403; - la M nstirea Bistria s-a s cris cel mai vechi pomelnic al domnitorilor moldoveni i cea mai veche cronic moldoveneasc, iar o astfel de lucrare s-a gsit i la Mnstirea Putna. - la unele m nstiri s-au tip rit pentru cretinii din Orient, cu cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu, c ri în limbile slav, greac, arab i georgian prin osârdia lui Antim Ivireanu. - în prim a jumtate a secolului al XVII-lea s-a început tiprirea crilor în limba român iar în mnstiri existau coli unde se înva carte ­ este amintit aici ca dascl al lui tefan Vod fiul lui Petru Schiopu, ieromonahul Teodosie Barbovschi. Limba oficial pân în 1650 a fost slavona. Mnstirile au fost cele care în vremuri de restrite au fost cet i de aprare i se d ca exemplu faptul c domnul Racovi Vod s-a retras la Mnstirea Cetuia unde s-a ap rat de ungurii lu i Feren. La 19 23 doar la Mnstirea Neam se mai pstra vechiul turn de observaie. Tot în mnstiri s-au cultivat artele precum: pictura, sculptura, miniaturistica, astfel pe ,,Evangheliarul" de la Vorone întâlnim chipul lui tefan cel Mare. Se amintete mai departe de M nstirea Lipov de lâng Vaslui care er a la 1923 biseric parohial. Se spune c s-a mai numit i Mnstirea Zugravilor, un de conform tradiiei au vieuit clugri zugravi. La Biserica domneasc de la Curtea de Arge s-a a juns la vechea pictur ce data dinainte de anul 1400; chipul dom nului Mircea cel Btrân pictat la Cozia este o copie, dar este cel adevrat; doamna Despina a lui Neagoe Basarab s-a clugrit dup moartea fiului ei Teodosie, sub numele de Platoniada, iar Stana fiica ei cea mare s-a clugrit sub num ele de Sofronia pentru a-i ispi pcatul (otrvirea lui tefni Vod); Teodora, mama lui Mihai Viteazu s-a c lugrit sub numele de Teofana; Barbu Craiovescu s-a clugrit sub numele de Pahomie la Mnstirea Bistria; în secolul al XV-lea g sim doi domni foti clugri, Vlad Clugrul i Radu Paisie, care 12

au avut înainte de c lugrire numele de Petru; în Moldova, Jol dea a fost trimis în mod silit la clugrire; Mnstirea Snagov era destinat pentru a se îngropa condamnaii politici la m oarte; instituiile spitaliceti îi au începutul în spitale vechi mnstireti numite bolnie. Urscescu, V., econom, ,,Vechile noastre monumente religioase i odoarele lor", în: BORom XLI (1922-1923), 9, p. 624-632. Articolul este alctuit din dou pri. În prima parte sunt prezentat e mai multe monumente care prezint sau amintesc de fapte dramatice sau glorioase din trecut. Autorul scrie c o parte din pisania bisericii M nstirii Probota, a lui Petru Rare, conine un rând care s-ar traduce as tfel ,,biserica a fost ridicat în al IV-lea an de stpânire împrteasc" fapt care arat cum erau socotii domnitorii în trecut. Se prezint monumentele i odoarele care amintesc despre fapte din trecutul nostru, prezentându-ne câteva exem ple. Sunt abordate pietrele de m ormânt, esturile, icoanele, crucile purttoare etc. a) Unele dintre pietrele de mormânt de la Mnstirea Snagov amintesc de lupta dintre Dneti i Drculeti, este vorba mai exact despre pietrele de mormânt ale fiilor i soiei postelnicului Dragomir, care arat c cei patru fii ai postelnicului fuseser omorâi de Mircea Ciobanu i de doamna Chiajna, iar mama lor, jupâneasa Marga, sa clugrit sub numele Eufrosina. Inscripia de pe piatra mormântal a jupânesei Marga este reprodus în articol. Tot la Snagov este zugrvit i familia doamnei Chiajna. Se dau urmtoarele exemple: piatra de mormânt de la Giseni a boierului Stroe din 1542 arat c moartea acestuia s-a datorat unei r scoale contra domnului; piatra de mormânt de la Mnstirea Dintr-un Lemn a lui Gheorghe, fiul lui erban Basarab, din 1739, arat cât de mult a pribegit acesta; piatra de mormânt a mitropolitului Iacob Stamate prezint informaii despre via a acestuia; pe piatra de mormânt a lui Stroe Buzescu (cpitanul lui Mihai Viteazu) este sculptat lupta acestuia cu nepotul hanului ttar iar pe piatra de m ormânt a clucerului Golescu, de la Viero , este sculptat moartea sa pe când lupta contra otilor lui Ioan Vod cel Cumplit. b) Sunt amintite dou esturi care se gsesc la M nstirea Putna, cea care a fost pus pe mormântul doamnei Maria de Mangop i cea în care se v d, fa în fa, domnul tefan i doamna Maria (fiica lui Radu). Prim a estur amintete de viaa trist pe care a avut-o doamna Maria de Mangop, iar cea de-a doua este dom inat de sentimentul veseliei. Mai este amintit i epitrahilul de m tase de la M nstirea Bistria (Oltenia) pe care gsim chipul lui Barbu Craiovescu. c) Icoane ­ o icoan dat Schitului Ostrov am intete despre durerea doamnei Despina (soia lui Neagoe Basarab) care dup ce i-a vzut mai întâi soul i apoi fiul mort s-a clugrit sub numele de Platonida. d) Cruci purttoare de inscripii ­ crucea ce a fost druit în 1663 Mnstirii Snagov de doamna Mara, so ia lui Grigorie Ghica, am intete de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino i de îmbolnvirea de epilepsie a fiului domnului. În a doua parte a articolului se am intete despre forma actualelor monumente. Multe din vechile ctitorii religioase au fost ref cute de-a lungul timpului. Prin acest proces s-a alterat sau chiar s-a schimbat în totalitate forma ini ial. Biserica Craio13

vetilor a fost ref cut de G. Bibescu i Barbu tirbei schimbându-i-se forma, din biserica lui tefan cel Mare din Hui (1494) nu a mai rmas decât pisania, iar restul a suferit numeroase modificri. Pentru a se preveni, pe viitor, continuarea acestor distrugeri s-au dat legi care s reglementeze chestiunea restaurrilor în anii: 1860, 1864, 1874, 1892, 1902, 1913, 1919. Autorul militeaz pentru ca vechile monumente s fie restaurate doar sub avizul celor de la Comisia Monumentelor Istorice, pentru ca astfel s nu se mai strice sau s se altereze forma, arhitectura monumentelor sau chiar a vechilor odoare bisericeti. Giuglea, G., ,,Coresi fac e cea dintâi apropiere între romani i rumâni", în: BORom LIII (1935), 5-6, p. 226-228. Autorul amintete de Grigore Ureche i cronica sa, îns susine, în mod inovator, c i mai înainte de ace ast surs exist o trimitere, desigur, mai vag, la matricea latin a poporului român. Pasajul din ,, Apostol", tiprit de Coresi, în 1563, surprinde filiera latin a neamului nostru. Contextualizând, este urmrit fragmentul în care Pavel i Sila sunt prini de ctre cetenii romani i dui înaintea autoritilor de ctre acetia, din colonia Filippi, Macedonia. În textul slav se spune ,, Romanilor", denumire ce a fost îm prumutat atât de cronicari, cât i de scriitorii i traductorii bisericeti. În ,,Codicele Voroneean" se zice, de asemenea, ,,Râmleni", autorul articolului precizând i variantele greceti, ca i pe cel e latine, surse de baz. În ,,Codicele lui Coresi", se afirma ,,noi Rumâni sântemu", fiind prim a legtur care se st abilete la noi între ideea de ,,Roman" i ,,Rumân". Aceast apropiere, consider autorul studiu lui de fa , nu poate fi considerat strict întâmpltoare, contextual. În acest caz, ,,greeala" s-ar fi putut comite dac traductorii i colaboratorii diaconului Coresi ar fi avut în fa un text latin, unde ar fi g sit numele de ,,Romani", pe car e l-ar fi tradus ,,Ro mâni", forma slav i cea greceasc fiind mult prea departe de cea româneasc. Lucrul poate fi, îns, verificat printr-un studiu sistematic, filologic. Un alt fapt surprinz tor ar putea fi acela c Mihail Moxa, în cronica sa din 1620, procedeaz la fel, asem narea izbitoare producând identificarea pân la confundare a celor dou nume. Mai târziu, înv atul mitropolit Dosoftei al Moldovei suprapune i el cele dou neamuri în ,,Vieile Sfinilor", nu din cauza lipsei de tiin, ci, dimpotriv, în cunotin de cauz în ceea ce prive te originea noastr latin, ca de altfel i la Miron Costin ori Grigore Ureche. Se poate aadar vorbi despre o legtur pe deplin contient, asumat. Prin acest periplu, autorul studiului tinde a crede c i preoii i traductorii lui Coresi au avut o intuiie, o vag ideea despre români i limba latin, prin contactul lor cu coala sailor. Prin urmare, prima licrire a i deii de latinitate, prima atestare a originii latine poate fi socotit ca venind din Ardeal, prin aceast carte bisericeasc de la 1563. N., I. ., ,,Note bibliografice", Petru Coriolan; ,,Arta româneasc în Transilvania", Sibiu, 1943, în: BORom LXII (1944), 7-12, p. 336-337. Recenzie. Petru Coriolan spune c bisericile din piatr din Transilvania exist datorit boierilor i voievozilor din ara Româneasc i Moldova. Se g sesc biserici în stil 14

bizantino-român, stil intermediar între stilul bizantin i cel apusean i stil aproape pur apusean. Se remarc biserici ca Densu, Prislop, Râmei, Cosma, Vad, Lupa etc. În 1927 în Transilvania erau 1274 de biserici de lem n. Cea mai veche dintre ele se gsete la Almaul Mic (Hunedoara) i dateaz din 1624. Autorul face o descriere general a bisericilor din lemn din Transilvania am intete despre pictura pe sticl i despre icoane. Cea mai veche icoan este cea a Sfântului Nicolae de la Mnstirea Vadului datând din 1531. Reli, S., prof. dr., ,,Cultura religioas în m nstirile noaste voevdodale", în: Candela (LV-LVI) 1944-1945, p. 1-12. În secolul al XIV-lea, c ând în rile Române s-a pus temelia unei vie i monahale practicate dup normele de la Sf. Munte Athos, prin Sfântul Nicodim de la Tismana, prin ucenicii lui i prin grija pentru bunurile sufleteti ale voievozilor notri, muli clugri din Bulgaria i Serbia s-au refugiat la nord de Dunre. În mnstirile noastre se întemeiaz biblioteci i coli de slavon cu un învmânt propriu, clugrii copiind cu mult sârguin crile necesare serviciului divin. În secolele XIV, XV i XVI, cultura slavon de la noi era în floare, fiind sporit prin focarele de cultur religioas din mnstiri. Cel mai mare crturar a fost un mare logoft al lui Mircea cel Mare, care s-a clugrit i scria sub numele de ,,monahul Filoteiu". De asemenea, pe timpul lui tefan cel Mare, cultura religioas româneasc, în form slavon, cultivat în mnstirile din Moldova era foarte dezvoltat. La Academia Român se pstreaz 644 de manuscrise slavone, provenite din coleciile Muzeului de Antichiti i din arhivele mnstirilor principale din ara Româneasc i Moldova. Cele mai importante scrieri slavone sunt: un ,, Sbornic" slavon di n 1394, ,,Tratatele ascetice ale lui Ioan Da maschin", care se pstreaz la Mnstirea Sucevia (sec. XIV), ,,Tetra-Evangheliarul de la Humor", un ,, Tetra-Evangheliar" druit de tefan cel Mare M nstirii Putna la 23 martie 1488, un ,,Tetra-Evangheliar" dat de tefan Vod la Mnstirea Putna înainte de moartea sa, o ,,Evanghelie Apracos" de la Mnstirea Sucevia. Alte manuscrise din sec. al XV-lea pstrate la Mnstirea Putna sunt: un ,, Zlatoust" scris de clugrul Chiriac (1474); o o per de cuprins ascetic ,,Leastvia" sau ,,Scara lui Ioan Climax" (1472), un ,,Minei" (1468), un ,, Tipicon" (1431). Printre manuscrisele slavone din sec al XVI-lea sunt pstrate: un ,,Mineiu" la Mnstirea Putna (1504), un ,,Evangheliar" la mnstirea lipoveneasc din Fântâna Alb (1526), un ,,Sobornic" la Mnstirea Putna (1574). În secolul al XVI-lea, liter atura bisericeasc primete un avânt puternic prin activitatea crturreasc bogat a mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movil. La mijlocul secolului al XVII-lea începe, în locul m anuscriselor, seria crilor bisericeti tiprite în limba slavon din Moldova. Dup evaluarea unor cercet ri, numrul manuscriselor care s-au scris în rile Române s-ar ridica la aproxi mativ zece mii de exemplare. Capitolul 2, ,,În epoca începuturilor coalei româneti", conine informaii referitoare la colile înfiinate în mnstiri. Instrucia la mnstiri avea un cara cter religios i nu s-a m rginit numai la scris, citit i deprinderea limbii slavone, ci cuprindea în program a ei i cântrile bisericeti. Primele coli s-au înfiin at în m arile 15

mnstiri de la Tismana, Arge , Neam i Roman, în sec. al XIV-lea, iar în secolel e urmtoare, la Cozia, Bi stria Olteniei, Snagov din ara Româneasc, la Bistri a, Putna, Moldovia, Vorone i altele din Moldova . tefnescu, I. D., prof., ,,Pictura bisericeasc II", în: BORom LXIII (1945), 6, p. 213-220. Referindu-se la pictura din unele bazilici paleocretine, autorul constat c acestea au fost ornate cu picturi în m ozaic sau alte tehnici, înfiând teme nepotrivite, scene mitologice, p gâne, inspirate din via a oamenilor bogai ai lum ii elenistice. Descoperiri noi, realizate pe rmul Eufratului, au artat c în multe sinagogi evreieti sunt ilustrate teme liturgice, locuri i portrete din Vechiul Testament. Acestea ptrund, îns, cu greu în bazilicile paleocretine care, abia din secolul al IV-lea i urmtoarele pstreaz picturi murale, mai ales mozaicuri, inspirate din liturghii, Noul Testament, vieile sfinilor mari mucenici. Se observ, aadar, grija Sfin ilor Prini i îndreptrile impuse pictorilor, astfel încât pictura bisericeasc s ilustreze, s explice i s arate învtura cretin. Mozaicurile celebrelor ctitorii ale Sfinilor Împrai Constantin i Elena din Palestina, ruinate i des restaurate, p streaz totui multe elemente iconografice, ce le amintesc pe cele originale, al turi de alte diverse obiecte biseri ceti ce reproduc picturi murale i mozaicuri din bazilicile constantiniene. Toate acestea dovedesc faptul c pictura era considerat un vehicul al ideilor evanghelice, având rolul de a transforma în imagini explicri de ordin litur gic, evanghelic i istoric. Decorurile murale din Roma, Ravenna, Saloni c, Constantinopol, Africa cretin i Siria, dar i din ara noastr, fiind de o valoare artistic excepional, confirm ideea c Biserica a fost o adevrat coal, educând i prin imagine credincioii. Picturile bisericilor din Bucovina, Moldova, Transilvania, Oltenia i Muntenia sunt adev rate cri i formeaz mici enciclopedii teologice pline de erudi ie. În continuarea articolului, autorul realizeaz o descriere a mnunit a picturii din bisericile româneti, adugând c, astfel, iconografia, ca tiin, are un cuprins foarte bogat. tefnescu, I. D., ,,Pictura bisericeasc III", în: BORom LXIII (1945), 7-8, p. 293-301. Studiind pictura bisericeasc, autorul constat c aceasta este realizat, de cele mai multe ori, dup un an umit program iconografic considerat de arti ti canonic, impus de tradiia Bisericii i care vizeaz scenele i portretele ce trebuie zugrvite pe bolile i pereii unei biserici, locul pe care îl ocup acestea, ordinea i amnuntele cu care sunt înfiate. Adaug, îns i faptul c programele iconografice se difereniaz dup sursele de inspira ie, de la o epoc la alta, precu m i în funcie de zon , fiind mereu altele în Apus, la Bizan i în Orientul cre tin. Diferenierea devine mai complex, cci orice program iconografic se realizeaz i în leg tur cu tradi ia i cugetarea religioas a fiecrui popor, a fiec rei regiuni din lumea cretin, iar în rile de cultur i via religioas intens deosebirile sunt i mai puternice. Trebuie amintit i faptul c programul iconografic al decorului pictural a fost întotdeauna întocmit i în corela ie cu destina ia monumentului, cu dim ensiunile 16

edificiului, cu suprafe ele de pictat, cu hramul bisericii, cu inten ia ctitorului sau a decoratorului. Cum niciunul din aceste aspecte eseniale nu poate fi prevzut, autorul consider c ideea programului tip nu are temei tiinific. Aceast idee greit a unui program iconografic unic i stereotip are la baz un fel de manual de iconografie complicat, cu noiuni de ordine tehnic, numit ,,erminia". În urmtoarele pagini ale articolului, autorul realizeaz o prezentare a erminiilor, care au cir culat în rile noastre înc din secolul al XVII-lea, sub diferite înfiri, fiind considerate de artiti drept un cod sacro-sanct. Pe ele î i întemeiau program ul decorului, culegând t oate amnuntele compoziiei scenelor i prezentrii figurilor sfinilor. Aprând sub forma unor tratate de pictur întemeiate pe un numr de creaii alese drept model, erminiile s-au nscut din admiraia fa de acestea, precum i din nevoia de a descoperi reguli i metode care s îl orienteze pe de corator. Cu toate acest ea, ele se întemeiaz pe o catalogare neîneleas a unor lucrri artistice privite cu totul superficial i, din pcate, constituie o lovitur dat personalitii i creaiei artistului. În rile româneti, a rmas celebr erminia lui Dionisie din Furna de la Athos ce este rspunztoare de mediocritatea evident a decorurilor din ara Româneasc i Moldova, începând cu epoca lui Brâncoveanu i a lui Duca Voievod. Rolul lor nefast s-a manifestat prin faptul c i-au convins pe decoratori de i nutilitatea oricrui studiu al textelor religioase i a oric rei sforri de inspira ie sau cugetare personal , care constituie un l ucru fundamental în pictura religioas . Studiul textelor i a vie ii religioase, cunoaterea adânc a liturghiilor ofer artistului materialul indispensabil i prilejul de a cugeta, fcând astfel din iconografie o tiin complet. Vartolomeu, Diacul, ,,Monumentele noastre de art religioas", în: BORom LXXI (1953), 4, p. 346-361. Autorul, exemplificând amnunit, înfieaz cititorului grija deosebit pe care a purtat-o conducerea bisericeasc în frunte cu patriarhul Justinian pentr u repararea, restaurarea i conservarea monumentelor de art bisericeasc. Se trec e în eviden importana monumentelor religioase, ele fiind nu numai lcauri de cult sau bunuri de importan strict bisericeasc, ci, în acelai timp, bunuri ale poporului care, în cursul generaiilor, i-au marcat în ele amprentele luptelor politice i sociale. Sunt surprinse greelile care s-au fcut în decursul vremii, în problema restaurrilor, fiind date câteva exemple în acest sens: fresca de la M nstirea Dealul a fost acoperit cu tencuial, s-au suprapus picturile în ulei peste frescele din trecut sau au fost înlocuite cu cele apusene (exemplu fiind ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arge). Cel care a pornit organizat i metodic la repararea i restaurarea monumentelor de art religioas a fost patriarhul Justinian Marina, acesta coordonând activitile de reparare, rest aurare i construire a 70 de biserici i mnstiri de pe întreg cuprinsul rii, în perioada 1951-1952. De monumentele istorice s-a ocupat Serviciul Tehnic al Ad ministraiei patriarhale, care a colaborat cu Comisia Monumentelor Istorice. Lucrrile picturale au fost fcute de speciali ti care au lucrat sub îndrumarea i controlul Com isiei de Pictur din Administraia patriarhal. Articolul surprinde lucr rile efectuate la urm toarele mnstiri: Plumbuita, ctitoria lui Matei Basarab, biserica Col ea din Bucureti, 17

ctitorie de la 1700 a sp tarului Mihai Cantacuzino, M nstirea Antim din Bucureti, biserica Mnstirii igneti, ctitoria brâncoveneasc de la Hurezu, biserica M nstirii Cldruani, Mnstirea Pasrea, Mnstirea Borzeti, Vcreti. Demn de amintit este restaurarea realizat la M nstirea Zamfira, unde, dup grele str danii, pictorii Vântorul i Clinescu au reu it s scoat la iveal de sub stratul suprapus, prospeimea picturii lui Grigorescu. Se precizea z c, tot în aceea i perioad, s-au strmutat i recldit bisericuele din Breaza, s atul Cermegeti din Vâlce a, cea din Sinaia, la Schitul Techirghiol i cea din Predeal, la Schitul Dragoslavele. Articolul conine numeroase fotografii. tefnescu, D. I., ,,Spor fericit al averii noastre culturale: tezaurul de art revenit din U.R.S.S", în: BORom LXXV (1957), 1-2, p. 183-189. Duse în 1917 la Moscova, unele obiecte din tezaurul de art al rii noastre au revenit în vara lui 1957 la Muzeul de Art al R.P R. Autorul enum er ce anume din tezaur s-a r eîntors în ar, descriind unele obiecte i fcând legtura lor cu trecutul nostru istoric. Tezaurul arheologic cuprinde un num r de lucrri de aur, în frunte cu ,,Cloca cu puii de aur", gsit la Pietroasa. Colecia numismatic înfieaz exemplare rare de monede greceti, romane, româneti i medalii. Colecia de pictur completeaz muzeele noastre, lu minând evoluia artistic dintre 1870-1914: Nicolae Grigorescu, Gh. D. Mirea, A. G. Verona. Operele de art religioas cuprind icoane originale de lemn, manuscrise cu miniaturi, sculpturi din lemn, panaghiare, esturi brodate (epitaful de la Cozia, cel a lui Siluan din 1437, epitaful de la Dobrov, mitre arhiereti), vase liturgice de argint sau aurite, cdelnie etc. tefan cel Mare, Alexandru L puneanul, Petru Rare , Constantin Brâncoveanu sunt doar câteva num e din zestrea crora s-au reîntors lucruri de tezaur de art româneasc. Ele vor com pleta tezaurul Mnstirilor Putna, Dragom irna, Neam i din alte muzee ale rii, oferind cercettorilor prilejul de a lumina multe lucruri necunoscute ale istoriei i culturii. Simonescu, Dan, ,,Puncte de vedere pentru aprecierea Literaturii român e religioase medievale", în: GBis XVII (1958), 4, p. 344-353. Începuturile culturii scrise a românilor sunt profu nd legate de via a lor spiritual, de credin a în Dum nezeu i de raportarea la s acru a fie crui individ, fie om simplu, slujitor al bisericii sau voievod. Religia, al turi de istorie, este cel dintâi fundal de manifestare a culturii scrise i a literaturii. Cartea religioas româneasc este mai întâi o carte de cult în lim ba slavon, apoi o carte de cult în lim ba român. Traducerea ei prilejuie te cea dintâi expri mare a creativitii prin cuvânt î n limba român, chiar dac timid, aproape insesizabil la început. Se prezint trsturi ale liter aturii religioase, f când apel la scrieril e vremii: ,,Psaltirea cheian", ,,Hurmuzachi", ,,Voroneean", ,,Psaltirea în versuri" a lui Dosoftei, ,,Didahiile" lui Antim Ivireanu. O contribuie important la dezvoltarea liter aturii religioase a avut-o Sfântului Nicodim cel care a întemeiat în secolul al XIV-lea Mnstirile Vodia i Tismana i au pus temelia primei coli româneti. 18

esan, Milan, prof., ,,Introducerea limbii române în Biseric" în StTeol, Seria a II-a, XI (1959), 1-2, p. 57-60. Pornind de la ,, Codicele Voroneean" i ,,Psaltirea Scheian", sunt prezentate diferite idei susinute de diferi i specialiti care au ajuns la concluzia nec esitii introducerii limbii române în biseric. Teodorescu, Barbu, Barnea, I., ,,Cultura în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei", în: BORom LXXVII (1959), 7-10, p. 827-888. Articolul este structurat în dou pri intitulate: ,,Crturari, tipografi, biblioteci, coli" i respectiv ,,Artele". În partea de început se a mintesc câteva date istorice referitoare la monahismul din nordul Olteniei, acesta aprând înainte de 1359, când a fost consfinit Mitropolia Ungrovlahiei. Se afirm c Nicodim a pus piatra de temelie a culturii noastre, sub ocrotirea bizantinismului, întemeiat pe un substrat popular al civiliza iei steti, pstrate prin limb, fr a fi cuprinse în documente. Se prezint cultura slavo-bizantin care, în decurs de 600 de ani, a cptat forme româneti. Prima form de cultur din timpul lui Nicodim a fost arta copist ului, realizându-se texte religioase, necesare cultului, dup manuscrise aduse din sudul Dun rii. La Vodia i Tismana se consemneaz existena colilor de caligrafie. Din 1405 dateaz ,,Evangheliarul" de la Tismana al lui Nicodi m care formeaz astfel tr adiia copitilor caligrafi în mnstirile olteneti Tismana, Cozi a, Bistria. Se aminte te în continuare i de copistul Moldovei, Gavriil Uricovici. Tipul de carte a lui Nicodim nu a circulat, rmânând izolat în cadrul Mitropoliei Ungrovlahiei, bnuindu-se c motivul a fost autocraia dobândit de acesta, potrivit hotrârii domneti. Primii crturari ai rii au fost clugrii i aparin culturii sla-vobizantine. Seria lor o deschide Nicodim , cruia îi aparine întreg secolul la XV-lea, care se evideniaz prin zidirea de biserici i scriere de cri în slavon, Tismana fiind primul centru de cultur , prima coal de înv tur dup tipicul atonit. În secolul urmtor, Bistria continu cutura slavo-antonit a Neamului i nu a Tismanei, rmânând ca nume de seam cel al caligrafului Marcea (Marcel?) din 1519. Se amintete i numele caligrafului Ioan Sârbul din Craiova, autor al u nui ,,Tetravanghel" slavon din 1580. Apar apoi scrieri române ti. Se traduce ,,Alexandria", iar Teodosie Rudeanul scrie în românete povestea lui Mihai Viteazul. ,,Învturile lui Neagoe Basarab" reprezint una dintre cele mai valoroase opere literare din literatura noastr veche din secolul al XVI-lea, opera fiind pur religioas i sintetizeaz concepiile social-culturale al e epocii. Se discut apoi controversele referitoare la vechimea textului pstrat i limba în car e au fost scrise aceste învturi reprezentative pentru gândirea i spiritualitatea româneasc. Se precizeaz în continuarea articolului c, în timpul episcopului de Râmnic, Teofil al II-lea (1619-1637) i fost egumen al M nstirii Bistria, clugrul Mihai Moxa a tradus i prelucrat cel mai vechi docu ment în lim ba român, ,,Pravila de la Govora" i un ,, Liturghier". Apar din acest moment dicionare utile scrierii, fiind amintite: cel mai vechi dicionar slavo-român, de 66 cuvinte, scris în Oltenia în secolul al XVII-lea, ,,Lexiconul slavo-românesc i tâlcuirea numelor" al monahului Mardarie, de la Mnstirea Cozia, dicio19

narul scris de Mihail Logof tul, din Târgovite, din 1678, un fragment dintr-un dicionar din Bistri a, de pe la 170 0, dicionarul ierodiaconului Misail, de pe lâng Mitropolia din Bucureti, de la 17 41, o gramatic slavoneasc a lui Antim Ivireanu, din 1697. Se prezint apoi dezvoltarea culturii, exem plificând cu opere din perioada diferitelor domnii din rile Române. Cronicile muntene au pornit prin analele i pomelnicele mnstirilor domneti. În timpul lui Radu-erban, clugrul grec Matei al Mirelor, a scris ,,Cronici i Acoluii", dar i ,,Consilii morale". Apoi în timpul lui Neagoe Basarab din ara Româneasc, o larg circulaie a avut-o ,,Viaa Sfântului Nifon" a lui Gavril Protul, important i prin datele istorice cuprinzând anii 1496-1521. Urmeaz domnia lui Matei B asarab, în perioada cruia sunt prim ii la curtea din Târgovite crturari greci, tip rindu-se cri care vor fi cunoscute i utilizate în mnstirile balcanice. Aceast activitate a fost continuat apoi cu sprijinul lui erban Vod Cantacuzino i a fratelui su Constantin Stolnicul Cantacuzino, care au susinut cultura greac i pe cea a tipririi crilor greceti. Opera care domin secolul acesta este ,,Biblia" lui erban Cantacuzino de la 1688 , cel mai de seam monument de limb pe care îl aduce Bi serica Muntean întregului neam românesc. De importan sunt i manuscrisele lui Coresi i cele din ,,Palia de la Ortie". Dup puin timp s-a remarcat figura crturarului, oratorului, artistului, tipografului i marelui organizator i furitor de opere, georgianul Antim Ivireanu. Acesta, sprijinit de Constantin Brâncoveanul, se rem arc în mod deosebit prin ,, Didahiile" sale, mrturisitoare de credin i form de lim b. Urmaul su la Râmnic a fost Damaschin (1708-1725), socoti t un m are crturar prin traducerile în românete: ,,Tipicul", ,,Molitvelnicul", ,,Triodul", ,, Penticostarul", ,,Mineele", ,,Catavasierul", ,,Antologhionul", ,,Apocalipsul Sfântului Ioan Bagosl ovul", ,,Tâlcul Evangheliilor a lui Teofilact Bulgarul", ,, Catehismul" i ,,Învtura despre cela apte Taine". Dup Coresi, a fost al doilea care înc earc s rspândeasc citirea i cântarea religioas a slujbei. S-a remar cat i prin înfiin area unei coli româneti, la Râm nic i alta latineasc, la Craiova. Tot la Râm nic se arat c a pstorit i Chesarie, care a tradus i tiprit ase din cele 12 ,, Minee" i a creat o coal la Craiova i alta româneasc, la Bucureti. S-au remarcat i unii clerici, modeti în promovarea limbii române în biseric, precum Cosma, episcop de Buz u, care, în 175 6, tiprete ,,Psaltirea româneasc" i ,,Catavasierul", în 1768, iar în Oltenia, Chesarie Cozeanul, c lugr care traduce pe la 1750, versuri în stil popular i cu nuan cretin. Tot la Râm nic, episcopul Filaret, continu tipriturile lui Chesarie. Ca un sprijinitor al episcopului se remarc i egumenul Mnstirii Hurez, c rturarul Rafail monahul, care a strâns o frumoas bibliotec de manuscrise i cri i a creat o coal la Cldruani i Cernica. În jurul arhiereului Filaret s-au format i doi scriitori, Nau m Râmniceanul i Dionisie Eclesiarhul, cel din urm fiind pisar a num eroase condici de m nstiri (Tismana, Govora, Bistria, Strehaia, Sadova, Jitianu, Bucov, Arnota, Cotroceni) i autorul ,,Chronografului" rii Româneti cu faptele istorice ale anilor 1764-1819. În meritul Mitropoliei Ungrovlahiei revin i lucrri de literatur teologic precum ,,Tâlcul Evangheliilor" a lui Damaschin, ,,Cuvintele lui Efrem Sirul" în traducerea logoftului Mihalcea, ,,Preoia cu datoriile clerului mirean" ale mitropolitului Grigorie din 20

1764. Mai departe sunt enum erai i ali crturari care au contribuit la dezvoltarea culturii româneti cum ar fi mitropolitul Grigorie al IV-lea (Niculescu), care traduce în românete ,,Kiriacodromionul" din 1801 i ,,Cuvintele Sfântului Vasile cel Mare". Despre tipografii afl m c, de la începutul lor, acestea îndeplinesc opera de misionarism cultural în lu mea slav i greceasc a ortodoxism ului. Primul care a adus o tipo grafie în ara Româneasc a fost domnul Radu cel Mare, în perioada cruia, clugrul Macarie, între 1493-1496, realizeaz primele trei tiprituri: ,,Liturghierul" de la 1508, ,,Octoihul" de la 1510 i ,,Tetraevanghelul" la 1512, cel din urm fiind i ilustrat de m ân, rmânând una din capod operele artei grafice româneti. Dup o pauz de 30 de ani, articolul amintete de Dimitrie Liubovici (Liubavici), de la care au rmas dou tiprituri de la Târgovite, în 1545 i 1547. Urmeaz Diaconul Coresi care, dei ardelean, a tiprit la Braov i la Târgovite. Dup 1635 se începe o nou epoc în activitate tipografic . Tipografii în M untenia s-au aflat la Câmpulung (1635-1650), la Târgovite (1545-1821), Govora (1637-1642), Dealu (1642-1647) i se statornicesc în 1678, la Bucureti. E înlocuit cartea frumoas, în stil veneian, cu cartea util, dup tiparele ruseti. În ,,Psaltirea slav" de la Govora, din 1637, tiprit de clugrul Meletie Macedonianul, apare pentru prima dat cartea paginat sus, în dreapta. Lucrrile mai importante tiprite în acel ti mp au fost: ,,Pravila de la Govora" din 1640, prima carte tip rit în li mba român în ti mpul lui Matei Basar ab i a mitropolitului Teofil i terminat la Dealul, în 1642; ,,Imitaia lui Hristos", tiprit la Dealul în 1647 , de c tre Udrite Nsturel; ,,Îndreptrii Legii", lucrare ilustrat care apare la Târgovite în 1652, prin traducerea lui Daniil Andrie , panonianul, Ignatie Pietriti i Pantelimon Ligaridi, sub directa observaie a mitropolitului tefan; ,,Cheia înelesului", prima lucrare tiprit la Bucureti, în 1678, iar de la aceast dat, pân în 1860, în aceast tipografie, care prim ise numele de Tipografia Sfintei Mitropolii sau Tipografia Domneasc, s-au tiprit peste 300 de cri. Tipografia îi extinde activitatea i va susine i alte tipografii din ar, precum pe c ea a Episcopiei Buz ului sau pe cea de la Snagov. În 1688, se tiprete ,,Biblia" lui erban Cantacuzino cu 946 de pagini, caracterizat în continuarea articolului. Tipografia Mitropoliei avea i o secie greceasc, unde s-au tiprit câteva cri în g reac. Mai apar i alte tipografii, cu m ar fi cea a Râmnicului, iar crile recapt frumuseea prin ilu straii. În continu are se remarc activitatea tipografic a lui Antim Ivireanu ­ 10 ani la Sn agov (1696-1705), dup care ajungând episcop de Râmnic ia cu sine la 16 martie 1705 i tipografia. O alt tipografie din Bucureti era cea a ,, coalelor Vcreti", înfiinat în 1740, sub mitropolitul Neofit Criveanul, cu cele trebu incioase aduse de la v echea tipografie din Târgovite, apoi mutat la Mnstirea Colea i, în final, contopit cu cea a Mitropoliei. În 1862, alfabetul chirilic e înlocuit de Alexandru Ioan Cuza cu cel latin, iar în 1881, se hot râte înfiinarea unei tipografii de editare a c rilor bisericeti, care ia fiin la 17 ianuarie 18 82 în localul colii primare nr. 3 de sub Dealul Mitropoliei. Prima carte de slujb tiprit cu litere latine a fost ,,Orologiul Mare". Se precizeaz c, pân în 1925, di n tescurile acestei tipografii au ie it peste 120 de c ri de slujb. Ca o filial a acesteia, ia fiin una la Cernica. În urmtorii ani, activitatea tipografiilor de la Buzu i Râmnic se împuineaz, ajungând ca prin 1906 s dispar. 21

Despre biblioteci se s crie în articol c în urm a unor cercet ri, se constat existena unei biblioteci mai cuprinztoare, cu cel puin 88 de exemplare, la Tismana. Lui Grigorie Tocilescu îi revine m eritul de a fi descoperit atât manuscrisele de la Tismana, cât i pe cele din 1885, de la Bistria, adic 120 de m anuscrise, dintre care 72 slavone, 4 greceti, 44 rom âneti i 267 de c ri tiprite. Mai târziu, Alexandru Odobescu, în 1860, a descoperit adevrata comoar cultural a bibliotecii de la Bistria cuprinzând vreo 320 de v olume, menionate în articol. Alt bibliotec de aceeai importan s-a aflat la Cozia, unde s-au identificat peste 200 de c ri, fiind enumerate i aici titlurile ce se regsesc în aceast bibliotec. Mai sunt menionate bibliotecile de la Hurezi, cuprinzând colec ia de cri a domnului Constantin Brâncoveanul, cu un catalog întocmit la 1791, alc tuit din 382 de volume i un alt catalog la 1804 unde sunt enumerate crile i autorii, cea de la M nstirea Brâncoveni din Romanai, remarcându-se ,,Tetraevanghelul" lui Macarie din 1512, cea de la M rgineni, Prahova, unde se afla celebra colec ie de cri a stolnicului Costantin Cantacuzino, biblioteca Mavrocorda ilor de la V creti. Biblioteca Mitropoliei a existat înainte de secolul al XVII-lea, fiind gospodrit i organizat cu catalog sistematic de Antim Ivireanu i s-a strâns aici un fond b ogat de cri româneti, slavoneti i greceti, atât din literatura teologic , cât i din alte sfere. Un catalog al Bibliotecii a fost întocmit în 1836 de Petrache Poienarul, din care rezult c poseda aproximativ 10.000 de volume, cu un con inut variat. În afar de bibliotecile mari i vechi care s-au enumerat, Odobescu identific la 1860 i foarte multe biblioteci locale, mici, cu cri din secolele XVII-XVIII. Capitolul referitor la coli informeaz c, iniial, coala a fost o ucenicie, apoi prin secolul al XV-lea sunt cunoscute prin Oltenia i Arge, celule colare de caligrafie i grmtici. Fostul patriarh de Constantinopol, Nifon al II-lea, a dat o nou organizare la 1504 bisericii din ara Româneasc, incluzând i coala i formând trei curente: la Târgovite, Râmnic i Buzu. Primele coli mai st atornice, cu tradiie i durat au fost la Tismana, Bistria, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cozia, Hurezi, Cernica, Cldruani, Câmpulung, Curtea de Arge i Buzu. Din secolul al XVI I-lea se înmulesc colile în românete, dezvoltându-se mai ales cele de ,,grmtici", din jurul Episcopiei Râmnicului, iar la Bucure ti, la Mnstirile Sfântul Gheorghe Vechi i a Tuturor Sfinilor (Antim). Se am inete despre o coal româneasc înfiinat la cererea episcopului Damaschin de Râmnic, la 1719, la Râmnic i alta la Craiova. La 26 aprilie 1775, I psilante înfiina la Mnstirea Obedeanul un fel de Se minar, fiind primul de acest fel din rile Române. O institu ie cu car acter de coal superioar se afla la Sfântul Sava, adic Academia greceasc (1678-1818), iniiatorii i susintorii ei fiind Cantacuzinii. Se preda în grecete, fiind lim ba de baz în coal, dar se înv a totodat latina, italiana i franceza. Potrivit reformelor date de Alexandru Ipsilante, s-au introd us în studiu i tiinele matematice i naturale, totul fiind organizat în patru cicluri. Pri ntr-un ,,Regulament Organic", dat în timpul lui Mavrocordat, se pun bazele adevratului învmânt teologic în rile Române, prin coli speciale l a Iai, Bucureti i Craiova, cursul durând patru ani , iar din 1893 Seminarul avea apte clase. Facultatea de Teologie se deschide la 4 noiembrie 1884. 22

În partea a doua a lucrrii, autorul I. Barnea amintete despre arte. Arta rilor Române, în epoca feudal, este în cea mai mare parte de factur bisericeasc i a fost realizat cu cheltuiala do mnilor sau a boierilor, purtând, în general, pecetea Bizanului, de care depindeau spiritual. Se prezint evoluia pe secole. Pentru secolele XIV-XV se aduc informaii despre Mnstirea Mitropoliei din Arge, reconstruit de Neagoe Basarab, despre ctitoria lui Al exandru Nicolae Basarab (1352-1364), despre biserica Sfântul Nicolae Domnesc, la care atât arhitectura, c ât i pictura p streaz stilul bizantin, tehnica de stil i programul iconografic fiind model pentru alte biserici din rile Române. Deschiztorul unui nou curent, cel bizantino-sârbesc, în arhitectura bisericilor din ara Româneasc, a fost c lugrul greco-sârb Nicodim, care a fost ctitorul spiritul al Mnstirilor Vodia i Tismana. Ulti mul i cel mai de seam reprezentant al bisericilor pe plan si mplu, fr cupol pe naos, dateaz din 1385 i este biserica de la Cot meana. Biserica principal a M nstirii Cozia, cu hra mul Sfânta Treime (1386) este unul dintre cele mai bine p strate monumente, împletind arhitectura sârbeasc cu cea existent în ara Româneasc. Se prezint în continuare arhitectura, pictura cu decorul exterior i obiectele de cult, reprezentativ fiind ,, epitaful de la Cozia", din 1396, icoanele acest ei biserici. Alte biserici ale secolului al XIV-lea sunt: schiturile Cetuia i Corbii de Piatr, mnstirile Snagov, Glavacioc, Strugalea, biserica Br det. Din se colul al XV-lea se amintete biserica lui Vlad epe de la Târguor i Comana. Radu cel Fru mos, în 1574, a construit Mnstirea Tânganul, iar Vald C lugrul (1482-1495), Mnstirile Glavacioc i tot atunci se na te Mnstirea Bistria a boierilor craiove ti. Pentru secolul al XVI-lea sunt reprezentative i se descrie arhitectura, sculptura i pictura de la Mnstirea Dealul, pe care Radu cel Mare o reînnoie te, biserica Mnstirii Curtea de Arge, vechea Mitropolie de la Târgovi te, refcut de Neagoe Basarab i terminat de Radu Paisie (1535-15 45), biserica fiind restaurat o dat în timpul lui Matei Basarab i a doua oar sub Constantin Brâncoveanul. O alt ctitorie a lui Neagoe Basarab a fost biserica Mnstirii Snagov (1517-1521), înlat pe locul unei biserici din secolul al XIV-lea, fiind inspirat din construcii de la Athos i Constantinopol. Mai sunt enum erate o serie de biseri cue mici aparinând acestui se col: biserica Hârtieti-Câmpulung (1532), biserica Mnstirii Valea (1537), biserica Curtea Veche (Bucureti), biserica fost ei Mnstiri Mrcua (1588-1592), biserica Mihai Vod (1591). Fiecare dintre aceste biserici av ea o coal local de arhitectur i un stil popriu de construcie. Un monument aparte în arhitectura ro mâneasc a fost mar cat de Bis erica Domneasc din Târgovite, construit de Petru Cercel în 1583. Din perioada acestui secol, s-au remarcat o serie de obiecte de cult, icoane, broderii i esturi, scoând în eviden arta miniaturii. Din prim a parte a secolului al XVII-lea se merit s fie amintite Mnstirea Radu Vod din Bucureti i cea din Blteni. În aceast perioad de renatere artistic s-au refcut biserici i mnstiri mai vechi, ameninate cu ruina: Mnstirea Negru Vod din Câm pulung (1636), Plumbuita de lâng Bucureti (1647). S-au construit apoi peste 30 de biserici i mnstiri, dintre care s-au pstrat o bun parte, dar le lipse te unitatea secolului al XVI-lea, i mitându-se, în parte planurile bisericilor mai vechi, iar cel sârbe sc este modificat. Se amintesc: biserica din 23

Clineti (Ploieti, 1636, cu tradiie oriental), biserica M nstirii Cldruani (1638), Pltreti (1646), Gherghi a Ploieti (1641), Goleti (1646), Sfântu Nicolae (1650) i Sfinii Împrai din Târgovi te (1650). Excepie face biserica Stel ea din Târgovite (1645), ctitoria lui Vasile Lupu care im it, în form general, biserica Trei Ierarhi, din Ia i, ptrunzând astfel în arhitectura bisericilor din Mu ntenia, un însemnat curent de asemnare moldoveneasc. Dup Matei Basarab nu se mai i mit planul bizantino-sârbesc, ci numai planul bisericilor mai vechi din Muntenia. O ctitorie aparinând ultimului tip i pstrat în înfiarea originar este biserica Mitropoliei din Bucureti (1656-1658). Planul acesteia a fost reluat la bis erica Mnstirii Cotroceni (1679), ctitorie a lui erban Cantacuzino. O cara cteristic a epocii este îm pletirea dintre tehnica de lucru occidental i interpretarea oriental . Se enumer i alte biserici de acelai tip: biserica Doamnei Maria (1686), biserica Colea (1691), biserica Fundenii Doam nei (1699), biserica Mnstirii Sinaia (1699). Înflorirea artistic atinge apogeul în timpul lui Constantin Brâncoveanul (1688-1714), ctitoriile lui distingându-se prin arm onia i elegana proporiilor, precum i prin împodobirea lor cu sculpturi i zugrveli strlucitoare, draperii, veminte i odoare, realizându-se astfel noul stil artistic, ,, stilul brâncovenesc". Prima ctitorie este biserica Paraclis de la Mogo oaia (1688). Un i nteres deosebit pentru pri dvor i decorul exterior prezint biserica Curii Domneti din Doiceti (1706). Domnitorul a zidit i biserica Sfântul Nicolae din F gra (1697) i tot în Transilvania, bisericile din Poiana Mrului i Sâmbta de Sus. Se continu dup aceea s se construiasc cu meteri formai la coala Brâncoveneasc, terminându-se astfel, în 1715, mnstirea cu hramul Tuturor Sfinilor din Bucureti, întemeiat de mitropolitul Antim Ivireanul. Ultimul monument de art feudal religioas, din ara Româneasc este Mnstirea Vcreti (1716-1722), ctitorie a lui Nicolae Mavrocordat, planul ei fiind o îmbinare cu cel al bisericii episcopale de la Arge i cu cel al bisericii Mitropoliei din Bucureti. La începutul secolului al XVIII-lea apar biseri ci mrunte, ctitorii ale boierilor i negustorilor, la sate pstrându-se caracterul specific popular, iar la ora e ptrunzând tot mai mult influena occidental. Din ultim a categorie se amintesc: ,,Scaune" (1705), ,, Negustori" (1726), ,, Schitul Maicilor" (1727), ,, Mântuleasa" (1734), ,,Sfântul Spiridon Vechi" (174 7), ,,Batite" (1764), ,, Bucur", ,,Brdeti" (1751) i altele. Sculptura în piatr i lemn a cunoscut în secolele XVII-XVIII o mare dezvoltare. Dup tehnic i stil se disting patru categorii principale de sculptur în piatr: de tradi ie mai veche, cu influen e armeno-georgiene, cu influen moldoveneasc, cu caracter occidental i cu caracter local. Din punctul de vedere al picturii, acum se dezvolt gustul pentru portret, crescând numrul meterilor iconari i al icoanelor, iar calitatea artistic este diferit , fiind î mbinate stilurile vechi cu cele orientale i occidentale. Articolul conine imagini. Stnculescu, F. Ioan, magistrand, ,,Reforme, rânduieli i stri bisericeti în epoca fanariot", în: BORom LXXXI (1963), 5-6, p. 522-545. Se face bilanul schimbrilor care s-au produs în politica bisericeasc în epoca domniilor fanariote, greutile prin care au trecut Mitropoliile di n ara Româneasc 24

i din Moldova în aceast perioad. Se analizeaz principalele reforme sau schimbri cu caracter de refor m în privin a raporturilor externe ale celor dou Mitropolii, raporturile noi care s-au stabilit între domnitor i Biseric, msurile privind cond ucerea intern a Bisericii. Studiul cuprinde opt pri. În prima parte, poziia interortodox a mitropoliilor române se constat c din cele mai vechi timpuri cele dou instituii erau autocefale, adic se conduceau prin organe proprii, f r niciun am estec strin. Se precize az o serie de lucrri i documente care atest autocefalele celor dou mitropolii. Domnitorii fanarioi i acoliii lor au nesocotit starea de independen a celor dou mitropolii, lucru atestat prin numeroase documente. Un act important în acest sens est e cel din 1 ian uarie 1752, al Sin odului inut la Ia i, în tim pul mitropolitului Iacob P utneanu, care a luat atitudine îm potriva numirii strinilor în ierarhia Bisericii din Moldova. În aceast perioad grea documentele vremii atest actele de binefacere din partea Bisericii Ruse. Sunt precizate relaiile dintre cele dou mitropolii i Rusia. A doua parte a studiului face referir e la do mnitori i Biseric. În perioada fanariot (1714-1821) s-au schim bat 40 de dom nitori în ara Româneasc i 36 în Moldova. Desele modificri au influenat situaia poporului i viaa bisericeasc. Aceste influene veneau direct din Fanar. Patr iarhia de Constantinopol i nteniona a supune cele dou Mitropolii cu scopul de a trim ite oamenii si s le administreze. Sunt amintite câteva acte ale domnilor fanarioi, de la sfâritul secolului al XVIII-lea, din care se desprinde a mestecul lor în problem ele interne ale Bisericii noastre. Sunt prezentate i aspectele pozitive ale unor domnitori fanarioi prin reformele înfptuite. În partea a treia a lucrrii se aduc inform aii despre cârmuirea intern a Bisericii. Domnitorii fanarioi au gsit o via bisericeasc organizat, cu rânduieli canonice tradiionale. Autoritatea suprem legislativ era ,,Adunarea Obteasc" sau ,,Soborul" care era alctuit din domnitor, Consiliul administrativ, mitropolitul, episcopii i egumenii m nstirilor celor mai însemnate. Sinodul era convocat foarte rar, deoarece domnul în treburile de cârmuire bisericeasc lucra direct cu mitropolitul. În decursul secolului al XVIII-lea amestecul domnitorilor fanarioi în judecarea preoilor a fost din ce în ce mai mare. În plan civil au fost puse în vigoare o serie de legi greceti dar una singur cu aplicare la viaa bisericeasc. Partea a patra f ace referire la alegerea i instituirea arhiereilor. Prin reformele introduse de Constanti n Mavrocordat î n Moldova a fost prev zut i sistemul de alegere al arhiereilor. S-a legiferat ca acetia s fie alei de Sinodul episcopi lor prin vot, înlturându-se abuzul num irii de ctre domni i boieri a ierarhilor. Mai târziu domnul intervine în alegerea arhiereilor. Sunt prezentate câteva exe mple din Mitropolia Moldovei. Atât în ara Româneasc cât i în Moldova s-a înmulit numrul arhiereilor titulari i ca o consecin a amestecului domnitorilor în treburile bisericeti. Capitolul cinci face precizri despre alegerea i instituirea clerului cu mir. Din documentele vremii se desprinde ideea c aceast alegere se fcea cu participare a mirenilor, atât în Moldova cât i în ara Româneasc. Candidatul la preoie, dup ce era hirotonit, primea o ,,carte de preoie" sau, dac era fcut diacon, primea o carte de diaconie. Protopopii din secolul al XVIII-lea aveau o putere ad ministrativ mare fiind câte doi în capitalele judeelor. 25

Partea a asea a studiului face referir e la m surile privitoare la c lugri i mnstiri, fiind prezentate unele cu car acter de r eform menite s aeze ordinea i disciplina în mnstiri. Cel care a început s reformeze starea de decdere în care se aflau mnstirile a fost Nicolae Mavrocordat. Sunt precizate dispoziiile respective în Moldova i ara Româneasc, msuri luate de Alexandru Ipsilanti. În capitolul apte sunt prezentate colile de formare a clerului i a personalului bisericesc. În secolul al XVIII-lea nu exista o coal special de pregtire a clerului în ara Româneasc. Domnitorii fanarioi au dat hrisoave pentru înfiinarea de coli pentru muzica psaltic. O as tfel de coal a fost înfiin at la Buz u. Candidaii la preoie cptau astfel de cuno tine i la M nstirea Antim din Bucure ti. Curtea Domneasc a fost pref cut de Constantin Mavrocordat într-o adevrat coal pentru cultivarea clerului. Alexandru Ipsilanti a înfiinat o coal pentru cei ce vor s intre în treapta preo iei. În pr ima jumtate a secolului al XVIII-lea, dup pilda lui Antim Ivireanul, cartea sl avoneasc din biserici a fost înlocuit cu cea ro mâneasc. În 1816 a început Gheorghe Lazr lupta pentru coala româneasc de la Sf. Sava, iar peste doi ani s-a desfiinat coala greceasc i s-a mrit cea româneasc. Partea a opta a lucr rii face referire la bunurile m nstirilor închinate. Ptrunderea clugrilor strini atât în ara Româneasc cât i în Moldova, la con ducerea celor mai importante mnstiri a însemnat mari neorânduieli în viaa duhovniceasc a acestor lcauri monahale. Grecii au folosit dup bunul lor plac averile mnstirilor, fcându-le hrisoave de închin ciune fr tirea i voia Soborului, furându-le în acest mod tot avutul. O astfel de situaie a avut-o i Mnstirea Cernica. Dintre domnitorii fanarioi care a intervenit cu unele msuri de reform pentru a curma abuzurile a fost Constantin Mavrocordat. Închin rile de mnstiri au avut urmri nefaste pentru veniturile rii. Mitropolitul Andrei aguna, tocmai din Transilvania, a atras at enia asupra ac estei situaii. Cel care a cutat s îndrepte printr-o hotrâre domneasc aceast stare a fost Constantin Hangherli în 1 798. Odat cu venirea la conducerea rii a lui Alexandru Moruzi, aceste hot râri au fost schimbate. Sunt precizate schi mbrile respective prin ,,Regulamentul" dat în luna decem brie 1799. Cercetarea i aprecierea reformelor, rânduielilor i strilor bisericeti din epoca fanariot, creaz o în elegere mai limpede asupra unei perioade de fr mântri din trecutul rii i asupra cursului pe care viaa bisericeasc l-a urmat dup anul 1821. Hane, V. Petre, ,,Cercetri vechi i noi despre Nicolae Milescu", în: BORom LXXXII, (1964), 5-6, p. 562-588. Studiul cuprinde o sintez a cerc etrilor întreprinse, în ultim ul secol, asupra operei cu caracter teologic a lui Nicolae Milescu. În cerc etarea activitii crturreti a lui N. Milescu s-au observat trei perioade distincte: I) 1866-1898; II) 1898-1958; III) din 1958 pân în (1964). Autorul studiului prezint ce s-a scris, mai important, în aceste perioade. I. Prima perioad a fost cerc etat de B.P. Hadeu. Studiul int itulat ,,Nicolae Milescu-Sptar" este format din dou pri. Se prezint prile privitoare la N. Milescu, traductor de opere biserice ti, între care i ,,Biblia de la 1688", activitate desfurat mai cu seam la Constantinopol, di n îndemnul lui erban Cantacuzino. 26

Crile au fost tiprite apoi de erban Cantacuzino, dup ce a ajuns domn i dup ce N. Milescu se stabilise în Rusia. Aceste cri tiprite de erban Cantacuzino, apoi de Constantin Brâncoveanu, sunt în numr de opt: ,, Liturghia de la 1680", ,, Evanghelia de la 1682", ,, Apostolul de la 1683", ,,Biblia de la 1688", ,, Mrgritarele Sfântului Ioan Gur de Aur de la 1691", ,, Pravoslovnica mrturisire de la 1691", ,,Evanghelia greco-român de la 1693", ,, Mineiul de la 1693". Se prezint mai multe preri în legtur cu traducerea ,,Bibliei de la 1688". Tot în prima perioad s-au preocupat de N. Milescu, printr-un curs gimnazial i cinci cursuri universitare: I.G. Sbiera , V.A. Ure chea, Al. Philippide, la Iai i Bucureti. S-a stabilit c Nicolae Milescu este traductorul ,,Bibliei de la 1688" i s-a deschis perspectiva descoperirii unor alte traduceri de-ale lui. S-a m ai stabilit c ,,Istoria rii Româneti" îi aparine. II. Perioada 1898-1958. În aceast perioad se aminte te tot mai puin de N. Milescu, chiar i se contest anumite merite. Sunt prezentate prerile respective. III. Perioada 1958-(1964) În 1958 când s-au împlinit 250 de ani de la m oartea sa, revista ,,Ortodoxia" a consacrat aniversrii un numr special, intitulat ,, Opera teologic a lui N. Milescu". Se prezint personalitatea lui N. Milescu urm ând articole de sp ecialitate ,,Opera teologic i apologetic a sptarului N. Milescu". Se revd studiile fcute de scriitor la Constantinopol, unde se încruci au cultura oriental cu cea occidental . Prin operele sale cu caracter teologic, N. Milescu ine de cultura oriental, iar prin operele profane de cea occidental . Se preci zeaz c activitatea lui a trecut prin dou faze: cea româneasc, cu opere teologice i cea ruseasc cu opere istorico-teologice. În 1962, revista ,,Glasul Bisericii" a publicat opere p strate de Academia Român. Tot în aceast revist a fost publicat articolul ,,Nicolae Miles cu - traductorul Bibliei de la 1688", în care se studiaz cele dou preri despre traductorii acestei Biblii: una în favoarea frailor Radu i tefan Greceanu, circulând m ai ales în Muntenia i la Braov, alta în favoarea lui Milescu, circulând în Moldova i printre înv aii greci din Orient. Se precizeaz c cercetrile vor continua, deoarece în multe privine nu s-a stabilit un punct de vedere com un, fiindc multe erori mai d inuie i fiindc activitatea teologic a lui N. Milescu se dovedete din ce în ce mai multipl i mai complex. Popescu, Gabriel, ,,Conservarea i restaurarea monumentelor istorice din ara noastr în anii puterii populare", în: BORom LXXXII, (1964), 11-12, p. 1160-1162. Sunt prezentate aspecte din comunicarea prof. arhitect Grigore Ionescu, director al Direc iei Monumentelor Istorice, publicat în num rul festiv al revistei ,,Arhitectura R.P.R.". Co municarea prezint o deosebit importan, atât pentru cunoaterea instituiilor care activeaz la noi în vederea ocrotirii m otenirii culturale din trecut, cât i pentru informaiile pe care ni le ofer asupra muncii de restaurare a monumentelor. Se precizeaz c abia de la sf âritul secolului al XIX-lea s e poate vorbi de grija de a nu se altera caracteru l originar al m onumentelor. Se amintete i din activitatea înaintailor, începând de la sfâr itul secolului al XVIII-lea. În secolul 27

al XIX-lea, activitatea de restaurare a fost conceput în mod nefericit. Sunt precizate mnstirile care au fost desfigurate între 1840-1855. Comisia Monumentelor Publice, înfiin at în 1892, a avut o activitate redus din lipsa mijloacelor materiale. Reorganizat sub denumirea de Comisia Monumentelor Istorice, ea a fost înzestr at în 1906 cu un serviciu tehnic propriu. Se menioneaz monumentele restaurate în ace ast perioad. Se precizeaz grija pentru p strarea i restaurarea monumentelor istorice în anii puterii populare. În 1951, în cadrul Academiei, a fost înfiinat Comisia tiinific a Muzeelor i Monumentelor Istorice, care a cercetat, inventariat i triat un num r de 3359 cl diri, 111 centre arheologice, 405 monumente de art plastic i 466 monumente de interes istoric. În 1959, t oate serviciile competente au fo st concentrate într-o singur unitate central : Direcia Monumentelor Istorice, ataat Comitetului de Stat pentru Construc ii, Arhitectur i Sistematizare. Alegerea obiectivelor i executarea lucrrilor se face inând seama de urgena în funcie de stadiul de degradare, importana istoric i artistic, repartizarea raional a fondurilor pe obiective. Se precizeaz care sunt cldirile la care se execut lucrri de restaurare i care urmeaz a fi restaurate. A., B., ,,Monumente de arhitectur i art bisericeasc din Arhiepiscopia Craiovei", în: BORom, LXXXII, (1964), 11- 12, p. 1163-1164. Se evideniaz importana pliantului înf iând monumentele istorice bisericeti din Arhiepiscopia Craiovei, ap rut la editura Mitropoliei Olteniei, întocmit prin grija Î.P.S. Firmilian al Olteniei. Se precizeaz utilitatea acestui pliant, care prezint , în linii m ari, printr-un cuvânt lmuritor, particularitile principalelor m onumente bisericeti din Oltenia, trsturile care alctuiesc personalitatea lor arhitectonic i de art, conturat în cadrul geografic i turistic al Arhiepiscopiei Craiovei. Acest c adru este amplu înfiat în harta prezentat. Se citeaz, din ,,Cuvântul introductiv", câteva pasaje care scot în eviden cele mai de seam monumente pentru în elegerea procesului de formare a artei în ara Româneasc, unul dintre acestea fiind Tism ana. La Vodia i la Tismana s-au întâlnit m odelele sârbo-bizantine, aduse la noi de stareul Nicodim, cu cele local e. Îmbinarea acestora a dat natere planului în form de trifoi sau treflat. Monumentele cu plan treflat sunt: Tismana, Bucovul, Jitianul, Gura Motrului. Pliantul prezint, pe cea de-a doua pagin , imaginile mnstirilor i schiturilor din Oltenia. Vârtosu, Emil, ,,Sigiliul Bisericii ,,Sfântul Nicolae" din chei-Braov" în: BORom LXXXII (1964), 11-12, p. 1107-1109. În 1939, N. Iorga a gsit i a publicat întiprirea în tu negru a unui sigiliu al bisericii Sf. Nicolae din cheii Braovului. Se face descri erea acestui sigiliu. Se afl amintite i legende în limba slav. N. Iorga considera c a fost realizat pe vremea lui Neagoe Basarab, fapt ce-l face deosebit de interesant. Autorul consider c sigiliul n-a fost f cut la Bra ov, nici în ara Româneasc c astfel s-ar fi scris core ct numele localitii Braov. Se precize az c prin modul în care este realizat imaginea, sigiliul prezint, alturi de interesul istoric i 28

un interes artistic. El poate fi din timpul lui Neagoe Basarab, primul ctitor al bisericii Sf. Nicolae din chei, aparinând primei jumti a secolului al XVI-lea. Alturi de prezentarea acestui important sigiliu original se prezint i un sigiliu fals. Cel din urm a fost aplicat pe un hrisov din 10 iulie 1517. Se face descrier ea sigiliului respectiv. Se aduc argumente c nu este autentic i nici scrisul hrisovului nu corespunde cu scrisul cunoscut al gramaticului C tar, ci este un scris cursiv de secol urmtor. Se consider c actul respectiv est e un fals, întocm it cam pe la sfâritul secolului al XVII-lea. Gin, D. I., ,,Cultura moldoveneasc în timpul lui tefan cel Mare", în :GBis XXIII (1964), 11-12, p. 1132-1133. Recenzie ce si stematizeaz informaiile despre cultura moldoveneasc din timpul lui tefan cel Mare, f când referire l a cultura scris oreneasc, emisiile monetare, pictura de la Vorone , portretele lui tefan cel Mare, broderii din perioada tefanian. Alexianu, Al., ,,Doi români, ctitori în Bulgaria i în Pind (1643-1644)", în: BORom LXXXIII, (1965), 7-8, p. 771-776. Se prezint un docum entar al lui Marcu Beza care, fcând o c ltorie prin Balcani, descoper în Pind, la mnstirea Vlasiu o fresc reprezentând chipurile a doi dregtori necunoscui pân atunci. Inscripia, în limba greac, lmurea rostul picturii ,,S-a fost zidit cu cheltuiala preacinstitului i preanobilului Arhon Gheorghe, a soiei sale, Cheraa i a fiului Chir Constantin, an ul 1644". În arhiva mnstirii s-a gsit o scrisoare din 1639 d in care reie ea c druitorii Mnstirii Vlasiu erau români de origine, care ocupau la acea dat unele dreg torii în principate, Constantin fiind postelnic iar tatl, Gheorghe, sluger în timpul lui Matei Basarab i Vasile Lupu. Aceleai chipuri ale celor doi boieri p mânteni, sunt descoperite de ctre autor în fresca din 1643 a altei biserici din Bulgaria, a M nstirii Bacava (de la Ba cikovo?). S-au f cut tot felul de cercet ri pentru a stabili cine erau acei boieri i s-a stabilit c mai sigur ar fi fost din Moldova i ar fi urm at exemplul domnului Vasile Lupu, care obinuia s fac astfel de milostenii peste grani e. Articolul con ine imagini cu cele dou fresce. Bneanu, Ion, doctorand, ,,Aspecte mai de sea m ale artei religioase româneti i sârbeti între secolele al XIV-lea i al XVI-lea", în : BORom LXXXIV (1966), 7-8, p. 791-807. Între cele dou popoare vecine, rom ân i sârb, au existat leg turi de prietenie, de rudenie între fam iliile domnitoare, precu m i împrumuturi reciproce în plan politic, economic, cultural, bisericesc i artistic religios. Cer cetând istoria bisericeasc, autorul observ c monahismul românesc a avut strânse leg turi cu ortodoxia de la sudul Dunrii i cu Muntele Athos. Sfântul Nicodim , alturi de ali monahi români, este considerat reorganizatorul vie ii monahale româneti. Spre sfâritul secolului al XIV-lea, pe teritoriul românesc existau peste 20 de mnstiri. 29

Se aduc informaii asupra unor trsturi ale artei religioase în diferite coli din provinciile sârbeti, autorul explicând detaliile arhitecturale ale bisericilor construite în aceast perioad la noi, fcând analogie cu diferite biserici din Serbia, de exem plu pictura pronaosului de la Cozia are asem nri cu cea a bis ericii sârbe din Manasija. În Moldova, în epoca lui Petru Rare, apare ca o inova ie moldoveneasc pictura exterioar a mnstirilor, caracteristic la noi, de i unii cercettori afirm c pictura moldoveneasc ar fi suferit o influen de la sârbi, afirma ie care nu se sus ine. Despre miniaturile româneti s-a afirmat, fr dovezi, c ar fi fost executate sub o oarecare influen bizantin, dar r mâne incontestabil frumuseea lor ca des en i colorit. De mare valoare artistic a rmas din acea vrem e ,,Evangheliarul" Sfântului Nicodim de la Tismana, ferecat în argint i terminat la Prislop în 1405. Referindu-se la broderiile liturgice, autorul afirm c unele sunt din im port, dar cele re alizate la Tismana sau Cozia r eprezint veritabile opere de art . Majoritatea cercettorilor de art români au eviden iat rolul pe care Sfântul Nicodim l-a jucat în elaborarea for melor structurale i decorative car e caracterizeaz grupul bisericilor: Vodia, Tismana, Cozia. S-au fcut afirmaii c nu arhitectura româneasc ar datora oarecar e influene celei sâ rbeti care s-a de zvoltat pe Valea Moravei, ci situaia s-ar prezenta tocmai invers. Se trec apoi în revist toate m nstirile din ara Româneasc, descriindu-le din punct de vedere arhitectural i istoric, fcând observaiile ce se impun în leg tur cu influenele strine din construcia lor, constatând c unele nu au nimic în comun cu tehnica de construcie sârbeasc. De asemenea se remarc faptul c în câteva biserici din Moldova se poate observa, în arhitectura lor, principii inaugurate de antierele de construc ii Vodia- Cozia- Tismana, cum ar fi la Sir et, Sfântul Gheorghe din Botoani sau Sfântul Nicolae din Popui. Bbu, Grigore, arhim., ,,Preocupri i înfptuiri pentru ridicarea culturii teologice", în: BORom LXXXVI (1968), 6, p. 763-767. Biserica Ortodox Român a fost pentru pop or i ar o vatr de cultur nu numai duhovniceasc, ci i cultural. Alturi de stat i de particular, Biserica a strâns i a depozitat cartea bis ericeasc i pe cea de cultur în mnstiri i biserici, de unde roadele ei s-au r spândit în rândurile poporul ui credincios. Biblioteca mnstireasc a avut un m are rol în educarea i creterea neamului nu numai pe linia credinei religioase, ci pe aceea a iubirii de ar i popor. De la ea pornind, s-a înfiripat cu timpul modesta bibliotec parohial în fiecare sat, iar în scaunele episcopale i mitropolitane biblioteca a fost bog ia cea mai râvnit i ca numr, dar i ca varietate de coninut spiritual aducând la mântuire pe tot omul. De-a lungul tim pului clericii c rturari au adunat cu grij carte elinea sc sau slavon, au tiprit i au tradus în curat grai românesc nu numai cri de slujb, ci i de zidire sufleteasc. Rspunzând îndemnului din 1932 al patriarhului Miron Cristea de a dona o carte pentru Bibli oteca Patriarhiei, aceasta s-a îmbog it simitor. Însui patriarhul i-a donat biblioteca personal aa cum a fcut-o înaintea sa i mitropolitul primat al rii Româneti, Armescu-Donici. De la a cesta din urm s-a primit ,,Codex argenteus", incunabul al episcopului got Ulfilas, tip rit de Upsala, am intit 30

pentru vechimea ei istoric i alte cri rare i mai ales strine. Academia Român a pus la dispoziie un numr mare de publica ii cri i reviste pentru cre terea bibliotecii Sfintei Patriarhii. Zestrea bibliotecii s-a î mbogit cu manuscrise vechi i noi, slavone i româneti, cu tip rituri vechi slavone i româneti, cu colec ii de reviste bisericeti i laice, cu opere mai noi, româneti i strine, cu coninut religios, istoric, literar i filozofic. La ace stea toate se adaug meritele patriarhului Nicodim Munteanu, fost în ti neree stare al M nstirii Neam, om îndrgostit de scris i ale patriarhului Iustinian, care a dat o bun organizare i a îmbuntit cele trei biblioteci de teologie ortodox din Bucureti: Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Palatului patriarhal i Biblioteca Institului Teologic. Alocând fonduri pentru cri, druind crile sale personale i cele primite de la diferite personaliti strine care au v izitat Biserica Ortodox Român, patriarhul Iustinian poate fi considerat un adevrat ctitor al actualelor Bibl ioteci patriarhale. Se prezint crile rare i donaiile importante ale fiecreia dintre cele trei biblioteci amintite, precum i numrul de volume donat. Pentru pstrarea crilor, bibliotecile au fost înzestrate cu un mobilier trainic i artistic lucrat, sculptat de Gr. Dumitrescu în atelierele Patriarhiei. Articolul conine imagini i un rezumat în limba francez. Stnculescu, N., ,,Istoria crii româneti", în: GBis XXVIII (1969), 1-2, p. 221-231. O istorie complex a ceea ce este carte româneasc, cu foarte multe precizri i descrieri de carte religioas. Se abordeaz problema apariiei bibliotecilor. Botez, A. Al., ,,Cu Marcu Beza, prin m nstirile, muzeele i bibliotecile din Orientul Apropiat", în BORom LXXXVII (1969), 3- 4, p. 442- 446. Marcu Beza, de la a c rui moarte se împlinesc în martie 1969 dou decenii, a fost primul reprezentant oficial al statului nostru la Ierusali m, care s-a preocupat în calitatea sa i de ridicarea aezmintelor româneti de la Ierusalim i Iordan, ctitorite de patriarhul Miron, de Î.P.S. Tit Sim edrea, restaurate i pictate de Patriarhia Român condus de Preafericitul Iustinian. Fiind Consul al rii noastre la Ierusali m, Marcu Beza, a cutreier at toate rile Orientul Apropiat, r scolind prin muzee, mnstiri i biblioteci, dând la iveal hrisoave, cri de cult, manuscrise, obiecte de cult cu valoare istoric , artistic i cultural. Cercetrile sale au fost publicate în ,,Memoriile" Academiei Române, apoi în vol umul cu reproduceri în cul ori ,,Urme româneti în Rsritul Ortodox", în dou ediii, ultima în 1937. Originar din com una româneasc Vlahoclisura din Pind, Marcu Beza a f cut liceul românesc l a Bitolia i a studiat filozofia la Universitate a din Bucure ti. Titu Maiorescu l-a remarcat, trimiându-l cu o burs la Londra. Dup terminarea studiilor rmâne ca viceconsul la Lega ia român din Anglia. Desf oar o bogat activitate literar ca poet, prozator i traductor. Cunosctor al limbilor greac i turc, în 1932 a fost transferat Consul general la Ierus alim pân în 1940. R scolind cu interes bibliotecile i arhivele Patriarhiei ecu menice ale Patriarhiilor din Antiohia, din Ierusalim i din Alexandria, ale mnstirilor Sinai, din Cipru , Rodos, Patmos, Andros i 31

Ilios, a notat i a fotografiat tot ce putea interesa istoria i legturile noastre cu Rsritul Ortodox. Rodul acestei munci bogate în rezultate îl prezint autorul în articolul s u, înirând tot ce a g sit românesc Marcu Beza la mnstirile Sinai, Sf. Sava din Palestina, la Zograful, Hilandar, Esfigmenu, Xenofont, Caracalu, Xiropotamu, Dionisiu, Cutlumu din Sf. Munte Athos, în tezaurul Patriahiei Ierusalimului, în mnstirile Chicu i Mahera din Cipru, la M nstirea Varlaam de la Met eora (Grecia), la Patriarhia din Constantinopol, la biblioteca Sf. Mormânt, în muzeele Etnografic i Benaki din Atena i la Biblioteca Na ional a Atenei, în Epir la Mnstirea Zia, în Damasc la Patriarhia Antiohiei, în insulele Rodos i Patmos. Chiar dac aceste piese de tezaur al culturii i istoriei noastre nu vor reveni nicioadat pe pmântul rii noastre, tim astzi despre existena lor, datorit lui Marcu Beza, cerce ttor patriot i pasionat, care a contribuit la descoperirea unor comori istorice i artistice ale trecutului poporului nostru. Brbulescu, C., ,,Recenzii. Alexandru Du u, ,,Coordonate ale culturii rom âneti în secolul XVIII (1700- 1821) . Studii i texte", Bucureti, Editura pentru literatur, 1968, 398 p.", în: BORom LXXXVII (1969), 5- 6, p. 626- 629. Al. Duu în ,,Introducerea" crii sale apreciaz c limba român în secolul al XVIII-lea înregistreaz o victorie prin cultivarea literaturii. În afar de crile de cult, întâlnim o literatur în care gustul literar, leg tura dintre artistic i istoric i dintre cuvântul scris i limba vorbit sunt remarcabile. Autorul c rii înscrie opera stolnicului Cantacuzino i a lui Cantemir în conceptul de ,,enciclopedism umanist". În primul capitol, intitulat ,,Peregrinarea crilor de «desftare» brâncoveneti ; prezint importana i locul ,,Florii darurilor" (1700), a ,,Pildelor filozofeti" (1713) în procesul de diversificare a genului de literatur popular, ca i a ,,Alexndriei". Capitolul al II-lea, intitulat ,, Râmnicenii i problema timpului"; înf ieaz opera crturarilor bisericeti: Damaschin, Chesarie, Grigorie, Chiriac i Naum. Prefeele lui Chesarie l a cele ase volume de ,,Mineie", publicate între 1773-1782, reflect gradul de asimilare a culturii europene de ctre episcopul de Râmnic. Grigorie Râmniceanu, autor al unor numeroase opere manuscrise, crede în func ia de bastion al rilor române i privete progresul european ca un dar fructificat de om i care provine din partea providenei. Chiriac Râmniceanu copiaz manuscrise, cri, adun scrieri de la Muntele Athos, îm binând crturria cu dragostea de patrie. Dionisie Eclesiarhul, autor al ,,Hronografului rii Româneti" se remarc prin grija deosebit pentru documentul istoric. Nau m Râmniceanu exprim necesitatea ,,sincronizrii" vieii noastre culturale cu micarea european. Capitolul al III-lea, intitulat ,, Explorrile crturarilor moldoveni"; descrie curentul iluminist moldovenesc, orientarea francez a crturarilor moldoveni i rolul acordat raiunii în rezolvarea problem elor sociale. Crile care ptrund în cultura româneasc se realizeaz prin filiera boierilor i a crturarilor moldoveni. Cultura româneasc din Moldova se define te în cadrul larg al ,, contiinei ortodoxe", care urma o tradiie cultural, întemeiat pe ideea de aprare a cretintii. 32

Capitolul al IV-lea, cu titlul ,,Preocuprile ,,moraliceti" transilvnene"; red caracterul dinamic al ideilor exprimate în cultura transilv nean de coala Ardeleneasc. Prin opere istorice i lingvistice se eviden iaz romanitatea limbii noastre, lupta pentru li bertate naional i spiritual. ,,Esopia" (Bucureti, 1821) red în prefa motivele care au determinat reeditarea ei, precizându-se noile idei progresiste despre rostul om ului în via a cotidian i de societate. Autorul c rii indic lucrri originale care i-au adus contribuia în cultura secolului luminilor în care spiritul laic, raionalizant, e preponderent i subliniaz importana circulaiei crii de o parte i de alta a Carpailor pentru generaia paoptist. Ultimul capitol, având ca titlul ,, Cartea într-o epoc de transfor mri"; insist asupra unor idei exprim ate de Grigorie Râmniceanu i Samuil Micu referitoare la modernizarea culturii, care evolueaz de la ,,raionalismul ortodox" al umanitilor spre laicizarea concepiei de via. Menionându-se o serie de trsturi specifice spiritualitii româneti se afir m c iluminismul românesc nu a fost o form de occidentalizare, fiind deschis spre mase. În prefe ele crilor de cult tip rite se g sete stilul ,,colocvial" (Chesarie). Cartea româneasc realizeaz o sintez original, prin stil i prin ancorarea ei în destinele istorice ale poporului român. Reluând o idee a lui N. Iorga, Al. Duu noteaz c la popoarele sud-est europene unitatea culturii a fost întreinut cu grij de fiecare popor în parte, în cadrul rezistenei fa de un imperiu, care aparinea unei alte legi, unei alte religii. Cu spirit obiectiv, Al. Du u remarc faptul c mitropoliii i episcopii români aparin mediului stesc iar crile tiprite nu formeaz o ,,literatur clerical", ele fiind destinate uzului liturgic. De asemenea, el subliniaz ,,o bogat i diversificat contiin artistic" din care mai târziu va aprea beletristica modern român. Apreciind lucrarea recenzat ca o cercetare documentat în problemele culturii europene, autorul B. B rbulescu propune ca o astfel de lucrare de sintez s fie publicat într-o limb de circulaie mondial, deschizând astfel oamenilor de cultur din alte ri noi perspective în aprecierea i evaluarea culturii româneti. tefnescu, I. D., ,,Arta în epoca lui tefan cel Mare", în: GBis XXX (1971), 5-6, p. 489-495. Vorbind despre art în timpul epocii tefaniene, autorul prezint informaii de ordin istoric i tehnic referitoare la acea st perioad cum ar fi originalitatea procedeului de boltire a naosului, decorul arhitectonic i broderiile. tefnescu, I. D., ,,Preocupri de art religioas în trecutul Bisericii Ortodoxe Române", în BORom XC (1972), 7-8, p. 806-818. Articol de sintez în care sunt redate eforturile unor istorici i crturari de a publica materiale privind istoria artei biserice ti în toate cel e trei ri române, cu referiri speciale la mnstiri i schituri. Sunt am intite astfel studiile i cercetrile fcute de: profesorii Coriolan Petranu i Alexandru Lapedatu pentru Transilvania, Victor Brtulescu pentru Mara mure, Alexandru Odobescu în ara Româneasc, Constantin Erbiceanu i preotul Constantin Bobulescu în Moldova, arhitectul Karl Romstorfer pentru Bucovina etc. Sunt elog iate apoi personalit i ca N. Iorga, Orest 33

Tafrali, profesorul C. Fortunescu de la Craiova, profesorul Virgil V tianu de la Cluj etc. Pentru cele mai importante mnstiri i schituri (Vodia, Cernica, Nea m, Râca etc) sunt am intite personaliti ale vieii monahale (mitropoliii Atanasie Mironescu i Tit Simedrea, arhiereul N arcis Creulescu etc.) ce au publicat materiale referitoare la istoria acestora. Se face un inventar al mnstirilor ce posed colecii de art bisericeasc amintindu-se grija pentru pstrarea i restaurarea lor de-a lungul secolului XX. Sndulescu-Verna, C., prof., ,,Colecia de art religioas veche a Arhiepiscopiei Timioarei i Caransebeului", în: MitrBan XXIV (1974), 4-6, p. 375-376. Cartea prezentat a fost scris de Ion. B. Mure ianu, care face o incursiune în istoria Banatului, referindu-se în special la istoria artei din acest spaiu românesc. Sunt menionate legturile cu zonele de peste muni, articolul vorbin d despre icoanele lucrate în lemn din secolele XVIII-XIX sau despre cele pictate pe sticl, aflate în centrul de iconari de la Nicula. Sunt aduse informaii despre sculptur , broderii i manuscrise i cri. Cartea are un catalog ce cuprinde piesele Coleciei de art religioas veche a Arhiepiscopiei Timioarei i Caransebeului, în numr de 431. Andeescu, tefan, ,,Începuturile istoriografiei în Moldova," în: BORom XCIII (1975), 1-2, p. 232-242. Se ofer date despre docu mentele care au ca obiect baza istoriei Moldovei în veacurile XIV-XV. Acestea au fost: ,,Letopiseul anonim al Moldovei", ,,Letopiseul de la Putna nr. 1" (1561), ,,Letopiseul de la Putna nr. 2", ,,Traducerea româneasc a Letopiseului de la Putna", ,,Cronica scurt a Moldovei", ,, Cronica moldo-german", ,,Cronica moldo-polon (1564-1565)", ,,Cronica sârbo-moldoveneasc", ,,Cronica moldo-rus" i ,,Letopiseul arii Moldovei" de Grigore Ureche redactat în prim a jumtate a secolului al XVII-lea. Ca ,,epoc de aur" a acestor scrieri pot fi considera i anii lui Alexandru Lpuneanul. Structura delim itrii cronicilor este atribuit lui B.P. Ha deu. Se mai regsesc în articol cele dou etape ale istoriografiei în Moldova i preri, interpretri despre începuturile acestei a expuse de c tre B.P. Hadeu, Ioan Bogdan, Nicolae Iorga, tefan Oranu, Ilie Minea i P.P. Panaitescu. Porcescu, Sc., pr., ,,Colectia de arta religioas veche a A rhiepiscopiei Tismaniei i Caransebeului", în: MitrMold LI (1975), 1-2, p. 174-175. Recenzia de fa are drept subiect cartea ,,Colecia de art religioas veche a Arhiepiscopiei Timioarei i Caransebeului", colecie fondat în 1962 i care, în 1975, avea aproximativ 1000 de piese. Articolul cuprinde 151 de ilustraii cu piese ale coleciei. Voinea, Ion Vasile, pr. doctorand, ,,Preotul Profesor Ioan Lupa , Istoric al Bisericii Ortodoxe Române", în: BORom XCV (1977), 7-8, p. 786-797. Ioan Lupa, nscut în 1880 în S litea Sibiului, rmâne orfan de tat la vârsta dedoiani. Este prezentat o scurt biografie a preotului profesor Ioan Lupa i un 34

istoric al Bisericii Ortodoxe Române al aceleiai perioade. Din totalul publicaiilor printelui profesor, o bun parte se refer la probleme din istoria Bisericii noastre. Atenia lui s-a îndreptat spre vechimea cretinismului la ro mâni, precum i a vechimii organizrii bisericeti din Transilvania. De asemenea, i-a aintit privirea asupra primelor publicaii, a crilor bisericeti tiprite în limba român, precum i a rostului lor în viaa noastr atât biseric easc, cât i naional. A închinat pagini nemuritoare i chiar monografii întregi unor ierarhi, clerici i teologi de pe întreg cuprinsul patriei noastre. Dima-Drgan, Corneliu, dr., ,,Biblioteca Mavrocordailor de la M nstirea Vcreti", în: BORom XCV (1977), 9-12, p. 1035-1043. Se consemneaz informaii despre tip riturile Mavrocordailor. Biblioteca acestora a fost vândut de Constantin Mavr ocordat la Constantinopol cu suma de 600000 de taleri. Tip rituri se mai g sesc dup 1780 la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Lic eului ,,Nicolae Blcescu" din Craiova, Biblioteca ,, Mihai Eminescu" Iai, ,,British Museum" Londra, Biblioteca Na ional din Viena, Paris i Atena. Articolul încearc s reconstituie vechea bibliotec de la V creti prin elementul esenial ,,ex-libris-ul". Iniial, pân în 1709, Nicolae a se mnat crile cu ,,ex Libris Nicolaj Mavrocordati Constantinopolitani". Dup urcarea în scaunul Moldovei adaug i ,,...Principis Moldaviae". Marca de proprietate a do mnului a cunoscut trei etape: ,, Ex Libris Jo. Nicolaj Mavrocordati Principis Valachiae", ur mat de ,,Ex. Libris Jo. Nicolai Mavrocordati Principis olim Moldaviae nunc Valachiae" i ultima în 1722 ,,Ex libris Jo Nicolai Mavrocordati de Scarlatti Principis Moldaviae et Valachiae". Posesori de cri au fost i cei doi fii ai s i, Scarlat Mavrocordat i Constantin Mavrocordat. În continuare sunt prezentate sursele din care au fost preluate unele principii i completitudinea coleciei voievodale. Soarta bibliotecii a r mas neclar, îns, dup dou secole, este în pragul reconstituirii în casele streiei de la Vcreti. Ganea, Ioasaf, arhid. prof., ,,Toaca în cultul Bisericii Ortodoxe Române"în BORom XCVII (1979), 1-2, p. 89-96. Radu, Dumitru, pr. prof., ,,Cartea bisericeasc, factor de promovare a unitii spirituale, lingvistice i cultural- na ionale a po porului român", în BORom XCVII (1979), 1-2, p. 97-130. Popp, Augustin Z. N., ,,Eminescu i Biserica strbun", în BORom XCVII (1979), 5-6, p. 724-744. Bulacu, Mihail, pr. prof., ,,Lumina Evangheliei în opera lui Em (Legenda Luceafrului)", în BORom XCVII (1979), 5-6, p. 744-767. inescu

Ionescu, Ion, pr., ,,Tezaure ale culturii româneti aflate în Austria", în BORom XCIX (1981), 3-4, p. 362-366. Printre numeroase obiecte antice i de factur laic întâlnim i câteva din perioada medieval cu specific religios: ,,Tetraevanghelul" lucrat de m onahul Filip 35

din porunca lui tefan cel Mare pentru a fi d ruit Mnstirii Zografu din Sf. Munte Athos; ,,Tetraevanghelul" lui Petru Rare , druit de acest a Mnstirii Xiropotamu, Psaltirea scris pentru Alexandru Ilia, domnul rii Româneti etc. Se face descrierea fiecrui obiect în parte. Sptrelu, Mihai, drd., ,,Influena artei bizantine în ara Româneasc în secolul al XIV-lea", în BORom CIV (1986), 5-6, p. 102-115. Studiul conine informaii despre mnstirile Vodia, Curtea de Arge , Cozia, Corbii de Piatr. Berezovschi, Tamara, ,,Epoca lui Matei Basarab i Vasile Lupu, m odele culturale i biblioteconomice", în: AltBan XIII (2002), 1-3, p. 118-123. Matei Basarab aduce în ar dou tipografii, u na la Mnstirea Câmpulung, cealalat la Govora, mutat apoi la M nstirea Dealu i de acolo la Târgovi te în 1646. Informaii asupra unor ctitorii: M nstirea Arnota (aproximativ 1638); Mnstirea Brâncoveni (1640); Mnstirea Plumbuita (aproximativ 1647). Sunt consemnate cldirile i biserica Episcopiei din Buzu (1649), Mnstirea Cldruani (1637-1638), Mnstirea Negru Vod din Câmpulung (1635-1636), Mnstirea Drgneti (1647), Mnstirea Pltreti (1640), Mnstirea Soveja (1645), Mnstirea Strehaia (1645). Dintre ctitoriile lui Vasile Lupu sunt m enionate Sfinii Trei Ierarhi i Golia din Iai. Se aminte te despre ,,Pravilele" aprute în tim pul lui Vasile Lupu. Materialul conine o bibliografie de treisprezece cri.

36

II. ARHITECTURA LCAURILOR MONAHALE

Resmiri, A., ,,Arhitectura noastr bisericeasc. Stilul bizantin în arhitectura bisericilor noastre i formele strine împrumutate din diferite alte stiluri", în: BORom XVIII (1894-1895), 2, p. 154-172. Articolul cuprinde câteva observa ii ale autorului cu privire la arhitectura bisericilor noastre. Se face, pentru început, o descriere general a stilului bizantin i a bisericilor noastre. Ur meaz apoi câteva considera ii asupra arhitecturii bisericilor noastre având în vedere form a ferestrelor, dispunerea lor, clop otnia, turla, catapeteasma, pridvorul etc. De la A. Resm iri aflm urmtoarele: a) catapeteasm în stil curat bizantin g sim la Mnstirile Govora i Stavropoleos; b) catapeteasm în stil rococo gsim la Episcopia Ro manului; c) turl în spiral gsim la Curtea de Arge , acesta fiind aspect original, o astfel de turl mai gsim i la biserica ,,Toi Sfinii" din Vâlcea i biserica Grecescu din Turnul Severin. Se amintete apoi despre adaosuri din Orient i Occident la stilul bizantin i se prezint cauzele care au dus la aceste adaosuri. Stil roman amestecat cu cel bizantin gsim la biserica mare a Mnstirii Neam, la Episcopia Romanului, Episcopia Huilor etc. Stil bizantin cu elem ente din Georgia g sim la biserica Antim, la capel a Mnstirii Neam, la biserica Trei Ierarhi din Iai. Elemente de arhitectur ruseasc întâlnim la Mnstirile Neam, Agapia i Secu. Elemente renascentiste pot fi identificate la biserica Sfânta Ecaterina, Sfântul Ilie din Rahova etc. P. G., ,,Vechile noastre biserici", în: BORom XXXIX (1915-1916), 5, p. 510-517. Se precizeaz c, pân la anul 1915, s-au restaurat M nstirea Curtea de Arge, Mnstirea Sf. Trei Ierarhi i Mnstirea Sfântul Nicolae (Domnesc) din Iai i c se vor termina de restaurat în viitorul apropiat - Mitropolia din Târgovi te i biserica Sfântul Dumitru din Craiova. Prin reno vare, unor biserici li s-a distrus aspectul iniial, un exemplu în acest sens fiind biserica M gureanu. În 1915 se aflau în construcie, în România, peste 500 de biserici. La propunerea lui Nicolae Iorga fcut ministrului cultelor, Duca, s-a cerut ca toate bisericile construite înainte de anul 183 4 s fie declarate monumente istorice, pentru ca astfel nim eni s nu mai drâme sau s repare o biseric fr o prealabil cercetare. Autorul red expunerea de motive a ministrului Duca i decretul regal referitor la aceast chestiune. Dup aceea autorul prezint un caz prin care biserica din comuna Brezoaiele a fost distrus prin restaurare. În acest sens este redat raportul domnului Traianescu adresa t Casei Bisericii referitor la a ceast chestiune. În raport gsim redat pisania bisericii din Brezoaiel e care dateaz de la 1769, are hram ul Adormirea Maicii Domnului i a fost zidit de Gheorghe Serali biv vel St olnic i 37

Smaranda. Este amintit i cazul bisericii din com una Briloiu (Dâmbovia) ce are hramul Sfântul Nicolae i care a fost zidit de Ptracu Brezoianu în 1715 i a fost terminat de tefan Brezoianu în 1749. Mai este amintit i cazul bisericii din Scioi-Fundeni (Prahova) care dateaz de la 1750. ***, Bibliografie, ,,P. Constantinescu-Iai, ,,Decoraia bisericilor moldoveneti", în: BORom XLVII (1929), 6, p. 575. Cartea are 65 de pagini. Visarion al Hotinului, episcopul, ,,Cri reviste, ziare". ,,Lucrri istorice de mare interes", în: BORom XLVIII (1930), 10, p. 993-994. Recenzie. De la P.S. Visarion Puiu suntem informai despre apariia crilor lui Gheorghe Bal, ,,Bisericile lui tefan cel Mare", publicaie de 325 pagini i ,,Bisericile Moldoveneti din veacul al XVI-lea", publicaie de 393 de pagini, precum i de cartea lui N. Ghica Budeti, ,,Evoluia arhitecturii în Muntenia". Toate conin materiale de o foarte mare importan istoric. I., B., ,,Note bibliografice, Gostynski T. «Cine a fost autorul bisericii Golia?» în Revista istoric, vol. XXX (1944), p. 55-60" în: BORom LXIII (1945), 7-8, p. 393. Recenzie. La biserica Golia au lucrat meteri italieni dup cum informeaz Corneliu Magni. Gostynski T. pleac de la legturile de rudenie ale lui Vasile Lupu cu fam ilia prinului polonez Radziwil i arat c biserica Sf. Treime din Olyka, biseric ce a fost zidit între 1635-1640 de ctre meteri italieni, se aseamn foarte mult din punct de vedere arhitectural cu biserica Golia. Moisescu, Gh. I., diac. prof., ,,Influene ale arhitecturii vechi ruse ti asupra vechii arhitecturi româneti", în: MitrOlt VI (1954), 1-3, p. 110-113. Autorul amintete despre rolul im portant pe care tefan cel Mare i Petru Rare l-au avut în statornicirea stilului m oldovenesc. Influenele ruseti se pot observa în iconografie, arhitectur (turla înalt), turnuri laterale, clopotni e, dar i în brâuri de piatr precum cel de la Drago mirna. Printre cel e mai reprezentative mnstiri în acest sens se numr Sfinii Trei Ierarhi, Putna i Cetuia. Porcescu, Scarlat, pr., ,,Influene ale arhite cturii vechi ruse ti asupra vechii arhitecturi româneti", în: MitrMold XXXI (1955), 3, p. 151-156. În carte se prezint diferitele eveni mente istorice care au f cut posibile leg turile dintre spaiul rusesc i cel românesc. Aflm despre obiectele de art religioas din Moldova i Muntenia care se p streaz în Rusia i despre influenele ruseti din arhitectur, dintre care fac parte planul triconic i împodobirile arhitecturale de pe biserici. Un rol important în circulaia acestor influene l-au avut meterii i arhitecii venii în rile Române.

38

Brânzei, Dumitru, ,,Începuturile arhitecturii religioase în Moldova i ctitoriile de la Baia din sec. XV-XVI", în: MitrMold XXXI (1955), 7-8, p. 381-390. Pentru a scoate în eviden începuturile arhitecturii religioase în Moldova, se amintete despre influenele pe care le suport arhitectura din aceast zon, detaliind informaiile referitoare la stilul moldovenesc. Materialul conine date i despre biserica catolic din Baia, bisericile lui tefan cel Mare i Petru Rare. Corivan, N., ,,Arta religioas în epoca lui tefan cel Mare", în: MitrMold XXXIII (1957), 8-9, p. 575-590. Informaiile analizeaz caracteristicile arhitecturii moldoveneti din epoca lui tefan cel Mare, urmrind i evoluia arhitectonic din aceast perioad. Astfel aflm despre: sistemul de boltire a naosului i a pronaosului, sistemul de aerisire i cel de acustic, despre contrafoturi, turnuri, abside, crmid smluit, existena gropniei, a uii cu arc frânt. Totodat, în aceast perioad, se dezvolt foarte mult sculptura în piatr. Tehnica utilizat în pictur este dominat de figura în fresc . Alte detalii vizeaz iconografia, cu inspira iile de factur popular i local, tablourile votive, atelierele de broderie de la Moldov ia i Putna, legarea în argint a crilor bisericeti, colile de miniaturiti. Textul este însoit de bibliografie. Brtulescu, V., ,,Arhitectul moldovean din secolul al XVII-lea, Gligorie Cornescul", în: MitrMold XXXVII (1961), 9-12, p. 701-703. Grigorie Cornescul, prezentat în acest ar ticol, a fost arhite ctul-restaurator al Mnstirii Curtea de Arge i arhitectul Mnstirii Cetuia. Gherasim, Oreste, pr., ,,Petru Comrnescu, Îndreptar artistic al monumentelor din Nordul Moldovei, cu o precuvântare de Eusebiu Camilar, Bucureti", 1962, p. 346" în: Ort, XV (1963), 2, p. 274-277. Cartea este împrit pe capitole: cultura i artele în epoca feudal, stilul moldovenesc în arhitectur , monumente ridicate de tefan cel M are i urmaii si, pictura în epoca feudal (stiluri i meteri), fresce reprezentative: de la Vorone , Ptrui, Sf. Ilie - Suceava, Sf. Gheorghe - Hâr lu, Sf. Nicolae - Do rohoi, Popui, Sf. Gheorghe - Suceava, Sf. Dimitrie - Suceava, Mnstirile Probota, Humor, Vatra Moldoviei, Sucevia, Dragomirna, biserica din Arbore, compoziii votive i portrete istorice. Brtulescu, Victor, prof., ,,Elemente de art arhitectural i pictural la biserica din satul Viforita, com una Aninoasa, Raionul Târgovite", în: GBis XXII (1963), 11-12, p. 1054-1059 Se face descrierea arhitecturii i picturii acestei biserici. Georgescu, Vlad, ,,Istoria Arhitecturii în Ro mânia", în: BORom LXXXII (1964), 3-4, p. 302-395. În 1963 a fost p ublicat ,,Istoria arhitecturii în România, Vol. I, De la orânduirea comunei primitive pân în sec al XVI-lea", a prof. arhitect Grigore Ionescu, 39

unul din cei m ai de seam specialiti ai istoriei arhitecturii rom âneti. Redactarea acestei lucrri a fost o problem dificil, în primul rând, din cauza vastitii temei. Autorul a îm prit lucrarea în patru sec iuni: I. ,, Comuna primitiv i orânduirea sclavagist", a II-a ­ ,,Epoca feudal ", a III-a. ­ ,,Perioada modern" i a IV-a ­ ,,Perioada contemporan", de dup 1944. Volumul aprut cuprinde istoria arhitecturii din tim pul comunei primitive i pân în secolul al XVI-lea, o perioad important în care se afl domnia lui tefan cel Mare. În volumul I sunt tratate proble mele dificile prin lipsa materialului secolelor VI-X, precum i cele legate de geneza arte i feudale în rile Române. Un merit al lucrrii este legar ea permanent a istoriei arhite cturii de mediul social i istoric. Numeroasele pagini cuprind descrieri generale ale societii din epoca analizat, ceea ce permite o mai profund înelegere a fenomenului arhitectonic. Autorul nu s-a limitat numai la analizarea istoriei arhitecturii româneti, ci a cuprins în sinteza sa i creaiile arhitectonice ale minoritilor naionale. A definit tr sturile particulare ale artei arhitectonice din ara noastr: inventivitatea constructiv, folosirea materialelor locale, simul deosebit în stabilirea proporiilor i în ornamentaie. Se analizeaz mai întâi construc iile arhitectonice din perioada orânduirii comunei primitive. Îi exemplific expunerea cu materialul arheologic descoperit în spturile efectuate. Se arat c în epoca bronzului i la începutul ep ocii fierului se continu tipul de construcii neolitice. În capitolul referitor la arhitectura epocii sclavagiste, un loc important este rez ervat descrierii construciilor din oraele greceti, precum i a celor din vrem ea stpânirii romane. A a ezat începuturile arhitecturii feudale în secolul X-XII, acc entuând asupra caracterului difereniat, pe provincii i a influenelor diferite: orientale, bizantine, musulmane, occidentale. A scos în eviden caracterul de continuitate în dezvol tarea arhitecturii, faptul c fiecare nou etap nu distruge stilul vechi, ci îl înglobeaz i-l dezvolt. Pentru perioada feudal s-a folosit de rezultatele ulti melor spturi arheologice. În Transilvania sunt prezente elemente ale arhitecturii occidentale. În perioada feudalismului arhitectura român îi creeaz acum trsturi specifice ca re vor da natere unor stiluri origi nale. Arhitectura bisericeasc a fost supus mult mai puin influenelor apusene. Secolul al XIV-lea a marcat un pas i mportant pe calea de zvoltrii arhitecturii religioase în România prin construirea mnstirilor: Tismana, Cozia, Bistria, Neam, Humor, Moldovia. A subliniat, pentru aceast epoc, influena sârb în modul de a concepe construciile în ara Româneasc. În Transilvania ave a loc trecerea de la stilul ro mano-gotic la cel gotic integral, atât în construciile laice cât i în cele biserice ti. În Moldova, epoca lui tefan cel Mare a reprezentat o perioad important. Autorul a analizat a mnunit, cele trei categorii în care se pot grupa bisericile moldoveneti din vremea lui tefan cel Mare, subliniind caracterul unitar al stilului i legtura lui cu arta popular , precum i adaptarea la mediul geografic românesc. Ctre mijlocul secolul al XVI-lea s-a încheiat în Moldova formarea stilului moldovenesc. Constructorii moldoveni aduc i elemente noi pe care autorul le analizeaz. Sunt menionate mnstirile de la Bistria, Slatina i Sucevia. În ara Româneasc este analizat arhitectura i scoas în eviden valoarea construciilor religioase de la Mnstirea Dealu i biserica de la Curtea de Arge. În 40

Transilvania, în secolul al XVI-lea, fenomenul principal a fost adaptarea la stilul Renaterii care a ptruns prin Ungaria, în vremea domniei lui Matei Corvin. Arhitectura Renaterii s-a manifestat în toat plenitudinea numai în construcia castelelor nobiliare. Autorul recenziei consider util bibliografia întocmit, ca i indicele de localiti, monumente, persoane, fotografiile i planele care completeaz textul. Baltag, Gh., ,,Arhitectura bisericeasc în epoca lui Petru Rare ", în: MitrMold XL (1964), 5-6, p. 257-263. Arhitectura bisericeasc în epoca lui Petru Rare este ilustrat prin scoaterea în eviden a caracteristicilor arhitectonice ale bisericilor vremii, cu numele de meteri i zugravi care au marcat aceste lcauri. Carmazin-Cacovski, arhitect dr., ,,Barocul bisericesc din Iai", în: MitrMold VLI (1965), 9-10, p. 513-523. Studiul de fa prezint câteva biseri ci ieene reprezentative pentru stilul baroc, curent al picturii ale c rui caracteristici sunt descrise în introducere la m odul general. Cele mai valoroase piese de art de tip baroc dateaz din secolele XVII-XVIII, când Petru Movil a întrit relaiile culturale dintre Iai i Kiev. Edificiul cel mai reprezentativ pentru stilul baroc este biserica Sfântul Gheorghe, care a fost i sediul Mitropoliei. Alte biserici, atât laice, cât i din mnstiri, cum sunt Cetuia i Socola, au preluat doar unele el emente de stil baroc. Prezentarea evoluiei arhitecturale a diferitelor biserici se opre te i la biserica Golia, care reprezint o îmbinare între stilurile bizantin i baroc. Dintre ele mentele sale baroc e face parte portalul decorativ de la intrarea principal a bisericii. Andreescu, tefan, ,,Putna i închegarea stilului moldovenesc în arhitectur", în: BORom LXXXIV (1966), 7-8, p. 647-649. Procesul evoluiei artelor în vrem ea lui tefan cel Mare a fost per manent ascendent, strbtând mai multe etape: a) prim a corespunde începutului domniei lui tefan, înc tributar principiilor i metodelor epocii precedente; b) urm toarea etap, încadrat între 1475-14 86, ofer imaginea unei intense activit i constructive în domeniul refacerii i întririi vechilor cet i i mnstiri, când se ajunge la o maturizare a stilului caract eristic acestei epoci; c) dup anul 1487, când au fost ridicate bisericile de la Mili ui i Ptrui, având o perioad de maxim înflorire a arhitecturii româneti încheiat în primele decenii ale se colului al XV-lea, dup moartea lui Patru Rare. Biserica mare a Mnstirii Neam, zidit în 1497, era considerat ca fiin d prima construcie unde apar toate subdiviziunile folosite în arhitectura m oldoveneasc din secolul al XV I-lea i pridvor închis, pronaos, camera mormintelor (gropnia) i naos. Cercetrile ulterioare au dus la concluzia c Mnstirea Moldovia avea gropni cu un secol înaintea celei de la Neam. Urmrind firul zbuciumatei istorii a Putnei, cu cele dou incendii din 1480 i 1536, cu distrugerile provocate de cazaci i cu refacerile ei, nu s-a putut afirma la un moment dat cât de original este forma actual a bisericii lui tefan. 41

Spturile arheologice iniiate la Putna în 1955-1956, au adus îns informaii preioase i anume c existena pridvorului închis este din secolul al XV-lea i c temeliile lui se leag de pronaos. În pri dvor se afl mormântul mitropolitului Teoctist, mort în 1478, iar în pronaosul cel mare, e îngropat în 1517 Bogdan cel Orb. În concluzie, biserica de la Putna este ce a dintâi cunoscut în arhitectura m oldoveneasc, unde apare elementul ,,pridvor" utilizat atât de des în epocile de mai târziu. Sondajele arheologice au confirmat cu certitudine c temeliile actuale ale construciei corespund cu cele iniiale, deci Mnstirea Putna este o realizare arhitectonic excepional pentru perioada premergtoare cristalizrii stilului moldovenesc în arhitectur. Bal, tefan, ,,Mnstirea Putna, monument de arhitectur ", în: MitrMold XLII (1966), 7-8, p. 428-442. Mnstirea Putna reprezint un monument arhitectural de o v aloarea inestimabil atât pentru cultura bisericeasc, cât i pentru cea laic. Faadele sale reprezint elemente care nu pot fi atribuite veacului al XV-lea, ci corespund veacului al XVII-lea. Autorul descrie aceste elemente i specific crei domnii îi sunt caracteristice (folosind multe imagini) i cu ce alte biserici se aseamn. Articolul cuprinde i planul bisericii, precum i prezentarea incintei mnstirii i a turnului intrrii. Vintilescu, Petre, preot prof., ,,Arhitectura bizantin a Principatelor române", în: BORom LXXXV (1967), 9-10, p. 1024-1044. Începutul articolului prezint informaii despre primele biserici din ara Româneasc în stil bizantin i sârbo-atonit. Arta bizantin ptrunde la noi prin intermediu l rilor slave din sudul Dunrii, profund bizantinizate. În Muntenia, acest stil bizantin se remarc prin biserica în form de cruce greac i apoi sub forma derivaiei atonite (plan treflat), ambele rspândite în Serbia. Cel mai vechi monument este biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Arge , construit dup 1330, ca o capel pentru Curtea do mneasc, de c tre voievodul Basa rab cel Mare i sfinit de fiul acestuia, Nicolae Alexandru (1352-1364), fr a fi pictat, pictura fiind f cut în timpul lui Radu Vod , zis Negru. A fost restaurat în 1911. Autorul descrie tiinific arhitectura bisericii. Ca i în Rusia, arta bizantin în Pri ncipatele Române continu i dup cderea Constantinopolului aa cum nu s-a întâmplat i în statele din sudul Dunrii. Planul constantinopolitan, în cruce greac , îl întâlnim la urmtoarele biserici: Mitropolia veche din Târgovite, început în 1518 de Neagoe Basarab, biserica Domneasc din Târgovi te (1583, ctitorie a lui Petru Cercel), Sfântul Dum itru din Craiova, restaurat de M atei Basarab, biserica Srindar din Bucure ti, a lui Matei Basarab, între timp drâmat. În arhitectura lor se remarc o evoluie fa de cea de la Arge, pe care autorul o explic, la care se adaug un nou curent sub form a unei derivaii a arhitecturii bizantine, îm prumutat de Serbia, de la bisericile Athosului i adus la noi prin leg turile de rudenie ale dom nitorilor români cu sudul Dun rii. Astfel se întâlnete planul treflat, dup modelul Athosului, care îm preun formeaz stilul vechi din Muntenia. Pr ototipul apare la Mnstirea Vodia (1374) i Tismana, unde naosul este desp rit de pronaos printr-un zid, în care e practicat o u, sistem continuat pân în secolul al XVI-lea. Pe ac elai plan sârb atonit sunt construite i 42

ctitoriile lui Mircea cel B trân, Cotmeana (1389) i Cozia (1393) i modesta bisericu din Brdet (judeul Arge). Din secolul al XV-lea nu ne-a rmas niciun monument din cauza rzboaielor i certurilor pentru domnie. Restaurrile prelucreaz stilul primitiv, adugând în secolele ur mtoare turle mici pe pronaos, prid vor, brâu orizontal. În partea a doua a studiulu i se amintete despre primele combinaii ale stilului constantinopolitan i sârbesc în arta român în monumentele de la începutul secolului al XVI-lea, Mnstirea Dealul (ctitoria lui Radu cel Mare) i biserica episcopal din Arge (ridicat în 1512 de Neagoe Basarab). Autorul aduce informaii referitoare la arhitectur, conturând elem entele preluate din stilul bizantin, respectiv, sârbesc, precizând c, prin concepia i structura lor, aceste biserici muntene reprezint o not original româneasc, ele fiind ulterior folosite ca m odel pentru alte l cae de cult. Astfel, planul bisericii episcopale din Arge se poate recunoa te în Bucureti, la biserica Radu Vod (1615), la biserica patriarhal (1655), M nstirea Cotroceni (1679) i Mnstirea Vcreti (1716). În partea a treia articolului se vorbe te despre stilul curent al bisericilor munteneti din secolele XVI -XVII, susinând c celelalte monumente religioase aparinând acestei perioade au un stil mai simplu, atât ca plan, cât i ca arhitectur, fiind de dimensiuni mai mici (sunt menionate bisericile de la Vla ca -1562, Stneti -1537, biserica Mnstirii Valea Muscel -1537, bolnia Mnstirii Cozia -1594, C urtea Veche din Bucure ti -1559). O particularitate aparte o are biserica Mihai Vod (1594), din Bucureti, cu dou încperi pentru proscomidiar i diaconicon, între care se afl încadrat altarul. Specific românesc este încingerea faadelor cu un brâu care le împarte în dou registre, decorate separ at, de exe mplu la Bucov , Mofleni (1570), Tutana (1589), Mrcua (Ilfov, 1587-1593) i Mihai Vod din Bucureti (1594). Urmtorul capitol al articolului se refer la noul plan de biseric de origine pur româneasc, specific epocii lui Matei Basara b (se amintesc edificiile: Gherghi a din Prahova -1641; Strehaia din Mehedi ni-1645; Goleti -1646; biserica Doam na din Bucureti ­ 1683). Apare acum pridvorul cu arcade deschise pe trei laturi, care se va extinde i va fi nelipsit în secolele ur mtoare. La Ludeti, Dâmbovia, (1680) i la Filipetii de P dure, Prahova (1 688), pridvorul îmbrac o form poligonal. Pridvorul trilateral apare la Tismana i Blteni (Ilfov). Elemente împrumutate din arhitectura moldoveneasc se observ la biserica Sfinii Împrai din Târgovi te (1650, ctitoria lui Matei Basarab), dup ce Vasile Lupu construise biserica Stelea în 1645, la Târgovite. Partea a cinc ea subliniaz ultima evoluie a noului stil rom ânesc în tim pul domniilor fanariote i pân în prim a jumtate a secolului al XIX-lea. Înc epând cu secolul al XVII-lea se renun la stilul bizantin i sârbesc i se practi c planul românesc al bisericii episcopale de la Arge, adugându-se câte un pridvor deschis cu arcade (se exemplific în acest sens biserica Patriarhiei din Bucureti -1655, ctitoria lui Constantin Vod Cârnul, biserica Mnstirii Cotroceni întemeiat de erban Vod Cantacuzino). Se prezint stilurile diferitelor biserici din Muntenia, printre care i al ctitoriei lui Constantin Brâncoveanul, Mnstirea Hurezi (1691-1692), al bisericii din Doiceti (1706), subliniind caracteristica stilului brâncovenesc ce const în predo43

minana decorului sculptural i pictural. Sculp tura în lemn i piatr împodobete biserica în secolul al XVII-lea. Stilul brâncovenesc poate fi ad mirat la ctitoriile sptarului Mihail Cantacuzino (biserica Col ea din Bucure ti -1700; catedrala din Râmnicu Srat -1697; biserica Fundenii Doam nei - 1699, di n Ilfov), la M nstirea Antim - 1715, apoi la biserica Creulescu, ctitorie a logoftului Iordache Creulescu 1722 i la biserica Enei -1724, zidit de logoftul Pan Negoiescu. Epoca fanariot debuteaz cu ctitoria lui Nicolae Mavrocordat, Mnstirea Vcreti (1716-1722), din Bucureti. În ultima parte se aduce în discuie caracteristica stilului din epoca fanariot , care est e modificat în for mele decorului exterior prin introducerea unui element oriental, de origine turceasc i anume cercurile frânte i se completeaz cu un al doilea elem ent, reprezentat prin panouri sau m edalioane circulare sau adâncite, car e împodobesc faadele bisericilor Stavropoleos (17 241730), Sfântul Elefterie (1747) i Sfântul tefan (1768), din Bucureti. Sunt precizate informa ii despre arhitectura din Moldova în tr-un capitol separat al studiului. Despre începuturile arhitecturii m oldoveneti i stilului moldo-bizantin din epoca lui tefan cel Mare, afl m c cea mai veche bis eric de zid din Moldova este la R dui, construit pe la m ijlocul secolului al XIV-lea, sub domnia lui Bogdan I, cu elemente bizantine, rom anice i gotice, c reia Alexandru L puneanul îi adaug un pridvor în 1559. Planul treflat sârbo-atonit apare la biserica Sfânta Treime din Siret, construit înainte de tefan cel Mare, biserica servind ca prototip pentru construirea bisericilor de mai târziu, din tim pul lui tefan. Bisericile construite de Petru Muat (1378-1393) i Alexandru cel Bun (1400-1432) au fost refcute i transformate de tefan cel Mare i urmaii si, cum este cazul Mnstirilor Neam, Probota, Bistri a i Moldovia, aa încât, necunoscându-se starea lor original, autorul conchide c bisericile de la R dui i Siret caracterizeaz prima epoca din istoria arhitecturii bisericeti din Moldova. A doua epoc ar fi reprezentat de timpul domniei lui tefan cel Mare, când se încheag stilul specific moldovenesc, care est e o îm binare armonioas între fondul bizantin în planul bisericii, în forma bolilor i arcurilor i o sea m de el emente de decor, cu o prelucrare a stilului gotic i mai târziu, cu unele influen e armene exprimate prin decorul exterior sculptural. Biser icile construite în prim a parte a do mniei lui tefan cel Mare sunt tributare arhitecturii vechi cum este cea de la Dolhetii Mari, înainte de 1481, ctitoria l ui endrea, Portarul Sucevei, biserica Sfântul Nicolae din Blineti (1499), ctitoria logof tului Nicolae Tutul i biserica Sfintei Cruci din Volov, din 1500-1502, ctitoria lui tefan. Autorul analizeaz caracteristicile bisericii construite de tefan cel Mare, grupându-le în f uncie de ce au ele reprezentativ i remarcând c biserica Sfântul Gheorghe din Hârl u rmâne, incontestabil, monumentul perfect al vremii lui tefan cel Mare. Cea mai mare ca lungime, este biserica M nstirii Neam, ridicat de tefan cel Mare în 1497, ea fiind veche ctitorie a lui Petru Muat. Urmeaz prezentarea arhitecturii din epoca lui Petru Rare (1527-1538 i 1541-1546) i în restul secolului al XVI-lea. Se p streaz stilul treflat de origine bizantino atonit, planul lungit, ca la Mnstirea Neam, un elem ent nou reprezentându-l pridvorul deschis ca la biserica Arbore (1502), biserica din P rhui (1522), biserica Mnstirii Humor (1530) i 44

biserica Mnstirii Moldovia (1532). Pridvorul deschis evolueaz spre pridvorul închis, obinut la biserica Sfântul Dum itru din Suceava, Baia (1532) i Episcopia de la Roman (1542). Pridvorul devine ca o caracteristic a bisericilor nou construite i se adaug i celor mai vechi, cum a fost cazul la Rdui, Vorone i Tazlu. O trstur original a bisericilor din aceast perioad o constituie pictura exterioar, cum e ste cea de la M nstirea Humor (1530) i de la M nstirea Moldovia (1532), aplicat i monumentelor mai vechi de la finele secolului al XV-lea, iar ultimul fiind Mnstirea Sucevia (1582-1583). Decorul arhitectural s-a p strat îns, fidel fiind prima ctitorie a lui Petru Rare , biserica Mnstirii Probota (153 0) i biserica episcopal din Roman, ultima ctitorie (1542-1550). Acela i model, dar fr gropni, este reprodus de biserica ridicat în 1554 de Alexandru L puneanul la Mnstirea Bistria, vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun i la biserica M nstirii Slatina. În continuare studiul am intete despre ultima evoluie a arhitecturii moldoveneti în secolul al XVII-lea, când se observ o puternic influen bizantin sub form localizat în Muntenia, cum este biserica Mnstirii Galata (1584), construit lâng Iai de Petru chiopul. Influena munteneasc apare mai izbitoare în orna mentaia exterioar, când apare prima dat în Moldova brâul dinat, care împarte faada în dou registre. La biserica Aroneanu (1594), lân g Iai, întâlnim elemente decorative noi, dispuse dup un procedeu oriental, ele mente ce se regsesc i la ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca - Mnstirea Dragomirna (1606), creia autorul îi face o descriere amnunit. O îmbinare între stilul muntenesc i moldovenesc se poate constata i la Mnstirea Secu, biserica Barnovschi din Iai (1627), Mirui ­Suceava. Se fac analogii arhitecturale între Dragomirna, Mnstirea Solca (1612-1620) i Mnstirea Bârnova (1629). Cele do u curente iniiate de biserica Gal ata, în ceea ce privete planul i de Dragom irna, în m aterie de decor, se observ îmbinate la biserica Sfinii Trei Ierarhi (1639), ctitoria lui Vasile Lupul, care reprezint monumentul cel mai însemnat al arhitecturii moldoveneti, îndeosebi pri n bogata ornamentaie exterioar i interioar. Mai sunt prezentate: arhitectura Mnstirii Golia, preluat ca model de M nstirea Cain, biserica M nstirii Putna, zidit din nou în 1662 de Gheorghe tefan, Mnstirea Cetuia (1672, Ia i, ridicat de Ioan Duca Vod), biserica Zamca Suceava, Bozieni Bacu. Partea final a articolului amintete despre decadena ce se instaleaz în prima jumtate a secolului al XVIII-lea, influen ele strine alterând profund tradiia arhitecturii moldoveneti. Sunt menionate urmtoarele biserici: Sfântul Spiridon din Iai (1804) i Frumoasa (1836), care nu se im pun prin arhitectur , ci prin d imensiuni. Catedrala mitropolitan din Ia i, construit în stil ,, empire" rusesc între 1833-1839, de arhitectul rus Sungurov în timpul mitropolitului Veniamin Costachi, dar terminat în 1887, are elemente neclasice. Articolul conine imagini. Vintilescu, Petre, pr. prof., ,,Clopotnie", în: BORom LXXXVI (1968), 1-2, p. 199-208. Se amintete despre uzul pgân i cel cretin al clopotelor, despre toac, despre clopotniele din Occidentul i Orientul cretin. O anex a bisericii este i clopotnia, unde se afl suspendate clopotele. Acestea nu sunt o ino vaie cretin, ele fiind 45

utilizate i în Antichitatea p gân, greac i roman pentru se mnalarea anumitor momente din activitatea vieii civile i religioase. În epoca a doua a istoricii bisericii, când ea a început s se bucure de un regim de libertate, clopotele se foloseau pentru a vesti credincio ilor timpurile serviciului divin, decesele, momentele înmormântrilor i a altor solem niti. În perioada anterioar, anunurile se fceau de ctre arhidiacon, la sfâr itul slujbei, prin diaconi sau curieri speciali, sau prin practica trompetei, a clopoeilor, prin toac, prin ciocanul de lemn cu care se lovea în uile chiliilor. Clopotele s-au folosit în Biserica cretin, în Apus, pe la începutul secolului al VI-lea, dup informaia oferit de stareul mnstirii din Lucullano. Ele se foloseau nu numai în mnstiri ci i în parohii pentru anunarea serviciului divin de duminic, numindu-se ,,signum", ,,campana", ,,campanum" i ,,nola", în cazul ultimelor dou numele luându-se dup localitile unde se fabricau. În Ev ul Mediu clopotele aveau mrimi moderate, cel mai mare fiind cel de la Notre Dame de Paris i ,,clopotul-împrat" turnat în 1733 pentru uzul bisericlor din Kremlinul Moscovei. În Orient, pentru i nvitarea clugrilor i credincioilor la serviciile divine s-a folosit toaca din secolul al V-lea, ea fiind din lem n sau din fier. În Rsrit, clopotele s-au folosit abia în secolul al IX-lea, când Ursus, dogele Vene iei, a trimis în dar împratului Bizantin, Mihail al III-lea, 12 clopote, pe la 857. Acesta le-a aezat într-o clopotni pe care a construit-o în faa bisericii Sfânta Sofia, din Constantinopol. Mai târziu, s-a introdus clopotul i la mnstirea Lavra din Muntele Athos, dar adoptarea lor în Biserile Orientale a me rs foarte încet, chiar prin folosirea lor în paralel cu toaca. În bisericile de rit bizantin, clopotele s-au introdus dup instaurarea Imperiului Latin de Rsrit, prin secolul al XIII-lea i urmtoarele. În afar de Rusia, clopotele n-au jucat în Rsrit, pân în timpurile mai noi, un rol atât de însem nat ca în Apus. La început, neavând dimensiuni mari, clopotele se aezau în clopotnie simple, improvizate în turnuri înlate deasupra bisericilor, dar în Apus au fost construite turnu ri speciale, clopotnie cu multe etaje. Se prezint câteva din cele mai importante clopotni e din Occident, cu specificul lor arhitectonic. În Orient se întâlnesc clopotnie construite deasupra nartexului, la bisericile mari, iar la cele mici, alturi, în curte. Autorul exem plific evoluia clopotnielor cu edificii din Grecia, Athos i Rusia. În Muntenia i Moldova stilul diferitelor tipuri de clopotnie ce s-au pstrat din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea se gsete într-o evident analogie cu cele ruseti. Clopotniele legate de structura bisericii sunt rare la Blineti (1499), la Arbore (1502), Prhui (1522). Cele mai multe clopotnie sunt construite separat de biseric. ,,Zvoniele" sunt slab reprezentate în Bucovina: la Siret, Z hreti, Mili-ui, Bdeui, Maica Domnului din Icani, Sfântul Ioan Boteztorul din Suceava. Autorul descrie câteva tipuri de clopotni e din M oldova i Muntenia, eviden iind trsturile lor caracteristice (Bistria-Neam, Sfântul Ioan din Piatra Nea m. Popui-Botoani, Dobrov-Vaslui, Brebu-Prahova, Brâncoveni-Romanai, Turnul de la Biserica Colea-Bucureti) i câteva clopotnie integrate în corpul bisericor, construite în noul stil românesc inaugurat în epoca lui Matei B asarab (ctitoria lui Brâncoveanu din Mogooaia ­ 1688 , biserica Doamnei din Bucure ti, Goleti-Muscel, biserica C reulescu, 46

biserica Olari, Sfântul tefan din Bucure ti, Filipetii de P dure- Prahova, Sfântul Nicolae din Suceava-1611, M nstirea Bârnova, Nicori a, Barnovschi-1627, Vo videnia-1645, Sfântul Ilie, Sfânt ul Ioan Gur de Aur, Sfântul Ioan Boteztorul-1631 din Iai i altele). Mnstirile au continuat s pstreze tipul clopot nielor separate de cl direa bisericii, având o înc pere ce serve a de ascunz toare pentru obiectele de pre ale mnstirii. Dup secolul al VII-lea, clopotni ele devin mai scunde, camera clopotnielor având dou arcade alturate, iar construirea unui cerdac sau foior la etaj, spre curte, le d o not de elegan (Antim, Aninoasa, Vrzreti). Chihaia, Pavel, ,,Dou rapoarte ale arhitectului Ioan Schlatter din 184 7", în: BORom LXXXVI (1968), 3-5, p. 489-496. Dup epoca lui Constantin Brâncoveanu, când s-au refcut i consolidat multe monumente vechi de art ale rii Româneti, a urmat o perioad de neglijare a acestora, fapt ce l-a deter minat pe domnul Gheorghe Bibescu s intervin angajând pentru complexitatea acestor lucrri arhiteci strini, cu studii de specialitate i experien cum au fost vienezii: Iulius Fraivald, Anton Heft i Ioan Schlatter. Ultimul dintre acetia primete titlul de ,,arhitect mnstiresc" i restaureaz monumentele de art în secolul al XIX-lea. Nefamiliarizai cu trsturile artei din ara Româneasc, ei au reconstruit vechile edificii fr a le conserva aspectul original, iar modernizarea în stil neogotic a vechilor noastre mnstiri este desfigurat , nereuit din punct de vedere artistic. Manuscrisele pstrate de la pri mii arhiteci din ara Româneasc, lipsite de planele anexe, constituie documente pentru istoricul de art . Rapoartele necesarului de materiale ale arhitecilor, conin nu numai proiectele noilor cldiri care urmeaz s se construiasc în incinta mnstirilor ci i situaia vestigiilor care se d râm sau trebuie a fi d râmate. Relatarea despre existena acestora este important pentru reconstituirea virtual a acestor monumente. ,,Epoca restaurrilor" din a doua jum tate a s ecolului al XIX-lea, a distrus multe etape din evolu ia artei noastre vechi, iar reconstituirea vechilor m onumente trebuie s reîntregeasc hiatusurile ac estei evoluii i s îmbogeasc semnificaia operelor existente. Articolul cuprinde dou anexe în care sunt prezentate rapoartele arhitectului Ioan Schlatter adresate Departamentului Credinei în legtur cu starea în care se gseau Sfânta Mitropolie din Târgovite i toate cl dirile mnstireti ce se aflau în lucrare în vara anului 1846, constituind de fapt, o dare de seam ctre Departament. Importana acestor documente este evident, pentru cei interesa i în restaurarea vechilor noastre monumente de art, dei s-au avansat i idei nefaste în ele, cum a fost drâmarea Mitropoliei din Târgovite. Creeanu, Radu, ,,Recenzie. Dr. Arh. Gheorghe Curinschi, «Restaurarea monumentelor», Editura tehnic, Bucureti, 1969, 292 p.", în: BORom LXXXVII (1969), 1-2, p. 230-234. Volumul ,,Restaurarea monumentelor" constituie prima lucrare de sintez consacrat acestei discipline în ara noastr i reprezint modul unei activiti susinute, 47

desfurat atât pe trâmul învmântului superior, cât i al practicii rest aurrilor. Dubla calificare a autorului crii a determinat ca, în expunerea sa, teoria i practica restaurrilor s fie tratate într-o strâns legtur, principiile fiind exemplificate prin operaiile de restaurare înfptuite în România i alte ri. Ilustraia bogat i comentat prin ample legende în lim ba român i francez înfieaz rezolvri tipice ale proble melor restaurrilor din ara noastr prin cele 68 de cazuri înf iate prin i magini. Lucrarea s e adreseaz nu num ai specialitilor, arhiteci, istorici i istorici de art , ci i publicului cultivat românesc i strin i tuturor beneficiarilor de m onumente istorice. F când o succint prezentare a lucr rii, recenzantul insist mai mult asupra aspectelor ce intereseaz monumentele religioase din ara noastr. Lucrarea cuprinde dou pri mari: ,,Istoria i teoria conserv rii i restaurrii monumentelor" i ,,Metodologia conservrii i restaurrii monumentelor". În capitolul introductiv, autorul clasific monumentele, exemplificându-le, apoi analizeaz coninutul ideii de restaurare, deosebind lucrrile de conservare de cele de rest aurare propriu-zis, prezentând diferite tipuri de restaurare. Un capitol este consacrat ,,Cauzelor degradrii monumentelor i ale alterrii aspectului lor original". Autorul condamn desfigurarea unor m onumente care au fost restaurate greit, multe la mijlocul secolului al XIX-lea, bisericile pierzându-i astfel aspectul lor original prin intervenii de ordi n funcional. Cu toate acestea se apreciaz i unele restaurri din vechime, fcute cu grija respect rii formelor originale ale l caului, precum i completarea unor edificii cu noi com ponente valoroase, dând ca exemplu restaurrile fcute la porunca lui erban Vod Cantacuzino la m nstirea Curtea de Arge i mnstirea Dintr-un Le mn, cele f cute în tim pul lui Constantin Brâncoveanu, apoi pr idvorul închis de la Vorone adugat de Petru Rare la ctitoria lui tefan cel Mare i biserica Sfântul Mihail din Cluj. Un capitol de teorie a m odului cum a descris problema restaurrilor în Europa se intituleaz ,,Evoluia concepiilor de restaurare". Autorul se opre te îndelung asupra ,,restaurrilor doctrinare" al e celebrului arhitect i restaurator francez Eugène Viollet-b-Duc (1814-1879), împotriva crora s-a de zvoltat apoi concepia restaurrilor ,,istorice". Principiile aplicate în restaurarea monumentelor au fost consfin ite pe plan interna ional de ,,Carta de la Atena" din 193 1 i de ,, Carta internaional" elaborat de Congresul arhitecilor întrunit la Veneia în 1964. Capitolul ,,Teoria i practica restaurrilor în România" arat modul cum doctrinele schiate i au gsit aplicarea la noi. În secolul al XIX- lea, sub arhitectul Schlatter s-au f cut restaurri greite, ireparabile patrimoniului nostru artistic între anii 1840- 1870, în Muntenia. A doua etap a restaurrii, etapa Lecomte du Nouy s-a desfurat în România în ultimele trei decenii ale veacului trecut i a pus în practic pân la extrem, principiile colii restaurrilor doctrinare, d râmând i recldind din temelie trei monumente însemnate, biserica Sf. Nicolae-Dom nesc din Ia i, vechea Mitropolie din Târgovite i biserica Sf. Du mitru din Craiova, care ast zi sunt copii ale originalelor. La începutul secolului al XX-lea sub influen a ideilor colii italiene se produce o reac ie împotriva restaurrilor arbitrare ale lui Lecomte du Nouy. 48

Exemplul îl constituie restaurarea bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Curtea de Arge început în 1911 de arhitectul Grigore Cerchez. Între cele dou rzboaie mondiale, arhitecii restauratori ai Co misiei Monumentelor Istorice au executat lucrri importante având grija conserv rii i consolidrii tuturor elementelor valoroase, cristalizându-se astfel o coal naional în sensul principiilor restaurrii istorice. coala româneasc de restaurare a reconstituit între 1931- 1937 turlele bisericilor Sf. Elefterie-Vechi, Kreulescu, Mihai-Vod, Ptroaia, iar dup rzboi, ale bisericilor Snagov, Bala muci, Scaune, Brebu i ale paraclisului Mitropoliei din Bucure ti. Expunerea continu cu analiza restaur rilor din perioada postbelic, când s-au executat lucr ri complexe l a Patriarhie, la mnstirile Neam, Sucevia, Dragomirna, Brebu, Hurez i altele. În partea a doua a volumului sunt abordate principalele probleme privind ,,Metodologia conservrii i restaurrii monumentelor", începând cu natura cercet rilor complexe, continuând cu analiza categoriilor lucr rilor de restaurare i încheind cu capitolul ce aduce precizrile necesare în probleme privind ,, Tehnica tradiional i contemporan a restaurrii". Ca o critic adus crii este neluar ea în discu ie a lucr rilor de restaurar e a picturii murale, amintindu-se doar în ult imul capitol câteva l muriri cu cara cter tehnic referitoare la ,,conservarea tencuielilor pictate". De asemenea, ar fi fost necesare unele l muriri privind m otivele încetinirii rit mului restaurrilor de fresc în ultima vreme i ar fi fost util o list a ilustra iilor i un i ndice al m onumentelor citate. Autorul recenziei re comand redactorului de volum mai mult atenie la ortografierea numelor proprii strine i observ o confuzie la o biseric din lemn, dar apreciaz cartea pentru prezentarea modern a ilustraiei. Constantinescu, Horia, pr., ,,Influena Cantacuzinilor în arhitectura noastr religioas", în: GBis XXXI (1972), 5-6, p. 597-608. Articolul cuprinde meniuni referitoare la prezentarea stilului arhitectonic creat de Cantacuzini. Sunt inserate tiri despre Mnstirile Râmnicu Srat, Cotroceni, Sinaia. Popa, A., prof., ,,Influenele moldoveneti în stilul unor biserici de lem n din Transilvania", în: MitrMold XLIX (1973), 9-10, p. 672-681. Însemnare despre influenele arhitectonice moldoveneti în stilul unor biserici de lemn din Transilvania, cu imagini menite s ilustreze aceast tez. Branite, Ene, pr. prof., ,,Mai mult grij pentru form a arhitectonic a Bisericilor Ortodoxe", în BORom XCVII (1979), 9-12, p. 1135-1140. Panait-Cristache, Ioana, dr., ,,Biserica de lem n ­ document al unit româneti", în BORom C (1982), 3-4, p. 315-325. ii

Între numeroasele biserici de lemn amin tite de autoare în articol menionm prezena celor din v etrele monahale: Schitul Cetuia din jud eul Vaslui, Schitu l Oreni judeul Botoani, Schitul Coteti-Vrancea, Schitul ,,Clugria" de l a Horodnicul de Jos, judeul Suceava, biserica fostei Mnstiri Lupa, biserica ,,lui Drago 49

vod" de la Volov, strmutat la Putna de tefan cel Mare i Sfânt, biserica de l a Broteni-Suceava, cea a mnstirii Trestiana-Iai, a Schitului toborani-Vaslui, a Schitului Cozla-Neam etc. Bisericile sunt încadrate în categorii arhitectonice bine precizate. Sofronie, Ramiro, conf. dr., ,,Comportarea Bisericilor de plan cutremur", în BORom C (1982), 11-12, p. 990-1000. trilobat la

Studiu interesant mai ales prin faptul c sintetizeaz evoluia arhitecturii bisericilor cu plan trilobat în tre ele incluzându-se i numeroase centre mnstireti: Vodia, Tismana, Cozia, Galata, Gura Motrului, Viforâta, biserica schitului CornetuVâlcea etc. Un capitol aparte este rezervat mnstirii Curtea de Arge unde se amintete despre legenda Me terului Manole. ,, Conformarea anti-seismic" i ,,Principii de consolidare" sunt alte dou capitole în care se rezum câteva solu ii tehnice adoptate de diferi i constructori i arhiteci în decursul timpului fiind prezentate numeroase exemple din rile Române. Cr.-P., I., ,,Alba-Iulia: mrturii arhitectonice ale continuitii i unitii româneti", în BORom CI (1983), 1-2, p. 83-91. Ionescu, Lucia, ,,Un valoros ansamblu de art medieval din secolul al XVII-lea din Iai", în: MitrMold LXIV (1988), 2, p. 98-101. Studiul acesta se ref er la o serie de bise rici medievale fortificate din Ia i, caracterizate prin am ploarea clopotniei deasupra pridvorul ui: Mnstirea Bârnova (1626), Bârnovschi (16 27), Sfântul Ioan Boteztorul (1635), Vovidenia (1645) i Sfântul Ioan Gur de Aur (1682). Autorul se oprete mai în detaliu doar asupra bisericii Sfântul Ioan Botez torul, creia îi prezint i analizeaz arhitectura, iconostasul i pictura.

50

III. PICTURA, SCULPTURA I GRAVURA I REPREZENTANII LOR

III.1. PICTURA MURAL

Popescu, Nic. M., diaconul, ,,Biserica din Râfov", în: BORom XXXV (1911-1912), 10, p. 1137-1140. Biserica cu hram ul Sfântul Nic olae a fost zidit în 1743 de jupân Dumitru Paharnicul feciorul lui Ienache Râfoveanu ­ fapt atestat de pisania sa, care este reprodus în articol. Se face o descriere a acestei biserici i se menioneaz în mod special pictura interioar realizat de Nicolae Preotul, Stroe, Barbu, Matei, Ioan. Zugrvirea bisericii a fost terminat în 1748. În sfântul lca se gsesc mai multe cri din secolul al XVIII-lea, printre care se numr i o ,,Evanghelie" din 1750 ce are o inscripie, reprodus în articol, în care sunt amintite Mnstirile Snagov, Vcreti i Cotroceni. Scriban, arhim., ,,Însemnri mrunte. Comori de art bisericeasc la Catedrala din Târgu-Jiu", în: BORom XLIV (1926), 10, p. 622. Cercetându-se zidria catedralei din Târgu-Jiu pentru a i se face o nou reparaie s-a descoperit zugrveala de acum 178 de ani, adic din 1848.

Grigorie Botoneanu, L., arhiereu, ,,Cri, reviste, ziare. O carte nou ce ne arat podoabe vechi i ctitori de m nstiri", în: BORom XLVI (1928), 1 1, p. 1040-1042. Cartea aduce informaii despre profesorul Ioan D. tefnescu. Acesta a obinut doctoratul în tiine bizantine la Sorbona. El a s cris o carte care a aprut în Colecia ,,Orient et By zance" în trei volume. Dou dintre ele poart titlul ,,L'Evolution de la Peinture Religieuse en Bucovine et en Moldavie", iar al treilea ,,Contribution a L'Etude des Peintures Mourales Valaques". Profesorul tefnescu a restau rat pictura d e la Mnstirea Agapia i a înfiinat în incinta mnstirii un muzeu cu obiecte de valorare. Grigore Botoneanu, arhiereu, ,,Cri, reviste, ziar e. «L'evolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie» de I.D. tefnescu", în: BORom XLVIII (1930), 2, p. 168-169. Recenzie. I.D. tefnescu descrie în lucrarea sa m onumentele religioase din Moldova i Bucovina, precizând la fiecare timpul când a fost construit i mai ales momentul realizrii picturii. Într-un capitol special autorul studiaz iconografia i explic scenele religioase.

51

G., I. M., ,,Note bibliografice, Sndulescu Verna C. Diac., «Zugravii de la Buzu. Contribuii la istoria picturii bisericeti», Buzu 1937, 2 4 p", în: BORom LVI (1938), 1-4, p. 144-145. Recenzie. În lucrare sunt a mintii Ivan Rusu cel care a des chis o coal de zugravi la Mnstirea Cldruani în 1798 i care a continuat pân în 1810, Nicolae Teodorescu, care a venit aici s învee meteugul zugrvirii bisericilor i dup ce l-a învat a deschis o coal de zugravi la Buz u cu ajutorul episcopului Chesarie. Nicolae Teodorescu a zugrvit Episcopia din Buzu, a închis coala i a mers la Bucureti s zugrveasc biserica Mitropoliei, dup aceea el s-a întors la Buz u i i-a redeschis coala în 1837. A murit în 1880 i a fost îngropat la Mnstirea Ciolanu. Ttrescu, ucenic a lui Nicolae Teodorescu , care a fost trimis de Chesarie al Buzului s studieze la Roma, dup întoarcerea în ar, a fost profesor i apoi director al colii de Belle-Art e din Bucure ti. El a zugr vit 52 de biserici printre care se numr i Mitropolia din Iai i biserica Madona-Dudu din Craiova. Ali ucenici ai lui Teodorescu au fost Dum itrache Mehtupciu, Belisare Par aschivescu, Costache Du mitrescu, Filip Negulescu, Dimitrie Teodorescu car e a zugrvit biserica Schitului românesc Prodromul din Muntele Athos. G., I. M., ,,Note bibliografice. Brtulescu Victor, «Frescele de la Vorone » în revista Art i tehnic grafic, Caiet 2, dec. 1 937, p. 49-59", în: BORom LVI (1938), 5-6, p. 287. Recenzie. Mnstirea Vorone este ctitoria lui tefan cel Mare din 1488. Zugrvelile bisericii nu sunt toate din acel tim p. Pisania din pronaos vine în sprijinul acestei afirmaii, artându-se c a fost zugrvit în 1550 de mitropolitul Teofan, iar cea din exonarthex i din jurul bisericii arat c sunt fcute de mitropolitul Grigorie Roca la 1547. D. t. P., ,,Note bibliografice. Bobulescu C. «Lutari i hori în pictura bisericilor noastre», Bucureti 1940, 80 p", în: BORom LX (1942), 5-6, p. 228-229. Recenzie. În bisericile Sf. Gheorghe i ubeti din Câmpulung gsim pictat minunea din Cana Galileii, scen în car e apar doi trâ mbiai i un itera. Scena T ierii Capului Sfântului Ioan Botez torul pictat la bisericile din: Ostrov, Sc ueni Vâlcea, Sfin ii Îngeri din Curtea de Arge, Giuleti-Vâlcea conine lutari. La biserica Fundeni din Câm pulung Muscel întâlnim pictat scena pildei bogatului i a sracului Lazr, unde bogatul st la mas i este înveselit de lutari. La Vorone, Sucevia, Hurezi se afl pictat scena în care David linitete chinurile lui Saul cântându-i din cobz. În scena Na terii Mântuitorului i a drumului ctre Golgota pictat la Biserica Doamnei din Bucureti întâlnim personaje care cânt la tobe sau din fluier, iar în scena prinderii Mântuitorului pictat la M nstirea Ptrui îi vedem pe cei care vin s -L lege pe Hristos c sunt înso ii de surle i de tobe. În bisericile din Boitea Drmneti i Lunca Asului (Bacu) este pictat scena în care un beiv are o oal de vin î n mân, iar un drac îi cânt din vioar. Psalmul 148 este reprezentat la mnstirile: Hurez, Cozia, Aninoasa, Colea etc. 52

Barnea I., diacon dr., ,,O tem de iconografie occidental în pictura bisericilor moldoveneti", în: BORom LXIII (1945), 4-5, p. 106-125. Cu patru fotografii. Sunt prezentate câteva dintre scenele iconografice reprezentative ale bisericilor din nordul Moldovei. Autorul scoate la iveal i câteva note originale ale vechii picturi religioase moldoveneti. Dintre scen ele reprezentative menionm: Mielul ­ scen care se întâlnete la bisericile din epoca lui tefan cel Mare; Sfânta Treime sub înfiarea Celui Vechi de zile; Sfânta Trei me sub urmtoarea înfiare: Dumnezeu Tatl este simbolizat de Cel Vechi de zile, Mântuitorul st alturi, iar între Ei se afl crucea i deasupra crucii se afl un porumbel care îl simbolizeaz pe Duhul Sfânt. I. Barnea arat la ce bis erici i mnstiri din rile Române întâlni m scenele menionate mai sus: Mnstirile Snagov, Moldovia, Sucevia, Humor, Dragomirna, Cozia, biserica episcopal din Roman etc. ***, ,,Note bibliografice. Rom anescu Marcel ,,Odoarele noastre biseric eti", extras din Revista de Istorie Bisericeasc, Craiova, 1943, 2 4 p. + 8 pl", în: BORom LXIII (1945), 10, p. 453-455. Recenzie. Se prezint diferite odoare bisericeti aflate în ar i peste hotare. El nu numai c le prezint, ci le i analizeaz i stabilete influenele strine i aportul naional în furirea odoarelor. Sunt am intite i icoana Maicii Do mnului Hodgitria de la Mnstirea Dintr-un Lemn, patrafirul marelui clucer Manea Perianu din 1528, care la 1945 se afla la Muz eul Naional din Belgrad, i scoara argintat a ,,Evangheliarului" lui Popa Grecianu, care în 1945 se afla la o mnstire din Serbia. Barnea, I., ,,Note bibliografice. I.D. tefnescu «Le monastere de Snagov, le decor peint de l' eglise», în Revista Istoric Român XIV(1944), fasc. III, p. 297-306", în: BORom LXIII (1945), 4-5, p. 155-156. Recenzie. Întâlnim câteva am nunte interesante despre pictura bisericii M nstirii Snagov cum ar fi faptul c o parte dateaz din secolul al XIV-lea, iar c ea mai mare parte a fost refcut în secolul al XVI-lea, fiind împrosptat în secolele XVIII-XIX. La 1945 se afla dispus în trei straturi suprapuse. Din punct de vedere iconografic Mnstirea Snagov se aseamn cu Mnstirea Cozia, Mnstirea Curtea de Arge i biserica Stneti. Tot în articol sunt amintite i urmtoarele teme iconografice pe care le întâlnim la M nstirea Snagov: Mandylion-Keramion, cel mai vechi din ara Româneasc îl întâlni m la biseri ca Stneti, Sfânta Tr eime cu Cel Vechi de zile, portretele papilor. erbnescu, I. Nicolae, pr., ,,Împresurarea arigradului în zugr veala bisericilor noastre" în: Ort, V (1953), 3, p. 438-463. Autorul face un scurt istoric al Constantinopolului pân la cderea sub turci la 1453. Urmeaz prezentarea unor scene cu c derea Constantinopolului de pe frescele ce împodobesc biserici din Moldova; bisericile M nstirilor Moldovia i Humor, bisericile Uspenia din Baia i Sf. Gheorghe din Suceava. Articolul conine i imagini ale frescelor de la Mnstirea Moldovia. 53

Vlduceanu, V., preot dr., ,,Pictorii bneni din secolul al XIX-lea", în: MitrBan VIII (1958), 1-3, p. 237-243. Recenzie la cart ea scris de Ion Frunzetti. Se precizeaz faptul c biserica mnstireasc din Lipova reprezint locul unde se p streaz cele mai vechi urme de pictur bisericeasc, fiind consem nate toate descope ririle de aici r ealizate odat cu restaurarea din 1928 . Pentru a surpri nde evoluia picturii bisericeti în secolul al XIX-lea, autorul surprinde inform aiile referitoare la fragmentele din vechiul iconostas de la M nstirea Parto, despre pictura în fresc din interiorul bisericii Mnstirii Bodrog, care îi cunoate începuturile în secolul al XIII-lea, despre coala de pictur bisericeasc de la Mnstirea Sraca, de lâng emlacul mare în jurul anilor 1730 i din Mnstirea Sreditea Mare, lâng Vâre, în jurul anul ui 1736. Se mai amintete despre realizrile pictorilor Mihail Velceleanu, Constantin Daniel, Nicolae Popescu i Ioan Zaicu. Vlduceanu, Victor, preot dr., ,,Vechi urm e de pictur bisericeasc în Banat", în: MitrBan VIII (1958), 4-6, p. 49-75. Informaiile încropesc istoricul bisericii mnstireti de la Lipova, dar i a oraului cu acelai nume, biserica fiind zidit în 1338, având ca hram Adormirea Maicii Domnului. Referitor la Epis copia Lipovei, sunt amintii titularii acesteia, iar în 1726 este amintit încorporarea ei în dieceza Timioarei. Lucrri de restaurare a bisericii mnstireti de la Lipova au fost realizate în 1928, în articol p rezentându-se aspecte referitoare la pictur. Biserica a fost catedral episcopal, mitropolitan, în timpul ocupaiei turceti, pe la mijlocul secolului al XVII-lea fiind transformat în moschee. Privind istoricul Mnstirii de la Parto, aflm anul întemeierii - 1186, dar i despre daniile oferite acestui sfânt l ca de c tre Vlaicu Vod al rii Româneti. Alte informaii vizeaz zidirile din 1486 i 1600, mitropoliii înmormântai aici, bisericua mnstirii (se dau dimensiunile acesteia, preci zându-se c nu are pictur mural, dar are câ teva icoane cu valoare a rtistic), despre uile împrteti din biseric. Referitor la antimisul mnstirii, care atest existena unei Mitropolii la Timioara în secolul al XVIII-lea, se d traducerea textului de la anul 1750. Denumirile de Hudust, Hudu, Hodust, Hodus au fost date m nstirii care din mijlocul secolului al XVIII-lea devine M nstirea Hodo-Bodrog. Se prezint actele ce atest existena acestui sfânt lca înc din secolul al XIII-lea, iar din 1651 edificiul devine sediul mitropolitan. În 1771, mnstirea avea 12 clugri, muli ierarhi ai bisericii din Ardeal i Banat prim ind clugria aici (în text nu se dau num e). Se descrie amnunit fresca mnstirii, care se gsete doar în solee i altar. Mnstirea Sraca, situat lâng satul emlacul Mic a cunoscut de-a lungul timpului diferite denumiri: umig, emliug, Semluc, emlac, Morava, neexinstând documente istorice cu privire la întemeiere i ctitori. Lcaul dateaz din secolele XII-XIII, fiind prezentate documente care vorbesc despre aceast atestare i are hramul Schimbarea la Fa. Din informaiile despre pictura bisericii aflm c are fresc în stil bizantin, fiind prezentate motivele decorative i sunt descrise scenele z ugrvite. Arhitectural, biserica are form de cruce greac. Articolul cuprinde 41 note bibliografice. 54

Ioan, Constantin, pr., ,,Cina cea de Tain în pictur bisericeasc din rile Române (sec. XIV-XIX)", în: GBis XVII (1958), 8, p. 756-764. În lucrarea de fa sunt enumerate diferite reprezentri ale ,,Cinei de tain " cu exemple de biserici sau mnstiri în care se r egsesc: cu masa în form de ,,sigma lunar"; cu Mântuitorul ,,in dextio cornu" dreapta m esei (Mnstirea Humor, Mnstirea Sucevia); cu Mântuitorul ,,in sinistro cornu"; cu Mântui torul în colul stâng al mesei( biserica episcopal din R dui, Mnstirea Vorone); cu Mântuitorul în mijlocul ucenicilor (Mnstirea Vatra Moldovi ei); cu m asa în for m de potcoav (Mnstirea Dobrov, Mnstirea Dragomirna); cu m asa oval sau rotund (pe un epitrahir de la M nstirea Putna se colul al XV-lea, M nstirea Golia, Mnstirea Moldovia); cu masa dreptunghiular (în Ardeal). Brtulescu, Victor, prof., ,,Zugravi de biserici din sec. al XVIII lea i al XIXlea", în: GBis XVIII (1959), 3-4, p. 269-281. Se redau num e de zugravi de bi serici sau de icoane din Bucure ti i împrejurimi, fiind aminti i ieromonahii David de la Cernica i Ierotei de la M nstirea Radu Vod. Sunt prezentate apoi i magini din interiorul bisericii i ale unui potir, aparinând fostei Mnstiri Srindar. Stoide, C. A., ,,tiri despre câiva zugrafi moldoveni în sec. al XVII-lea i al XVIII-lea", în: MitrMold XXXV (1959), 7-8, p. 421-431. În articol autorul prezint informaii despre zugravii Mnstirilor PrecistaOcna, Crucea de la Brazi, Rchitoasa i Brdetii, detaliind aspecte despre zugravul Theofan Ieromonahul. Brtulescu, Victor, prof., ,,Izvoarele picturii în Banat", în: (1961), 5-6, p. 22-43. MitrBan XI

Articolul îl prezint pe Dobromir Zugravul care în 1518 a pictat biserica Mnstirii Bistria (Vâlcea), ctitorie a Craiovetilor, dar rezidit de c tre voievodul George Dimitrie Bibescu (1846-1848). Acelai Dobromir Zugravul picteaz ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arge , lucrare pe care o finalizeaz în 1526, zugrvind i Mnstirea Tismana, pe c are o ter min în 1564 i Mitropolia di n Târgovite. Se aduc inform aii preioase despre pictura Mnstirii Tismana, care adpostete zugrveli din patru epoci diferite, 1564, 1732, 1766, când mnstirea este rezugrvit de ctre Dimitrie Diacon i 1844 ultima pictura fiind realizat de Alexe, zugrav din Câmpulung. Se aduc inf ormaii prin care s e descrie pictura din toat biserica inclusiv portretele ctitorilor, se aminte te despre zugravul Vasile Alexe (diaconul) i de coala sa de zugravi. tefnescu, I. D., ,,Opera lui Grigorescu din M nstirea Agapia", în: MitrMold XXXVII (1961), 7-8, p. 538-559. Articolul debuteaz cu informaii despre M nstirea Agapia, dup care s e d textul contractului de pictare i se prezint programul iconografic, precum i biografia i activitatea pictorului Nicolae Grigorescu. Sunt redate imagini din pictura bisericii. 55

Brtulescu, Victor, prof., ,,Zugravul Constantinos", în: MitrOlt XIII (1961), 10-12, p. 688-698. Zugravul Constantinos a trit în ara Româneasc în secolele XVII-XVIII. A pictat paraclisul M nstirii Hurez în 1694 i biserica Coziei în 1707, p recum i pridvorul de la biserica mare a Mnstirii Dintr-un Lem n în 1684. Autor ul ofer descrierea unora dintre fresce. Brtulescu, Victor, prof., ,,Elemente de art pictural i sculptural la Biserica Mnstirii Sinaia", în: GBis XXI (1962), 1-2, p. 67-73. Se aduc informaii despre elementele de art pictural i sculptural de la biserica Mnstirii Sinaia, aezmânt ctitoresc care la început a fost metoc al Mnstirii Colea din Bucureti, numit Sinaia dup muntele Sinai. Suntem informai i despre coninutul actelor mnstirii i lista stareilor de la acest aezmânt monahal. Ionescu, I., ,,coala de pictur de la Hui", în: MitrOlt XIV (1962), 7-9, p. 559-564. Cuprinde informaii despre ,,coala de pictur de la Hui", înfiinat în 1694, despre biserica mare ce este lucrat de zugravul grec Constantinos i despre celelalte cldiri ale ansa mblului monastic. De asemenea, aflm date despre M nstirile Surpatele, Bistria, Schitul, Ppua, Arnota, Ostrov, S rcineti, Mamul, Dintr-un Lemn i despre schiturile Sfântul tefan i Sfinii Apostoli. Neaga, N., ,,Îndreptar artistic al monumentelor din nord ul Moldovei", în: MitrBan XIII (1963), 1-2, p. 122-124. Se prezint sub aspect iconografic M nstirile Sfântul Nicolae-Popui (Botoani), Mnstirea Probota, Hu mor, Sucevia, Dragomirna, Vatra Moldovi ei, Putna. Cartea prezint 80 de ilustraii. Brtulescu, Victor, ,,Zugravi de biseric în Oltenia în veacul al XVI-lea", în: MitrOlt XV (1963), 3-4, p. 197-206. Se prezint activitatea zugravilor David i Radoslav de la Bolnia Coziei i a zugravului de la Mnstirea Cluiu, unde se gsete primul portret al lui Mih ai Viteazul. Brtulescu, Victor, ,,Zugravul Dobromir", în: MitrOlt XV (1963), 5-6, p. 362-370. Material biografic despre zugr avul Dobromir, cel care a zugrvit biserica Mnstirii Dealul i a participat l a pictarea M nstirilor Tismana i Bistria. Se prezint cele trei inscripii care amintesc despre el. Crciuna, Irineu, ,,Pictura bisericii de la M nstirea Moldovia", MitrMold XXXIX (1963), 7-8, p. 389-417. Picturile în fresc de la bisericile moldoveneti din veacurile al XV-lea ­ al XVI-lea au o înse mntate deosebit pentru cultura rom âneasc, laic i bisericeasc. Autorul încearc s contureze un tablou al specificului i evoluiei ei, din care reiese 56

c pictura exterioar din Moldova s-a generalizat în secolul al XVI-lea, mai ales dup anul 1530, pornind din premise locale i nu dup o influen exterioar. P. Comarnescu a emis ipoteza potrivit creia mitropolitul Grigorie Roca a fost iniiatorul i îndrumatorul picturilor murale exterioare. Pictura de la Moldovi a a fost executat în 1537. Me terii ei r mân necunoscui, supoziia fiind c au lucrat mai multe mâini. Sunt descrise registrele de pictur exterioar, cu detalii preioase, dar i pictura din interior i din gropni. Bulat, T. G., ,,Pictorul N. Grigorescu la Mnstirea Agapia", în: MitrMold XXXIX (1963), 11-12, p. 715-723. Se amintete despre pictorul Nicolae Grigores cu ca pictor al Mnstirii Agapia. În anex este reprodus contractul s u i celelalte acte referitoare la pictarea acestui sfânt lca. Brtulescu, Victor, prof., ,,Dasclii de zugravi Ioan Siulincu de la Râmnic i Arge", în: MitrOlt XV (1963), 11-12, p. 859-871. coala de zugravi s-a aflat începând cu anul 1700 sub con ducerea lui Pârvul Mutul i l-a avut printre dascli pe Ioan, zugravul Coziei. Sunt descrise icoanele acestuia, Sfânta Tr eime de la Ti smana i cele de la Cozia. Se mai amintete despre activitatea ucenicului su, Mincu. Brtulescu, Victor, ,,Pictura Suceviei i datarea ei", în: MitrMold XL (1964), 5-6, p. 206-228. Paginile de fa reunesc date despre zugravii Mnstirii Sucevia, despre pictorii ei i datarea picturii, suprafaa pictat i timpul de lucru care a fost nec esar pentru realizarea interiorului i exteriorului lcaului. Stoian, Nicolae, ,,Sorin Ulea, «Datarea ansamblului de pictur de la Dobrov», în Studii i Cercetri de Istoria Artei, Ed. Academiei R.P.R., 2, 1962 , p. 483 ­ 485", în: MitrMold XLI (1965), 3-4, p. 247. Recenzie a studiului lui Sorin Ulea, care stabile te c pictura din interiorul Mnstirii Dobrov nu a fost executat în timpul lui tefan cel Mare, ci este opera zugravilor lui Petru Rare , realizat în toamna anului 1529 . Importana datrii de la Dobrov este subliniat , întrucât constituie început ul activitii de zugrvire a bisericilor de pe vremea lui Petru Rare. Pascu, Caius, pr., ,,Din începuturile picturii (1965), 4-6, p. 351-361. bnene", în: MitrBan XV

Pentru a realiza o istorie a începuturilor picturii bnene, se a mintete de coala întemeiat de Sfântul Nicodim la Tismana, unde s-au dezvoltat mult artele plastice. În Banat, Va sile Alexievici a fost c el care a întemeiat la Mnstirea Sreditea Mic o coal unde se înva i pictur. Unul dintre marii zugravi i pictori bneni a f cut parte din echipa de lucru care a executat lucr rile picturale la biserica Mnstirii Tismana între anii 1732-1735. 57

Panait-Cristache, Ioana, ,,Pârvu Mutu-Zugravul", în: GBis XXIV (1965), 7-8, p. 691-699. În decoraia pictural a lcaurilor religioase Pârvu Mutu Zugravul a lsat dovezi de o in contestabil valoare artistic. Se amintesc evenimente ce contureaz biografia acestuia, amintindu-se câteva dintre mnstirile zugrvite de el: Negru , Câmpulung, Cotroceni, Sinaia (1690), Sfântul Gheorghe cel Nou, Târgu Râmnicului (1691). Crciuna, Irineu, ,,Vechea pictur bisericeasc din Moldova. (veac. XV-XVIII)", în: MitrMold XLI (1965), 9-10, p. 468-502. Cea mai veche pictur bisericeasc descoperit dateaz din secolul X i se afl în biserica rupestr din Basarabi, Medgidia. Despre o împmântenire a picturii bisericeti, de sorginte bizantin, se poate vorbi abia în prim a jumtate a secolului al XV-lea, în cadrul celei mai vechi construc ii bisericeti cunoscute din Mold ova, biserica Sfântul Nicolae din Rdui, cunoscut sub numele de Bogdana. Fragmente de pictur din veacul al XV-lea se pstreaz i la Hu mor, Moldovia, Neam. ,,Tetraevanghelul" scris de monahul Gavriil de la M nstirea Neam în 1429 este pictat cu patru evangheli ti. În epoca lui tefan cel Mare a avut loc for marea colii moldoveneti de pictur care a fost o coal naional de tradiie bizantin. Secolul al XVI-lea este considerat secolul de aur al picturii vechi moldoveneti. În aceast perioad se dezvolt pictura exterioar, fenomen caracteristic epocii lui Petru Rare. Toate acestea sunt analizate, amnunit. Pentelescu, N., ,,Zugravii suceveni: Vasile Chi scul i Vasile Suli man", în: MitrMold XLIII (1967), 3-4, p. 310-313. Însemnare. Se refer la zugravii suceveni care au lucrat pe la diferite mnstiri. Brtulescu, V., prof., ,,Frescele lui Dobro mir zugravul Mnstirii Curtea de Arge", în: MitrOlt XIX (1967), 7-8, p. 582-597. Autorul descrie tablourile votive din frescele lui Dobrom ir, portretele ctitorilor, în care apar Neagoe Basarab i familia, Radu de la Afumai, Doamna Ruxandra i Mircea cel Btrân i 28 de imagini cu chipuri de sfini. Bucevschi, O., prof., ,,Pictura votiv din n ordul Olteniei", în: GBis XXVII (1968), 9-10, p. 1082-1085. Recenzie ce are ca obiect un studiu legat de pictura din nordul Olteniei. Mihail, Paul, pr., ,,O pictur mural inedit a lui Eustasie Altini", în: MitrMold XLIV (1968), 11-12, p. 709-713. Eustasie Altini a fost cel care a pictat vechea catapeteasm a bisericii episcopale din Hui. Pictura mural despre care se amintete în aceste pagini este o icoan a Maicii Domnului cu pruncul. Irineu, Crciuna, episcop vicar, ,,Bisericile cu pictur exterioar din Moldova I", în: MitrMold XLV (1969), 7-9, p. 406-444. 58

Aceast prim parte a studiului despre pictura exterioar din Mol dova debuteaz cu date generale în special din epoca lui Petru Rare i descrie bisericile existente în prima jumtate a secolului al XVI-lea. Pictur a exterioar ajunge s decoreze pereii bisericilor mai ales dup anul 15 30, iar odat cu marea de zvoltare a ac estei picturi încep s se decorez e i biserici mai vechi, cum ar fi cele de la M nstirile Neam i Vorone. Pe lâng lmurirea originii acestui tip de pictur , autorul abordeaz si sem nificaia teologic a sc enelor, prezentând câteva dintre cele mai reprezentative pentru pictura exterioar din Mol dova. În ultima parte a articolului sunt prezentate bisericile cu pictura exterioar pstrat integral - Humor, Moldovi a, Arbore, Vorone i Sucevia, apoi cele cu pictura p strat parial ­ turnul clo potni de la Mnstirea Neam, precum i biserica acesteia. Irineu, Crciuna, episcop vicar, ,,Bisericile cu pictur exterioar pstrat parial (II)", în: MitrMold XLVI (1970), 3-6, p. 133-153. Paginile de fa cuprind cont inuarea studiului aprut în revista ,, Mitropoliei Moldovei i Sucevei" din 1969, nr. 7-9, care avea drept subiect pictura exterioar a bisericilor. Dac în articolul anterior s-a vorbit despre începuturile picturii ex terioare i despre mnstirile cu pictura p strat integral, acum aflm mai m ulte informaii despre bisericile care i-au pstrat-o doar parial: biserica Mnstirii Probota, Sfântul Gheorghe din Suceava, Sfântul Dum itru din Suceava, Adormirea Maicii Domnului din Baia, Blineti, Coula, Sfântul Ilie din Suceava i biserica Mnstirii Slatina. Alt capitol al articolului prezint bisericile cu pictura exterioar azi disp rut: biserica Mnstirii Putna, biserica Sfântul Gheorghe din Hârl u, biserica Mili ui, biserica Ptrui, biserica Sfântul Ioan din Vaslui, biserica Bogdana din Rdui. Stnculescu, Ioan F., ,,Pictur mural din Transilvania (sec. XI V-XV)", în: GBis XXIX (1970), 5-6, p. 622-628. Recenzie. Prezint amnunit evoluia picturii murale din Transilvania. Diaconescu, Emil, prof., ,,Zugravi de biserici necunoscui", în: MitrMold XLVI (1970), 7-8, p. 531-548. Dintre mnstirile ale cror zugravi au rmas necunoscui de-a lungul vremii i care sunt am intite în acest articol fac parte i Mnstirile Neam, Sfântul Spiridon, Rpciunia de sub Ceahl u, Duru, Pocrov, Mavram ol i Cemanu (sau Sfin ii Arhangheli) din Galai, Grjdeni-Tutova, Râca etc. Articolul cuprinde anexe cu contractele pentru zugrveal ale acestor aezminte. Irineu, Crciuna, episcop vicar, ,,Bisericile cu pictur exterioar din Moldova (III)", în: MitrMold XLVI (1970), 9-10, p. 480-520. A treia parte a a cestui studiu asupra picturii exterioare a bisericilor din Moldova se refer la pictura exterioar de dat mai recent, prezent la biseric a Mnstirii Bistria, la biserica Mirui din Suceava, la Sfântul Nicolae Domnesc din Iai i la eclesiarhia M nstirii Sfântul Ioan din Suceava. Prezentarea picturii acestor bi59

serici este realizat cu ajutorul doc umentelor. Alte informa ii generale privesc programul iconografic i repartizarea temelor pe faadele bisericilor în pictura recent. Autorul lmurete faptul c niciuna dintre temele iconografice nu a fost reprezentat anterior. Printre aces tea se numr ,,Judecata de Apoi", ,, Acatistul Maicii Domnului", ,,Rugul în fl cri", ,,Asediul Constantinopolului", ,, Arborele lui Iesei", ,,Cina", ,,Filozofii antici", ,,Pilda fiului risipitor". Analiza modului în care aceste teme au fost repre zentate pe faadele bisericilor este complet at de l murirea semnificaiilor lor. În final, sunt aduse date suplimentare despre originea, dezvoltarea i factorii care au influenat pictura exterioar în Moldova. Ionescu, I., pr., ,,Pictura mural din ara Româneasc i din Moldo va i raporturilor sale cu pictura Europei de sud-est din cursul secolului al XVI-lea", în: MitrOlt XXIII (1971), 1-2, p. 443-446. În cursul secolului al XVI-lea pictura mural din Moldova i ara Româneasc se afla în unitate programatic i coeren stilistic i în raporturi cu pictura Eur opei sud-estice, întrucât se poate vorbi despre o activitate a me terilor strini venii în Trile Române. Ca exemplu, se amintete c la bolnia Coziei au lucrat meterii sârbi David i Radoslav, iar la Râca, zugravul Stamatello Kotronas din Zakinthos. Afl m informaii despre atelierele de pictur din Moldova, de la Putna, în special din timpul lui tefan cel Mare i sunt enumerate bisericile pictate în a doua jum tate a domniei sale. Totodat, se menioneaz faptul c la Mnstirile Arge i Tismana au lucrat de fapt doi zugravi, dintre care cel cunoscut, Dobromir, ar fi ,,cel tânr". Crciuna, Irineu, episcop vicar, ,,Temele iconografice reprezentate în pictura exterioar din Moldova (I)", în: MitrMold XLVII (1971), 9-12, p. 631-644. Prima parte a acestui studiu complex despre tem atica iconografic a picturii exterioare din Moldova cuprinde o clasificare a mnstirilor care au avut i înc mai au pictur exterioar, în funcie de gradul conservrii acesteia. Aflm despre faptul c secolul dezvoltrii picturii exterioare este considerat secolul al XVI-lea, motiv pentru care erminiile folosite de pictori sunt puin sau deloc cunoscute. De exemplu, erminia lui Dionisie Furn a nu cuprinde nicio in formaie cu privire la pictura exterioar. Se poate totui presupune c i canonul iconografic aplicat la prima biseric pictat ­ Probota sau Sfântul Gheorghe din Hârlu - a rmas stabilit i va fi repetat la celelalte lcauri. Cele mai importante teme ale acestui canon sunt: ,,Acatistul Maicii Domnului", ,,Asediul Constantinopolului", ,,Arborele lui Iesei cu filosofii antici", ,,Biserica cereasc", ,,Judecata de Apoi" i ,,Vmile Vzduhului". Articolul cuprinde i o prezentare general a temelor iconografice din interiorul bisericilor moldoveneti amintite. Drgu, Vasile, prof., ,,Un capitol unic al artei universale: bisericile au pictur exterioar din Moldova", în: MitrMold XLVII (1971), 9-12, p. 675-678. Însemnare despre bisericile cu pictur exterioar din Moldova, care debuteaz cu schiarea contextului istoric al secolului al XV-lea, când acest gen de pictur a aprut pe teritoriul rii noastre. Una dintre ipotezele pe care le expune autorul este c tematica picturii vizeaz aprarea de dumanii rii de pe vremea aceea. Spre exemplu, în 60

scena Judecii de Apoi, condamnaii sunt majoritatea ttari i turci! Se dau date despre scena Imnului Acatist al M aicii Domnului i despre Asediul Constantinopolului, autorul punctând anumite aspecte importante despre pictura exterioar de la Mnstirile Humor, Moldovia i, mai în detaliu, Vorone, precum i despre meteri. Crciuna, Irineu, ,,Acatistul Maicii Domnului în pictura exterioar din Moldova", în: MitrMold XLVIII (1972), 5-6, p. 297-340. ,,Acatistul Maicii Do mnului" reprezint o tem iconografic des întâlnit în pictura exterioar a bisericilor româneti i const în reprezentarea în 24 de scene a fiecrei strofe din ,,Imnul Acatist", al crui autor i dat a alctuirii sunt menionate în articol. În ara Româneasc, cea mai veche reprezentare pictural a acestei teme se gsete în pronaosul bisericii mari de la Cozia i dateaz din 1394. Alte repere ale acestei regiuni sunt Snagov, cu pictura din 1540, Bolni a de la Cozia din 1 543, Tismana, cu o reprezentar e din 1564 i Dobreni-Ilfov. În Moldova, Acatistul Maicii Domnului este reprezentat întotdeauna pe fa ada principal a bisericii, nu mai la Mnstirea Vorone fiind pe latura de nord. Acatistul de la M nstirea Moldovia face subiectul unei prezentri amnunite, completat de imagini. Vasiliu, tefan-Vldu, doctorand pr., ,,Pictura bisericeasc din Muntenia i Oltenia în secolele al XIV-lea i al X V-lea", în BORom XC (1972), 9-10, p . 1052-1064. Prima parte a studiului intitulat ,,Urme de pictur la monumentele anterioare secolului al XIV-lea, de pe teritoriul actual al rii noastre" amintete mai întâi despre bazilicile cretine de la Sucidava, Histria, Tomis, Garvn, Basarabi-Murfatlar dup care se consemneaz câte ceva despre vech ea biseric a M nstirii Vodia i prima biseric domneasc din Curtea de Arge construit spre finele secolului al XIII-lea i începutul celui de-al XIV-lea. În capitolul al II-lea ,, Pictura bisericilor româneti din secolul al XIV-lea, pstrate pân astzi" este analizat i detaliat pictura din biserica ,, Sf. Nicolae Domnesc" din Curtea de Arge i cea din biserica Mnstirii Cozia. Ultima parte a articolului numit ,,Resturi pstrate de la monumentele din secolul al XV-lea"amintete despre picturile bisericilor din mnstirile Strugalea, Brdetul, Tismana I, Bistria de Vâlcea. Vasiliu, tefan-Vldu, pr. doctorand, ,,Pictura religioas din Muntenia i Oltenia în secolul al XVI-lea", în BORom XC (1972), 11-12, p. 1238-1248. Studiul de fa analizeaz tehnic i stilistic pictura din biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Arge , devenit reedin episcopal, pe cea din biserica Mnstirii Snagov, din biserica M nstirii Bucov (Dolj) i pe cea din biserica Mnstirii Stneti (Vâlcea). Nagy, Joszef, prof. dr., ,,Frescele minunate ale lcaurilor sfinte din Moldova pe timbrele româneti", în: MitrMold XLIX (1973), 9-10, p. 686-692. Însemnarea de fa are drept subiect apari ia frescelor mnstirilor din Moldova pe timbrele româneti, începând cu anul 1969. Aceste ti mbre erau cu detalii sau 61

scene de ansamblu de pe pereii bisericilor i ai mnstirilor, cum sunt Moldovia, Sucevia, Vorone i Arbore. Autorul ofer nu mai puin de 20 de imagini cu astfel de timbre. Creeanu, Radu, ,,«Pictura mural din nordul Moldovei» de Virgil Vtianu, Ed. Meridiane, Bucureti, 1974, 40 p., 16 ilustraii în text + 110 plane ataate color", în BORom XCII (1974), 11-12, p. 1423-1425. Recenzie scris de Radu Cre eanu care prezint albumul ,,Pictura mural din nordul Moldovei", aprut la editura Meridiane, Bucureti, 1974. Descris în termeni elogioi, lucrarea este e ste comparat cu alt ele similare aprute înainte. Sunt subliniate notele originale: informaii noi, imagini noi etc. Burc, Gh., ,,Virgil Vtianu, ,,Pictura mural din Nordul M oldovei", Ed. Meridiane, Bucureti, 1974, 150 p", în: MitrMold LI (1975), 1-2, p. 171-174. Din recenzia c rii ,,Pictura mural din nordul Moldovei" a lui Virgil Vtianu suntem informai c aceasta debuteaz cu o prezentare a elementelor arhitectonice caracteristice locului, dup care urmea z un studiu asupra picturii m urale interioare i exterioare a biseri cilor. Pictura exterioar este tratat pe larg, autorul încercând s pstreze o anumit tematic. Irimia, Bogdana, ,,Erminia tradiional româneasc în picturile m urale de la Mira Cantemiretilor", în: BORom XCV (1977), 1-3, p. 177-183. Articolul însumeaz rezultatele cercetrii picturilor murale de la biserica M nstirii Mira-Focani efectuate în 1973, lucrrile fiind con duse de arhimandritul Nicolae Diaconu de la Direc ia Patrimoniului Cultural Naional. Foarte multe informaii noi au fost aduse de ctre Irina Mardare i Ion Neagoe, pictori restauratori. Fiind situat într-o zon seismic, biserica a fost avariat de nu meroase cutremure care au af ectat atât zidria, cât i picturile în fresc . Este prezentat un scurt istoric, precum i poziia geografic a mnstirii. Ionescu, I., pr., ,,Zugravi i centre româneti de pictur în Transilvania sec. al XVIII-lea", în: GBis XXXVIII (1979), 5-6, p. 637-640. Se realizeaz o not biografic i se aminte te despre zugravul Iosif Ierom onahul, autor al ansam blurilor murale de la Hurez (1701), Surpatele (1707), bolnia Mnstirii Bistria (1710), Schitul Ppua (1712). Georgescu, I. L., prof. i Roman Ialomieanul, episcop, ,,Zugravi care au pregtit apariia picturii laice i maetri ai picturii laice, zugravi de biserici", în BORom XCVII (1979), 9-12, p. 1141-1166. Micle, Venianim, arhim., ,,Pictur mural în epoca lui Matei Basarab", în: GBis XXXIX (1980), 10-12, p. 953-956. Recenzie. Se descrie pictura din biserica Mnstirilor Arnota, Topolnia i Dobreni. Avakian, Arutium, ,,Probleme de rest aurare a fr escelor", în BORom XCIX (1981), 1-2, p. 175-245. 62

Studiu foarte amplu i bine documentat ce debuteaz cu un ,,Cuvânt înainte" i o ,,Introducere" semnat de I.D. tefnescu. Partea întâi cuprinde mai multe capitole: 1. Tehnica picturilor m urale din India i Ceylon 2. Mnstirea budist Adjana Tepa (Asia Central) 3. Tehnica frescei din Italia 4. Tehnica frescei din vechea Rusie 5. Fresca roman din Frana 6. Pictura mural de la mnstirea Suprasla (Polonia) 7. Frescele din ar. În acest subcapitol sunt descrise frescele din multe biserici i mnstiri din întreaga ar dintre care amintim Stavropoleos din Bucureti, biserica mare a Mnstirii Brâncoveni, Piteti, bolnia Mnstirii Brâncoveni, Sf. Mercurie din Pltreti Ilfov, Sf. Nicolae din Scheii Braovului, Sf. Nicolae din Scueni Rm. Vâlcea etc. Dup acestea începe un amplu capitol intitulat ,,Aspectele de degradare a frescelor i cauzele lor" urmat de un altul: ,,Condiiile necesare unei bune conservri a picturilor murale în fresc". În continuare se fac c onsideraii generale privind ,,Atelierul de restaurare" incluzând aici detalii privitoare la mobilier, scule necesare etc. Partea a doua a studiului se refer la ,,Operaii de rest aurare i consolidare a frescelor" cuprinzând urmtoarele subcapitole: 1. Preg tirea materialelor, 2. Pregtirea mortarului de fresc, 3. Pregtirea zidului pentru pictur, 4. Aplicarea mortarului de fresc pe zid, 5. Aplicarea stratului de m ortar pentru pictur, 6. Aplicarea pe zid a mortarului de diferite com poziii, 7. Aplicarea unei fresc e peste alta în vederea extragerii ei, 8. Cur irea frescelor, 9. Lucr ri pregtitoare pentru consolidarea unei fresce burduite 10. Astuparea crpturilor adânci i a ciocniturilor. Capitole aparte sunt dedicate dezvelirii fres celor de sub straturi de v ruial, extragerii frescelor de pe alte fres ce, consolidrii frescelor extra se, încastrrii frescelor, întregirii frescelor sf râmate, reconstituirii i întregirii picturilor în fresc. Câteva plane prezint instrumente i metode de lucru. Medeianu, Andrei, pr., ,,O restituire: tabloul votiv al Mnstirii Prislop", în: MitrBan XXXI (1981), 2, p. 77-80. Se urmrete reconstituirea unui tablou votiv existent la M nstirea Prislop, pornindu-se de la descrierea f cut într-un manuscris maghiar, din deceniul 5 al secolului al XIX-lea, s emnat de medicul din Deva, Lugai Fodor Andras. Textului îi este anexat i un desen ce înfieaz tabloul votiv, acest desen redând în întregime i inscripia de pe el din 1759. Se analizeaz coninutul tabloului i se co mpar cu datele deja existente. Duicu, Sebastian Sorin, prof. i Berendei, Marcel, arh., ,,Mrturii artistice bisericeti din Câmpia Doljean", în: MitrOlt XXXIX (1987), 4, p. 105-115. Studiul cuprinde o abordare artistic a câtorva ele mente din mai multe mnstiri din Câmpia Doljean, printre care: tabloul votiv al lui Alexandru al II-lea cu familia sa, care se afl în biserica mnstirii; edificiul M nstirii Jitianu; biserica Sfinii Voievozi a fostei m nstiri ridicate de postelnicul Istratie Leurdeanul în secolul al XVII-lea lâng satul Ciutura; biserica Mnstirii Segarcea, ridicat în a doua jumtate a secolului al XVI-lea cu hramul Uspensia; biserica Sfântul Nicolae a Mnstirii Sadova, ctitorit de Matei Basarab în 1633, cu descrierea tablourilor votive. 63

Vasiliu, Anca, ,,Convenie i libertate în iconografia picturilor murale brâncoveneti", în: GBis XXXXVII (1988), 5, p. 70-79. Sunt prezentate date generale privind stilul brâncovenesc i imagini cu picturi reprezentative din Mnstirile Polovragi, Cozia i Schitul Hurezi. Pogonat, Tatiana i Boldura, Oliviu, ,,Conservarea i restaurarea picturilor murale exterioare de la biserica monument istoric a fostei mânstiri Vorone", în BORom CVII (1989), 11-12, p. 148-170. Ioanid, Costin, ,,Frescele din catedrala ortodox român din Târgu-Mure , ultima oper a pictorului Nicolae Stoica ", în BORom CVII (1989), 1 1-12, p. 170-173.

III.2. ICOANE I ICONOGRAFIE

Craioveanu, Ghenadie, ,,Iconografia bisericii ortodoxe. Reflexiuni asupra a dou icoane de la Mnstirea Bunea", în: BORom X (1886-1887), 3, p. 172-184. Refleciile sunt generate de tablourile publ icate în Revista pentru istorie, arheologie i filologie. În acest studiu, structurat pe trei capitole majore, Ghenadie Craioveanu prezint: în prim a parte elem entele iconografiei biserice ti, elementul biblic i cel cultural, în partea a doua consideraii istorice asupra iconografiei di n Biserica Ortodox, unde amintete despre tipurile icoanei Mântuitorului i ale Sfintei Treimi, precum i despre aureola icoanelor, iar în partea a treia prezint reflecii speciale asupra celor dou icoane de la M nstirea Bunea, unde am intete despre Manuil Panselin. Autorul îl numete pe acesta din urm , ,,Meterul Manole al Atonului" i prezint câteva date biografice despre el. S-a nscut la Tesalonic la sfâritul secolului al XV-lea i a tr it pân la ju mtatea secolului al XVI-lea, a zugrvit biserica catedral a Atonului i biserica catedral din Tesalonic, a fost un reform ator al modului de pictare a icoanelor. Toate icoanele pictate de el, ale sfinilor sau ale Mântuitorului, nu au aureole, aa cum sunt i cele de l a Mnstirea Bunea. Se mai adaug apoi câteva date despre iconografia lui Panselin i modul în care acesta î i alctuia culorile. Autorul crede c cele dou icoane de la Bunea, icoana Mântuitorului i cea a Sfintei Treimi, sunt produsul unui discipol al colii lui Panselin aducând urmtoarele argumente: lipsa existenei aureolelor i reprezentarea chipurilor asemntoare cu cea fcut de Panselin. Melchisedec, episcop, ,,Tratat despre cinstirea icoanelor în biserica ortodox i despre icoanele fctoare de minuni din R omânia Ortodox", în: BORom XIV (1890-1891), 1, p. 18-58. Tratatul P.S. Melchisedec are dou pri. Prima partea se constituie într-o privire general asupra dogmei cinstirii icoanelor artându-ne temeiurile acestei cinstiri, hotrârile Sinodului VII ecumenic, argu mentele protestanilor în ceea ce privete 64

cinstirea icoanelor ­ nu num ai c arat aceste argumente ale protestanilor, dar le i combate artând c cinstirea icoanelor pe lâng alte elemente rmâne un factor principal care desparte Biserica Ortodox de cea protestant. În partea a doua a tratatului se arat modul în care cre tinul ortodox român cinstete sfintele icoane. Tot aici se aminte te despre icoanele care au l crimat i despre icoanele fctoare de minuni. P.S. Melchisedec, referindu-se la cele din prima categorie, relateaz pe baza Letopiseului Moldovei, despre o icoan a Maicii Do mnului care a lcrimat în 1672, la o biseric de lâng Hotin dup care relatea z i despre lcrimarea din 1854, pe care a vzut-o cu ochii si, a icoanei Maicii Domnului de la Mnstirea Socola. Despre icoan aceasta din urm aflm c dateaz din 1830, an în care întreaga M nstire Socola a fost r efcut, deoarece a avut mult de suferit în urma incendiului din 1828. P.S. Melchisedec amintete i despre alte ,,lcrimri ale icoanelor" care s-au întâmplat în sat ele Mscleti, Cristeti, Trifeti. Dup Prea Sfinia Sa, lcrimarea unei icoane înse mna prevestirea unei calamiti. Referindu-se la lcrimarea icoanei de la Mnstirea Socola se arat c într-adevr acest eveniment a însemnat prevestirea decderii mnstirii i a Seminarului ei. La 189 0 mnstirea era ,,aproape pustie, iar Seminarul a fost mutat la Iai". În finalul tratatului este prezentat o list cu icoanele f ctoare de minuni din România. Aici a m menionat doar icoanele f ctoare de minuni aflate în m nstiri: icoana Maicii Do mnului din M nstirea Neam, icoana Sfintei Ana din M nstirea Bistria din Moldova, icoana Maicii Domnului de la Mnstirea Golia, icoana Maicii Domnului din Mitropolia Iailor, icoana Maicii Domnului din Mnstirea Agapia care s-a aflat ma i înainte la Schitul Gârc ina, icoana Maicii Domnului de la M nstirea Adam din judeul Tutova, icoana Maicii Do mnului de la M nstirea Floreti, icoana Maicii Do mnului din M nstirea Mavromolul din Gala i, icoana Maicii Domnului de la Schitul D lhui, icoana Maicii Domnului de la M nstirea Socola, icoana Maicii Domnului de la M nstirea Banului, icoana Maicii Dom nului de la Mnstirea Srindar, icoana Maicii Do mnului de la M nstirea Dintr-un Lem n, icoana Maicii Domnului de la Schitul Nmieti. Stnescu, Dumitru, ,,Cea mai veche icoan la Români", în: coala i Biserica IX (1906), 4, p. 49-51. Sunt aduse informaii despre muzeul de la Curtea de Arge, ale crui baze s-au pus recent. Autorul apreciaz i face descrierea amnunit a unei icoane a Maicii Domnului ce ar fi aparinut Doamnei Despina, soia lui Neagoe Ba sarab. Se apreciaz vechimea icoanei, considerându-se c a fost f cut înainte de anul 152 9, când îndurerata doamn s-a clugrit, luând numele Platonida, împreun cu fiica sa St ana, vduva domnului moldovean tefni cel Tânr, care murise în 1529. Stana a luat în clugrie numele Sofronia. Gheorghiu, N.-A., ,,Manualul de pictur bisericeasc a lui Dionisie de Furna. Un nou manuscript românesc", în: BORom LIII (1935), 9-10, p. 491-493. Autorul studiului de fa aduce o completare la cercetrile efectuate de c tre Vasile Grecu, privind erminiile bizantine. Aceste manuale de art bisericeasc au avut 65

o larg palet de circulaie în spaiul românesc la sfâritul secolului al XVIII-lea i începutul celui urmtor. Astfel, N.A. Gheorghiu gloseaz pe o versiune a unui manuscris românesc dup ,,Manualul de pictur bisericeasc a lui Dionisie de Furna". În legtur cu acesta, Grecu fixase deja faptul c manualul reprezint o compilaie, tradus în 1805 în limba român de ieromonahul Marcu, vestit prin munca lui de crturar. Manuscrisul pe care s e bazeaz studiile lui Grecu aparinuse lui Nicolae Teodorescu, dascl la coala de zugravi din Episcopia Buz ului. Autorul prezentului articol se apleac îns asupra unui alt m anuscris, din 1842, necunoscut pân atunci, care cuprinde aceeai versiune a lui Dionisie. În pl us, el sprijin ideea c traducerile lui Marcu au fost binevenite pentru pictorii de biserici din acea vreme. Textul nu poart niciun nume, el fiind atribuit neoficial lui Gheorghe Stoenescu din Piteti, care se presupune c se afl a în leg tur cu cel lalt meter sus pomenit, Nicolae Teodorescu din Buzu, de la care e posibil s fi obinut originalul. Urmând direct ordinea textului surs, se poate afirma c manuscrisul nou descoperit reprezint o redare întocmai a originalului. Dei lipsesc primele trei file care ar fi cuprins precuvântarea ieromonahului Marcu, acesta debuteaz cu tabla de materii, apoi cu rug ciunea adresat lui Dumnezeu, lucru p strat conform originalului. Cuprinsul începe cu partea tehnic i continu cu partea iconografic propriu-zis, sfârind cu trei re ete, prin care se ilustreaz din nou a fi co pia fidel a originalului. În plus, anumite detalii întresc cele susinute. Spre exemplificare, autorul crede c copistul a scpat din vedere faptul c paginaia este diferit în manuscrisul su, copiind numrul de pagini adecvat originalului. Greeala a fost ulterior contientizat, observându-se rectificrile de rigoare. Paginaia greit corespunde întocmai cu paginaia originalului. Apoi, un alt amnunt concludent este acela al adugirii în original a descrierii scenei potopului, care a fost omis din tabla de materii. Co pistul a redat întocmai originalul, uitând c în scar nu a p omenit un asemenea microepisod. Schiele examinate devin expresia unei presimiri a necesitii de înnoire din Biserica Rom ân de la acea vreme, reîmprosptare efectuat deja prin Gheorghe Tattarescu, dar care ar trebui, sugereaz autorul, s in cont de tradiia artei noastre bisericeti, care se nscuse i crescuse din sufletul poporului. Sndulescu, Verna C., diac., ,,Zugravul Grigorie. Începtorul curentului realist în pictura româneasc", în: BORom LV (1937), 7-8, p. 487-491. Se consemneaz importana lui Grigorie Zugravul, n ume de care se leag revoluia în pictura noastr bisericeasc, în stilul Rena terii, maniera italian, care, dac împrejurrile ar fi fost prielnice, s-ar fi re marcat cu siguran i în pictura profan. Trecerea de la caracterul vechi, bizantin la stilul realist s-a f cut la noi pe nesimite, rspândindu-se astfel dup 1830 în toat ara, odat cu meteugul zugrvelii în ulei. Întemeierea a fost îns realizat cu un ptrar de veac înainte de 1800, de ctre Grigorie Zugravul, despre care nu se tiau foarte multe lucruri. Odat cu descoperirea ,,caietului de izvoade", s-au înmulit i informaiile biografice. Acesta se isclete Grigorie Popovici sau Papathodor, fiind feciorul preotului Tudor zugravul, din satul Frunzreti, de lâng Bucureti. A învat meteugul de la dasclul Ioan, despre care nu ave m multe veti, la care s-a tocmit s stea ucenic timp 66

de ase ani, 1766-1772. În 1775 Grigorie se g sea în Croaia, lucrând la zugr virea Mnstirii Lepavina, unde i-a continuat însem nrile din caietul s u cu schi e, început în 1768. În cadrul acestuia, un singur desen apare de la maestrul su Ioan, lucrat cu o miestrie rar, celelalte, minunate miniaturi în peni, introducând uneori, unde s-a putut, de o parte i de alta a sfinilor i peisaje cu arbori, ceti sau corbii în perspectiv, sunt creaii originale. Astfel, forme vechi de chipuri se împletesc cu cerinele noi ale artei, în caiet gsindu-se i studii asupra prop oriilor corpului, asupra umbrelor proprii ale corpurilor sau asupra celor aruncate, studiind cu m igal i pricepere ceea ce el vedea în realitate. Pictura aa cum era îneleas de el, naturalist, nu i-a gsit îns acoperire la noi. Întors în ar în 1776, Grigorie a lucrat foarte multe icoane, întrebuinând, în toate, genul nou, acestea p strându-se la mu zeul Comisiunii Monumentelor Istorice din Bucureti, ca i la alte biserici din Capital . Autorul studiulu i de fa este de prere c tabloul reprezentându-l pe Nicolae Vod Mavrogheni î n 1789 împrind daruri elevilor de la coala Sfântul Sava ar fi lucrat tot de Grigorie. Num ele su se întâlnete pentru ultim a oar în 1800, pe o icoan care se p streaz la M nstirea Cernica, semnat ,,Grigorie Frujinescu". Iorga, Nicolae, ,,Cum se fcea o catapeteasm i o zugrveal de biseric", în: BORom LVII (1939), 1-2, p. 4-6. Autorul preia inform aiile din colecia de documente brâncovene ti ,,Aezmintele Brâncoveneti. O sut de ani de la înfiin are, 1838-1938", fcut public de Emil i Ion Vîrtosu. Astfel, articolul red contractul încheiat între dom nia Blaa Lambrino, nscut Brâncoveanu, fiica lui Constantin-Vod i Dimitrie Gheorghiu, pentru catapeteasma bisericii bucuretene, dorindu-se ca aceasta s o întreac pe cea luat ca model, de la biserica S rindar, a lui Matei Basar ab. Se va face i un ,,proschinetariu" i tot Di mitrie Gheorghiu trebuie s se ocupe de scaunul dom nesc, de amvon i de u. Pentru pictur, era prev zut ca, la 12 noiem brie 1752, s se fac învoiala cu Andrei Zugravul din Craiova, care va trebui s termine lucrarea în dou veri. Co ntractul prevedea i sumele necesare, atât pe ntru materiale, clopote, od jdii, cât i pentru hrana i plata meseriailor. Documentul mai arat i faptul c pictura din 1838 la biserica nou, realizat de cunoscutul zugrav Nicolae polcovnicul, s-a fcut cu materiale de calitate, dup modelul vechii biserici, ce se drâma. Se mai arat c ,,urâta" zidire din 18 81 e întocmit dup planurile lui Al. Oprescu i ale unor nem i, cu aprobarea lui Lecomte de Nouy. Popescu, t. Dumitru, ,,Note bibliografice, Tit Simedrea, episcopul Hotinului «Icoana junghiat de la Arge . Glos pe marginea vie ii Sfântului Nifon», Sibiu, 1940, p. 9, extras din Om agiu Înalt Prea Sfin iei Saledr. Nicolae B lan, Mitropolitul Ardealului, la 20 de ani arhipstorie", în: BORom LIX (1941), 5-6, p. 321-322. Recenzie. Neagoe Basarab a reuit s aduc din Constantinopol sfânta icoan a Precistei înjunghiat de un evreu. Demer suri în acest sens a fcut i domnul Radu cel Mare, 67

dar nu a reuit. Aducerea icoanei a avut loc înainte de data de 15 august 1517, când a fost târnosit Mnstirea Argeului. Icoana a fost pus spre închinare în aceast mnstire. Autorul îl citeaz pe Constantin Filipescu care spune c acest odor duhovnicesc a fost adus în 1515. La 1688 icoana se afla înc în mnstire, dar la 1746 ea dispruse. Se red apoi în articol legenda icoanei i se spune c aceasta, pân s fie adus la M nstirea Arge, a fost a ezat în diferite biserici din Constantinopol . O tire dat de pisarul Alexandru, conform creia în M nstirea Pervilept s gsete icoana Precistei înjunghiat de un evreu, este comentat în sensul c au existat dou icoane diferite cu aceeai legend. D., t. P., ,,Note bibliografice. Sim onescu Dan «Originea unor teme iconografice româneti» în ,,Buletinul nr. 3 al Institut ului de Istorie a Rom ânilor A. D. Xenopol Iai", 1942, p. 43-53", în: BORom LX (1942), 5-6, p. 231. Recenzie. Autorul utilizeaz urmtoarele izvoare de inspiraie iconografic: ,,Alexandria", roman popular al c rui personaje sunt zugr vite la bisericile ubeti i Sfântul Gheorghe din Câmpulung; ,,Fiziologul", întâlnit la icoana Pantocratorului din Mnstirea Aninoasa. ,,Roata lumii", întâlnit la biserica din Rinari; ,,Evangheliile Apocrife", întâlnite la icoanele de la Cetuia i Brboi din Iai; Literatura Apocaliptic, întâlnit la icoanele din Bisericil e ubeti i Sf. Gheorghe-Olari Literatur aghiografic, Sfântul Sisoe i Sfântul Hristofor, întâl nii la biserica din ubeti, fostul Schit Vinei din Spineni, jud. Olt, Mnstirea Frumoasa etc. ***, ,,coala de desen i pictur din M nstirea Agapia i pictorul N. Grigorescu", în: BORom LXIV (1946), 4-6, p. 228-229. În arhiva Mnstirii Agapia, s-a gsit o adres, din 8 februarie 1860, a stareei ctre ,,Comisia pentru regularizarea averilor bisericeti", prin care se solicita trecerea în buget a unei sume pentru procurarea obiectelor necesare colii de desen din mnstire, pe care o ur mau câteva eleve ­ ma ici i surori de acolo. Astfel, se dovedete o t emeinic înelegere de ctre marele pictor Nicolae Grigorescu a rolului educativ al artei, precum i o adânc ptrundere a puterii tradiiei culturale i artistice a mediului. tefnescu, I. D., ,,Averea de art religioas a Moldovei: Tezaurul de la Putna", în: MitrMold XXXIII (1957), 8-9, p. 591-601. Se descrie amnunit tezaurul i tripticul lui tefan. Despre icoane ce înfieaz Naterea Domnului, Botezul Domnului, Înalarea Domnului i altele. Pentru a c ontura tezaurul de art religioas pe care îl deinea Mnstirea Putna, în documentul dat este realizat descrierea amnunit a acestuia i a ,,Tripticului" lui tefan cel Mare. Cocora, Gabriel, preot, ,,coala de zugravi de la Buz LXXXII (1964), 3-4, p. 336-371. u", în: BORom

Izvorât dintr-o necesitate religioas, meteugul zugrvitului a luat o mare dezvoltare în epoca feudal; când domnitorii i boierii îi manifestau ataamentul fa 68

de Biseric i prin zidiri de l cauri de cult care trebuiau î mpodobite. De aceea numrul zidarilor a cr escut. Deprinderea acestui meteug s-a fcut în coli sporadic i târziu. Deprinderea meteugului zugrvirii se f cea, de regul , de la alt zugrav mai priceput sau din mnstiri. Zugravul Pârvu M utul i-a însuit acest meteug de la un clugr din Mnstirea Câmpulung. Au existat coli în M nstirea Hurezi i în M nstirea Cldruani. Din preocuprile conducerii superioare biserice ti de a organiza astfel de coli nu se cunosc tiri, decât de la sfâritul secolul al XVIII-lea. O astf el de coal a fost înfiinat la Râmnicu-Vâlcea cu ajutorul epi scopului Filaret, în 1 785, de ctre Ioan Zugravul. Sunt prezentai câiva meteri zugravi care s-au format la aceste coli. Sunt amintite apoi date din viaa i activitatea zugravului Nicolae, originar din Focani, care s-a remarcat în arta picturii i a ajuns s figureze în arhondologia rii i a fost ridicat la rangul de Pitar. Opera zugravului Nicolae Teodorescu a constat în: zugrviri de biserici, icoane, epitafe, portrete i tablouri cu subiecte religioase. Pictura lui poate fi i dentificat prin câteva tr sturi caracteristice. Se cunosc 17 biserici pictate de pitarul Nicolae. Sunt prezentate bisericile re spective i, cu probabilitate, ordinea în care au fost pictate. Despre num rul icoanelor reali zate nu se tie nimic. Cunoscut ca cel mai bun zugrav, a fost angajat i în Capital de conducerea bisericii Curtea Veche ,,s dreag" trei i coane împrteti i s zugrveasc din nou 49 de icoane praznicale, pe ar am, ce s e pstreaz pân acum. S-a dovedit i un înzestrat portretist. S-a afirmat c a lucrat 12 portrete ale episcopului Chesarie al Buzului. Au rmas cunoscute doar apte, dei nesemnate. Se preci zeaz dimensiunile i locul unde se gsesc portretele respective. A fost comparat cu pictorul Gh. Tattarescu, dei Nicolae Teodorescu nu a f cut coal înalt ca acesta i a demonstrat aceeai îndemânare în arta portretului, dezvluind sigurana liniilor i elegana formelor. Ca lucrri de evalet a avut: ,,Zâna apei", ,,Roata lumii", ,,Clugrul rstignit" i ,,Mnstirea Rteti". Tabloul ,,Roata lumii" se gsete la Episcopia Buzului. Este descris tabloul ,,Roata lumii", care a fost zugr vit prea pu in în biserici, datorit execuiei migloase. Este des cris i tabloul ,,Mnstirea Rteti", lucrat în 1867, în ulei pe pânz, 110x80 cm. Dup ce a venit în Buzu, la cererea episcopului Chesarie, pitarul Nicolae Teodorescu a deschis în chiliile din incinta Episcopiei o coal de zugravi. Având o concepie nou, realist, dobândit din pictura rus prin Ioan Rusul de la C ldruani i îmbinat cu ce a apusean a lui Eusta iu Altini, Nicolae Teodorescu a ini iat elevii s i în tainele desenului, cu cuno tine anatomice realiste, prepararea culorilor în tehnica tradiional i portretul. Elevii au fost puini la numr; Iordache Gheorghe Tattarescu, nepot de sor i crescut de el din 1 826, când a rmas orfan de am bii prini, Grigore St nescu i Tomi Ploeteanul. Acetia au lucrat alturi de Nicolae Teodorescu, la pictura catedralei episcopale din Buzu. În 1835 coala a fost închis, pitarul Nicolae pleac la Bucureti, împreun cu nepotul su Tattarescu, pentru a picta catedrala mitropolitan. coala a fost redeschis în 1837 în casele proprii de pe strada Banului, având elevi noi, iar din cei vechi, doar pe nepotu l su. Se prezint , în continuare activitatea elevilor lui Nicole Teodorescu: Gheorghe Tattarescu, Di mitrie Teodorescu, Costrache Dimitrescu, Ghi Vasilescu, Dumitrache Mehtupciu, Filip Negulescu, D.G. Nicoleanu, Nicolae a69

lescu. Cel mai strlucit i plin de talent elev al p itarului Nicolae a fost Gheorghe Tattarescu, care a fost cr escut de unchiul su, Nicolae de care i-a legat toat viaa i cruia i-a datorat cariera sa de renumit pictor religios. A fost trimis la studii în Italia, cu o burs de ctre episcopul Chesarie. Sunt prezentate apte opere din perioada de form are, semnate i datate, documente unice car e demonstreaz gradul înalt în care Tattarescu i-a însuit arta picturii, încadrat perfect în tradi ia vechilor iconari, mai ales a celor din secolul al XVIII-lea. Dimitrie Teodorescu a fost, dup Tattarescu, cel mai talentat elev al pitarului Nicolae. Este prezentat activitatea acestuia, bisericile zugrvite de el în ordine cronologic. Apoi se am intete despre activitate a celorlali elevi. Pentru a cunoa te caracteristicile acestei coli de zugravi se recomand a cerceta bisericile zugrvite, în special de Nicolae Teodorescu, cea mai bine pstrat fiind catedrala Episcopiei Buzului. coala de zugravi de la Buz u a adus o direc ie nou în pictura bisericeasc realist, o î mbinare de stil rusesc i stil occidental, prin cei doi dascli: Matei Polcovnicul i Eustaiu Altini. Studiul cuprinde imagini. Mete, tefan, ,,Zugravii i icoanele pe hârtie (xilogravuri - stam pe) i sticl din Transilvania", în: BORom LXXXII (1964), 7- 8, p. 730- 774. Studiul se ocup de o alt ramur a artei, de icoanele pe hârtie i pe sticl, care a avut o epoc de mare înflorire i larg rspândire în secolu al XVIII-lea, al XIX-lea, mai ales i primele dou decenii din secolul al XX-lea. Treptat ea a disprut, împreun cu autorii ei zugravi-meteri. Studiul cuprinde opt pri. ,,Studii despre icoanele pe hârtie i pe sticl"; a) Icoane pe hârtie. Cei care au semnalat valoarea pentru arta popular a acestor creaii au fost: N. Iorga, Gheorghe Oprescu, Ion Mu lea. Sunt precizate studiile autorilor respectivi. b) Icoane pe sticl . Primul cercettor i cel mai competent a fost Ion Mu lea. El i-a expus opiniile într-o comunicare fcut la ,,Congresul interna ional al artelor populare" inut la Praga, în 1 929. Ali cercettori: Lena Constante, Gheorghe Pavelescu, I.C. Ioanidu i G.G. R dulescu, Vasile V. Ni culescu. Sunt precizate studiile autorilor respectivi. ,,Xilogravurile i originea lor"; Xilogravurile îi au origi nea în c rile bisericeti de la diferite mnstiri din Principatele Române, fiind executate de meteri gravori, fie mireni sau c lugri i care circulau de la o m nstire sau tipografie la alta. Tipografii i gravorii iscusii fceau clieele de lemn, pe care apoi imprimau icoanele cu diferite scene religioase. De-a lungul veacurilor, rela iile dintre românii din Transilvania, cei din Moldova i ara Româneasc n-au putut fi î ntrerupte niciodat. Aceste împrejurri favorabile au contribuit în m od esenial i decisiv, la na terea acestei ramuri artistice i la rspândirea produselor ei. Mul i clugri, români ardeleni s-au refugiat peste muni în Moldova i ara Româneasc. Între acetia, crescui prin diferite mnstiri, au fost muli tipografi-gravori i zugravi, care cu arta lor au îm podobit crile bisericeti, icoanele i zidurile bisericilor. Sunt precizate câteva nume i lucrri executate la Blaj, Braov i la Mnstirea Neam. 70

,,Numele i statutul meterilor xilogravori transilvani i icoanele lor semnate"; Meteri xilogravori au existat înc din secolul al XVII-lea, dar nu se cunosc numele i centrele unde au lucrat. Cea mai veche oper este cea din 1700, cu inscripie slavon, descris de Nicolae Iorga i publicat de Ion Mulea, reprezentând pe ,,Adam i Eva". Sunt precizate i alte stampe publicate cu inscripie slav, ceea ce este o dovad de vechim e. Sunt precizate i alte st ampe întâlnite la Bra ov, Sibiu, Fgra, în colecia bibliotecii Universitii din Cluj. Se crede c au existat meteri xilografi i în Banat i chiar în prile Hunedoarei. Autorul s-a oprit m ai mult asupra xilogravorilor din Hdate, un m ic sat, vecin cu Nicula, unde la sfâr itul secolul al XVIII-lea s-a produs minunea cu icoana Maicii Domnului. Se prezint cile prin care au învat ranii din Hdate meteugul de a face cli ee-gravuri i de a imprima pe ele stampele-icoane pe hârtie, fiind cunoscute vreo 80 în diferite colecii particulare i muzee. Se cunosc i numele a cinci autori de sta mpe în Hdate. Cel mai vechi i mai valoros a fost Gheorghe Pop. Se precizeaz cele 11 icoane sem nate de el, apte având i anul. Se prezint urmaii lui Gheorghe Pop i lucrrile lor. Se precizeaz c cele prezentate în studiul respectiv sunt pu ine fa de miile de exemplare ce au fost rspândite pe pmântul românesc. ,,Centrele, zugravii i icoanele pe sticl"; Originea acestor icoane a preocupat pe mui specialiti. Se crede c îndemnul i învtura a venit din Austria catolic , unde se practica în secolul al XVII-lea pictura pe sticl . Nu se poate fixa vechi mea acestui meteug întrebuinat la noi de zugravi, fiindc cea mai veche icoan pe sticl cunoscut dateaz din 1778, aflat în satul Ribicioara de Jos- Hunedoara, iar la Nicula din 1802. Î n nordul Moldovei, în localitile Rdui i Vorone s-au lucrat icoane pe sticl , sub influena austriac. Se prezint cei mai vestii meteri i operele lor. Se începe cu localitatea Nicula. Ai ci au fost mai muli zugravi, dar nu- i notau numele pe icoane. Se cunosc nu mele a patru meteri. Se prezint lucrrile meterilor din Nicula, localitile în care s-au rspândit: Braov, Fgra, Alba Iulia, sat ele vecine, cu subiectul lor, colec ia sau revista unde se gsesc ori s-au publicat. Se prezint apoi meterii zugravi din revista din cinci sate de pe Valea Sebe ului: Lancrm, Loiz, Cpâlna, Ssciori, Sebe. Se prezint genealogia unor familii de zugravi din Lancr m i icoanele pictate de ace tia. Apoi al i meteri zugravi i picturile pstrate din celelalte localit i. Se prezint o list a icoanelor pe sticl care n-au dat i nici semnturile autorilor, dar care se g sesc în cuprinsul celor m ai de seam centre examinate în acest studiu: Nicula, Scheiul-Braovului, Fgra cu satel e din Valea Sebe ului. Se precizeaz c numrul icoanelor pe sticl e mult mai mare decât cel prezentat în studiul de fa. ,,Teritoriul de desfacere al icoanelor pe hârtie (xilogravuri-stampe) i sticl"; Desfacerea acestor icoane nu se mrginete numai la satul sau oraul unde se produceau, ori la mnstirea din apropiere, ci teritoriul este m ult mai intens, prin negustori de icoane care um blau din loc în loc. Io n Mulea prezint astfel de negustori i localitile unde au vândut icoane. Sunt prezentai i ali vânztori de icoane. Uneori sunt r u primii din cauza icoanelor, care nu corespundeau regulilor strict canonice i ortodoxe. Sunt exem plificate asemenea cazuri. Se prezint i o statistic din satul Drgu, inutul Oltului, cu numrul mare al icoanelor g site acolo în 1932. 71

Se precizeaz c mai bine de dou treimi au fost cumprate de la zugravii din Braov i o treime de la cei din ara Oltului. Se precize az în ce dire cie s-au îndreptat spre vânzare, icoanele pe hârtie i sticl din cele vreo zec e sate cunoscute din partea sudic a Transilvaniei, care s-au remarcat prin valoare artistic i care surprind fa de cele de la Nicula i Hdate. Nu se trece cu vederea nici int eresul material al i conarilor vânztori. Dac în ara Româneasc au existat împrejurri favorabile care au putut înlesni, prin iconarii vânztori ambulani, desfacerea icoanelor pe sticl din Valea Sebeului, inutul Sibiului, Fgra i Scheii Braovului, ptrunderea mai masiv a acestor icoane în Moldova s-a lovit d e dou obstacole. În Bu covina austriac, înc din secolul al XVIII-lea, în localitile Rdui i Vorone, se lucrau icoane pe sticl, fiind rspândite în Moldova; iar în Moldova icoanele se fceau dup procedee arhaice, întrebuinând modele luate din crile bisericeti. Se remarc rolul pe care l-au îndeplinit, atât autorii zugravi, cât i iconarii vânztori ambulani de icoane pe hârtie i sticl din Transilvania, în cursul celor dou veacuri i pân în 1914, sub raportul cultural-artistic. ,,Execuia tehnic a icoanelor pe hârtie i sticl"; a) Tehnica xilogravurilor-stam pelor. Este explicat aceast tehnic de ctre Andrei Man din Hdate, elementul de baz fiind lemnul de mr sau pr, fr noduri, bine uscat i geluit la care se adaug hârtia. De obicei gravura copie o alt stamp existent ori mai veche i numai meterii iscusii fceau alte noi sta mpe. Aceti meteri erau rari iar gravurile lor erau c utate i preuite, aa cum au fost cele ale clugrilor de la M nstirea Neam. Se explic procedeul folosit în execu ia tehnic. Un clieu ddea de obicei 100 stam pe i zilnic se tr geau pân la 500 de buci. Se explic tehnica obinerii culorilor folosite: rou, galben i verde. b)Tehnica icoanelor pe sticl. Se prezint informaii mai bogate decât cele privitoare la stampe, de la Ni culas, cheiul-Braovului, satul L oz i din Valea Sebeului, fr s se cunoasc ceva despre modul cum se executau cele din Hunedoara, Banat, Bihor. Pentru zugrvitul unei icoane pe sticl erau necesare trei materii: sticla, culorile i lemnul pentru ram. Culorile erau cumprate. Se prezint tehnica pregtirii culorilor i denumirile lor. Desenarea icoanelor se fcea dup un model pe hârtie pus sub sticla destinat . Icoana era mai întâi urzit, i se aplic au culorile, se scriau inscripiile, în final fiind retu at de iconarul ef. Procedeele de lucru erau aproape identice. Se prezint unele deosebiri. Fiind cererile mari, în prima jumtate a secolul al XVIII-lea se folosesc abloanele. Apare producia în serie. În perioada a treia, care începe în primele decenii ale s ecolul al XI X-lea, apar cât eva talente puternice, iar arta icoanelor pe sticl înceteaz s mai fie tributar ablonului. Sunt prezentate câteva nume pentru aceast perioad. ,,Subiectele i frumuseea artistic a icoanelor pe hârtie i sticl"; a) Subiectele icoanelor. Din numrul redus de stampe care s-au pstrat majoritatea au subiecte r eligioase. Sunt precizate denu mirile. Se mai întâlnesc i icoane cu subiecte profane, cu inscripii latine sau ungureti. În urma celor trei statistici fcute, dou în inutul Oltului i una în Valea Sebe ului, se prezint subiectele a cestor icoane. Pentru înelegerea mai deplin a anumitor scene de pe icoane, se reco mand 72

lectura celor dou volume ale profesorului N. Cartojan, ,,Crile populare în literatura româneasc" - I. ,,Epoca influenei sud-slave" i II ,,Epoca influenei greceti". O alt surs de inspiraie pentru icoanele pe sticl a fost autohtonul, mediul în care tria meterul: natura, cerul, munii, cetile, oamenii, animalele. Toate acestea, completate de scenele biblice i cele din crile populare apocrife, de legende, au dat aceast art iconografic care a început s fie tot mai preuit. b) Valoarea arti stic a icoan elor. Primul care a semnalat valoarea acestor icoane a fost N. Iorga, apoi Gh. Oprescu, P. Mu lea, Lena Constante. Prospeimea i simplitatea icoanelor pe sticl îi reflect rdcinile în cur enia sufleteasc a credincioilor de la sate. Sunt prezentate câtev a trsturi ale icoanelor i îndemnul de a fi cercetate. ,,Cauzele dispariiei icoanelor stampe i pe sticl"; Cei care au constribuit la aceast pierdere au fost chiar meterii iconari care au degradat icoanele prin producerea i reproducerea în serii sau abloane în mii de exemplare, cu scop mercantil, reducând num rul meterilor de valoare real . O alt cauz a fost apari ia tot mai numeroas a pictorilor, cu coal superioar, care erau angajai în toate prile, la zugrvirea noilor biserici sau a celor vechi din diferite sate sau orae. Articolul conine imagini. Cocora, Gabriel, pr., ,,Date noi despre anii de for maie ai pictorului Gheorghe Tattarescu", în: BORom LXXXIII, (1965), 5-6, p. 593-599. Pictorul Tttarescu i-a însuit cultura artistic în dou perioade distincte: u na în ar, la coala de zugravi de la Buz u, timp de opt ani (1829-1837 ) i alta în strintate, timp de ase ani, la Ro ma (1 mai 1845-noiem brie 1851). Po trivit unor tiri tradiionale i se atribuie executarea tâ mplelor de la M nstirea Cheia, Vintil Vod-Buzu, cea de la biseri ca din Oneti, singura oper semnat din acea perioad fiind portretul episcopului Chesarie al Buzului. Autorul arat c dup 150 de ani de la vieuirea pictorului Tattarescu pe meleagurile buzoiene, s-au fcut cercetri asupra înclinaiilor tânrului zugrav în arta pene lului, prin exam inarea a apte lucrri cu o întreit însemntate: a) Ca oper de art fiind icoane ales e, frumos pictate, des enate cu în eles i sentiment, corespunzând unei împletiri între iconografia vremii i cea apusean; b) Ca aspect al evoluiei artei noastre bisericeti, evideniind legtura de tehnic i de inspiraie cu trecutul artei din ara Româneasc i în special cu stilul secolului al XVIII-lea; c) Ca documente ale istoriei artei de la noi din ar, fiind lucrate înaintea studiilor sale în Italia. Icoanele lui Tattarescu îl înf ieaz ca pe un ucenic al iconarilor m unteni. În afar de dou pictate pe pânz ,,Lâng cruce stând..." (1844 la m nstirea Ciolanu, Buzu) i una înfiând condacul al noulea din Acatistul Maicii Domnului, celelalte cinci sunt lucrate pe le mn, în tehnica tradi ional a iconarilor vechi bizantini i balcanici - Marele Mucenic Dimitrie (1845), ,,Sfânta Treime", ,,Sfinii 40 Mucenici"; ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i Sfântul Mare Mucenic Di mitrie", ,,Învierea lui Hristos", pictate între 1844-184 5 la Mnstirea Rteti-Buzu. Se prezint pe scurt 73

cele apte lucrri cu dimensiunile, materialul folosit, com poziie i colorit cât i modul cum s-au pstrat. Articolul conine patru imagini cu icoanele descrise mai sus. B., C., ,,Dou mrturii din cultura rom âneasc a veacului al XVIII-lea", în: BORom LXXXV (1967), 9-10, p. 1063-1065. Recenzie. Autorul face recenzia articolului ,,Modele tradiionale i observaii din realitate în pictura m unteneasc a veacului al XVIII-lea: Caietul de modele a lui Radu Zugravul", aprut în ,,Studii i Cercetri de Istoria Artei", pe 1967, tom . XIV, nr. 1, p. 57-68, a Teodorei Voinescu, în care autoarea prezint dou manuscrise din colecia Bibliotecii Academ iei: nr. 4602 i nr. 5307. Dei pstrate în lucr ri separate, totui, succesiunea cronologic a desenelor i mpune considerarea lor ca for mând un singur caiet. Ele constituiau repertorii de modele, cu tipuri iconografice i forme compoziionale tradiionale, studii de portret sau chiar elemente de peisaj. În Biblioteca Academiei exist multe manuscrise, ,,erminii" greceti datând din secolul al XVIII-lea i prima jumtate a secolului al XIX-lea, care au fost consultate de zugravii români. Pentru în elegerea spiritului ,,erminiilor" se recomand cartea lui Vasile Grecul, ,,Cri din pictu ra bisericeasc bizantin". Cele dou manuscrise sunt opera zugravului Radu, nscut la începutul secolului al XVIII-lea, fiind cunoscute sub numele de ,,Caietul de modele a lui Avram Zugravul din Târgovite", caietul fiind menionat prima dat de Mihail Koglniceanu. Desenele lui Radu, lucrate în peni, în cerneal neagr sau sepia, colorate cu vopsele din colorani vegetali, reprezint un numr mare de profei, de sfini somptuos îmbrcai i compoziii ale pictorilor din naosul i altarul bisericii Sfântul Nicolae Domnesc. El îi noteaz modelele i din crile tiprite în secolul al XVII-lea i dup gravurile din lemn din ,,Îndreptarea legii", Târgovite, 1653. Acest amnunt subliniaz importana acordat modelului în practica picturii. Inedit e pictura de la Gura V ii, unde portretele profeilor au fost înlocuite cu portrete ale contemporanilor si, unii îmbrcai rnete. În ,,Caietul de modele" ale lui Radu Zu gravul se interfereaz tendina originalitii portretisticii autoht one cu linia descendent a pierderii treptate a legturii cu izvoarele de tradiie bizantin. Iancu, I. Nic., preot, ,,Odoare sfinte i cri vechi din biserica Buneti-Arge", în: BORom LXXXV (1967), 11-12, p. 1214-1217. parohial

Satul Buneti din Arge îi trage num ele de la a rmaul Bunea, c ruia Mihai Viteazul i-a dat a ceast moie ca r splat pentru faptele sale de vitejie. Se prezint bisericile care au existat în acest sat de la 1600 pân în 1881, când s-a zidit biserica parohial cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Între anii 1600 i 1750 au fost dou biserici i un schit de clugri. Prima biseric din ctunul ,,Robii" a fost din lem n, iar a doua din c tunul ,,Valea Moului" din zid. Schitul era din lem n, aezat în faa bisericii parohiale actuale. Între 1750-1883 a fost o biseric de zid, cu hram ul ,,Sfântul Ierarh Nicolae", construit de co misul Neagul. De la a ceast biseric s-au pstrat o cruce de mân cu picior pentru Sfânta Mas, un artoforiu, o icoan de lem n veche r eprezentând pe Sfântul Nicolae i pe Sfânta Filoteia i uile împrteti deosebit de frumos sculptate. Toate acest e odoare sunt descrise în detalii. 74

În 1833, credincio ii din Buneti au construi t o alt biseric de zid în locul celei vechi, cu hra mul Sfânta Cuvioas Paraschiva. De la aceasta s-au pstrat urmtoarele odoare sfinte i cri vechi, pe care autorul le prezint în toat frumuseea lor, indicând i donatorii: icoana hramului, dou icoane împrteti, una reprezentând pe Mântuitorul i cealalt pe Sfântul Nicolae, o cruce cu picior pentru Sfânta Mas , ,,Sfânta Evanghelie" din 1864, un ceaslov i dou icoane împrteti, a Mântuitorului i a Maicii Domnului cu Pruncul în brae, pictate în 1881 de G. Stoenescu, icoane ce au fost recunoscute de pictorii ce au restaurat ulterior biserica, ca fiind o nepre uit capodoper de art cretin. Nsturel, . P. i Vtmanu, N., ,,Icoana de hram a Paraclisului de la spitalul Colea, oper a lui Pârvu Mutu", în: BORom LXXXVI (1968), 1-2, p. 184-188. Pe lâng activitatea de pictor de biserici, Pârvu Mutu a fost i pictor de ico ane, activitate mai puin cunoscut din cauza numrului redus de opere ajunse pân la noi i a greutii de identificare. Autorii articolului au identificat o icoan a lui Pârvu Mutu în Biserica Colea din Bucureti, reprezentând pe Sfinii Cozma i Damian, ,,doctori fr de argini", pictat pe lemn i îmbrcat în argint aurit, creia îi fac o plastic descriere. Procedeul tehnic folosit indic caracteristicile picturii lui Pârvu Mutu. Alturi de aceast icoan au gsit i o alt icoan reprezentând pe cei Trei Ierarhi, hramul acestui sfânt lca, prins în peretele alt arului, ceea ce pledeaz pentru existena ei în acel loc chiar de la edificarea monumentului, de pri n 1701-1702. În 1776 ea a fost îmbrcat în argint. tiind numele pictorului bisericii, acesta se i mpune a fi i autorul icoanelor de hram , adic Pârvu Mutu. Autorii aduc pentru argumentare alte icoane, asemntoare celor de la Col ea, care se gsesc în muzeul Mnstirii Sinaia, pictate tot de Pârvu Mut u în 1696. Icoana Sfinilor Cozma i Damian are, pe lâng valoare artistic i una documetar, medico-istoric. În complexul aezmântului de la Col ea a existat pri mul spital din ar, care avea Paraclisul dedicat Sfinilor Cozma i Damian, icoana prezentat fiind icoana de hram a Paraclisului. Deoarece vechea cldire din 1704-1715 a fost drâmat, pentru a se cldi un nou spi tal, în 1 837 desfiinându-se Paraclisul, icoana a fost mutat în biserica principal de la Colea. Articolul conine o imagine. Brtulescu, Victor, ,,Icoane din Biserica Veche de le mn - Putna", în: MitrMold XLIV (1968), 5-6, p. 326. Biserica Veche de le mn de la Putna con ine mai multe piese de o valoare artistic deosebit, cum sunt tâmpla sculptat în amestec de stil baroc, cu motive vegetale, icoanele îm prteti, semnate de zugravi. Anton s-a sem nat în 1760 pe icoana lui Iisus, Ioan Zugrav s-a se mnat pe icoana Sfântului Nicolae, a Sfântului Andrei, pe icoana Maicii Domnului i pe icoana hramului. chiopu, A. Iulian, doctorand, ,,Tâmpla (catapeteasma) Bisericilor Ortodoxe", în: BORom LXXXVI, (1968), 11-12, p. 1365-1381. Tâmpla sau catapeteasma sau iconostasu l este acel perete acoperit de icoane care separ altarul de restul bisericii. În forma actual, ea este o apari ie destul de 75

târzie în evoluia tipului arhitectonic bizantin al bisericilor ortodoxe. Bisericile vechi atât din Rsrit, cât i din Apus nu aveau tâm pl. Ea s-a dezvoltat de la sine, nefiind impus de autorit ile bisericeti i nici fundam entat teologic fiind, îns , necesar pentru svârirea sacrificiului euharistic în practica fixat prin tradiia bizantin. Cuvântul ,,catapeteasm" este de origine greceasc , un verb care însea mn ,,a desface sau a desf ura ceva (o pânz , un v l, un sul de hârtie) de sus în jos, a întinde, a acoperi". În Vechiul Testament, s-a aplicat ca o perdea la Cortul M rturiei, care desprea ,,Locul Sfânt" de ,,Locul prea Sfânt". Dup construirea Templului din Ierusalim, se numea c atapeteasm, perdeaua c are desprea altarul Templului, ,,Sfânta Sfintelor", de restul interior ului. Termenul de ,, iconostas", de dat mai recent, întâlnit la George Codinus Curopalata din secolul al XIV-lea, s-a înc etenit la rui, pe când la greci i români se utilizeaz cuvântul ,,tâmpl", din latinescul ,,templum", la plural, ,,templa". Cu timpul, s-a trecut la înelesul de catapeteasm, ea fcând distincia dintre corabie i credincioii laici în cadrul Bisericii lupt toare i exprimând concepia ortodox despre raportul Bisericii pmânteti i Biserica cereasc. În bisericile pri melor veacuri cre tine, altarul era separat de naos printr-o împrejmuire, un grilaj sau o perdea, de în lime diferit, fcut din zid, m etal, lemn, marmur sau piatr , numit de greci grilajuri sau z brele, îngrdituri, iar la latini ,,cancelli". Autorul descrie câteva modele de cancelli p strate în muzeele din Apus. În Dobrogea de ast zi, s-au g sit fragmente de cancelli din vechile basilici din secolele IV-VIII i din bisericuele de tip protobizantin. În bisericua rupestr de la ,,Chilia" lui Daniil Sihastrul de la Putna exist un fel de ,, cancelli" construit din blocuri de piatr, înalte de ¾ m, care desprea altarul de naos. Dup înfrângerea iconoclasmului, în biseric ile de tip bizantin, spre deosebire de cele apusene, s-a dezvoltat iconostasul pentru a ascunde de privirile credincio ilor laici misterele svârite în altar. Catapeteasma de ar gint din biserica Sf. Sofia de pe vemea împratului Iustinian, cu icoana Mântu itorului, a Maicii Do mnului, a Arhanghelilor, Profeilor i Apostolilor, impresiona prin frumuseea ei. În secolele IX-XIV, catapeteasma a evoluat, luând natere iconostasul de zid în secolul XIV, iar în secolul al XVI-lea, se mai adaug un rând de icoane, ale profeilor i, deasupra, Crucea rstignirii, având în dreapta pe Maica Domnului iar în stânga, pe Sf. Ioan Evanghelistul. Dezvoltarea excesiv a iconostasului prin acumularea de icoane mobile a avut loc în Rusia (Novgorod), unde s-a dezvoltat sculptura în lemn i pictura de icoane în stilul pictorului Andrei Rubliov, în sec. XIV-XVI, de unde s-a extins în tot Rsritul ortodox. Catapeteasma cuprinde trei ui: dou laterale, numite diaconeti sau îngereti, prin care ies din altar diaconii care închipuiesc pe îngeri, i ua central, împrteasc, pentru c prin ea intr Hristos Domnul, sub simbolul Sfintei Evanghelii i sub forma Sfintelor Daruri, prin ea intr i episcopul, iar în vechi ul Bizan, intra chiar împratul. Dvera închide sau deschide uile împrteti în momente hotrâte. Pe faa dinspre naos, catapeteasma este înfrumuseat cu sculpturi ornamentale i icoane în dou-trei rânduri, terminându-se sus cu Sfânta Cruce. În ara noastr, sculptura lemnului pentru catapetesme a cunoscut o epoc de înflorire în secolele XVII-XVIII, în epoca stilului brâncovenesc. Tâm plele din metal, zid sau piatr au o ornam entaie simpl, fiind mai mult un suport al icoanelor. 76

Iconografia iconostasului este bine stabilit prin tradi ie, iar icoanele î mprteti au un rol im portant în pietatea liturgic , atât pentru clerici în anumite momente ale slujbei, cât i pentru credincio i. Pe uile laterale diacone ti sunt reprezentai arhanghelii Mihail i Gavriil, mai rar sfini militari, în calitatea lor de p zitori ai raiului pe care-l si mbolizeaz altarul. În dreapta se afl apoi icoana hram ului bisericii iar în stânga, un sfânt la care poporul are m ult evlavie. Deasupra lor se afl icoanele praznicelor îm prteti apoi ale Sfin ilor Apostoli, în rândul urmtor icoanele proorocilor, iar în vârf, Sf. Cruce cu Mântuit orul rstignit. În bisericile ruseti, mai exist un rând în plus, al patriarhilor. Uile împrteti sunt î mpodobite cu icoane reprezentând Bunavestire, cei patru evangheliti i altele. Deasupra u ilor sunt icoanele praznicelor împrteti, având în mijloc Cina cea de tain. În centrul rândului urm tor se afl icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Crucea cu Mântuitorul r stignit are de o parte icoana Maicii Domnului, ia în cealalt parte, icoana Sf. Evanghelist Ioan stând î n picioare, în poziie de adorare, icoane num ite ,,molene", adic rugtori, mijlocitori. Iar toate trei icoanele cu Crucea se numesc, în art, ,,trimorfiu". Întregul iconostas are ca scop de a pune în faa credincioilor un rezumat al întregii istorii a mântuirii, istorie pe care o recapituleaz în chip ritual i Sf. Liturghie, svârit în Sfântul Altar. Unul dintre cele mai vechi iconostase se afl în Rusia, la catedrala Bunavestire din Kremlin, datând din a doua jumtate a secolului al XV-lea, construit din zid i decorat cu icoanele executate de Andrei Rubliov i colaboratorul su, Teofan Grecul, pe care autorul îl descrie în a mnunte, urmat de altele, tot în bisericile ruse ti. La mnstirile din Sfântul Munte se întâlnesc iconostase vechi, majoritatea din lemn, din secolul al XVII-lea - mnstirile Karies (1607), Lavra (1631) i Pantocrator (1643). O catapeteasm din marmur se gsete la Mnstirea Sf. Luca din Flocida (Grecia) i o alta la Mitropolia din Mistra (Grecia) de mare valoare artistic. Tâmple din biserici româneti mai vechi A) În bisericile din Muntenia. Cele mai vechi biserici din Muntenia, Sân Nicoar i Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Arge (secolul al XIV-lea) se pare c aveau catapetesme scunde, de tip arhaic (cancelli). La Sfântul Nicolae Domnesc, actuala tâmpl de zid a fost construit la mijlocul secolului al XVIII-lea, în ti mpul mitropolitului Neofit i pstreaz i cele trei rânduri de icoane ale catapetesmelor clasice, zugr vite de Radu Sin Mihai di n Târgovite, o mândrie a picturii noastre bisericeti. Din sec. al XVI-lea, avem catapeteasm de zid la M nstirea Snagov, iar din sec. al XVII-lea s-au pstrat mai multe catapetesme din lemn sculptat de mare valoare artistic. Mai importante sunt: tâmpla Bisericii Domneti din Târgovite, a Mnstirii Srindar din Bucureti, ambele atribuite lui Matei Basarab, urmate de cele de la Arnota, Govora, Hurezi, vechea Mitropolie din Târgovite, Sf. Gheorghe Nou din Bucureti, Colea, Paraclisul patriarhal, biserica Scaune, biserica Stavropoleos din Bucureti .a.. Autorul descrie unele din aceste catapetesme, adevrate monumente de art. B) În bisericile din Moldova. La cea mai veche biseric din Moldova, pstrat în forma ei original, biserica Sf. Nicolae din R dui (secolul al XIV-lea ), tâmpla actual de zid dateaz dintr-o 77

epoc ulterioar zidirii bisericii (probabil secolul al XVI-lea). Cel e mai vechi fragmente de tâmple moldoveneti pstrate pân azi sunt cele de la mnstirile Humor i Moldovia (secolul al XVI-lea), fcute de mitropolitul Gheorghe Movil , prima în 1590, iar a doua, î n 1593. Un stil asemntor îl are i iconostasul de la M nstirea Probota. Autorul descrie i iconostasele de la mnstirile Moldovia, Vorone, biserica Sf. Gheorghe din Iai (Mitropolia veche), Sucevia, Putna, Neam, Bistria i Agapia cu trsturile lor caracteristice. Din catapeteasma bisericii din Arbore, se mai pstreaz doar o icoan zugrvit pe lemn, iar catapeteasma din lemn aurit de la fosta Mnstire Solca, datat 1613, a fost dus dup 1775 la Mnstirea Dragomirna. În atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei Române, sub îndrum area patriarhului Iustinian, se construiesc catapetesme noi, considerate minunate opere de art ale sculpturii noastre bisericeti în lemn i piatr. Renumitul sculptor Gr. Dumitrescu este realizatorul multor lucrri, dintre care se re marc capodopera artei noastre bisericeti, tâmpla bisericii Sf. Elefteri e (Nou) din Bucureti, din lemn sculptat. Sub pstorirea Preafericitului Iustinian s-a fcut din marmur alb i maro tâmpla bisercii Cain, s-a înlocuit tâmpla de la Antim, fcut de sculptorul Babic în secolul trecut, cu tâmpla original din piatr , pstrat la Stavropoleos, s-au executat tâm plele de la biserica din Ierusali m, cea de la Par aclisul Episcopal din Arad i capodopera de la biserica steasc din Bogata Oltean , realizat de sculptorul Gr. Dum itrescu. O alt realizare a patriarhului au fost cele patru icoane mari împrteti care îm podobesc catapeteasma catedralei patriarhale din Bucure ti, executate într-o tehnic nou, în email de ctre Olga Oteteleanu. Articolul conine imagini. Popovici, Victoria, ,,Alexandru Efremov, «Icoane de la Bistria Craiovetilor» în ,,Revista Muzeelor" 1969, nr. 5, p. 467-470", în: BORom LXXXVIII (1970), 5-6, p. 625-629. Recenzie. Alexandru Efremov amintete în acest articol despre icoanele Maicii Domnului Hodighitria i Deisis, ce p rovin de la Schitul Ppua, dar care sunt originare de la Mnstirea Bistria. Ambele icoane sunt expuse în secia de art veche a Muzeului de Art al României. Efremov expune p rerea lui V. Dr ghiceanu, conform creia icoanele dateaz din a doua jumtate a secolului al XVII-lea i c ar proveni de la Schitul Ppua. Din ghidul Mu zeului de Art suntem informai c ambele provin d e la Mnstirea Bistria, îns doar icoana Maicii Domnului dateaz din secolul al XVI-lea. Alexandru Efremov insist pe faptul c ambele icoane provin de la Mnstirea Bistria i face o analiz comparativ între acestea i dou icoane ale bisericii din Pr ­ icoana Maicii Domnului cu Pruncul i icoana Deisis, evideniind deosebirile dintre icoane, fapt ce atest c provin de la artiti diferii. Autorul demonstreaz c icoanele de la biserica din Pr sunt pereche cu cele expuse la muzeu datându-le ca fiind din secolul al XVI-lea. Se mai amintete c sunt asemntoare cu cele trei icoane de coal cretan pictate pe ambele fee ce erau dispuse în pronaosul bisericii episcopale de la Curtea de Arge. În articol gsim argumentate i analogii existente între pictura mural din bolnia Bistriei, Iisus Pantocrator de la Pr i icoana Hodghitria de la muzeu.

78

Iordache, Ioan, pr., ,,Portrete de donator în pictura de icoane din ara Româneasc", în: MitrOlt XXIV (1972), 3-4, p. 309-311. Recenzie. Cuprinde analiza stilistic i iconografic a portretelor pictate pe apte icoane din Valahia, dintre care cele mai importante sunt: a) Sfântul Nicolae, realizat în 1518, în care apar Neagoe cu fii si i soia Despina; b) Sfinii Simeon i Sava lucrat în 1522 în care sunt Neagoe i Despina cu fiicele; c) Coborârea de pe Cruce, unde este Despina în doliu; d) Sfântul Nifon lâng care apare chipul lui Neagoe Basarab; e) dou copii în care Neagoe srut mâna Sfântului Nifon; f) Hristos pe cruce de la Schitu l Crasna, unde apar Matei Basar ab i mitropolitul tefan, primul fiind localizat la baza crucii. Zidaru, Gheorghe, ,,Descoperirea prin restaurare a unei icoane bizantine la Mnstirea Secu-Neam: Maica Domnului cu pruncul-Cipriota", în: MitrMold L (1974), 3-4, p. 285-293. Se face o însemnare despre descoperirea icoanei bizantine Maica Domnului cu Pruncul, numit i ,,Cipriota", la M nstirea Secu, despre st area acesteia înainte de restaurare i despre procesul restaurrii. Articolul cuprinde imagini. Mrculescu, Octavian, ,,Trei icoane vechi din ,, Biserica Domneasc" (Câmpulung Muscel)", în BORom XCII (1974), 7-8, p. 1012-1018. Octavian Mrculescu descrie trei icoane vechi, ne menionate în studiile lui N. Iorga, I.D. tefnescu i Virgil V teanu. Este vorba despre trei icoane ale Maicii Domnului aflate în Biserica Do mneasc din Câmpulung Muscel: ,,Ador mirea Maicii Domnului", ,,Izvorul Tmduirii" i ,,Maica Domnului ,,cu trei mâini"". Tipul, compoziia i realizarea artistic a icoanelor merit s fie cunoscute i de aceea autorul articolului le descrie cu aten ie, subtil, începând cu trsturile fizice, veminte, poziie, atitudine i sfârind cu sugestia chipului. Articolul are fotografii cu fiecare din cele trei icoane. Constantinescu, Horia, pr., ,,Icoane vechi româneti", în: GBis XXXVI (1977), 7-9, p. 775-777. Recenzie. Sunt prezentate colec iile de icoane vechi ro mâneti existente la M nstirile Vratec, Antim, Putna, Agapia, Hu mor, Bistria, Moldovia, Pângrai i de la Gai. Materialul conine ilustraii. Stanciu, Roman, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucuretilor i Georgescu, I.L., prof., ,,Aspecte i tendine în evolu ia picturii bisericeti la români", în: BORom XCV (1977), 9-12, p. 998-1011. A. Focillon afirma c România posed una dintre cele mai im portante coli de art european în lucrarea sa ,,La peinture au XIX-e et XX-e siècle", Paris,1928, p. 422. Este totui neîndoielnic c zugravii contemporani s-au îndeprtat în mod vdit de stilul romanizat, solemn, teatral i monumental al lui Tattarescu. Este îmbucurtor c au respins spiritul str in al ace stei picturi, c au în eles neaderena ei la arta 79

noastr ortodox. Pe deasupra diversitilor stilistice manifestate de zugravii ro mâni de-a lungul secolelor, se poate vorbi de existena unei coli româneti de pictur bisericeasc, care, pstrând nucleul vechilor erminii bizantine, a tiut s-l îmbrace în hain autohton, caracterizat prin lumin, culoare i sentiment. Aceste trsturi caracteristice izvorsc din fondul nostru temperamental natural, cu suprema sa expresie, folclorul. Mihalcu, Mihail, ,,Erminiile de pictur , mrturii scrise unice pentru istoria tiinei", în BORom C (1982), 5-6, p. 518-534. Ca prezentare, partea tehnic a erminiilor româneti, ca i cele athonite, se aseamn cu reetariile tehnice medievale, aprute cu multe secole în urm în Europa apusean. În diferitele texte manuscrise de erm inii volumul, detalierea i titlurile difer de la unul la altul. De aceea majoritatea manuscriselor con in adnotri marginale foarte importante pentru studiul actualizrii cunotinelor de specialitate în fiecar e epoc. Se fac im portante observaii asupra structurii con inutului i a term enilor tehnici utilizai. Blceanu, Ion, pr. drd., ,,Pictori i zugravi bisericeti la români în secolul al XIX-lea", în BORom C (1982), 5-6, p. 535-549. Studiu de sintez ce evoc mai întâi începuturile picturii rom âneti prin exemplele de la biserica do mneasc din Curtea de Arge (1352-1366) i Cozia (1390), ajungând la realizrile pictorului târgovitean Dobromir ce a realizat pictura bisericii lui Neagoe de la Curtea de Arge i mergând mai departe spre pictura de la Hurezi i spre cea monumental, interioar i exterioar, de la mnstirile din nordul Moldovei. Capitolul dedicat celor mai im portante coli de pictur consemneaz operele realizate de Constantinos la Hurezi i Pârvu Mutu ce a deschis la Bucure ti ,,o coal de zugravi". Tot o astfel de coal a funcionat în 1785 la Râmnicul Vâlcea, în timpul episcopului Filaret, sub conducerea lui Ioan Zugravul. Sunt evocate apoi în capitole separate colile de pictur de al Cernica i Cldruani i cea de la Buz u. Ultimul capitol, dedicat pictorilor de renum e din secolul al XIX-lea prezint informaii bogate despre: Nicolae Polcovnicu, întemeietorul colii de la Cernica i Cldruani; Nicolae T eodorescu, întemeietorul colii de la Buzu; Gheorghe Tattarescu; Nicolae Grigorescu; Constantin Lecca i Miu Popp. Juravle, Vasile, pr. drd., ,,Reprezentarea Sf. Vasi le cel Mare în iconografia bisericeasc ortodox (în pictura mural i în icoane)", în BORom C (1982), 7-8, p. 663-673. Printre sursele cel e mai importante ale des crierii chipului fizic ale Sf. Vasile cel Mare s e afl Panegiricul sau ,,Cuvântarea funebr" rostit de Sf. Grigorie de Nazianz la moartea prietenului s u datele furnizate de ace sta fiind dezvoltate în Sinaxarul Ortodox realizat, probabil, de Simeon Metafrast în secolul al X-lea. Cea mai veche reprezentare a Sf. Vasile se afl în biserica Sf. Sofia din Ohrida (Macedonia) fiind vorba de o pictur în fresc din secolul al XI-lea. Din secolul XII a rmas o reprezentare a sfântului în Capela Palatin din Palermo (Italia) iar în Rusia 80

apare pe u ile împrteti ale bis ericii din Tver sau, în acela i loc, în biserica din Krivoje. De al 1388 dateaz o miniatur cu bustul ierarhului aflat azi la Moscova, în acelai ora, la galeriile Tretiakov fiind prezent o icoan de secol XIV în care alturi de Sf. Vasile cel Mare apare Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Anastasia i Sf. Ioan Hrisostom. Articolul se continu cu prezentarea înf irii sfântului în pictura mural, în iconografie, în m iniaturistic, în xilogravur i în frum oasele broderii medievale moldoveneti, explicaiile i argumentaiile fiind însoite de numeroase imagini. Strugariu, Constantin, drd., ,,Nicolae Grigorescu ca pictor bisericesc", în BORom CI (1983), 3-4, p. 214-224. Gu, tefan, protos., ,,Nicolae Tonitza ­ 100 BORom CIII (1985), 7-8, p. 589-615. de ani de la natere", în

Plmdeal, Antonie, mitropolitul Ardealului, ,,Icoanele pe sticl în Transilvania", în: MitrArd XXXII (1987), 6, p. 34-40. Este prezentat arta pe sticl , mai întâi la modul general, dup care se fa ce referire la picturile Mnstirilor Prislop, Nicula i Sâmbta de Sus.

III.3. GRAVUR I XILOGRAVUR

Vornicescu, Nestor, arhim., ,,Dou xilogravuri ­ cli ee vechi la Mnstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava", în: BORom LXXXIV (1966), 1-2, p. 209-228. Materialul tipografic din secolele trecute, lucrat la noi, este deosebit de interesant pentru istoria artei noastre grafice. Xilogravuri, cli ee din secolul al XVII-lea (1658-1659, 1661), sunt dovezi ce se gsesc i în ,,Colecia de obiecte biserice ti a Mnstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava". Din 1522, când a fost sfin it i pân în 1677, biserica acestei mnstiri a fost catedral mitropolitan, unde sub îndrumarea mitropoliilor Teoctist al II-lea, Grigorie Roca, Teofan de la Râca, Anastasie Crimca sau Varlaam Mooc s-au executat i pstrat multe odoare bisericeti, lucrate de iscusii caligrafi, miniaturiti, zugravi, sculptori i argintari din epoc. Dup 1677 aceast mnstire a suferit vitregiile vrem urilor, Sfintele Moa te ale Sfântului Ioan cel Nou, împreun cu numeroase odoare, fiind transportate în Polonia, în 1686, iar în 1775 Bucovina in tr sub st pânirea austriac aa încât, astzi, în M nstirea de la Suceava se mai afl puine lucruri de valoare artistic i istoric, cum ar fi argintria raclei Sfântului Ioan cel Nou, dou cruci sculptate, dou icoane îm prteti, patru coloane pentru baldachinul raclei, foi orul din curte, catapeteas ma i cinci xilogravuri ­ cliee tipografice necunoscute. Se prezint detaliat dou dintre aceste plci din lemn de tei, gravate în relief pe ambele fee. Ele au fost aduse din alt parte pentru a se folosi în cadrul tipografiei bisericeti care a func ionat la Suceava pân când s-a m utat la Neam . În 1908 , colecia de sta mpe de la Biblioteca A cademiei s-a îmbogit cu trei icoane vechi, slavo-greceti din 1659 , o icoan de la Mnstirea Sucevia din 18 55 i o icoan slavo-greceasc, unele dintre ace stea fiind trase dup xilogravurile amintite mai sus. 81

La Sucevia a existat o legtorie de cri i un atelier de tiprit icoane, unde se fceau stampe dup procedeul prim itiv numit ,,chiroxilografie", aici lucrând iscusitul xilogravor de la Sucevi a, monahul Veniamin Jacot (1855-1859). Cele do u xilogravuri au anumite asemnri cu cele executate de ieromonahul Ilie pentru tip riturile mitropolitului Varlaam. Articolul conine imagini. Vornicescu, Nestor, ,,O xilogravur din 1661: im aginea celor dou ci", în: MitrMold XLII (1966), 5-6, p. 302-316. Xilogravura care fac e subiectul ace stor pagini este o pies din colecia Mnstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, realizat în 1661, cu numrul de inventar 721/1963. Textul este scris în slava veche, doar un singu r cuvânt fiind în limba ebraic, iar posibilul ei autor este Ioan Sculptorul de la Moldovia sau Moldova. Se face descrierea xilogravurii. Carmazin-Cacovschi, V., prof. dr., ,,Motive ornamentale în gravuri din secolul trecut", în: MitrMold L (1974), 1-2, p. 123-126. Se fac câteva însemnri despre motivele ornamentale din gravurile secolului al XIX-lea, în special de la Mnstirea Neam, oferindu-se imagini ilustrative. Ligor, Al., ,,Autoriti laice i personaje din mediul m onahal înfiate în gravurile crilor vechi româneti", în: MitrMold LIV (1978), 3-4, p. 381-383. În gravurile vechilor cri româneti apar figuri laice i monahale, dintre care cele mai importante sunt cea a mitropolitului Gavril Calimachi, a lui Paisie Velicicovski, a lui Ierotei Naxul i a lui Nicodim de la Athos. Florea, N., diac., ,,Gravorul Ivan Bacov la Râm nic", în: MitrOlt XXXVI (1984), 3-4, p. 218-220. Pe gravorul Ivan Bacov, dup clugrie devenit monahul Ioanichie, îl întâlnim în contextul tipografic de la sfâr itul secolului al XVII-lea i începutul secolului al XVIII-lea, în ara Româneasc, sub pstorirea mitropolitului Antim Ivireanul. Sunt enumerate tiprituri, xilogravuri ale monahului i imagini cu acesta. Florea, N., diac., ,,Gravorul Mihai Râmniceanul", în: MitrOlt XXVII (1985), 1-2, p. 83-89. Articolul urmrete s consemneze rolul pe care l-a avut tipograful Mi hai la tiparnia de la Râ mnic. Sunt prezentate imagini cu gravuri i informaii despre alte tiprituri i xilogravuri executate la Râmnic de Mihai Râmniceanul.

III.4. SCULPTURA

Zugrav, I., dr., ,,O pre ioas cruce de la Mitropolitul Grigorie Ro Candela XLIX (1938), 1-12, p. 304-318. ca", în

Informaii referitoare la o cruce de mân ce se pstreaz la catedrala din Cernui. Folosit la sfinirea apei de Boboteaz , crucea impresioneaz atât prin dimen82

siunile sale neobi nuit de m ari (59 cm , 2 kg), cât i prin frum useea sculpturii i a ferecturii ei. Sculptat dintr-o singur bucat de lemn de cedru, forma ei este în opt coluri, fomate din trei bare transvers ale drepte, fiind ferecat în argint aurit i împodobit cu pietre scumpe. Din inscripiile sale reiese c aceasta este donat Mnstirii Vorone de ctre mitropolitul Sucevei, Grigorie Roca, vrul lui Petru Rare, în 1553. Crucea, lucrat cu m igal de c tre popa Nichifor, se aseam n cu o alta d ruit de ctre mitropolitul Grigorie Roca Mnstirii Neam, în 1560, având probabil acela i meter. Cruci asemntoare, din aceast epoc, se g sesc i la M nstirile Putna, Dragomirna i Secu. A doua parte a articolului cuprinde ,,Descrierea reprezentaiilor sculpturale de pe cruce". Numrul scenelor este de 31 sau 33, în fun cie de cum se socotesc evanghelitii, 15 pe fa i restul pe verso. Cele 15 scene redate sunt: ,,Bunavestire", ,,Vindecarea orbului", ,,Vindecarea slbnogului la lacul Vitesda", ,,Întâmpinarea Domnului", ,,Adormirea Maicii Domnului", ,,Învierea lui Lazr", ,,Intrarea în Ierusalim", ,,Iisus la 12 ani între c rturari în templu", ,,Botezul Domnului", Înlarea Sfintei Cruci", ,,Primirea celor trei îngeri din partea lui Avram", ,,Rstignirea", ,,Întâlnirea cu femeia samarineanc", ,,Cercarea lui Toma", ,,Maica Domnului desmierdându-i pruncul". Pe cealalt fa a crucii sunt reprezentate scenele: ,,Sfinii Evangheliti Luca i Matei", ,,Pogorârea Duhului Sfânt", ,,Paza mormântului Mântuitorului", ,,Luarea de pe cruce", ,,Intrarea în Biseric a Maicii Domnului", ,,Înmormântarea lui Hristos", ,,Schimbarea la Fa", ,,Învierea lui Hristos", ,,Cei patruzeci de mucenici", ,,Mironosiele", ,,Înlarea Domnului", ,,Sf. M. M. Gheorghe", ,,Naterea Domnului", numele evanghelitilor i simbolurile lor înaripate, un om, un leu, un taur i un vultur, ,,Evanghelitii Marcu i Ioan", ,,Pantocrator - Iisus cu braele întinse binecuvântând lumea". Articolul conine dou imagini, apte fotografii, i text în limba slavon. Popescu, Paulin, pr., ,,Cruci memoriale în Bucure ti",în: BORom LXXVIII (1960), 11-12, p. 1078-1114. Se prezint date despre tipuri de cruci memoriale din Bucureti, împrite dup ctitorie în voievodale, chiriarhale, votive al e sfetnicilor din Divan, ale negustorilor sau ale meteugarilor. Despre Crucea lui Leon Vod aflm c este cea mai veche, fiind situat în curtea bisericii Sfântul Dumitru-Slobozia, ridicat în 1631. Este o cruce votiv, marcând locul unei btlii date la marginea cetii Bucuretilor de Leon Vod, fiul lui tefan Toma, împotriva ,,pribegilor ce au v enit de peste munte". Autorul prec izeaz c a ma i fost refcut la 8 septembrie 1744 de ctre Vistierul Nsturel i jupâneasa lui, Ancua. Crucea lui Papa Brâncoveanu se afl la poalele Dealului Patriarhiei i amintete despre r scoala seimenilor i a doroban ilor din timpul lui Constantin erban Cârnul, din 1655, marcând locul unde tatl lui Constantin Brâncoveanul a fost ucis. Iniial acolo a fost o cruce de stejar care a dinut 68 de ani, aceasta fiind înlocuit ulterior cu una din piatr. Crucea serdarului Matei Mogo , este un m onument ce amintete despre foametea i ciuma de la 1718, fiind situat în altarul bisericii Oborul Vechi. Crucea mitropolitului Neofit a fost pus ca piatr de hotar în 1 742 de c tre mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei. 83

Crucile din Parcul Libert ii sunt în numr de trei, Crucea mare, de la S ltrucul Argeului (1584), Crucea de cim itir (1617) i Crucea lui Matei Basarab (1642), aezate acolo în 1906, cu ocazia expoziiei agricole. Ac estea au fost aduse din diferite regiuni al rii. Legturile româno-ruse din trecut au fost i ele marcate cu unele cruci monumentale aflate în Bucureti, dintre ele fiind descrise a mnunit în articol urmtoarele: crucea generalului Miloradovici, de la Muzeul Rom âno-Rus; crucea din oseaua Mgurele i crucea de lâng Halele Obor. Spre sfâr itul articolului, se am intete i despre existena altor cruci memoriale în Bucureti, cea din curtea bisericii Bradului, cea din curtea bisericii Sfânta Treime ­Dudeti etc. Mrculescu, Octavian, ,,O capodoper de sculptur în lemn: jeul domnesc de la Mnstirea Negru Vod din Câm pulung Muscel", în: BORom LXXXV (1967), 5-6, p. 631-633. În naosul Mnstirii Negru-Vod din Câmpulung Muscel, se afl , lâng mormântul voievodului Nicolae Alexandru Basarab, un je domnesc, împodobit cu o sculptur original a unor meteri români formai la coala lui Brâncoveanu. Autorul descrie detaliile acestui je, datându-l la sfâr itul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea i afirmând c nu seam n cu niciunul di ntre jeurile din Moldova. Este o l ucrare de o rar frumusee i originalitate, executat în noul stil românesc, stilul brâncovenesc i donat, probabil, de Constanti n Brâncoveanul sau de unul din boierii si. Articolul conine imagini. Brtulescu, Victor, prof., ,,Iniiale, formule, monograme i elemente decorative pe lespezile mormântale din mnstirile lui Neagoe", în: MitrBan XVII (1967), 7-9, p. 521-528. În studiul dat întâlnim informaia c Mnstirea Curtea de Arge a fost zidit în vatra vechii mnstiri care în 1359 l-a prim it ca ierarh pe Iachint de Vicina. Este cuprins aici descrier ea decoraiei sculpturale a pietrelor de mormânt i importana lor ca documente istorice (lespedea comun a celor trei fii ai lui Neagoe, piatra lui Neagoe, piatra Stanei - Despina, Anghelina, fiica lui Neagoe, cea a lui Radu de la Afumai, a Despinei Platonida). Brtulescu, Victor, prof., ,,Monumente de arhitectur din Târgovite. Monumentele Voievodale de la Târgovite i Arnota", în: GBis XXVI (1967), 1-2, p. 291-322. Din articol aflm cine sunt meterii pietrari ai lespezilor funerare de la M nstirea Arnota. Se am intete despre existena unui sacrofag de piatr din secolului al XIV-lea, de la Mnstirea Cozia.

84

IV. BRODERII, ANTIMISE, ORFEVRRIE, CLOPOTE I ALTE ODOARE

IV.1. BRODERII

Popescu, t. Dumitru, ,,Note bibliografice, Turdeanu Emile «La broderie religieuse en Roumanie. Les epitaphioi moldaves aux XV-e et XVI-e siècles», în Cercetri Literare, vol. VI, Bucure ti 1940, p. 164-214 + X plane", în: BORom LIX (1941), 7-8, p. 462-463. Recenzie. Autorul studiaz cele 15 epitafuri care ne-au r mas de la do mnii, clugrii i boierii Moldovei. Prim ul epitaf a fost fcut cu cheltuiala mitropolitului Moldovei, Macarie, la 1428 i a fost num it epitaful lui Alexandru cel Bun. Autorul recenziei prezint o scurt analiz a acestui epitaf. Al doilea epitaf, al iero monahului Silvan, egumenul Mnstirii Neam este de la 1441 i reprezint un tip mai evoluat al ,,aerului" de la Ohrida. Cele apte epitafe rmase din epoca lui tefan cel Mare dem onstreaz existena a dou coli: una la Moldovia i una la Putna. Tr sturile colii specifice de la Mnstirea Putna le ar e i epitaful druit Mnstirii Dobrov care a fost început în timpul lui tefan cel Mare i terminat de Bogdan al III-lea cel Orb. În secolul al XVI-lea broderia religioas strbate trei et ape de evolu ie. Prima s-a dezvoltat în ti mpul lui Petru Rare când se form eaz o nou coal de broderie. A doua etap a avut loc în timpul lui Alexandru L puneanu, iar ultim a este înf iat prin epitafele: a) a lui Ieremia Movil, care a fost druit Mnstirii Sucevia i b) al lui Nestor Ure che, care a fost d ruit Mnstirii Secu. Centrul acestei a ctiviti a fost M nstirea Sucevia. Autorul amintete apoi despre problema pe care o ridic studiul lui E. T urdeanu referitor la locul unde a fost lucrat epitaful lui Nestor Ureche. Popescu, t. D., ,,Note bibliografice, Turdeanu Em ile «La broderie religieuse en Roumanie. Les etoles des XV-e et XVI-e siécle», în ,,Buletinul Institutului Român din Sofia", an I, nr. 1, Bucureti 1941, p. 5-62", în: BORom LX (1942), 7-8, p. 373-375. Recenzie. Cel mai vechi epitrahil român cunoscut istoricilor dateaz din vrem ea lui Alexandru cel Bun. Se face o scurt descriere a a cestuia. Epitrahilele din epoca lui tefan cel Mare se îm part în dou categorii dup modul execuiei. Prima i mit riguros modelul iniial, în aceast categorie situându-se epitrahilul de la Put na din 1469. A doua categorie se detaeaz de model printr-un stil sincer i subtil. Din aceast seciune fac parte patru epitrahile: primul dateaz din 1478 sau 1479, al doilea a fost lucrat la curtea voievodal pentru M nstirea Dobrov, al treilea a fost 85

brodat la M nstirea Putna în perioada 150 4-1505 i ultimul se p streaz la Mnstirea Vorone, dar s-a lucrat la Putna prin 1488-1490. Din timpul lui Petru Rare se pstreaz patru epitrahile: primul a fost druit de ctre domnul Mnstirii Dionisiu în 1 545, al doilea se afl tot acolo, al treilea poate fi vzut la Mnstirea Vatoped, iar ultimul a fost druit Mnstirii Esfigmenu. Toate aceste broderii sunt descrise în amnunt. Din a doua coal de broderie religioas a secolului al XVI-lea sunt prezentate dou epitrahile. Primul se afl la Mnstirea Slatina, iar cel de-al doilea a fost druit de ctre Grigorie Filerie Mnstirii Neam. Autorul amintete apoi despre orarul de la Mnstirea Tismana i despre epitrahilul d ruit Mnstirii Bistria de c tre boierii Craioveti. Din articol mai aflm c, la 1500, domnul Radu cel Mare druiete Mnstirii Govora un patrafir, iar în 1521 monahul Pahomie (Barbu Craiovescu) d ruiete Mnstirii Bistria un epitrahil esut. Georgescu, I. I., ,,O broderie necunoscut din vrem ea lui Neagoe Basara b", în: MitrOlt XI (1959), 5-6, p. 386-387. Este descris un epitrahil cu scena ,, Punerii în mormânt", lucrat între anii 1512 i 1519 la o mnstire oltean. Giurescu, Dinu C., ,,Contribuii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi", în: MitrMold XXXVI (1960), 3-4, p. 215-238. Prezentarea i descrierea dverelor i a altor broderii. Se fac preciz ri cu privire la ornamentic, desen, colorit, tehnic. Textul este însoit de imagini sugestive. Jacot, Dorin, ,,Dvera «Adormirii» de la Dragomirna", în: MitrMold XXVI (1960), 3-4, p. 272-272. Însemnarea cuprinde descrierea dverei ,,Adormirii" de la M nstirea Dragomirna, copie sim plificat i de mici dimensiuni a celei de la Putna - ,, Dvera cea mare a Adormirii". Jacot, Dorin, ,,Procoveele de la Dragomirna", în: MitrMold XXXVI (1960), 5-6, p. 394-395. Paginile de fa cuprind descrierea a trei a coperminte de sfinte vase de la Mnstirea Dragomirna, asemntoare celor de la Putna. Fiecare dintre ele cuprinde câte o scen distinct, asupra crora autorul se oprete pentru a le descrie. Primul, datând din 1559, realizat la M nstirea Vorone, cuprinde scena Sfin irii Pâinii, al doilea, de dat necunoscut, scena Junghierii Mielului, iar al treilea scena Sfinirii Vinului, datând tot din 1559 i fiind fcut pe cheltuiala ,,fostului Mitropolit Grigorie". Nsturel, P. ., ,,Un patrafir de la Ion Mo XXXVII (1961), 9-12, p. 666-673. oc Vornicul", în: MitrMold

Articolul conine o imagine a epitrahilului lui Ion Mo oc, schema dispunerii grafice a sfinilor esui pe el, i o imagine cu un detaliu. 86

Brtulescu, V., ,,Dvera de la biserica Sf. Sava din Ia XXXVII (1961), 9-12, p. 699-700.

i", în: MitrMold

Însemnare care cuprinde descrierea materialului i compoziiei dverei de la biserica Sfântul Sava din Iai. Lector, ,,Despre odoarele de la M nstirea Putna", în: GBis XXI (1962), 1-2, p. 84-85. Recenzie ce cuprinde descrier ea unui acoper mânt i a cinci epitrahile de la Mnstirea Putna. Ionescu, I., prof., ,,O dver necunoscut de la Arge i rostul ac elora de la Mnstirea Putna i Slatina", în: MitrOlt XIV (1962), 3-4, p. 256-257. Informaiile oferite în acest a rticol sunt culese din însem nrile lui Paul de Alep. Este descri s dvera uii de la naosul bisericii de la Curtea de Arge , care era cusut cu fir de aur i în care era repre zentat icoana Adormirii Maicii Do mnului. Autorul lmurete faptul c vlurile de la Putna i Slatina nu erau perdele pentru uile împrteti, ci ineau loc de u ca atare. Ionescu, I., ,,Cercetri asupra unor broderii din ara Româneasc i Moldova", în: MitrOlt XIV (1962), 7-9, p. 557-559. Recenzie. Cuprinde descrierea epitrahilului moldovenesc de la Bistri a-Olt, a epitrahilului cu arhierei de la Dragomirna, a Poalei de icoan i a epitafului de la Dragomirna. Georgescu, I. I., ,,Nsturel, Petre, ., «Cercetri asupra unor broderii din ara Româneasc i Moldova (veacurile XV-XVIII )», în Studii i cercetri de Istoria Artei, anul VIII (1961), p. 475-483", în: MitrMold XXXIX (1963), 1-2, p. 132-134. Recenzie. Piesele descrise în cartea recenzat sunt mai multe broderii din ara Româneasc i Moldova. Epitrahilul din veacul al XV-lea, pstrat odinioar la M nstirea Bistria Oltean, este o pies luat din vemântria sucevean de mitropolitul Teofan al III-lea când s-a stab ilit la Bistria. Poala de icoan de la Mnstirea Dragomirna din 1612 este o dan ie a mitropolitului Anastasie Crimca i înfieaz icoana Adormirii Maicii Domnului. Tot în muzeul Mnstirii Dragomirna se afl un ,,epitaf" din anii 1625-1626 druit de Anastasie Crimca i un epitrahil arhieresc. Brtulescu, Victor, ,,esturi i broderii din sec XVII de la biserica Co ula", în: MitrMold XXXIX (1963), 5-6, p. 259-273. Articolul debuteaz cu date despre cer cetrile lui Nicolae Iorga privind M nstirea Coula, fiind descrise apoi acopermântul pentru disc, acopermântul pentru potir, cel cu scena rstignirii Mântuitorului, aerul, epitrahilul, omoforul i inscripiile de pe toate aceste broderii i esturi din secolul al XVII-lea. Rezu, Petru, pr. prof., ,,Epitafele i lucrrile bisericeti de art de la Mnstirea Moldovia", în: MitrMold XXXIX (1963), 7-8, p. 502-512. 87

Piesele de art prezentate în paginile acestui articol sunt epitaful egumenului Anastasie din 1484, epitaful lui tefan cel Mare din 149 4, jilul domnesc, stranele, tetrapodiile din vremea lui Petru Rare, pomelnicul triptic de lem n al episcopului Efrem din secolul al XVII-lea, toate aflate în tezaurul Moldoviei. Brtulescu, Victor, ,,Inscripiile slavone i cutia cu broderiile religioase de la fosta Mnstire Coula", în: MitrMold XL (1964), 7-8, p. 443-447. Broderiile religioase de la fosta M nstire Coula sunt imortalizate în imagini în cadrul acestui articol, care cuprinde i traducerea inscripiilor slavone. Cocora, Gabriel, pr., ,,O dver neconoscut de la Petru chiopul", în: BORom LXXXIII, (1965), 3-4, p. 349-354. Un loc de seam în istoria artelor noastre feudale îl au broderiile religioase, din rândul crora cel mai mare numr îl de in epitafele, epitrahilele, procove ele i dverele. Autorul se opre te asupra unei dvere, do naie a lui Petre chiopul, care atât prin bogia materialului din care a fost lucrat i corectitudinea cu care au fost redate personajele cât i prin continuarea tehnicii din epoca lui tefan cel Mare, se caracterizeaz ca o adevrat oper de art. Se arat c, la data articolului, dvera se afla la Episcopia Buz ului, adus fiind, din 1959, de la fosta Mnstire Coteti, din comuna cu acelai nume, la vreo 16 km de Focani. Se cunoate donatorul ca fiind domnul Moldovei Petru chiopul (1574-1579), dar necunoscându-se cui a fost donat, amintindu-se pe scurt fel de fel de ipoteze care s-au susinut de-a lungul anilor. Dup aceea este descris aceast dver - inscripia formând un singur rând, sub scena ,,Anastasis", având urmtorul text în limba slavon ­ este redat în articol textul original i cel tradus ­ ,, A binecredinciosului Dom nului nostru Io Petru Voevod la leat 7085 (1576-1577)". Se prezint înfiarea dverei cu dimensiunile ei i cu existena altei inscripii slavone cusute cu fir de aur, care în traducere reprezint ,,Învierea lui Hristos, Du mnezeu". Întreaga broderie este executat pe mtase gri-verzui. Scena ,,Pogorârea la iad", redat pe ac east broderie, are personaje bine proporionate i individualizate i este lucrat cu fir de aur i argint, îmbinate cu fire de mtase. Tehnica folosit este aceeai cu broderia din vremea lui tefan cel Mare, ceea ce ar suger a ipoteza c ar fi fost lucrat la Putna sau o alt mnstire unde se practica aceast art. Articolul conine fotografii. Porcescu, Sc., ,,Dou lucrri de art din prima jumtate a sec. al XVII-lea", în: MitrMold XLII (1966), 3-4, p. 238-242. Însemnare care se refer la dou portrete brodate aflate în sala gotic a bisericii Sfinii Trei Ierarhi. Portretele apar in doamnei Tudosca, pri ma soie a dom nului Vasile Lupu i fiului lor Ioan, mort în fraged tineree. Autorul încearc s surprind importana acestor lucrri de art, din prima jumtate a secolului al XVII-lea pentru evoluia artei feudale moldoveneti. Nicolescu, Corina, ,,Tezaurul de broderii i esturi al M nstirii Putna", în: MitrMold XLII (1966), 7-8, p. 443-459. 88

Sunt prezentate i analizate mai multe piese care fac parte din tezaurul de broderii i esturi al M nstirii Putna. Dintre aceste a, cele mai importante sunt un ,,Minei" pe luna aprilie realizat de diac onul Nicodim în 1467, un epitrahil brodat în 1469 i o c delni din argint aurit realizat în stil gotic în 1470, ambele druite Putnei de tefan cel Mare. Aflm apoi amnunte despre colecia de esturi italiene i despre manuscrisele mnstirii, cu câteva imagini ilustrative. Bneanu, Ioan, drd., ,,Broderii i esturi liturgice din ara Româneasc (veacurile XIV-XVIII) în lumina cercetrilor mai noi", în: GBis XXVI (1967), 1-2, p. 66-82. Se prezint pentru sec. XIV-XV I o bederni i patru epitrahile de la Mnstirea Tismana, un epitaf de la Cozia i alte obiecte de la Govora i Bistria, iar pentru sec. XVII-XVIII obiecte de la Mnstirile Mrgineni, Tismana, Cotroceni. Bneanu, Ion, drd., ,,esturi i broderii liturgice din Moldova (veacurile XVXVIII) în lumina cercetrilor mai noi", în: GBis XXVI (1967), 5-6, p. 511-525. Mrturiile trecutului sunt consemnate i prin pstrarea unor esturi i broderii liturgice aparinând secolelor al XV-lea ­ al XVII I-lea. Avem astfel pstrate din epoca lui Alexandru cel Bun un epita f al principesei Euthimia care se g sete la Putna, din epoca lui tefan cel Mare mai multe epitafe - cel mai vechi din acea st epoc este la Moldovia (datat din 1 484), iar altele se p streaz la Putna, Sucevi a, Dobrov. Din epoca lui Vasile Lupu sunt am intite diferite ,,poale de icoane". Cercetrile au descoperit i alte broderii tip ,,aer" sau epitaf i la Neam, Bistria, Episcopia Rduilor, la care se adaug trei ,,procoveli" (pocrovee sau acoperminte de sfinte vase) la Mnstirea Dragomirna. Creeanu, Radu, ,,Recenzie. Maria Ana Musicescu, «Broderia medieval româneasc», Editura Meridiane, Bucure ti, 1696, p. 56, text + 1 01 ilustraii în afar de text (16 în culori)", în: BORom LXXXVII (1969), 9- 10, p. 1088- 1090. Dei s-au scris i alte studii i articole despre broderia veche ro mâneasc, albumul ,,Broderia medieval româneasc" publicat de Editura Meridiane a cercettoarei Maria Ana Musicescu aduce în tratarea acestei probleme dou elemente noi: este prima sintez asupra broderiei medievale româneti aprut într-un volum de sine stttor i prima lucrare despre broderia ro mâneasc frumos ilustrat printr-un numr de plane în culori i în alb-negru. Monografia este o contribuie româneasc la arta întregului Orient cre tin i, fiind publicat i în versiune francez , va fac e cunoscute peste hotare co morile artistice ce ilustreaz 600 de ani de civil izaie româneasc. Adresându-se specialitilor i iubitorilor de art medieval lucrarea, cu excepia a doar dou elemente, înfieaz piese cu caracter religios: fie liturgic (epitafuri, aere, epitrahile etc.), fie funerar (acoperminte de mormânt), fie decorativ-biseri cesc (dvere, poal de icoan ), unele din ele reprezentând danii ale ctitorilor. De i autorii broderiilor sunt toi necunoscui, majoritatea au fost lucrate în mnstiri, aezând broderia în rândul artelor majore (ca pictur, miniatur), broderia fiind o ,,pictur cu acul". 89

Autorul recenziei prezint structura albumului, periodizarea cu exemplificri de piese i evoluia broderiei medievale, care odat cu stingerea tematicii religioase, accelerat de influenele apusene, scade treptat i calitatea lucrului i a materialelor. Se impune observaia critic a neconcordanei între numerotarea din catalog i cea a ilustraiilor i se constat unele neglijene în alc tuirea bibliografiei i lipsa unui glosar a ter menilor de specialit ate. Aceste observaii critice nu scad îns valoarea incontestabil a lucrrii Mariei Ana Musicescu. Pcurariu, M., ,,Broderia medieval româneasc", în: MitrOlt XXII (1970), 1-2, p. 135-136. Recenzie. Cartea ce face subiectul ac estei recenzii prezint evoluia artei broderiei româneti pe etape istorice. Perioada începuturilor se refer la cea mai veche meniune cunoscut privind o danie de broderii din rile Române, fcut de Vladislav Vlaicu pentru Mnstirea Vodia. Aici se prezint i alte odoare ale Mnstirii Tismana. Perioadei clasice îi aparin epitafurile de la M nstirile Putna, Moldovi a, Dobrov i cele patru dvere de la Putna. Pentru perioada post-clasic cea mai reprezentativ pies este Acopermântul de mormânt al lui Ierem ia Movil de la Mnstirea Sucevia. Perioada baroc desfurat în secolele XVIII-XIX se caracterizeaz prin dezvoltarea i creterea utilizrii elementelor decorative. Cele mai multe piese din aceast etap se g sesc la Mnstirile Neam, Vratic, Agapia i Secu. Se dau 101 fotografii cu reproduceri de broderii. Mrculescu, Octavian, Epitaful de la M nstirea Negru-Vod din Câm pulung-Muscel, în: BORom XCI (1973),1-2, p. 433-436 Articolul se refer la un vechi epitaf ce se afl în pronaosul bisericii Mnstirii Negru-Vod din Câmpulung-Muscel. Autorul prezint dimensiunile epitafului, materialul din care este confecionat, structura compoziiei i descrierea inscripiei. Epitaful este din canava brodat iar compoziia înfieaz o schem tradiional bizantin cu dou scene religioase ,,Coborârea de pe cruce" (în dreapta) i ,,Plângerea"(în stânga). Broderia este realizat cu fir de aur i de argint, cu fir de m tase colorat: café-niu, galben, negru i rou închis. În cele patru col uri sunt înfiai cei patru evangheliti cu simbolurile lor, dar în compoziie apar i soarele i luna. Scena ,,Coborârii de pe cruce" îl are în centru pe Hristos i alte cinci personaje, fiecare cu o atitudine îndurerat . Compoziia este realist, cu chipuri expresive, armonioas în ansamblu, o oper deosebit. Scena ,,Plângerii" are culori mai închise: negru, castaniu i liliachiu i este realizat tot cu fir de aur i de argint. Apar ase personaje dispuse simetric, cu figuri îndurerate i cu gesturi discrete: în ce ntru este Iisus Hristos înconjurat de Maica Domnului, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Sf. Apostol i Evanghelist Ioan, Nicodim i Iosif din Arimateia. Inscripia care încadr eaz epitaful este s cris cu litere chirilice ro mâneti. Broderia a fost realizat de Maria Ruset i nepoata sa Maria Grditeanca. Epitaful este important nu numai artistic (tehnic, personaje, echilibru),dar i prin compoziie, reunind dou teme religioase care se regsesc i pe alte epitafuri:cel 90

de la biserica R canu, de la Cotroceni, di n 1680, de la M-rea Tism ana, din 1681 i pe cel de la ,,Biserica Doamnei" din Bucureti, 1683. Broderia de la M nstirea Negru-Vod din Câm pulung-Muscel este o oper original deoarece continu linia bizantin în care predom in elementul figurativ i nu cel ornamental vegetal i floral. Articolul are i o fotografie a epitafului. Nicolescu, Corina, ,,Broderiile din Moldova. Aere i epitafe", în: MitrMold XLIX (1973), 1-2, p. 62-80. Studiul de fa are drept subiect broderiile m oldoveneti, în special aer e i epitafe de la M nstirile Putna, Moldovi a, Sucevia, Neam, Secu i Dragomirna. Acestea sunt analizate i împrite pe categorii. Nicolescu, Corina, ,,Broderiile din Moldova. Aere i epitafe", în: MitrMold XLIX (1973), 9-10, p. 656-671. Studiul este continuarea celui din nr. 1-2/1 973. Autoarea formeaz fie de catalog pentru aerele i epitafele de la Putna, Neam, Moldovia i Dobrov, menionând epoca în care au fost f cute, locul de pstrare al lor, istoricul, tehnica i materialul, dimensiunile i starea lor actual de conservare. Simion, Victor, ,,Un punct de vedere privin d raportul dintre tabl oul votiv i portretele brodate de la Trei Ierarh ­ Ia i din vremea lui Vasile Lupu", în: TV IV (1994), 11-12, p. 140-142. Însemnrile de fa cuprind o scurt biografie a dom nului Vasile Lupu i analiza broderiilor de la Mnstirea Trei Ierarhi, care au fost gândite ca portrete laice. Aceste portrete brodate au servit drept model pentru tabloul votiv.

IV.2. ANTIMISE

Iorga, N., ,,Un antimis al mitropolitului Luca (1606)", în: BORom LIII (1935), 9-10, p. 484-487. Cu text în limba slavon. Cu o fotografie. Articolul reprezint forma scris a comunicrii inute la edina Academiei Române, pe 22 noiembrie 1935. Tema dezbaterii ia în calcul antim isele, adic pânzele de in sau de mtase, cuprinzând moate, care se aaz pe Sfânta Mas în cadrul Sfintei liturghii. Pe acestea sunt înf iate fie Cina ce a de tain , fie punerea în mormânt, alturi fiind marca i evanghelitii sau vreun sfânt patron. De asemenea, într-un col trebuie s apar i numele episcopului care a sfin it antimisul. Acest amnunt se crede c poate sluji la determ inarea relaiilor stabilite între biserici, respectiv între episcopiile aflate la distan. Astfel, N. Iorga sesi zeaz asemenea raporturi în secuimea româneasc din secolul al XVIII-lea, unde se gsesc antimise de la episcopii de Roman, deci de cealalt parte a muntelui. i în Ardeal, sau chiar în Mara mure s-a re marcat existena unor pânze din Muntenia, sem n c dialogul bisericilor era unul autentic. În ceea ce privete pstrarea acestora, autorul re marc c fiecare regiune a rii a conservat asemenea piese sfinte, oferind chiar o list în ordi ne cronologic. Astfel, în ara 91

Româneasc se gsesc antimise de pe vremea mitropolitului crturar Teodosie, al urmaului Antim, opera aces tui mare meter înainte de care nu se identific la noi secvene evanghelice, ale lui Neofit din Creta, respectiv Grigorie I, Filaret ori Ignatie. În Ardeal, tradiia este sincron cu Muntenia: pânze de pe vrem ea lui Iosif Budai, contemporan mitropolitului Teodosie, apoi Varlaam , Teofil i Atanasie, la care se observ râvna de a scrie românete, unii fiind ep iscopi sârbi. În Maram ure, autorul constat o alt redactare, sub influen a ucrainean, inscripiile fiind în slavon. În ceea ce prive te Moldova, aici se remarc o mai slab pstrare a a cestor urme de trecut biseric esc. De pe vre mea lui Pahom ie de Roman întâlnim antimise slavone, pentru ca Ghedeon s introduc limba român, regsit apoi i pe alte antimise. Oprindu-se apoi asupra antim iselor munteneti, autorul ia în discu ie o descoperire recent a unui exemplar, pstrat ca prin minune, din Schitul argeean Brdetul. El înfieaz la mijloc o cruce cu bar larg, liniile literelor ce o înconjoar fiind lucrate miniatural, cu extrem de mult migal i finee. Pânza este de pe vrem ea mitropolitului Luca din Cipru, 1602-1629, cunoscut artist caligraf, cleric de o mare drnicie. Autorul încheie articolul de fa printr-o sugestie la adresa A cademiei Române de a fa ce o statistic a anti miselor i de a le p stra ca pe obiecte de o inestimabil valoare cultural. Jacot, Dorin, ,,Un antimis din tim pul Domnitorului Gheorghe tefan", în: MitrMold XXXV (1959), 1-2, p. 135-137. Antimisul analizat se afl în muzeul Mnstirii Putna sub numele ,,Antimis din secolul al XVII-lea". Pentru c lipsete inscripia nu se tie exact nici titlul s u, nici când a fost folosit. Ceea ce se tie sigur este c aparine domniei lui Gheorghe tefan. Se descrie imaginea i materialul din care a fost lucrat. Cocora, Gabriel, pr., ,,Antimisul mitropolitului Antim Ivireanul", în: MitrOlt XVIII (1966), 9-10, p. 835-837. Autorul lmurete cum a propus mitropolitul Antim Ivireanu s fie f cute antimisele i este descris cel din 1692. Ivan, I., ,,Sfântul Antimis. Importana unor Sfinte Antim ise de la Mnstirile Neam i Secu", în: MitrMold XLIV (1968), 5-6, p. 269-297. Studiul prezent cuprinde un subcapitol despre antimisile de la M nstirile Neam i Secu. La Secu se afl un antimis de pe vremea mitropolitului Varlaam care, din 1648, a devenit pr oprietatea Mnstirii Agapia. De scrierea sa este însoit de câteva imagini. La Mnstirea Neam se afl un antimis din 1714 al episcopului de Roman, Pahomie, care l-a d ruit ctitoriei sale, Schitul Pocrov. Un altul, aflat tot la Neam, este inco mplet i provine de la patriarhul Antiohiei. Modul în care acest e antimise au ajuns din alte locuri tocmai la Neam rmâne nelmurit. Bodogae, T., pr. prof., ,,Despre antimisele mitropolitului Andrei aguna i despre unele semnificaii speciale ale lor", în: MitrArd XXIX (1984), 1-2, p. 103-107. 92

Obiectul de studiu al acestui articol îl reprezint antimisele mitropolitului Andrei aguna. Pe lâng oferirea inform aiilor cu privire la situa ia antimiselor în secolele XVIII-XIX, este realizat o descri ere a antimiselor mitropolitului i semnificaiile speciale ale acestora. Sebastian, D. Sorin, pr., ,,Vechi Sfinte antimise din Colecia de la Mnstirea Jitianu - Craiova", în: MitrOlt XXXVI (1984), 11-12, p. 712-730. Introducerea acestui articol cuprinde un istoric general al antim iselor, dup care sunt analizate succesiv o serie de antimise ce fac parte din colecia Mnstirii Jitianu. Articolul cuprinde un tabel din care putem afla donatorii i anii donrii antimiselor. Cherescu, Pavel, diac. lect., ,,Antimisele din Colec ia Muzeului Arhiepiscopiei Sibiului. Studiu istorico-liturgic (partea I)", în: Rteol IV (1994), 3, p. 43-76. Prima parte a acestui studiu istorico-liturgic prezint cele mai vechi antimise pstrate în biserica noastr, înc de la începutul secolului al XVII-lea. Se dau numele celor 16 ierarhi de la care provin antimisele din colecia Muzeului Arhiepiscopiei Sibiului. Aflm astfel c exist zece antimise provenind de la Mitropolia Ungrovlahiei, primul fiind cel al mitropol itului Varlaam din 1672, opt provenind de la Episcopia Râmnicului, trei de la Episcopiei Buzului i alte trei de la Mitropolia Moldovei. Cotoman, Gheorghe, prof. dr., ,,Vechile antimise din bisericile Arhiepiscopiei Timioarei i Caransebeului", în: MitrBan XVII (1967), 4-6, p. 263-289. Se descriu amnunit i se prezint evoluia în istorie a urmtoarelor antimise: a) Antimisul mitropolitului Paul Nenadovici al Karlowitzului; b) Antimisul episcopului Ioan Georgievici al Caransebeului i Vârseului; c) Antimisul episcopului Ioan Georgievici al Karlowitzului; d) Antimisul episcopului tefan Stratimirovici (1790-1837) al Karlowitzului; e) Antimisul episcopului Visarion Pavlovici al Bacikii; f) Antimisul episcopului Grigorie (1749-1764) al Râmnicului; g) Antimisul episcopului Maxim Manuilovici (18 29-1833) al Vâr eului, Lugojului, Caransebeului, Orova-Mihadiei I Proci; h) Antimisul episcopului Vichentie Ioanovici Vidac (1759-1774) al Timioarei i Lipovei; i) Antimisul episcopului Proco pie Ivacicovici (1853-1873) al Aradului, Ienopolei, Halmagiului; j) Antimisul episcopului Ioan Meianu al Aradului; k) Antimisul episcopuluidr. Andrei Magieru (1936-1960) al Aradului; l) Antimisul episcopului Evghenie al Bucovinei; m) Antimisul mitropolitului primat dr. Koman Armescu Donici al României. În final se prezint un tablou cu 21 de antim ise la care se specific numele arhiereului care a imprimat, parohia sau comuna, hramul bisericii, anul imprimrii în ordinea vechimii. Se dau ase fotografii.

93

IV.3. ORFEVRRIE

G.,I.M., ,,Note bibliografice. Vârtosu Em il «Odoare româneti la Stambul» în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, XXVIII , 1935, fasc. 83 i extras, Vlenii de Munte, 1936, 26 p", în: BORom LIV (1936), 11-12, p. 784. Recenzie. Sunt prezentate câteva obiecte gsite de dom nul Vârtosu Em il în Muzeul Vechiul Serai din Istanbul - trei s bii cu inscripii bizantine care au apar inut lui Constantin Brâncoveanu, s bii moldoveneti din secolul al XV-lea i un chivot de aur ferecat cu pietre preioase în care se pstreaz capul Sfântului Ioan Botez torul. Din pisania slavoneasc aflat pe capac reiese c acest chivot a fost f cut de Neagoe Basarab (1512-1521) i druit Mnstirii Dionisiu din Muntele Athos. Barnea, I., ,,Note bibliografice. Romanescu Marcel «Argintria la Bneni i Românii Balcanici în veacurile XV I-XVIII», în ,,Revista Istoric Român", vol. XI-XII (1941-1942), p. 95-131 + 1 rezumat în lim ba german i 14 plane", în: BORom LXI (1943), 4-6, p. 294-298. Recenzie. Se descriu 12 lucr ri ale meterilor bneni i ale ro mânilor din Balcani, executate între secolele XVI-XVIII. Se prezint fiecare din ace ste 12 lucr ri i se spune cine le-a executat, în ce an, f cându-se câte o descriere a fiec reia. Printre aceste lucrri se afl i chivotul Mnstirii Tismana executat în 1671 de ctre Marcu i Iacov, meteri zltari din coala Chiprovului. Romalo, Nadejda, ,,Cupa de argint a Logoftului Coresi", în: BORom LXXIX (1961), 11-12, p. 1103-1110. Se precizeaz c între obiectele de argint, pstrate în tezaure, din secolele XVI-XVII figurau la loc de frunte cupele de argint, care erau folosite, atât în Principate, cât i în Transilvania. Ele erau cele mai cutate obiecte de dar pentru dom ni i boieri pentru a prim i confirmarea unei donaii, cumprri de moie i erau folosite i ca obiecte de a manet, dar i ca obiect e de schi mb. Se g seau des menionate în foile de zestre. Fiind lucrate în metal pre ios i apreciate, ele constituie o categorie aparte de odoare, mai ales acelea donate unor biserici sau mnstiri i având gravate inscripii cu indicarea numelui i calitii donatorului. Cupa de argint, druit de logoftul Coresi M nstirii Mislea în a doua jumtate a secolului al XVI-lea, a figurat printre obiectele de la expozi ia de num ismatic medalistic i arheologie deschis în slile Fundaiei Dalles, în octo mbrie 1933. În urm a actului descoperit de au tor, datat din 24 martie 1577, im portana acestei cupe a cre scut. Documentul precizeaz modul în care a ajuns în patrimoniul mnstirii. Deoarece sunt rare cazurile când proveniena i data unui obiect vechi pot fi confirmate printr-un d ocument contemporan, autorul consider c este util s revin asupra ace stei cupe de argint i s comunice informaiile ce le-a adunat. Se descrie forma cupei, ornam entele, monograma btut. Ea e ste aproape identic cu cupa de argint a m arelui postelnic Dr gan, publicat de Constantin Moisil. Autorul consider c a fost lucrat de un m eter argintar din Transilvania. La m ijlocul cupei se gsete o inscripie în limba slav, fiind gravat ulterior. 94

Se precizeaz c între logoftul Coresi i diaconul Coresi pare a nu fi existat niciun fel de leg tur de rudenie. De aseme nea se menioneaz c în ,,Genealogiile documentate ale familiilor boiere ti" de tefan D. Grecianu, vol. 2, pag. 193, a fost gsit un document rezumat care se refer la cupa re spectiv, originalul aflându-se la Academie, scris în slavone te, printre actele familiei B rcnescu. Documentul prezint data de 24 m artie 1577. Este prezentat textul în lim ba slavon i traducerea lui alturi de facsi mil. În continuarea articolului se fac câteva observaii referitoare la document. Cupa a fost depus la Mnstirea Mislea în 1577, când s-a fcut vânzarea unei buci din moia Miroslveti ctre logoftul Coresi. Articolul cuprinde imagini. Brtulescu, Victor, prof., ,,Inscripii i însemnri documentare. Zugravi i meteri argintari la biserici din Bucureti", în: GBis XXI (1962), 3-4, p. 342-371. Sunt descrise icoanele i odoarele bisericii lui Mihai-Vod , ale bisericii Oborului Vechi i ale Mnstirii Pantelimon. Mihai, Mnuc, pr., ,,O cutie de moate din secolul al XVII-lea", în: BORom LXXXI (1963), 7-8, p. 792-802. În documentar se f ace prezentarea unei cutii purttoare de m oate, de un interes deosebit, care se afl în depozitul Muzeului de Istorie al Moldovei din Iai. Mai întâi, se precize az ce înelege Biserica cretin prin moate, evlavia credincioilor fa de acestea, locul unde se p streaz moatele. Cutiuele, chivoturile, sicria ele aveau diferite num iri. În Orient ele apar dup numirea greceasc de engolpia. Se menioneaz c obiectul pe care-l poart arhiereii la piept se chea m tot engolpio n deoarece conine moate. Un tip de relicviar, de o form mai mare i deosebit de engolpioane i crucile relicviarii, dar prin f orm mai aproape de relicviariil e iniiale sunt aa numitele cutii de m oate, care purtau sau duceau dintr-un loc în altul sfinte moate, dar i relicve în aceast ultim categorie încadrându-se i obiectul prezentat de autor. Se precizeaz c aceste cutii purt toare de m oate se g sesc extrem de rar, fiind oprite a se co mercializa. În prile Haliciului s-a g sit o asemenea cutie pstrtoare de moate, din aram, care dateaz din secolul al XIV-lea. În tez aurul Mnstirii Tismana se g sete o cutie de moate din 1671, de la egum enul Petrariu. La Mnstirea Putna se g sete o cutie rotund de argint în care se afl o parte din moatele Sf. tefan Arhidiaconul i o bucic din cmaa lui. Forma obiectului aflat în Muzeul de Istorie al Moldovei este deosebit , unic în felul s u, mrind patrimoniul artistic moldovenesc, deci i aria culturii moldoveneti medievale. Autorul descrie amnunit cutia de argint, aurit, cu form rectangular cu o lungime de 8 cm, înlimea 9 cm i limea 2,3 cm. Pe aversul cutiei este înfiat Sf. Gheorghe om orând balaurul, iar pe revers, icoana Sf. Trei Ierarhi. Cele dou icoane sunt descrise amnunit. Sunt descrise apoi p rile laterale i fundul cutiei, fcându-se referiri la ornam ente, autorul oprindu-se asupra tehnicii folosite pentru realizarea lor. Se remarc în mod deosebit, tehnica cizel rii în care meterul a folosit i haurarea. Dup grafica folosit se fixeaz locul i timpul în care a tr it meterul 95

este perioada când se tr ecea de la scrierea greac i slav la cea moldoveneasc. Din toate detaliile prezentate s-a constatat c acest obiect de art a aparinut celei de-a doua jumti a secolului al XVII-lea i c meterul a fost, dup toate probabilitile, un moldovean. Forma cutiei, ca i dimensiunile ei, arat c în ea se p strau moate ale unuia sau ale mai multor sfini, fiind aduse de o persoan anume, cleric, la locul destinat, mitropolii, episcopii, pentru ca de aici s se împart pe la bisericile din nou zidite i aezate la picioarele Sf. Mese. De aici, de la mitropolii i episcopii, erau date de ctre ierarhii locului i pentru engalpioanele arhiereti, sau a celor credincioi care doreau s le poarte la piept, drept ocrotit oare, în cutii speciale, numite relicvarii. Obiectul acestui studiu face dovada existen ei unei culturi artistice, care s-a desfurat mereu pe teritoriul Moldovei. Articolul conine imagini Ionescu, Lucia, ,,Donaii i donatori în colecia de argint rie a bisericii M nstirii Sf. Spiridon din Iai", în: TV VI (1996), 1-6, p. 121-127. Printre informaiile cuprinse în acest studiu se num r i faptul c actuala cldire a bisericii dateaz din 1847 i c mormintele adpostite aici aparin lui Grigore Ghica al III-lea, lui Constantin Ghica, Ioan Calim achi i unor lo gofi. Corpul articolului este alctuit de prezentarea mai multor obiecte ale coleciei de argintrie a Mnstirii Sfântul Spiridon, dintre care fac parte reprezentarea Sfântului Spiridon, pictat în tempera în 1757 i ferecat în 1768, un policandru de mari dimensiuni cu 24 de brae i foarte multe piese pstrate din secolul al XIX-lea, inclusiv un chivot cu patru coloane. La fiecare dintre obiectele prezentat e se fa ce o mic descriere i un scurt istoric. Paradais, Claudiu, dr., ,,Dou portrete voievodale pe un epitrahil brodat datând din sec. XV existent la M nstirea Putna", în: TV VIII (1998), 1-4, p. 223-228. Cele dou portrete voievodale sunt descrise în detaliu, autorul prezentând diferitele preri ale specialitilor muzeografi asupra acestora, precum i controversele iscate de anumit e opinii diferite. Spre final sunt prezentate câteva considera ii personale ale autorului.

IV. 4. CLOPOTE I CLOPOTARI

***, ,,Inscripiunea clopotului celui mare de la Biserica Do mnesc din oraul Curtea de Arge", în: Revista societii clerului argeian ,,Fria" I (1900), 2, p. 5-6. Articolul conine inscripia clopotului mare din biserica Do mneasc, de la Curtea de Arge. De refacerea acestui clopot se leag numele Prea Sfiniei Sale, chir Iosif, episcop de Arge , adugându-se material prin purtarea de grij a arhi mandritului Theodosie, nstavnicul Mnstirii Cozia. C., E., ,,Ceva despre Mitropolia Moldovei", în. BORom XXXV (1911-1912), 10, p. 1123-1128. 96

Sunt redate dintr-un catalog imprimat în vechile ceasloave din M nstirea Neam date împreun cu note de pe clopotele existente în Mitrop olia Moldovei. În finalul articolului su nt reproduse inscripiile de pe clopotele Mitropoliei, din care aflm c la 1827 a fost un incendiu în Iai, care a afectat i Mitropolia. ***, ,,tiri. Clopotul Mitropoliei", în: BORom LI (1933), 7-8, p. 285. Preluând informaia din ziarul ,,Adevrul", articolul anun c Mitropolia a hotrât, împreun cu Pri mria, s ridice o clopotni nou în care s aeze clopotul cel mare al Mitropoliei, ce fusese dat jos cu doi ani în urm. Cazacu, N., pr., ,,Inscripii de pe clopotele un or biserici din Bucure ti", în: GBis XXI (1962), 1-2, p. 151-166. În studiu sunt am intite inscripiile identificate pe clopotul m are dat de ,,chiria Antim Ivireanu" bisericii Tuturor Sfin ilor (Antim), pe clopotul m are de la M nstirea Cotroceni, al doilea, turnat în 1824, pe un clopot de la Schitul Icoanei, pltit de maica Macaria, pe clopotele mare i mic de la M nstirea Mihai- Vod, pe clopotul mic de la ,,M(nstire) a Obor(ului) Vechi" turnat în 1852 i de pe clopot ul mare de la Mnstirea Radu Vod, fcut în august 1836. Stoide, Const. A., ,,Despre clopote i clopotari în rile Române se c. XIVXIX", în: GBis XXX (1971), 7-8, p. 705-728. Articolul cuprinde inf ormaii despre istoricul i evoluia tehnicii f uririi clopotelor în Europa, despre inscripiile descoperite pe clopote. Subiectul este tratat difereniat, pe zone: Transilvania, Moldova, ara Româneasc. Articolul este inserat cu numeroase imagini i note. Stoide, Const. A., ,,Despre clopote i clopotari în rile Române se c. XIVXIX (continuare)", în: GBis XXX (1971), 9-10, p. 887-911. Sunt date informaii despre clopotele din ara Româneasc i Moldova din a doua jumtate a sec. al XVII-lea pân în secolul al XIX-lea. T extul este înso it de numeroase note.

IV.5. PANAGHIARE

Nsturel, Petre ., ,,Un panaghiar moldovenesc necunoscut din 1678", în: MitrMold XXXVI (1960), 7-8, p. 445-450. Acest panaghiar moldovenesc din 1678, pstrat doar pe jumtate i despre care nu se tie cu certitudine c rei mnstiri sau biserici a fost închinat, este legat de numele voievodului Antonie Ruset al Moldovei i este posibil s fie un dar cu care voievodul a înzestrat biserica Sfântul Nicolae din Ia i. Autorul ofer descrierea lui, cu dou imagini i o list cu alte 14 panaghiare. erbnescu, I. Niculae, preot, ,,Panaghiarul de la Snagov. Câteva l muriri asupra Panaghiarului i rostului su liturgic", în: BORom LXXX (1962), 5-6, p. 543-576. 97

Se prezint date su mare despre M nstirea Snagov, începând cu secolul al XIV-lea, din timpul lui Mircea cel B trân, pân în anii receni, când a fost restaurat i i-a recptat înfiarea de altdat. Pe lâng unele proprieti, acest monument a fost înzestrat i cu diferite obiecte de cult. Din argint ria mnstirii s-au mai pstrat urmtoarele obiecte: o anaforni de argint aurit, un panaghiar de argint aurit , o cruce, un chivot de argint, o cuie de argint, ua de stejar în dou canaturi, o icoan a Maicii Domnului cu Pruncul în brae, datând din secolul al XVI-lea. Obiectel e sunt descrise pe scurt în articolul de fa, precizându-se unde se afl în prezent. Panaghiarul este descris detali at. Acesta este alctuit din dou tasuri de forma unei farfurioare, cu adâncitur destul de pro nunat, lucrate din argint masiv, prinse între ele printr-o balam a format din cinci din iori gurii prin mijloc, cele dou tasuri fiind prezentate a mnunit. Autorul înfieaz bogata împodobire a panaghiarului de la Snagov, care a fost d ruit sfântului lca de Drghici Vintilescu în 1491. Pentru prima dat, este descris de Al. Odobescu în 1862, în opera ,,Câteva ore la Snagov". S-a afirmat c ar fi opera vreunui argintar bizantin, sau ar fi putut fi fcut în Veneia, sau în alt ora de pe rmul Adriaticei. În ultim ul timp s-a admi s c ar fi produsul argintriei muntene, fiind lucrat în ar. S-a precizat c podoabele lui aparin atât stilului oriental-bizantin, prin chipurile sfinilor cu cunoscutele lor linii picturale bizantine, cât i celui apusean, prin aplicele în relief i prin des am intita tripl arcad pseudogotic. Amândou curentele erau cunoscute în ara noastr la sfâritul secolului al XV-lea. Unul venea din Ardeal, iar cel lalt de la populaia cretin de peste Dunre. Sunt prezentate d iferite preri i afirmaii în legtur cu data executrii i donatorul panaghiarului. Este prezentat, de asemenea, istoria panaghiarului din 1491, când a fost druit Mnstirii Snagov, unde a rmas timp de aproape patru veacuri, pân în vara anului 1956 când, odat cu tezaurul restituit de URSS, s-a reîntors la Bucureti dup o absen de 40 de ani. Actualmente face parte din patrimoniul Muzeului de Art, sectorul de art feudal. În ceea ce privete numele folosit, autorul face deosebire între panaghiar i engolpion, termen cu care a fost înlocuit. Se precizeaz c engolpionul este purtat exclusiv de arhierei, la piept, atât la sfintele slujbe, cât i în îmbrcmintea lor obinuit. Panaghiarul de la Sn agov nu po ate fi folosit în acest scop. El este un obiect liturgic care servea pentru ,,pstrarea i ridicarea Panaghiei". Autorul dedic acest studiu, despre panaghiarul de la Snagov, am intirii arheologului Alexandru Odobescu, cu prilejul îm plinirii a o sut de ani de când el, cel dintâi, a descris acest obiect. Studiul cuprinde imagini. tefnescu, I., d. prof., ,,Panaghiarul de la Bise ricani i alte câteva (Neam, Pângrai, Secu)", în: MitrMold LII (1976), 9-12, p. 767-773. Punctul de focalizare al aces tui studiu este ,, Panaghiarul de la Bisericani" din secolul al XVII-lea, car e acum este pstrat în muzeul Mnstirii Agapia, panaghiar unic prin faptu l c pstreaz slujba complet a în lrii Panaghiei. Prez entarea acestuia prilejuiete un scurt excurs în istoria panaghiarelor, precum i lmurirea simbolismului scenelor sale. Tot la Agapia este pstrat i un panaghiar de la M nstirea Pângrai, care, conform inscripiilor, dateaz din 1522. 98

V. ACTIVITATEA MUZICAL I REPREZENTANII EI

C., E., ,,Întâia carte de cântri bisericeti în românete cunoscut pân acum", în: BORom XXI (1897-1898), 3, p. 292-304. Autorul reproduce: a) titlul c rii - din care afl m c dateaz din tim pul pstoririi mitropolitului Antim Ivireanu; b) prefa a acesteia - care arat c lucrarea a fost dedicat domnului Constantin Brâncoveanu; c) stihurile de la început ul ei care, de asemenea, sunt dedicate do mnului Constantin Brâncoveanu. Se prezint în final cuprinsul i forma crii. Mai este de menionat i faptul c acest manuscris este semnat de ieromonahul Filotei- psaltul Mitropoliei Ungrovlahiei. Popescu, M. Niculae, ,,Ediia Prohodului ieromonahului Macarie i ediiile altora", în: BORom XXXII (1908-1909), 4, p. 427-441. În 1731 episcopul Râmnicului, Inochentie, a tip rit pentru prima dat ,,Triodul" în limba român, dup traducerea fcut de Damaschin al Râm nicului. La început, ,,Prohodul" tradus în limba român era neritmat, iar atunci când era c ântat producea disonane. Primele încercri de ritmare ale Prohodului s-au fcut în secolul al XIX-lea. Ioan Prale Moldoveanul a versificat în 1810, la M nstirea Slatina, ,,Prohodul Domnului i al Sfintei Fecioare". Acestea au fost tiprite în 1820. Niculae M. Popescu prezint defectele acestei versiuni. La 1829, arhim andritul Gherasim de la Grdeti a alctuit Prohodul pe msuri. Cei care au reuit ritmarea Prohodului au fost episcopul Chesarie al Buzului i ieromonahul Macarie. Acesta din urm înc din tineree i-a manifestat dorina de a pune ,,Prohodul" pe versuri. Ant on Pann arat c Macarie nu a f cut altceva decât s corecteze o edi ie care circula în manuscris i care mai fusese corectat de Matache cântreul de la Buz u. Autorul îi manifest îndoiala fa de aceast afirmaie a lui Anton Pann. În 1836 ,,Prohodul" lui Macarie a vzut lumina tiparului i a fost însoit de o prefa a episcopului Chesarie al Buzului. Se precizeaz c cel ce a tradus ,,Prohodul" i l-a pus pe versuri este Macari e, iar episcopul Chesarie este doar iniiatorul i susintorul acestui proiect. Anton Pan a tip rit în 1846 ,, Prohodul" cu binecuvântarea m itropolitului Neofit. Aceast versiune nu este decât o prelucrare a ,,Prohodului" lui Macarie. În 1853 Anton Pann tiprete o a doua versiune a ,,Prohodului" su. Dimitrie Suceveanu a tiprit de mai multe ori ,,Prohodul" lui Macarie astfel: la 1847 l-a tip rit în ti pografia Mitropoliei din Iai cu binecuvântarea m itropolitului 99

Meletie, la 1856 l-a tip rit în tipografia M nstirii Neam unde era stare Dionisie Romano, l-a tiprit la Bucureti în 1873 i în 1896. Arhimandritul Dionisie, fostul stare al Mnstirii Neam, în vremea în care era lociitor de episcop al Buz ului a scos, în 1860, a treia edi ie a ,,Prohodului" în tipografia Episcopiei Buzului unde era director Atanasie. În 1868 , Dionisie, episcop al Buzului, a tiprit pentru a patra oar ,,Prohodul" în tipografia Episcopiei Buzului. tefan Popescu a scos în 1862 i în 1868, în Bucureti, o alt ediie a ,, Prohodului" cu ajutorul arhim andritului Grigorie Tuleica. În 1902, I. Popescu Pasrea a scos o alt ediie a ,,Prohodului. În 1872, Oprea Demetrescu a tiprit i el Prohodul la Râmnicu Vâlcea. Arhiereul Ghenadie Argeiu în ,,Albina muzical" a pus ,,Prohodul" lui Macarie. Dup ce spune toate acestea N. M. Popescu arat particularitile fiecrei ediii, amintite mai sus i, în finalul articolului spune câteva cuvinte despre a a-zisele ,,ediii de specul ale Prohodului". ***, ,,Acte i scrisori din trecut", în: Cuvântul Adevrului VII (15 decembrie 1908, 1 ianuarie 1909), 17 i 18, p. 204-205. Sunt reproduse diferite acte vechi: 1. În 1844 se înfiineaz primul cor i institut coral din Bucure ti. Ca director al acestei instituii este chemat arhimandritul Visarion (Rusul), eclesiarhul Mnstirii Curtea-Veche. La 1845, Visarion dore te s caute elevi ma i pe alesul s u i cere printr-o petiie, care este reprodus aici, permisiunea mitropolitului Neofil, s-l lase pe pitarul Mihule s aleag copii cu talent muzical i din eparhia Râmnicului; 2. Documentul prin care mitropolitul accept cererea lui Visarion; 3. Descoperindu-se un talent bun muzical în persoana preotului Ioan Por umb de la biserica Sfânta Treime din Craiova, Visarion, îl înduplec pe ace sta s cear mitropolitului strmutarea sa la Curtea Veche din Bucureti. ***, ,,Acte oficiale", în: BORom XXXVI (1912-1913), 5, p. 417-428. Sunt redate: 1. O copie dup ordinul Mitropoliei Ungrovlahiei din data de 14 aprilie 1912. Acest document se refer la înfiin area unei co misii pentru exa minarea cântreilor bisericeti. 2. O copie dup adresa Mitropoliei Ungrovlahiei c tre P.S. Evghenie Pite teanu din data de 19 iunie 1912, referitoare la cântreii bisericeti. 3. O co pie dup raportul i dup procesul verbal depus de P.S. Evghenie Piteteanu, Preedintele Comisiei pentru examinarea cântreilor bisericeti din Mitropolia Ungrovlahiei. Din raport aflm c coala de muzic de pe lâng Mitropolie s-a reînfiinat în 1896-1897, amnunte despre cântreii bisericeti i despre Ioan P. Pasrea. ***, ,,Cuvântarea Î.P.S. Mitropolit al Moldovei i Sucevei Pimen, pronunat în ziua de 21 august 1912 în catedrala mitropolitan cu prilejul deschiderii congresului general al cântreilor bisericeti", în: BORom XXXVI (1912-1913), 6, p. 615-618. 100

În cuvântare este ar tat importana cântreului bisericesc ca membru al comunitii liturgice a credincioilor. ***, ,,Copie dup raportul numrul 36 înregistrat la nr. 331 9 din 4 iulie 1913, al Seminarului de cânt rei bisericeti", în: BORom XXXVII (1913-1914), 4, p. 416-421. Este reprodus raportul fcut de D. Rânzescu despre coala de cântrei bisericeti de pe lâng Mitropolia Ungrovlahiei. Tot în articol este redat i un proces verbal despre examenul de la sfâritul anului 1913 ce s-a dat la coala de cântrei bisericeti. ***, ,,tiri. Clugri în fruntea colilor de cântrei", în: BORom XLIV (1926), 11, p. 687. Din revista ,,Glasul monahilor" din lu na noiembrie a anului 192 6 aflm c apte coli de cântrei sunt conduse de clugri. Sunt prezentate aceste coli. Dimitrie, Ionescu, maestru de muzic pensionar, Mnstirea Agaton, ,,Corurile de maici", în: MitrMold III (1927), 1, p. 19. Informaiile vizeaz corurile de maici de la Mnstirea Vratec i Agafton. Popescu-Pasrea, I., ,,Muzica bizantin", în: BORom XLIX (1931), 2 -3, p. 206-211. Cel care a unificat cântare a bisericilor cr etine din Orient este Sfântul Ioan Damaschin. La ro mâni cântarea bizantin s-a infiltrat treptat în secolul al XIV-lea. Introducerea i rspândirea acestei cântrii la noi a fost favorizat i de c derea Constantinopolului. Epoca fanariot reprezint întronarea complet a muzicii bizantine în biserica noastr. Se reproduce un fragm ent din prefaa ,,Irmologhionului" tiprit de Macarie Ieromonahul la Viena în 1823, în care se descrie situaia cântreilor bisericeti români. Apariia cântrii în li mba român în Bis erica noastr se le ag de num ele lui Filotei Ieromonahul protopsaltul Mitr opoliei din Bucureti care este autorul primei lucrri de muzic bisericeasc român. Mihalache Moldoveanu a tlmcit ,,Anastasimatarul" în 1767 di n limba greac în limba român i pentru aceasta, la 1784, când domnul Mihail uu a înfiinat coala muzical de la biserica Sfântul Sava l-a num it ca dascl de cânt ri tocmai pe ace sta. Vasilache Moldoveanu a tradus heruvice i chinonice. Dar adev raii întemeietori ai cânt rii bisericeti române sunt Macarie Ieromonahul i Anton Pann. Macarie Ieromonahul a tiprit la Viena ,,Teoreticonul", ,,Anastasimatarul" (ce a fost închinat mitropolitului Veniamin Costache) i ,,Irmologhionul". Tot el a înfiin at coli de cântri bisericeti la Mnstirea Neam, la Buzu, la Câmpu-Lung, Ploieti i Bucureti. Anton Pann a fost profesor la Seminarul din Râmnicu Vâlcea i la Seminarul Sfintei Mitropolii din Bucureti. colile de cânt ri bisericeti a mitropolitului Dionisie Lupu i a mitropolitului Veniamin Costache i-au continuat existena i sub mitropoliii Grigorie i Meletie, dup care au deczut treptat fiind desfiinate odat cu secularizarea averilor mnstireti. 101

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a considerat cântarea psaltic drept un produs al grecilor i a decretat în 1865 înlturarea ei din biserica român i înlocuirea acestei muzici cu cea armonic. Câiva ani mai târziu cântarea psaltic a fost restabilit în drepturi. I. Popescu-Pasrea reproduce aici ce spune profesorul Bour gault Doucoudroy de la Conservatorul din Paris despre m uzica psaltic. În 1884 Gavriil Muzicescu a transpus cânt rile bisericeti pe notaia modern, ,,Anastasimatarul" su fiind respins de Sfântul Sinod. Adversari ai trans crierii muzicii psaltice pe nota ia modern au fost: profesorul tefan Popescu, arhiereul Nifon Niculescu Ploie teanu (ajuns mai târziu episcop al Dunrii de Jos) i arhiereul Teofil Mih ilescu. Patriarhul Miron Cristea a solicitat înfiinarea Academiei de muzic bisericeasc. Scriban, arhim., ,,Moartea Maestrului Corului Mitropoliei di n Bucureti", în: BORom L (1932), 9, p. 610. Se anun încetarea din via a maestrului corului Mitropoli ei din Bucureti, Gheorghe Cucu, la numai 50 de ani. R posatul a fost profesor la Acade mia de Muzic, la Academia bisericeasc a Mitropoliei, profesor la Sem inarul Nifon, membru al Societii compozitorilor români i ajutor maestru al Societii ,,Carmen". incoca, Ioan P., econ., ,,Cronica intern. Referat c tre Î.P.S. Mitropolit al Moldovei, despre coala de cântrei din Iai", în: BORom LI (1933), 7-8, p. 331-336. Se red referatul întocmit de econ. incoca Ioan P., cu ocazia examinrii colii de cântrei din Iai, în zilele de 12-15 iunie. Astfel, în urma examinrii cântreilor, precum i a elevilor colii, autorul face cât eva observaii i propuneri, referitoare la: materia studiat (ce cuprinde unele cânt ri crora li se acord prea mult atenie, comparativ cu utilitatea lor prezent), crile prea grele i variate alctuite de oameni lipsii de pedagogie; constrângerea elevilor de a înv a i a citi în alfabetul chirilic, precum i necesitatea transpunerii cânt rii bisericeti cu notaie oriental, pe notaie linear, occidental, care s se învee în toate colile din ar. Prin aceste elemente, s-ar uura învarea muzicii bisericeti i astfel, în cei patru ani de coal, elevii ar putea aprofunda studiul Sfintei Scripturi, mai ales a Noului Testament, precu m i Catehismul, Liturgica, Istoria Bisericii (generale i române), Istoria Naional, Limba Român, Aritmetica. De asemen ea, ar dispune de ti mpul necesar pentru practica în ocupaia de cântre, dar i pentru a înva o meserie cât mai util. ***, ,,Note bibliografice. Stupcanu Teoctist «Muzica oriental bisericeasc la români» în Viaa Monahal, I (1933), p. 269", în: BORom LII (1934), 1-2, p. 127. Autorul amintete despre ieromonahul Filotei, compozitor i interpret. ***, ,,Profesori noi la Acade mia Muzical Religioas", în: BORom L (1932), 12, p. 814. Se anun faptul c preotul I. Popescu Pasrea, profesor de muzic bisericeasc la ambele Seminarii din Bucure ti, a fost num it profesor de teorie i solfegiu 102

comparat la Academia de muzic religioas din Bucureti. De asemenea, I. Chirescu a fost num it profesor de armonie i contrapunct, iar I. Popo vici a fost desem nat profesor de cântec gregorian. P rintele dr. Gr. Cristescu a fost în lat la treapta de profesor titular. Petrescu, I. D., pr., ,,Manuscrise psaltice gre ceti din veacul al XVIII ", în: BORom LII (1934), 3-4, p. 180-187. Cu i text în limba slavon. Tema articolului o reprezint muzica bisericeasc din secolul al XVIII-lea, cercetat pe manuscrisele psaltice grece ti, de la Academ ia Român. Autorul ia ca punct de plecare a muzicii ecleziastice dup sistema cea nou, ulterior tem de confruntare, prefaa ,,Irmologhionului" lui Macarie, din 1823. Sunt redate astfel câteva premise considerate temeinice, din care se va construi, pe parcurs, discursul contra înfptuirilor realizate de Macarie. Este susinut faptul c Macarie nu face un istoric al cântrii, ci privete pur i simplu cântarea timpului su, cu influene orientale, aadar cu un amestec pronunat de elemente strine, profane. În acest context, se argu menteaz îmbriarea sistemei celei noi, care ,,împrumut ceva i de la occidentali", putându-se astfel obine puritatea liniei m elodice i desfiinându-se caracterul sobru de pân atunci. Autorul semnaleaz o contradic ie în ceea c e privete gândirea lui Macarie, care se pronuna în favoarea influen ei divine a cânt rilor, ele fiind pecetea Duhului Sfânt, a cerului i a sfineniei, dar care se arat totodat deschis produciilor muzicale ale psalilor din veacul al XVII-lea i al XVIII-lea. Se afirm c: ,,acea cântare veche pare c nu o cunoa te nici acum", pentru ca, ulterior, autorul s susin totala necunoatere a celei din secolele XI V i XV. Est e remarcat faptul c în vrem ea lui Macarie predomin în biseric decandena i denaturarea, înstrinarea muzicii bisericeti de spiritul i tradiia spiritual a bisericii r sritene, prin imitaii de game orientale, cci se introdusese muzic profan de ctre diferii psali cu renume, chiar i de ctre cel amintit, nemaivorbindu-se de sfinenia cântrii bisericeti. Nefiind de acord cu aceast direcie, autorul trage un se mnal de alar m i susine începuturile reformei lui Hrisant, Grigorie i Hurmuz, oper prin care s e cuta stvilirea rului, dar care nu a adus progresul sperat în m uzica bisericeasc rsritean, adic acea întoarcere la duhul ,,sfineniei i al inspiraiei de sus" vzut unilateral. Popescu, M. Nicolae, pr., ,,Macarie Psaltul. 100 de ani (1836-1936)", în: BORom LIV (1936), 9-10, p. 545-553. de la m oartea lui

Studiul de fa comemoreaz împlinirea unui v eac de la trecerea la cele venice a ieromonahului Macarie Psaltul, cel care a tradu s, muzical vorbind, psaltirea greceasc, adaptându-o la sunetele limbii române. Despre acest studios maestru al muzicii psaltice nu se cunosc multe informaii. Se tie doar c a purtat nu mele de Perieeanu, presupunându-se a fi de obârie de undeva din zona Ialomiei, având un frate stolnic i o sor clugri, aceasta din urm ctitor al Mnstirii Viforâta i stare. Înc din copilrie a avut o predispoziie spre cântarea bisericeasc, în care l-a îndrumat Constantin, protopsaltul de pe vremea mitropolitului Dositei Filliti. De la acesta Macarie a deprins limba grec easc, tainele i meteugul de a scrie cânt ri de 103

varianta veche. Se crede c a studiat la Ac ademia greceasc din Bucure ti, deprinzând crturria (nici slavona nu-i era str in) de la Grigorie Râmniceanu, vestit clugr de la coala român Sfântul Sava. Pe lâng varianta veche, Macarie înva i sistema nou, reforma psaltic înfptuit la Constantinop ol în 1814 i adus la Bucureti doi ani mai târziu, unde va fi înfiinat i o coal domneasc de muzic la biserica elari. Printre nerbdtorii învcei s-a numrat i el, care, dup ce deprinde ,,metoda", începe s transpun cântri din sistema veche în sistema nou. În 1819 ajunge m itropolit al rii Române Dionisie Lupu, care îi prom ite, dup o susinut cuvântare înflcrat, înfiinarea unei coli de muzic în limba rii. Aceasta se va deschide sub directa înrâurire a lui Macarie, cruia îi revine sarcina de a prelua în graiul patriei cânt rile bisericeti, pân atunci efe ctuate în li mba greceasc, adesea neîneleas. Greaua însrcinare este îns îndeplinit, rolul lui Macarie legându-se astfel de na ionalizarea muzicii bisericeti, prin introducerea psalticii în biseric fr jertfirea nici a melodiei, nici a li mbii române. Autorul studiului, în cunotin de cauz, afirm c munca depus de Macarie a fost dificil deoarece în limba noastr textul cântrilor nu este ca în limba greceasc, prozodic nepotrivinduse nici în ceea c e privete accentul cuvintelor, nici în ceea ce prive te alctuirea frazei româneti. Macarie a lucrat îndelung, g sind îmbinarea armonioas a celor dou, pstrând i tonul cuvântului i al frazei, dar nepierzând nici melodia acesteia. Odat depit aceast problem, s-au ivit piedici în ceea c e privete tiprirea, pe de o parte îm potrivirea grecilor, pe de alt parte precarit atea resurselor de ordin material. Tipografia m uzical psaltic, cea dintâi înfiin at la nivel mondial, a lui Petru Efesiu, nu dorea muzic româneasc. Neizbutind în Bucure ti, Macarie pleac în 1820 la Buda, cheltuiala urmând s fie suportat de mitropolitul Dionisie. Dar, fiind pe punctul de a porni publicarea, izbucnete în ar revoluia lui Tudor Vladimirescu, mitropolitul trebuind s fug la Braov i astfel ajutorul f gduit trebuia s mai atepte. Se întoarce în Ardeal i reuete s conving un negustor s-i ofere sprijinul, tiprirea urmând a se face la Viena. În 1823 ies primele trei cri de cântri: ,,Teoriticonul", ,,Anastasimatarul", ,,Irmologhionul", închinate mitropolitului Veniamin Costache, urmtoarea publicaie fiind în 1827, la Bucureti. Preambulul acestora traduce aceeai fireasc îmbinare a dragostei de neam i a evlaviei ortodoxe. Treptat, Marcarie capt adeziunea mai multor dasc li i învai din ar, reuind chiar s înfiineze mai multe coli de muzic psaltic, dup metoda nou. Tot el este autorul primelor i mne colare. În 1829 pleac în Moldova, fiind num it egumen la Mnsirea Bârnova, timp în care trece pe la Mnstirea Neamului, întocmind cri pentru p rinii de aici. În 1833 se întoarce la Bucureti, pe lâng Mnstirea Cldruani, luând în primire i conducerea tipografiei, unde va pub lica între 1834 i 1836, ,,Vieile Sfinilor", ,,Oglinda omului" i ,,Prohodul Domnului". Tot în acest interval de timp se instaleaz din ce în ce mai crunt b trâneea, îngrijirea lui revenind surorii sale, maica Iustina Perieeanu, la Mnstirea Viforâta. Ctre sfâritul anului 1836, Macarie trece la c ele venice, manuscrisele încredinate celei ce l-a îngrijit ajungând peste ani în m âna episcopului Chesarie, care le-a dat spre pstrare diaconului Iosif Naniescu, viitorul m itropolit al Moldovei. P s104

trându-le cu grij i întocmind preioase însemnri, acesta le-a legat i le-a încredinat Academiei Române. Petrescu, I. D., preotul, ,,Transcrierea muzicii psaltice în Biserica Ortodox Român", în: BORom LV (1937), 1-2, p. 22-29. Problema transcrierii muzicii psaltice preocup, de mult vreme, cercurile muzicale, preoi i profesori muzicani, reclamând o rezolvare at ât în perspectiv cultural-artistic, dar i bisericeasc ori pur teoretic . Aceasta trebuie s in seama de evoluia muzicii bisericeti orientale; spr e exemplificare, se amintete de o serie de semne din secolele X-XV, care se reîntâlnesc i în notaia grafic a secolelor XVI-XIX. Ele pot fi transpuse în notaie linear, fr vreo atingere a liniei melodice sau a originalitii. Începând cu veacul al XVI-lea i culminând cu al XVIII-lea, nu mrul semnelor muzicale se în mulesc foarte mult, ca ur mare a influen ei suferite dinspre arta muzical oriental, persan, arab, curd, armean, caracterul ei si mplu, linear, sobru i pios fiind alterat prin acceptarea acestor infiltraii strine. Acest nou fel de a cânta a fost adoptat de cânt rei ai vechiului Bizan , ei amestecând elemente disparate, socotite est etice, simindu-se, în consecin , nevoia înmulirii semnelor existente. Prin acea sta îns se urmrea nu atât o interpretare muzical, deci o indicaie interpretativ, cât o îmbogire a grafiei i a terminologiei muzicale, devenit adevrat labirint. Abundena semnelor coboar pe o pant alunecoas în ceea ce prive te valoarea interpretativ , potenând subiectivismul cântreului. Aceast faz de corupere a muzicii vor s o îndrepte la începutul secolului al XIX-lea trei muzicani: mitropolitul Hrisant al Prusiei, Hurm uz Hartofilaxul i Grigorie Protopsaltul, prin reducerea unor sem ne, respectiv concentrarea altora, prin fixarea gamelor muzicale i prin adoptarea un ritm nou. Rezultatul lucrrii lor a luat denumirea de ,,sistema cea nou", reform adus în ar la noi de Petru Efesiu i adoptat de Macarie Psaltul, care o r spândete în traducerile i colile sale. Dar chiar i în sistema nou, adaug în cunotin de cauz autorul, dei reduse, semnele nu au o interpretare precis, ele at ârnând adesea de exe cutant. Chiar tratatele teoretice dau indicaii cvasiaproximative de tlmcire a s emnelor, mai mult chiar, acela i psalt va interpreta în mai multe feluri un hy postas, dup dispoziia, împrejurarea i motivele ce i se prezint . În acest punct al interpret rii personale, în m obilitatea i instabilitatea sunetelor, ei cred c const originalitatea muzicii, care face s nu poat fi transpus în nota ie occidental. Dimpotriv, originalitatea depinde de stilul ei distinct i nicidecum de maniera de a o reprezenta, lucru aplicabil în prealabil. Încercarea lui Gavriil Muzicescu, din1885, de a transpune în notaie linear crile de psaltichie nu a reu it datorit faptului c nu avea o baz tiinific. De altfel, nici Sfântul Sinod nu i-a aprobat cererea! A ceeai soart a avut-o i maestrul Kiriac în 1926, cântrile sale neavând ,,aroma stilului bisericesc". Orice tentativ de a da via muzicii actuale bisericeti nu va cunoate izbânda, pentru c ,,actuala muzic bisericeasc reprezint termenul cvasifinal al unui lung proces de decaden", acum influenat de coralul nemesc, de opera ruseasc i de muzica italian. Elementele viabile se im pun a fi pstrate, ele însumând originalitatea muzicii bisericeti, putând fi transcrise cu precizie . Celelalte, care sufer modificarea, nu 105

aduc cu sine nimic nou, neg sindu-i fiina în documentele vechi. A adar, în problema transcrierii se im pun câteva norme: textele s fie vechi, docum entare, declarate normative; s se pstreze elemente viabile din muzica psaltic; s aib loc diatonicizarea muzicii psaltice, prin înlturarea gamelor cromatice i enarmonice, datorate corupiei cântecului, care ar aduce purificare a în însi fiina ei; s se înlture toate elemente strine, indiferent de natura lor; s se interzic a se cânta în biseric muzic ce nu întrune te caracterul muzi cii pure biserice ti i s se fixeze un canon liturgic muzical. Vasile, ierom., ,,colile de cântri la M nstiri", în: MitrMold (1938), 1 1, p. 431-432. Principala informaie se refer la hot rârea luat de mitropolitul Nicodim Munteanu de a organiza o coal de cântrei la Mnstirea Neam. Exemplul i-a fost urmat pe de o parte de eparhia Dun rii de Jos, prin M nstirea Coco i de eparhia Hotinului, prin Mnstirea Rughi, iar pe de alt parte de Mitropolia Chiinului, prin Mnstirea Hrbovului. Vasilache, Vasile, protos., ,,Înc o coal de cânt rei la mnstire" în: BORom LVIII (1940), 1-2, p. 102-103. Patriarhul Nicodim a m utat coala de cânt rei din Bucure ti la M nstirea Cldruani. În articol mai aflm i despre problema colii de cântrei de la Neam i anume dac s mai existe sau nu. Manolache, Teodor N., ,,Note bibliografice. Breazul G. «Înv mântul muzical în Principatele Româneti de la primel e începuturi pân la sfâr itul secolului al XVIII-lea», în Anuarul Conservatorului Regal de Muzic i Art Domneasc din Bucureti pe 1941-1942, publicat de Mihail Jora, Bucure ti (1943), Imprimeria ,,Tiparul Universitar" în 8, p. 3-42", în: BORom LXI (1943), 4-6, p. 286-287. Recenzie. Din recenzie aflm: a) c la Mnstirea Neam exista în secolul al XVII-lea o coal de carte unde se înv au i cele apte glasuri, b) c învmântul muzical a progresat foarte mult în secolul al XVIII-lea, c) c la biseri ca Colea existau coli pentru diferite înv turi inclusiv i pentru muzic ­ acest lucru reie se din gra mata patriarhului Samuil al Alexandriei din 171 5, d) c muzica bisericeasc se înva la colile de la Sfântul Sava, biserica Obedeanu, Episcopia Argeului etc. Teodor, S., pr., ,,Pripealele monahului Filotei de la Cozia", în: (1954), 4-6, p. 177-190. MitrOlt VI

Sunt prezentate i descrise în amnunt manuscrisele unde se gsesc pripealele. Singurele care se cunosc în România sunt treisprezece slavoneti, alte unsprezece, tot slavoneti, aflându-se în strintate. tiindu-se importana acestora, se prezint diferite ediii ale pripealelor. Delcea, Al., pr., ,,Dimitrie Suceveanu - 100 de ani de la tiprirea Idiomelarului unit cu Docsastarul", în: GBis XV (1956), 6-7, p. 331-332. 106

Lucrarea menionat este tradus din limba greac de c tre Dimitrie Suceveanu i clugrul Dosoftei, protopsalt al Mnstirii Neam, fiind tiprit la Mnstirea Neam în 1856, cu binecuvântarea mitropolitului Sofronie Miclescu. Articolul cuprinde i o biografie a lui Dimitrie Suceveanu (1816-1898). D., S., ,,Protosinghelul Varlaam. Contribuii la Istoria m uzicii bisericeti", în: GBis XVII (1958), 5, p. 457-482. ,,Contribuii la Istoria m uzicii bisericeti" cuprinde date biografice despre protosinghelul Varlaam, cel care a fost cântre i profesor la biserica Sfântul Nicolae chei din Bra ov, participant la Revolu ia de la 184 8, inspector al închisori lor din Moldova i renumit predicator. Cocora, Gabriel, pr., ,,coala de psaltichie de la Buz LXXVIII (1960), 9-10, p. 844-871. u", în: BORom

La începutul secolului al XIX-lea predarea muzicii psaltice începe s ia amploare. La Ia i, în 1805, m itropolitul Veniamin înfiina o astfel de coal, iar în 1817, pe 16 iunie, la Bucureti lua fiin o coal de muzic bisericeasc la biserica Sfântul Nicolae elari (aici vor înv a renumiii psali: Anton Pann, Panait Enghiurliu, protopsaltul Mitropoliei din Bucureti i ieromonahul Macarie). La Buzu nu se tie nimic despre existena unei coli speciale de muzic psaltic, dar existena a dou coli, una greceasc i alta duhovniceasc , pe lâng Episcopie, atestate documentar la 9 ianuarie 1725, o presupune ca existând. colile pentru pregtirea cântreilor bisericeti se înmulesc dup 1834, dar nu se pstreaz informaii despre existena lor, ar ticolul consemnând doar dispoziia din 8 februarie 1857, p rin care Alexandru Ghica, la propunerea mitropolitului, aprob s funcioneze câte o coal de muzic bisericeasc pe lâng Seminarul Mitropoliei i al episcopiilor, ca mrturie în acest sens. Odat cu înfiinarea Seminarelor prevzute de Regulamentele Organice, cântarea bisericeasc devine obligatorie, ca materie de învmânt. Episcopul Chesarie al Buz ului l-a îndemnat i l-a susinut pe Anton Pann s traduc i s tipreasc diferite cri de muzic psaltic, astfel încât, în 1841 acesta tiprete ,,Doxastarul". Opera cea mai de seam pe care a înfptuit-o arhiereul Chesarie pe trâmul muzical este tiprirea ,,Prohodului" în limba român, tot el hotrând la 14 august 1845 ca s fie trimis la Sfânta Episcopie câte un reprezentant din fiecare mnstire pentru a înva muzica psaltic. Urmaul lui Chesarie, episcopul Filotei, l-a ajutat pe Anton Pann s tipreasc ,,Noul Doxastar", ,,Noul Anastasimatar" i s compun ,,Antifoane ce se cânt la ecteniile serii, di mineii i ale Sfintei Liturghii". Filotei tiprete în tipografia episcopiei, în 1856, un ,,curs de cânt ri muzicale din cele ale dasclului Macarie i ale lui Anton Pann", retiprind i ,,Prohodul" în 1853 (acesta mai apare în 1860 în cea de-a treia ediie i în 1868 în cea de-a patra). În continuare articolul detaliaz activitatea depus în susinerea i dezvoltarea vechii coli psaltice de c tre mitropolitul Iosif Naniescu, Neagu Ionescu, iero monahul Serafim Vintileanu, protosinghelul Varlaam i Nicolae Severeanu. Ivan, I., ,,Manuscrisele de muzi c psaltic de la Mnstirea Neam", în: MitrMold XXVI (1960), 9-12, p. 602-614. 107

Articolul privind manuscrisele de muzic psaltic de la M nstirea Neam reunete informaii despre gruparea acestora, despre circulaia i posesorii lor i despre câiva compozitori de muzic psaltic. Stnciulescu, Ioan, drd., ,,Gavril Musicescu precursor al transcrierii muzicii psaltice pe notaie liniar", în: GBis XX (1961), 5-6, p. 420-427. Gavril Musicescu a fost precursor al transcrierii muzicii psaltice pe nota ie liniar, transcriere care era dorit i de Sfântul Paisie de la Neam, care preia modelul de la Kiev. Episcopul Melchisedec al Romanului întocme te un regulam ent al transcrierii în 1881, prima carte aprând în 1883. Ionescu, I., pr., ,,«Cartea de cântece» a lui Eusta ie de la Putna", în: MitrOlt XV (1963), 3-4, p. 270-272 Recenzie. Aceast carte, abordat în studiu, este, de fapt, ,, Irmologhionul" cu cript ograme al protopsaltului Eustatie, de acum 450 de ani (în 1 963). Despre Eustaie se menioneaz c tia bine limbile slav i greac. Aceast ,,Irmologhion" a fost scris între anii 1504-1511. Se face analiza crii. Mete, tefan, ,,colile de muzi c i cântare bisericeasc din Ia i (1558) i Bucureti (1711-1823) i românii din Transilvania", în: MitrArd X (1965), 7-8, p. 511-520. În încercarea de a contura situa ia colilor de m uzic bisericeasc din ar autorul se oprete asupra colii de Muzic i Cântare Bisericeasc din Iai, atestat documentar din 1558 i ocrotit de Alexandru L puneanul i asupra colii de la Bucureti, ocrotit de Constantin Brâncovea nu. Cele m ai importante cri pentru aceste tipuri de coli din acea perioad sunt ,,Psaltichia româneasc" a ieromonahului Filotei, din care exist doar un singur manuscris original la Academia din Bucure ti i ,,Psaltichia" lui Ioan Duma. Autorul analizeaz comparativ aceste ,,Psaltichii" i menioneaz i o a treia, a clugrului Naum Râmniceanul, din 1788. Ciobanu, Gheorghe, ,,Cultura muzical bizantin pe teritoriul României pân în secolul al XVIII-lea", în: GBis XXV (1966), 11-12, p. 1052-1060. Paginile reunesc inform aii despre coala muzical de la Mnstirea Putna din secolul al XVI-lea, despre o coal muzical de la Bucureti din secolul al XVIII-lea, iar la sfâritul secolului al XVIII-lea este menionat o coal muzical la Mnstirea Neam. Cosma, Viorel, ,,Meniuni istorice româneti privitoare la interpretare în muzic bizantin (secolele XIV-XVIII)", în: BORom LXXXV (1967), 9-10, p. 1051-1056. Relaiile populaiei din bazinul carpato-dunrean cu Bizan ul îi au începutul între secolele IV-V I, dei documente scrise, istorice i muzicale, apar la noi dup întemeierea celor trei principate na ionale (secolul al XIV-lea). Dup 1400, numrul manuscriselor muzicale bisericeti crete, situând Ro mânia în prim ele rânduri ale arhivelor bizantine de mare valoare artistic i istoric din lume. Lsând specialitilor 108

bizantinologi examinarea acestora, autorul îi propune s semnaleze istoric mrturiile documentare româneti privitoare la interpretarea cântecului de stran. Din cercetrile muzicologilor George Breazul i Gheorghe Ciobanul rezult c arta interpretativ a cunoscut o înflorire la noi în secolul al XVI-lea, coala de la Mnstirea Putna bucurându-se de un prestigiu unanim în Europa r sritean. Domnitorii tefan cel Mare, Petru Rare , Alexandru Lpuneanul sau Petru chiopul au sprijinit cântarea bizantin, care a strlucit la Putna, Dragomirna, Neam i Iai, stârnind admiraia strinilor. Documentele din secolul al XVIII-lea semnaleaz numele câtorva vestii români: Di mcea cântreul, Arsenie ieromonahul Coziei, Calist protopsaltul Mitropoliei din Bucureti. Pân la sfâritul secolului al XVII-lea, în biserica noastr serviciul liturgic de rit bizantin s-a oficiat în limbile greac i slavon, iar rspunsurile se ddeau antifonic, strana din stânga în grecete, iar cea din dreapta în slavon, care era condus de un ,,protopsalt" i, pe lâng repertoriul liturgic propriu-zis, se cântau i piese de preamrire a arhiereului. Limba român în cult s-a introdus abia în secolul al XVIII-lea. Document ele istorice consemneaz momente când cântecul tradi ional de stran rsuna i în afara bisericii: la Curtea Do mneasc, la mese i la praznice se cânta un Polihronic, alt repertoriu era specific ceremonialului de instalare a dom nului sau mitropolitului, la cununie sau înm ormântri. Srbtorile de Cr ciun, Anul Nou, Bo boteaz i Pate strluceau prin repertoriul de cânt ri. Din pcate, practica transmiterii cântrii bizantine s-a f cut pe cale oral , lipsind izvoarele istorice scrise sau pstrându-se vagi indicaii. Meteugul interpretrii muzicii bizantine a constituit o preocupare special a colii de la Putna, dup cum reiese dintr-o criptogram a lui Euasta ie. Din prefaa ieromonahului Macarie la ,,Irmologhion" (1823) aflm c psalii notri aveau un stil propriu, denumit ,,vlahica", expresie a vechiului stil tradi ional de stran. În lupta pentru puritatea interpret rii de stran în Biserica Ortodox Român n-a existat cântare oral pân la sfâritul secolului al XVIII-lea. Din ,,Cronica Ghiculetilor" (1695-1754) afl m c Sinodul obtesc convocat de Constantin Vod Mavrocordat interzicea laicilor s cânte i s citeasc în biseric. Muzica instrumental nu s-a practicat în slujba religioas la români. Laicii au preluat unele melodii, transformându-le în cântece de stea, colinde. Alteori unele melodii psaltice (de exemplu Condacul Na terii Domnului) au devenit p urttoare de texte religioase pentru alte condace scrise, pentru catisme. Acest feno men de împrumut a dus îns la modificri ale stilului interpretativ, dictat de accente, metru, topica versului. Dup introducerea limbii române de cult, teoreticenii au încercat s precizeze în scris i semnele interpretrii psaltice. Pentru a ti cum s-a câ ntat la noi cu veacuri în urm trebuie analiz ate elementele de structur muzical prin cerc etarea manuscriselor psaltice cu meniunile semnalate în documentele româneti existente. Popescu, Gabriel, ,,Recenzii. Dou evenimente muzicale de seam. O lucrare monumental despre muzica bizantin", în: BORom LXXXV (1967), 9-10, p . 1057-1059. În 1932, celebrul profesor de la Schola Cantorum, Amede Gastone, mrturisea c vechile manuscrise ale cântrii bisericeti bizantine au devenit greu de citit, iar 109

cercettorii n-au ajuns a descifra nota ia lor specific pentru a dezlega tainele acelei muzici, dar remarca contribu ia unui preot român, dublat de un m uzician, care s-a învrednicit s citeasc aceste manuscrise. Este vorba de preotul Ioan D. Petrescu, de la biserica Sfântul Visarion din Bucure ti, liceniat în teologie i care a studiat i la Conservatorul de Muzic din Bucure ti. Fiind la Paris din 1924, în calitate de superior al Capelei Ortodoxe Române, el a cer cetat în toate bibliotecile im portante ale Apusului muzica veche bisericeasc i, în 1932, a publicat lucrarea ,,Les idiomélés et le canon de l'office de Noël- d'apres des manuscrit s grecs de XI-e, XII-e, XI II-e et XIV-e" lucrare premiat în Frana. Printele I.D. Petrescu a funcionat i ca profesor la Academia de Muzic religioas din Bucureti i a publicat numeroase studii privind cântarea Bisericii Bizantine, a participat la congrese, colocvii i simpozioane de bizantinologie, în ar i peste hotare. La aniversarea de 80 de ani, în 1964, printele I.D. Petrescu arta preoimii din capital manuscrisul despre ,,Modurile i semnele muzicii bizantine", lucrare de mare profunzime i întindere, în care, pe baza manuscriselor greceti din secolul XI-XVIII, se arta evoluia muzicii bizantine cu formele ei de-a lungul veacurilor. Autorul face o succint recenzie a acestei cri, concluzionând c lucrarea este un trata t de muzic comparat, o gramatic muzical, un important instru ment pentru cercettorii domeniului, iar autorul ei o mândrie pentru coala muzical româneasc. Ciobanu, Gh., ,,Manuscrisele psaltice româneti din secolul al XVIII-lea", în: GBis XXVI (1967), 11-12, p. 1118-1123. În manuscrisele psaltice româneti din secolul al XVIII-lea se precizeaz c pe la jumtatea secolului al XVII-lea a început s se cânte i românete în biseric. Sunt prezentate apte manuscrise de la A cademia Român cu muzic în întregime sau parial în românete. Popescu, G. Ioan, diacon doctorand, ,,Învmântul muzical în Biserica Ortodox Român", în: BORom LXXXVII (1969), 9-10, p. 1027- 1061. De la începuturi pân în secolul al XVIII-lea, inclusiv, în cultul cre tin cântarea religioas a ocupat de la început un loc important, folosindu-se o bogat i variat producie de cântri i imnuri sacre, unele de origine biblic, iar altele alctuite de imnografi i melozi din secolul al IV-lea înainte. Aceste cântri, la început simple i fr pretenii artistice, s-au dezvoltat cu timpul perfecionându-se în strâns legtur cu înelesul adânc al învturilor dumnezeieti. Biserica a instituit coli speciale cu dasc li, dând natere unui învmânt al cântrilor bisericeti. Primele coli de muzic au fost la Constantinopol în tim pul împratului Teodosie cel Mare, iar în secolul al VI-lea, sub împratul Iustinian sunt m enionai 25 de cântrei la biserica Sf. Sofia între care protopsaltul avea misiunea de a înv a cântrile pe ceilali. În secolul al X-lea, în cadrul curilor împrteti i patriarhale din rsritul ortodox, figurau persoane cu titlul de demnitari numii ,,domestici" i ,,maietrii", care erau dasclii cântrilor bisericeti. Aceste coli s-au rspândit în toate rile ortodoxe din Asia Mic, Africa i Europa, cu m odificrile inerente condiiilor istorico-culturale i genului muzical al popoarelor respective. ara Româneasc i Moldova. 110

Dei despre existena unor coli bisericeti se pomenete numai din secolul al XIV-lea, se cr ede c ele au existat de când exist religia i biserica pentru c învtura de credin trebuia însoit de cântarea bisericeasc. Pe la 1300 nu existau alte coli decât cel e ale mnstirilor i bisericilor mari, iar preg tirea acestora consta în învarea pe de rost a rug ciunilor din ,,Ceaslov", în învarea dup auz a cânt rilor pe cele opt glasuri i apoi citirea ,, Psaltirii" în slavonete. Cântarea era încadrat de alte obiecte de învmânt necesare cultului: citit, scris, ritual etc.. Cântarea bisericeasc se admi te c era c ântarea greceasc dup sistemul Sf. Ioan Damaschinul, adic a celor opt glasuri care a ajuns la noi prin filier slav, din sudul Dunrii sau prin m isionari greci, locuitori ai cetilor din Dobrogea. Cântarea se înva dup auz, nu dup note i în slavonete. Un manuscris din secolul al XI-lea sau al XII-lea cu caracter muzical, redactat în ara noastr, demonstreaz c la noi se folosea muzica bizantin. Astfel de manuscrise au circulat i s-au folosit în toate provinciile româneti. Dasclii erau c lugri mai b trâni, la început bulgari, care îi învau pe cei tineri cântarea i rânduiala slujbelor. Dintre ei se distinge figura lui Filotei Monahul de la M nstirea Cozia, fost logof t al lui Mircea cel B trân, care poseda cunotine muzicale deosebite i a alctuit ,,Pripeale", care s-au r spândit pân la Neam i Moscova. Elevii erau clugri sau laici, doritori s devin preoi ori dascli. Unii istorici sus in c a existat o coal a lui Alexandru cel Bun la Suceava, condus de Grigorie amblac. Existena colii de la Putna din secolele XV-XVI nu este atestat documentar, dar manuscrisul protopsaltului Eustaie, care cuprinde numele unor compozitori, clugri la Putna, ar fi o dovad despre existena unei coli muzicale la Putna în secolul al XVI-lea. Cântreul putnean Eustaie a scris ,,Ritoria", adic ,,Arta vorbirii" i ,,Gramatichia", care ar fi o metodic a învrii muzicii. Ca o continuare a colii de la Putna, vi ne coala de psaltichie a lui Alexandru Lpuneanu, a crei localizare incert oscileaz între Suceava, Ia i i Putna. Aceast coal pregtea i elevi de peste hotare (Liov, Prze mysl), învându-i cântarea greceasc i slavon. Un manuscris din secolul al XVI-lea a lui Manuel Hrisoy, aflat la Biblioteca Universitii din Iai, atest c prima notaie psaltic întrebuinat în ara noastr a fost se miografia vechii sisteme a lui Da maschin - Cucuzel. Victorioas ieind cântarea gre ceasc pe a ceasta i-au însuit-o i psalii români, mai ales dup traducerea textului liturgic în limba român. În Moldova, în 1640 se înfiineaz coala lui Vasile Lupu, d up modelul i cu profesori din Kiev, pe vremea când Petru Movil ajunsese mitropolit al Kievului. Pe lâng alte discipline de studiu, m uzica se înva pe baza nota iei muzicale. coala a avut o d urat scurt, desfiinându-se dup mazilirea domnului. Paul de Alep apreciaz cântarea bisericeasc din Moldova i Muntenia, spunând c la strana dreapt se cânta grecete, iar la cea stâng românete. În Muntenia, la 1704, în Bucureti, exista o coal domneasc de muzic bisericeasc înfiinat de Constantin Brâncoveanu, unde înva i un dasc l ardelean. Tot la începutul secolului al XVIII-lea se înfiineaz pe lâng spitalul Col ea, o coal cu profil larg, cu o sec ie destinat muzicii bisericeti, având ca dascl pe Dima, cântreul. coala de la biserica Sf. Gheorghe Vechi a fost cea mai veche coal româneasc cu un învmânt muzical bazat dup ureche, elevii inând isonul psalilor. În 111

a doua jum tate a secolului al XVIII-lea apar, pe lâng colile din ora ele mai importante i dascli pentru predarea muzicii. coala de câ ntrei organizat de do mnitori la Bucureti s-a desfiinat în timp din lips de elevi i din cauz c introducerea cântrilor bisericeti în limba român întâmpin o mare opoziie din partea grecilor. Egumenii mnstirilor fiind greci, n-au sus inut cu personal ini iativa colilor româneti. i coala lui Di mcea protopsaltul, înfiin at la 1800 în c mrua de la Hanul Constantin Vod i unde învau 17 ucenici n-a durat m ult i nici altele înfiin ate la începutul secolului al XIX-lea, fiindc boierii au cerut desfiinarea lor. Au fost multe coli pe la mnstiri, mitropolii i episcopii despre care nu s-au pstrat informaii. Se prezint localitile i dasclii unde au existat coli în dom eniul muzical din Muntenia i Moldova, amintind printre alii de învatul clugr Naum Râmniceanul, care a scris în 1788 o ,, Psaltichie". Mulimea crilor de cult (,,Octoih", ,,Triod", ,,Catavasier", ,,Liturghier" etc.) tip rite mai ales în secolul al XVIII-lea sunt o dovad a existenei unei muzici bisericeti complete. colile de cântri din Transilvania. Pân în secolul al X-lea, via a religioas a românilor ardeleni era identic sub toate aspectele cu cea a ro mânilor din sudul Carpa ilor, primind învtura de credin bizantin i cântarea bisericeasc, sub forma slavon. De prin secolul al XII-lea viaa lor bisericesc se complic datorit tendinelor prozelitiste catolice, dar poporul a rmas fidel credinei i tradiiei ortodoxe. Învarea cântrilor se face în colile din mnstiri i biserici. Copiii care doreau o înv tur mai aleas plecau în mnstirile din ara Româneasc sau Moldova. Î n Transilvania merit amintit coala bisericii Sf. Nicolae din chei-Braov, înfiinat în 1 745 care pân la sfâr itul secolului al XIX-lea (1888) a avut cântarea bisericeasc permanent în program . Dup 1651 se afirm puternic curentul de introducere a lim bii române în cultul ortodo x. Iau fiin multe coli steti în limba român, care se înmulesc mai ales în secolul al XVIII-lea dup ce au fost desfiinate mnstirile. Prin aceste coli, românii doreau s-i salveze limba, cultul i muzica bisericeasc. Contribuia unor dascli i autori de Psaltichie transilvneni la ro mânizarea cântrilor bisericeti în secolul XIX i XX. ,,Memoriul pentru cântrile bisericeti în România", întocm it de înv atul episcop Melchisedec al Romanului i prezentat Sfântului Sinod în 1882, în problema transcrierii muzicii psaltice pe noile liniare a rmas singurul studiu care face o privire istoric asupra trecutului muzicii noastre bisericeti din ara Româneasc i Moldova. În Transilvania, dup desfiinarea majoritii mnstirilor româneti, viaa bisericeasc a intrat într-o perioad de criz , cântarea bisericeasc ortodox deczând. Poporul, ca s -i pstreze unitatea de cr edin, a trecut mun ii, în aceste momente grele, învând cântarea biserice asc la colile din Muntenia, iar din cele trei manuscrise de muzic psaltic în limba român cunoscute în secolul al XVIII-lea, dou din ele au ca autori doi româno-transilvneni. Problema romanizrii cântrilor bisericeti. În cazul cânt rilor bisericeti, romanizarea indic, pe de o parte, t lmlcirea sau adaptarea melodiilor bisericeti greceti la textul românesc deja tradus, iar, pe de alt parte, adaptarea lor la firea i gustul poporului nostru, pentru a le face mai uor 112

înelese i acceptate, adic improprierea lor. Cântarea bisericeasc în limba român, a urmat dup traducerea integral a textului bisericesc. Se prezint cronologic procesul romanizrii cântrii bisericeti în secolul al XVIII-lea i primele dou decenii din secolului al XIX-lea. ,,Psaltichia româneasc" a lui Filotei Ierom onahul, scris în vremea lui Constantin Brâncoveanu, n-a putut fi tiprit din cauza morii domnului, rmânând în manuscris ca primul document de muzic bisericeasc în lim ba român pe car e-l avem, cuprinzând toate cânt rile Bisericii ce se cânt în tot anul. Perioada a doua a ,,românirii" se face cu mai mult curaj în secolu al XIX-lea. În 1751 apare alt carte de ,,Psaltichie româneasc", opera lui Ioan Duma Braoveanul, iar 1767 , psaltul Mihalache Moldoveanu traduce un ,,Anastasimatar", la care se adaug i alii. A doua perioad a românizrii cuprinde timpul de la Reform încoace, de la apariia crilor lui Macarie în 1823, continuând cu Anton Pann i ceilali psali din secolul a l XIX-lea. Având experiena înaintailor, fiind psal i calificai, profitând de prezen a unui mitropolit român la cârma Bisericii i de reforma nota iei psaltice adus de Petru Efesiu în 1816, pe care i-au însuit-o i Macarie i Anton Pann cu toi contemporanii i urmaii lor, ei au putut s -i uureze munca fcând-o roditoare, aducând înelegere i frumusee cântrii bisericeti în limba român. Apelând la cunotinele de specialitate, autorul articolului explic modificrile fcute de Macarie Iero monahul i de Anton Pann d iferitelor cântri, adaptând linia melodic la spiritul limbii româneti punând ca noutate i unele probleme de estetic muzical vocal. La evolu ia fenomenului rom ânizrii cântrilor bisericeti i-au adus contribuia lor mai modest i mai puin cunoscut i dasclii transilvneni, trei în secolul al XVIII-lea i doi în secolul al XIX-lea: Bucur Grmticul din Sâmbata de Sus, pregtit la coala lui Constantin Brâncoveanu di n Bucureti, Ioan Dum a din Braov, cu studii teologice i muzicale la Bucure ti, autor al unui m anuscris de ,,Psaltichie româneasc", Naum Râmniceanu, român din Jina Sibiului, cel mai învat clugr din vremea sa, care scrie în românete ,,Psaltichie meteugul cântrilor bisericei pe glasuri" în 1788, fiind un mare patriot i aprtor al ortodoxiei, Nil- Nicolae Poponea Sibianul, dascl de sistema cea nou a psaltichiei grece ti i româneti la coala de cântri bisericeti înfiinat de mitropolitul Dionisie Lupu, alturi de Ieromonahul Macarie, am bii autori ai unor c ri de muzic româneasc i colaboratori prieteni i George Ucene scu, pe care, la cererea braovenilor, Anton Pann îl pregtete în tainele muzicii bisericeti psaltice, pentru a se întoarce c a toi ceilali ardeleni pe pmântul Transilvaniei spre a pune în practic, în bisericile lor, cântarea bisericeasc corect, învat la colile din ara Româneasc. Se prezint apoi informaiile cunoscute despre fi ecare persoan în parte, subliniindu-se rolul l or în rspândirea culturii m uzicale i teologice în Transilvania vitregit de încercrile istoriei sale. Dintre multele lucrri muzicale, unele tiprite, iar altele în manuscris ale lui G. Ucene scu, cea mai însemnat este manuscrisul intitulat ,,Tractatul teoretico-practico de muzic eclesiastic greco- oriental", pe care autorul îl analizeaz în articolul s u, fcând analogii cu scrierile lui Anton Pann i Macarie Ieromonahul. G. Ucenescu s-a r emarcat ca un psalt renum it, un bun profesor, un pedagog desvârit, un talentat muzician i compozitor de muzic bisericeasc. Atât 113

timp cât rela iile dintre rile Române au fost strâns e, cântarea bisericeasc din Ardeal a fost aprat i a r mas conform cu ce a din Muntenia i Moldova. Dup aceea ea a luat o direcie popular, din cauza situaiei speciale prin care a trecut Biserica Ortodox din Transilvania, redresându-se pe cât posibil datori t activitii dasclilor ardeleni colii în ara Româneasc. Aciunea întreprins de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a generaliza cântarea psaltic omofon constituie o revenire, o reactualizare, a cântrilor bisericeti ortodoxe pe care Biserica Ortodox din Ardeal le-a avut i pentru meninerea crora au luptat atât de m ult dasclii ardeleni la vremea lor. Acu m, aceast aciune se realizeaz în condiiile unei uniti bisericeti naionale i cu oameni bine pregtii din punct de vedere muzical. Bucur, Barbu Sebastian, ,,Monumente muzicale. Filotei Sin Ag i Jipei prima «psaltichie româneasc» cunoscut pân acum.", în: BORom LXXXVII (1969), 9- 10, p. 1066- 1075. Cântarea care a însoit cultul în biseric dateaz cu multe veacuri înainte de întemeierea primelor cnezate i voievodate româneti. Când statul bulgar a fost sf rmat de împratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, în 1018, muli clerici s-au refugiat în nordul Dunrii, aducând cu ei i alfabetul chirilic i ritmul slavon, slbind astfel influena latin. Sistemul grecesc de cântare al Sf. Ioan Damaschin s-a introdus de timpuriu printre slavi i, de aici, prin legturile lor la români, fiind modificat dup gustul lor, învat dup auz în mod practic, dar neschimbându-i-se caracterul primar. Limba slavon s-a folosit în crile bisericeti pân la sfâritul sec. al X VI-lea i începutul secolului al XVII-lea, când apar forme de limb român. În epoca de tranziie, s-a introdus pentru serviciul lit urgic forma greac. Muzica psalti c a fost introdus i ea de tim puriu la noi, existând dou curente: u nul slavon i unul grec. Nefiind înelese de popor i de cler, a trebuit ca lim ba român s devin limba Bisericii. Procesul de naionalizare a slujbelor religioase, început în tim pul lui Matei Basarab i Vasile Lupu cu citirea ,,Cazaniei" în ro mânete la stran, va fi continuat de erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu. În 1682 se tiprete ,,Evanghelia" în limba român, în 1683 ,,Apostolul", iar la Iai, Dosoftei tiprise în 1679 ,,Liturghierul" în românete. Antim Ivireanul traduce în limba român crile de cult. Se i mpunea îns potrivirea textului rom ânesc pe melodia tradiional, care nu putea fi schim bat. Primul care s-a încumetat s fac o carte de ,,Psaltichie" în li mba român a fost Filotei Sin Ag i Jipei, la începutul secolului al XVIII-lea de la care ne-a rmas un manuscris cu note muzicale psaltice în limba român datat la 24 decem brie 1713. Din prefa aflm c era român i a scris aceast carte de cânt ri la îndemnul mitropolitului Antim Ivireanul, fiind dedicat domnului Constantin Brâncoveanu. Fi lotei a adaptat pentru prima dat în li mba român textul poetic la cel muzical. Autorul face o descriere în detalii a manuscrisului, afirmând c pe la 1650 de cânta la o stran românete dup traduceri neoficiale în românete, înainte de tiprirea crilor de cult în limba român. Primele cri de cult manuscrise dup care s-a c ântat în ro mânete par a fi Octoihurile mici. Dac Filotei s-a folosit de acest e Octoihuri manuscrise sau de cel 114

tiprit la 1712 nu se tie. Probabil a folosit Octoihurile manuscrise, deoarece în 1713 ,,Psaltichia sa" era terminat, fiind o lucrare destul de vo luminoas. Cu siguran a folosit ,,Catavasierul" pe c are el însu i l-a tradus i tiprit la Târgovi te în 1714, deoarece se gsesc unele texte identice în a mbele cri. Muzica biz antin este un produs la care a colaborat întreaga Ortodoxie oriental, nu e un produs pur original al Bizanului sau al Constantinop olului. Influena bisericeasc i psaltic a Constantinopolului a asigurat, mai ales din secolele XI-XII unitatea cânt rii prin generalizarea aceluiai tipic. Aceea i cântare a ajuns pân la noi cu m odificri care constau în adaptri, înfrumuseri, datorate melozilor i maitrilor. Deci, psaltichia bizantin s-a utilizat în biseric ile noastre din Muntenia i Moldova, suferind o localizare prin aplicarea unei note s pecifice naionale, fr a d esfiina esena psaltichiei originale. Filotei a respectat melodia original, înlocuind textul grecesc cu cel românesc i adaptându-l la melodia tradiional i invers. Filotei a prescurtat unele cântri i a compus altele româneti, în spiritul celor vechi. Prezena câtorva manuscrise ulterioare, identice cu cel al l ui Filotei, confirm folosirea îndelungat a m uzicii lui în biseric. Un exemplu îl constituie un manuscris al lui Naum Râmniceanu, scris în iulie 1788 i care conine similitudini cu cele ale lui Filotei. La fel gsim pri identice i în manuscrisul lui ,,Ioan Sin Radului Dumei Braovean". Din manuscrisul lui Filotei se poate c onstata gradul de înrâurire pe care muzica bisericeasc a vremii a putut-o exercita asupra cântecului popu lar i invers. Manuscrisul lui Filotei n-a putut fi studiat din cauza inaccesibilit ii notaiei psaltice, fiind scris într-o nota ie muzical care nu se mai poate descifr a acum de nici un cântre. Studiile întreprinse de francezi as upra vechii muzi ci ar putea conduce la descifrarea acestor cântri vechi. Deci învarea psaltichiei era un lucru greu i anevoios. Pentru cei interesai de muzica noastr veche, se adaug la acest studiu patru anexe în facsimil, trans crise cu notaie dubl, în scopul de a arta cum e ste aceast muzic. Articolul conine imagini. Naghiu, Iosif E., prof., ,,Istoria muzicii româneti", în: MitrBan XX (1970), 1-3, p. 238- 239. Paginile cuprind date despre istoria muzicii româneti, extrase din cartea scris de Petru Brâncu i în care se a mintete despre coala de muzic de la Putna, dar i despre cea de la Mnstirea Colea ce avea o se cie de muzic bisericeasc. Este amintit contribuia lui Macarie Ieromonahul în dezvoltarea m uzicii bisericeti i se aduc date despre protopsaltul Eustaie. Paniru, Grigorie, diac. i Smochin, N., ,,Un vechi imn despre Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava", în: BORom LXXXVIII (1970), 5-6, p. 602-606. Cudoufotografii. Autorii articolului demonstreaz printr-o atent analiz a textului i a melodiei imnului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava c acesta este o creaie româneasc cu text slavon i melodie în stilul bizantin al epocii, autorul acestei creaii fiind Eustaie Protopsaltul, monah de la Mnstirea Putna. Melodia Imnului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava est e transpus pe note în do u manuscrise: unul aflat în M nstirea 115

Putna (înainte de 1 500) i unul aflat în Biblioteca ,, Lenin" din Moscova (1511). Autorii consider c imnul este creaia lui Eustaie deoarece, în manuscrise, Eustaie indica faptul când u n imn aparinea altui autor. Autorii fac apoi o analiz literar a Imnului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava i redau pe note acest imn. Prin aceast analiz autorii demonstreaz nu numai c Eustaie este autorul imnului Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ci i faptul c coala muzical de la Putna avea principii de compoziie în crearea melodiilor. Ivan, I., prof. diac., ,,Ioan Cart i activitatea sa muzicala la M nstirea Neam", în: MitrMold XLVII (1971), 1-2, p. 107-115. Ioan Cart a fost profesor de muzica vocal, compozitor i dirijor, iar activitatea sa muzical la M nstirea Neam a debutat la 7 decembrie 1859. La 27 septem brie 1861 este obligat s organizeze corurile de c lugrie din Mnstirile Agapia i Vratic, Mnstiri la care va afirma c i-a restrâns obliga iile la 6 octom brie 1863 ceea ce înseamn c la ac ea dat activitatea sa la Mnstirea Neam se încheia se. Profesorul s-a mutat la Bucureti dup ce în 1864 s-au deschis por ile Conservatorului de muzic. Stnculescu, N., prof., ,,Pagini din istoria m uzicii româneti. Vol. II", în: GBis XXX (1971), 1-2, p. 178-192. Recenzie. Studiul al II-lea cuprinde pagini din istoria muzicii bisericeti româneti. Este amintit Sfântul Niceta de Remesiana (secolele IV-V), unul dintre primii doctrinari ai muzicii cretine i autor al Te-Deum-ului. Un rol im portant în dezvoltarea m uzicii bisericeti l-au avut mnstirile i monahii. Este consemn at contribuia în acest domeniu a lui Macarie Ieromonahul. Ciobanu, Gh., prof. ,,Muzica bisericeasc la români", în BORom XC (1972), 1-2, p. 162-195. Primul capitol al lucrrii, intitulat ,,Origine. Vechime" aduce informaii despre modalitile de manifestare a activitii muzicale pe teritoriul rii noastre din primele veacuri cretine pân la formarea statelor feudale ro mâneti. Capitolul II trateaz muzica bisericeasc în ara Româneasc i Moldova din perioada medieval pân în secolul XX. Sunt amintite ,,Pripelele" monahului Filotei de la Cozia, coala muzical de la Putna în frunte cu Eustaie Protopsaltul, ,, Psaltichia româneasc" a iero monahului Filotei sin Agi Jipei din timpul lui Constantin Brâncoveanu ( 1713), coala muzical de la Bucureti reprezentat prin Macarie ieromonahul i Anton Pann etc. Se dau exe mple tehnice ale evoluiilor i transformrilor ce au avut loc în m uzica psaltic româneasc. Cel de-al t reilea capitol ,,Muzica bisericeasc în Transilvania i Banat" abordeaz tehnic de multe ori tema mai ales din perspectiva variantelor Bugariu, Cunanu, Morariu cu numeroase exemple i a variantelor Banat, Lugojan, Lipovan, Oradea, Blaj. Finalul subliniaz atât dife renele cât i legturile existente între muzica psaltic de sorginte greac i cea din zona banato-transilvan aflat sub influen sârbeasc. 116

Valdman, Traian, pr., ,,Crile de cântri bisericeti ale lui Macarie Ieromonahul - 150 de ani de la apariia lor", în: GBis XXXII (1973), 7-8, p. 725-732. Lucrarea conine material informativ privind via a i activitatea lui Macarie Ieromonahul. Primele cri de cântri bisericeti tiprite în lim ba român au fost: ,,Theoriticon sau privire cuprinz toare a me teugului musichii bisericeti dup aezmântul Sistemii ceii noao" (19 capitole), ,,Anasta simariu bisericesc dup aezmântul Sistemii ceii noao" i ,,Irmologion sau Catavaseriu Musicesc". Stnculescu, Ioan, F., ,,Hronicul muzicii româneti", în: GBis XXXII (1973), 9-10, p. 1151-1157. Recenzie. Trateaz muzica bisericeasc, amintind despre coala de la Putna, ,, Psaltichia" româneasc din 1713, ,,Psaltichia" lui Filotei Jipa (sin Agi). Vornicesu, Nestor Severineanul, ,,Cântecul lui Ada m" într-un vechi manuscris psaltic de la Strihare", în BORom XCII (1974), 7-8, p. 1030-1037. La Schitul Strihare, în apropiere de municipiul Slatina, din jud. Olt, se gsete o colecie de manuscrise psaltice. Unul dintre ele nu are titlu, ci numai o indicaie cum se cânt; el cuprinde un poem de 60 de rânduri, primele 11 versuri având notaie bizantin. Este o copie inedit a poemului ,,Cântecul lui Adam". Se presupune c a fost copiat de renum itul Macarie ieromonahul care a transpus majoritatea cântrilor bisericeti în notaia nou bizantin, la începutul secolului al XIX-lea. În cântec se întâlnete motivul ,,zapisului" (legmântului) pe care-l face Adam (omul) cu diavolul, m otiv ce a str btut toat imnografia liturgic i a trecut i în literatura universal profan (vezi ,,Faust" de Goethe). Articolul are o Anex i un rezumat în lb. francez. Barbu-Bucur, Sebastian, lect., ,,Manuscrise psaltice în nota ie neobizantin care conin Propedii, aflate în Biblioteca Academ iei Republicii Socialiste România", în: GBis XXXIII (1974), 9-10, p. 895-911. Sunt descrise manuscrise slavo-greceti, manuscrise greceti i manuscrise româneti, manuscrise care prezint noiuni de muzic psaltic. Barbu-Bucur, Sebastian, lect., ,,Elemente teoreti ce în arta lui Filotei Sin Agi Jipui - Gramatica muzical", în: GBis XXXIV (1975), 7-8, p. 591-622. Se consemneaz faptul c în 1710 s-a desfurat prima slujb inut în întregime în lim ba român. Sunt inserate i informaii care au ca s cop descrierea manualului de Gram atic muzical i punctarea importanei acestuia, a tehnicii i metodelor care au fost utilizate pentru alctuirea crii, fiind redate i unele no iuni de gramatic muzical. Articolul conine opt anexe i cinci imagini din manuscris. Moldoveanu, Nicu, diac. lector., ,,Manuscrise muzicale bizantine cu nota ii ante-chrysantic din Biblioteca Sf. Sinod i Biblioteca Palatului Patriarhal din Bucureti", în: GBis XXXIV (1975), 7-8, p. 806-812. 117

Prezentarea unor manuscrise muzicale greceti: 46, 43, 28, 10 de la biblioteca Sfântului Sinod i manuscrisele greceti 206, 235, 185 de la biblioteca Palatului patriarhal. Dinc, George, diac., ,,Chipuri de ierarhi com pozitori, traductori, prelu crtori i mari cântarei ai muzicii bisericeti în perioada 1813-1909", în: GBis XXXIV (1975), 7-8, p. 812-823. Lucrarea conine repere biografice i bibliografice ale episcopului Ghenadie eposuArgeiu, mitropolitului Silvestru Andrievici-Morariu i ale mitropolitului Iosif Naniescu. Barbu-Bucur, Sebastian, ,,Theoreticonul lui Macarie (1823)", în: XXXV (1976), 5-6, p. 652-656. Recenzie. GBis

O scurt descriere a lucr rii amintite în titlu care are ca scop prezentarea istoriei muzicii psaltice. Dinc, George, diac., ,,Chipuri de ierarhi compozitori, traductori, prelucrtori i mari cântrei ai muzicii bisericeti", în: GBis XXXVI (1977), 1-2, p. 139-145. Material în care se consemneaz informaii referitoare la via a i activitile întreprinse în perioada 1 849-1923 de ctre episcopii Gherasi m Timu (Piteteanul), Gherasim Safirin (Craioveanul), Nifon Niculescu (Ploie teanul). În special sunt prezentate informaii despre opera i activitatea desfurat pe plan muzical. Dinc, George, diac., ,,Chipuri de ierarhi com pozitori i mari cântrei bisericeti din sec. al XX-lea", în: GBis XXXVI (1977), 10-12, p. 956-962. Informaii despre via a i activitatea episcopilor Evghenie Hum ulescu (Piteteanul) i Gherontie Nicolau (arhiereu vicar la Tomis) i mai ales despre înclinaia lor spre muzica bisericeasc. Barbu-Bucur, Sebastian, lect., ,,Documente ale culturii m uzicale vocale în Muntenia, Moldova i Transilvania", în: GBis XXXVII (1978), 3-4, p. 387-395. Se prezint documentele ce vorbesc despre cultura muzical. Astfel, cele dou manuscrise greceti IV/39 adpostit de Biblioteca Central din Iai i respectiv manuscrisul 953 de la Academia Român, aduc informaii referitoare la secolul al XIV-lea. În secolul al XV-lea este menionat activitatea lui Filotei de la Cozia, iar pentru secolul al XVI-lea datele sunt pstrate de manuscrisul 61 de la Academ ia Român cu ase cântri monodice, în care este consemnat activitatea lui Filotei sin Agi. Moldoveanu, Nicu, diac. conf. dr., ,,Muzica în Moldova secolului al XVI-lea: mrturii noi", în BORom XCVII (1979), 9-12, p. 1193-1222. Barbu-Bucur, Sebastian, ,,Învmântul psaltic pân la reform a lui Hrisant. coli i propedii", în BORom XCVIII (1980), 3-4, p. 481-509. Studiu foarte bine documentat despre istoria muzicii psaltice românete care, dup o i ntroducere la nivel ge neral, analizeaz apoi fiecare coal muzical româneasc din toate provinciile rii, prezentându-se num ele muzicienilor (laici sau 118

clugri) a manuscriselor sau a c rilor specifice fiecrei coli pân începutul secolului al XIX-lea. Sunt abordate i unele chestiuni tehnice (ex. ,,Ftoralele", un exerci iu de paralaghie cuprinzând m ajoritatea mrturiilor, etc.) studiul incluzând i o serie de fotografii ilustrative pteluate din diverse manuscrise. Sandu, B., ,,Din opera muzical a lui Ghelasie arhimandritul. Mrimurile, creaia lui Filotei monahul de la Cozia", în: MitrOlt XXXII (1980), 3-6, p. 507-508. Se face o analiz a operelor celor doi m onahi, cu o fotoco pie ce cuprinde ,,mrimurile" de la Sf. Ierarh Nicolae. Barbu-Bucur, Sebastian, ,,Aciunea de «românire» a cântrilor psaltice i determinrile ei social-patriotice. Filotei sin Agi Jipei i ali autori din secolul al XVIII-lea", în BORom XCVIII (1980), 7-8, p. 836-856. Se amintesc mai întâi cele mai vechi cântri româneti cu muzic i text (1540, 1570...) dup care autorul m enioneaz rolul lui Di mitrie Cantemir i al lui Constantin Brâncoveanu în r omânizarea muzicii psaltice. Prima carte cu neume muzicale psaltice în limba român aparine lui Filotei sin Ag i Jipei, psalt la Mitropolia Ungrovlahiei i a fost finalizat la 24 decem brie 1713. Se face apoi analiza de specialitate a coninutului crii. Un presupus ucenic al lui Fil otei numit rban scrie ,,Catavasiile Floriilor" iar ucenicul acestuia, un oarecare Ioan Du ma, fiul lui Radu Duma Braoveanu, va realiza o valoroas ,,Psaltichie româneasc" de 339 de file. Analiza comparativ între ac easta din urm i creaia lui Filotei aduce num eroase amnunte i interpretri pentru fiecare oper . Se enumer apoi o serie de autori ce extind aria cântrilor în limba român, ultimele referiri f cându-se la Macarie ieromonahul, Mihalache Moldoveanu i Anton Pann. Barbu-Bucur, Sebastian, prof., ,,Monumente muzicale în Biserica Ortodox Român. Filotei sin Agi Jipei-prima psaltichie româneasc", în: GBis XXXIX (1980), 10-12, p. 852-876. Document ce cuprinde informaii despre genealogia familiei lui Filothei Jipa i date despre pri ma ,,Psaltichie". Articolul este înso it de 16 anexe care arat proprietile familiei. Barbu-Bucur, Sebastian, ,,Monumente muzicale în Biserica Ortodox Român, Filothei sin Ag i Jipei ­ Prim a Psaltichie ro mâneasc", în BORom XCIX (1981), 3-4, p. 370-406. Articolul debuteaz cu reliefarea importanei pe care Constantin Brâncoveanu începe s o acorde li mbii române i în special introducerii acesteia în biseric i în psaltichia româneasc. Capodopera m uzical a lui Filothei sin Ag i Jipei const tocmai în realizarea primei ,,Psaltichii româneti" ea atestând cântarea în române te i existena unei coli organizate de muzic în limba român. Studiul se continu cu analiza preocup rilor anterioare, câteva cuvinte despre autor, stabilirea datei i a locului realiz rii manuscrisului. Se face apoi descri erea 119

manuscrisului în mai multe subcapitole: ,,Denumirea Manuscrisului"; ,,Descrierea fizic a manuscrisului", ,,Caracterul muzicii. Notaia muzical. Izvoare.", ,,Coninut. Autori.". Capitolul ce urm eaz prezint texte literare folosite în alc tuirea ,,Psaltichiei" fiind analizate apoi, în alt capitol, aspecte ale românirii c ântrilor psaltice la Filothei ­ loc unde sunt introduse câteva exemplificri pe notaie liniar. Studiul se finalizeaz cu prezentarea celor mai importante creaii proprii ale lui Filothei. Barbu-Bucur, Sebastian, prof., ,,Monumente muzicale în Biserica Ortodox Român", în: GBis XXXX (1981), 3-5, p. 475-509. Din datele biografice consemnate se desprinde ideea c Filotei sin ag i Jipei este aceeai persoan cu Filothei Sfetagore ul i cu Filothei Ierom onahul. ,,ot Mitropolie" care traduce i tiprete primul catavasier în li mba român (secolul al XVII-lea). Paginile con in elemente ce des criu operele ,,Învturile cretineti", ,,Floarea darului" i ,,Catavasierul". Moldoveanu, Nicu, diac. dr. conf., ,,Muzica bisericeasc la români în sec. al XIX-lea partea I", în: GBis XXXXI (1982), 11-12, p. 883-915. Autorul relateaz viaa i opera lui Macarie Ie romonahul (n. 1775-80), a lui Varlaam Brncescu, protosinghel (n.1808), a lu i Ghelasie Basarabeanul Arhimandritul i a lui Iosif Naniescu, cel care a fost episcop de Arge i mitropolit al Moldovei. Moldoveanu, Nicu, diac. dr. conf., ,,Muzica bisericeasc la români în sec. al XIX-lea partea II", în: GBis XXXXII (1983), 9-12, p. 594-624. În lucrare gsim date despre Nectarie - ieroschimonahul de la Sfântul Mu nte, Nectarie Frimu - ierodiaconul, Nectarie - arhiereu de Tripoleos, Silvestru Morariu Andrievici - mitropolit al Bucovinei. Velea, Marin, diac. prof., ,,coala muzical de la Putna, în context general românesc i balcanic (sec. XV-XVI)", în BORom CII (1984), 3-4, p. 232-237. Moldoveanu, Nicu, diac. conf., ,,Cercetri asupra manuscriselor în nota ie bizantin existente în Biblioteca Na ional din Viena", în BORom CII (1984), 3-4, p. 238-245. Moldoveanu, Nicu, diac. conf., ,,Muzica psaltic în Biserica noastr în prima jumtate a sec. XX (Partea I)", în BORom CIII (1985), 7-8, p. 615-636. Barbu-Bucur, Sebastian, prof. dr., ,,Manuscrise muzicale româneti la Muntele Athos", în: MitrArd XXXII (1987), 4, p. 17-27. Articolul conine o am pl descriere a ,,Anastasimatarului" de la Schitul Prodromu cu referiri la con inutul, data i locul scrierii i circulaia manuscrisului. Alturi de acea st prezentare sunt aduse la cuno tin legturile mnstirilor româneti, Brdet, Tismana, cu manuscrisele româneti, ajunse mai apoi la Athos. Vasile, Vasile, ,,Dezvoltarea muzicii religioase în tim pul streiei lui Paisie Velicicovschi (cel Mare)", în: TV IV (1994), 11-12, p. 84-102. 120

Articolul prezint informaii despre manuscrisele pstrate la M nstirile Neam i Putna, dar nu doar despre cel e privitoare la muzica religioas (de exemplu se amintete ,,Psaltirea slavon" din 1529, de la Neam). Autorul încearc creionarea tradiiei muzicale din lavra nemean prin a mintirea manuscriselor ce pot fi g site aici. Sunt amintite, de asemenea i motivele poposirii lui Paisie cel Mare la Neam în 1779, pentru ca mai apoi s fie istorisii cei 10 ani de activitate ai colii de muzic de la Dragomirna. În 1782 începe s se afirme coala de la Neam, sub conducerea monahului Iosif. În final su nt considerate operele i importana monahului Iosif, articolul încheindu-se cu diferite preri despre evoluia muzicii în aceast lavr. Belean, Nicolae, pr. prof. dr., ,,Apropierea muzicii religioase din Banat de cântarea bizantin, prin intermediul preoilor i clugrilor venii în Banat din ara Româneasc, Moldova i Transilvania", în: AltBan XI (2000), 1-3, p. 191-195. Se prezint importana activitii egumenului Naum Râmniceanu între anii 1788-1795. A stat la M nstirea Hodo-Bodrog timp de apte ani, fiind dasc l, cântre i promotor al muzicii psaltice. În 1788 redacteaz ,,psaltichia" sa, iar în 1802 îl gsim în Episcopia Buz ului, profesor la coala episcopiei, predând i muzica psaltic. Anul 1821 îl gsete tot la Episcopia Buzului în calitate de psalt. Isroiu, Ion, pr. lect., ,,Un pre ios manuscris psalti c din M nstirea Clocociov-Slatina", în: GBis LIX (2000), 5-8, p. 182-189. Se face referire la manuscrisul 5916 ce cuprinde un ,, Liturghier" i un ,,Anastasimatar". Materialul face descrierea acestora i a podobiilor lui Ghelasie Basarabeanul. Velea, Marin, pr. conf. dr., ,,Manuscrisele muzicale româneti de la Muntele Athos", în: GBis LIX (2000), 9-12, p. 288-290. Recenzie. Se amintete de cele 260 de manuscrise pstrate în apte mnstiri, schituri i chilii atonite cu vie uitori români. Lucrarea repr ezint doar o parte din marele patrimoniu românesc din Athos. Isroiu, Ion, pr. lect. dr., ,,Procesul românirii cântrilor irmologice în concepia episcopului Ghenadie eposu -125 de ani de la moarte sa", în: GBis, LXIV (2005), 9-12, p. 403-416. Date biografice despre episcopul Ghenadie eposu (1813-1877). A fost singurul dintre clericii rom âni care a avut o concep ie strict personal cu privire la stilul irmologic. Se informaii despre lucrare a acestuia, ,,Albina muzical" - cânt ri din ,,Octoih", ,,Triod", ,,Penticostar".

121

VI. POMELNICE I ÎNSEMNRI

Erbiceanu, C., ,,Pomelnicul Mitropoliei Ungrovlahiei", în: (1889-1890), 11, p. 689-697. BORom XIII

Sunt redate atât pomelnicul Mitropoliei Ungrovlahiei, cât i cele dou prefee ale sale. Interesant este faptul c acest pomelnic conine i o cerere de iertare pentru cei ce s-au sinucis (???). Constantin Erbiceanu spune c pomelnicul a fost scris dup unul mai vechi, în timpul mitropolitului Varlaam între anii 1673-1709, de ctre ieromonahul Ghervasie de la M nstirea Putna. Cons tantin Erbiceanu arat motivul pentru care Ghervasie a venit în Bucureti în timpul domnului Constantin Brâncoveanu. C., E., ,,Pomelnicul Mitropoliei Ungrovlahiei", în: BORom XIV (1890-1891), 1, p. 65-74. Sunt redate: pom elnicul Sfintei Mitropolii din Bucureti pentru p omenirea ctitorilor, pomelnicul mitropoliilor rii începând de la Antim Ivireanul i pân la Grigorie Dasclu, pomelnicul domnitorilor rii Româneti i al familiilor lor începând cu Radul Negru i terminându-se cu Constantin Racovi. Mai sunt pomenii i cei ce se afl în mormintele din i de lâng biserica Mitropoliei ­ boieri, domnitori i ierarhi. ***, ,,Un manuscris românesc scris de arhimandritul Chiriac Ro mniceanu. Cuprinzând însemnri asupra genealogiei i activitii lui Tudor Vladim irescu", în: BORom XIV (1890-1891), 6, p. 408-422. Autorul spune c în acest manuscris sunt cuprinse transcrieri ale pomelnicelor vechi de la Mnstirea Tismana, Schitul Iezerul i Cioclovina. Manuscrisul cuprinde i pomelnicul familiei lui Tudor Vladimirescu, rânduiala sfetaniei, un tratat asupra celor apte fapte bune trupeti. Pomelnicele conin numele domnitorilor rii Româneti începând de la Antonie Voievod (1669) i terminând cu tefan Voievod (1714), numele mitropoliilor i episcopilor rii de la Teodosie (16 68) pân la Atanasie. Apoi sunt redate pom elnice particulare din care aflm genealogia unor familii, de exemplu familia episcopului de Râm nic, Grigorie, familia lui Antonie Schimonahul, a lui Ilarion, egum enul Mnstirii Cozia, a boierilor F rcani etc. Dup acestea urmeaz învtura duhovniceasc a Sf. Dimitrie de Rostov i un Tipic când i cum s se pomeneasc cei mori. Urmeaz pomelnicul Schitului Cioclovina care începe cu câiva împrai rui dup care se întrerupe brusc i se continu cu o gram atic de muzic psaltic, pe sistem vechi, scris în li mba român, apoi se continu mai departe cu pomelnicul domnitorilor români care începe de la Mircea cel Btrân (1382) i se term in cu Dimitrie Ghica (1822). În continuare este prezentat pomelnicul lui Dionisie Lup u, 122

din care afl m care erau schiturile dependente de Mnstirea Tismana: Cioclovina, Topolnia, Mocerlia, Sporetii, Scunelul, Valea cu Ap , Teiuul, Biserica din Vârful Cioclov, Biserica din Cerne , Gliva, Sf. Troi ­ aflat peste Dun re. Lucrarea prezint mai departe pomelnicul ctitorilor Schitului Cioclovina însoit de un catalog al prinilor ce triau la anul 1812 în schit, la care se adaug catalogul egumenilor Mnstirii Tismana. G sim reproduse mai departe pom elnicul lui Chiriac Romniceanu, un pom elnic al p rinilor cernicani, pom elnicul lui Manolache Brâncoveanu, cel al lui Tudor Vladimirescu, urmat de pomelnicul boierilor Argeteni .a. (sunt pomelnicele majoritii familiilor din Cerne ). În toate aceste pom elnice îi putem recunoate pe cei c are au luat parte la micarea lui Tudor Vladim irescu. Pe lâng cele enunate mai sus, în articol sunt redate prefa a acestui manuscris i viaa Schimonahului Antonie (de la Iezerul Vâlcii). *** ,,Sfânta Episcopie a Râm nicului Noul Severin. Pom elnicul Bisericii G nescului", în: BORom XV (1891-1892), 3, p. 246-269. Este redat pomelnicul bisericii din Craiova cu hram ul Sfântului Nicolae i Sfântul Ioan Botez torul numit a Gnescului i apoi supranum it ,,Metocul Episcopiei". Autorul face o descriere a a cestui pomelnic, artându-ne c el a fost scri s de Filaret, episcopul Râm nicului i red atât prefa a acestuia, cât i coninutul su. Se menioneaz c primul ctitor al acestei biserici, nu mit a Gnescului, a fost Teodor Spunariu. Acesta, î mpreun cu dasc lul Barbu, a pus piatra de temelie a bisericii fiind ajutai de Barbu G nescu care a donat locul de construcie al bisericii. Se precizeaz c aceasta a fost terminat în 1757, iar de la acest an pân la 1779, ea a funcionat ca biseric de mir. Din 1779 devine metoc al Episcopiei Râmnicului. Pomelnicul acestei biserici con ine: ,,Pomelnicul Domnitorilor" de la 1752 pân la 1759, ,, Pomelnicul Mitropoliilor i Arhiereilor" de la 17 52-1789, îns în acest pomelnic sunt trecu i i trei episcopi ai Râm nicului de dinainte de anul 1752, Damaschin, Inochentie i Clement. Întâlnim apoi i pomelnicele unor boieri i clerici: a lui Teodor Spunariu, al Dasc lului Barbu, al Com isului Gheorghe, al Diaconului Mooi, al arhimandritului tefan, al Cpitanului Gheorghe Simescu, al lui tefan Buchenu, al Magdalinei Monahia Scurtulesei, al logof tului Vasile, al m onahului Teofan F rcanu. Nu lipsesc nici pom elnicele ierarhilor ctitori, al P.S. Chesarie care a fost episcop al Râmnicului între 1774-1780, al episcopului de Râmnic Filaret i al episcopului Râm nicului Calinic. Firesc, al turi de toate ac estea mai apar i alte pomelnice ale unor diferite familii i persoane ce au sprijinit m aterial metocul în diferite perioade istorice. D., ,,Dipticele sau pomelnicele bisericeti i pomelnicul bisericii Domni a Blaa din Bucureti.", în: BORom XX (1896-1897), 4, p. 291-322. Articolul este co mpus din dou pri ­ în prim a este prezentat un istoric al pomelnicelor, autorul ar tând originea i numirile acestuia, iar în a doua parte este prezentat pomelnicul bisericii Domnia Blaa din Bucureti. Prezentarea pomelnicului bisericii Domnia Blaa începe vorbindu-ne despre modul cum a fost scris acesta. El cuprinde o parte original - paginile 1-25 i parial 123

pagina 30 i o a doua parte, care a fost scri s ulterior, format din paginile 26-29, 30 parial i 31. Autorul red cuprinsul pomelnicului. Primele dou pagini cuprind titlul pomelnicului, amnunte despre alctuirea acestuia i amnunte despre împrejurrile în care a fost scris. Paginile 3-10 cuprind înv turi bisericeti, mai ales îndemnuri la milostenie ctre cei vii. Paginile 11-14 conin pomelnicul obtesc, paginile 15-18 conin pomelnicele mitropoliilor i ale dom nitorilor rii Româneti, pagina 20 conine pomelnicului lui Nicolae Brâncoveanu, pagina 2 1 cuprinde pomelnicul domniei Blaa, pagina 22 conine pomelnicul Mariei, se scrie c aceasta e posibil s fie rud cu ctitorii bisericii, paginile 23-24 conin pomelnicul Banului Constantin Creulescu, pagina 25 con ine pomelnicul cpitanului Sandu iar pagi na 30 conine pomelnicul preotului Radu. Autorul red i pomelnicele coninute de paginile 26-29, 30 parial i pagina 31. Acestea sunt pom elnicul Mariei Pânzreasca, pomelnicul Catinci Stirboiaci, pomelnicul lui Istrate Creulescu, pomelnicul lui Dancu Toma. G., ,,Cronica bisericeasc. Pomelnicul lui tefan cel Mare i al boierilor si", în: BORom XXVIII (1904-1905), 3, p. 340-342. Este reprodus atât pomelnicul lui tefan cel Mare, cât i cel al boierilor si. C. E., ,,Ceva despre Mitropolia Moldovei", î n: BORom XXXV (1911-1912) , 10, p. 1123-1128. Este reprodus pomelnicul mitropoliilor Moldovei ­ la unii dintre ei se arat i mnstirea din care proveneau i ce au f cut mai important. Note mai am nunite gsim la mitropoliii Iacov, Veniam in i Sofronie. În finalul articolului su nt reproduse inscripiile de pe clopotele Mitropoliei, din care aflm c la 1827 a fost un incendiu în Iai, care a afectat i Mitropolia. Dan, Dimitrie, ,,Natanail Natan Dreleanul", în: Candela XXXIII (1914), 5, p. 223-226. Sunt prezentate num e din lunile septe mbrie i octombrie din Pom elnicul Mnstirii Putna. Dan, Dimitrie, ,,Natanail Natan Dreteanul", în: Candela XXXIII (1914), 6, p. 271-274. Sunt prezentate nume din lunile octom brie i noiembrie din Pom elnicul Mnstirii Putna. Dan, Dimitrie, ,,Natanail Natan Dreteanul", în: Candela XXXIII (1914), 7, p. 321-324. Sunt prezentate num e din lunile noiem brie i decembrie din Pomelnicul Mnstirii Putna. Dan, Dimitrie, ,,Natanail Natan Dreteanul", în: Candela XXXIII (1914), 8, p. 367-370. Sunt prezentate nume din lunile decembrie din Pomelnicul Mnstirii Putna. 124

Urscescu, V., ec., ,,Însemnri de pe cri vechi bisericeti", în: BORom XLIV (1926), 10, p. 588-592. Sunt prezentate i redate o serie de însemn ri de pe vechi c ri bisericeti. Întâlnim urmtoarele însemnri: - cea de pe un ,,Minei" slavon din 1638 tiprit la Lemberg ce conine un blestem; - cea de pe un ,,Evhologhiu" din 1729 care a fost la biserica Schitului Mgarul; - cea de pe o ,,Cazanie" de dinainte de anul 1800. Sunt redate apoi însem nri care vorbesc despre c erturi pentru cri i arat c preoii fceau eforturi deosebite pentru procurarea lor: - însemnarea de la sfâr itul secolului al XVIII-lea pus pe o Evanghelie ce a fost tiprit în 1682; - însemnarea de la 1720 de pe ,,Cazania lui Varlaam" din 1643; - însemnarea de pe un ,,Molitfelnic" din 1740 de la biserica Vulpe din Iai; - însemnarea de pe un ,,Apostol" din 1745. Mai sunt prezentate i redate urmtoarele însemnri: - cea de pe un ,,Octoih" din 1774; - însemnarea de pe un ,,Molitfelnic" din 1834; - însemnarea de pe un ,,Octoih" din biblioteca Episcopiei Râmnicului; - însemnarea de la 1769 de pe un ,,Penticostar" de la Vlenii de Munte unde a fost un egumen grec i preoi români. O alt însemnare care conine date despre înte meierea unei biserici este aceea de pe un ,, Penticostar" de la biserica do mneasc din Bârlad din care rezult c în 1752 Ion Bogdan a fcut Schitul Ftciunii. În locul acestui schit a existat mai înainte o mnstire care la începutul secolului al XVIII-lea a fost ars de t tari. În finalul articolului sunt prezentate i reproduse o serie de însemn ri de pe c ri vechi bisericeti care se refer la ,,necazurile vieii preoeti". Urscescu, V., ec., ,,Însemnri de pe c ri vechi biserice ti (continuare)", în: BORom XLIV (1926), 12 , p. 703-709. A se vedea articolul din revista B.O.R. XLIV (1926), 10, p. 588-592. Sunt reproduse: - o serie de înse mnri referitoare la greutile pe care le întâm pinau clugrii care scriau sau traduceau crile; - însemnarea din octombrie 1776 pus de arhimandritul Vartolomei Mazereanu pe o traducere fcut de el la ,,Trebnicului lui Petru Movil"; - însemnarea de la 1798 p us pe o ,, Cazanie" care arat c i clugriele se ocupau cu scrisul; - însemnri care vorbesc despre ne mulumirile vieii mnstireti ­ cea de pe un manuscris slavon de dup anul 1700; - însemnarea pus pe un ,, Apostol" din Vatra Dornei care arat c muli clugri erau i dascli de copii; - însemnarea pus la 1733 pe ,,Dogmatiki didascalia" ce a fost tiprit în 1703 de Sf. Antim Ivireanul; 125

- însemnarea de pe o ,, Evanghelie" a bisericii din Râfov din care reiese c unele din mnstirile noastre erau locuri de pedeaps pentru greeli politice; - însemnri care vorbesc despre diferite fenomene meteorologice, atmosferice, terestre, foamete, epidemii i despre incendiul din Bucureti de la 1804; - însemnare care arat c unii chiriarhi d ruiau celor care aveau merite bisericeti deosebite câte o carte; - însemnri care arat c multe cri au fost luate de turci sau t tari i rscumprate de români; - însemnri care arat modul în care erau vzui ruii la noi. Autorul red i o serie de însemnri care vorbesc despre trecutul nostru: - cea de pe o carte de la M nstirea Neam din care aflm c la 13 iulie 1447 i s-a tiat capul voievo dului Moldovei, tefan (fiul l ui Alexandru Vo d), de c tre Roman Voievod (fiul lui Ilie Voievod) i a fost îngropat în Mnstirea Neam; - cea de pe o ,,Caz anie" care arat c la 1733 domnul Moldovei, Grigo rie, a devenit domnitor al rii Româneti, iar domnul Constantin al rii Româneti a devenit domnitor al Moldovei, iar cei doi când au m ers s-i ia scaunele în primire s-au întâlnit pe drum la Focani; - cea referitoare la mazilirea lui Constantin Hangerli din care afl m c trupul acestuia a fost îngropat la Mnstirea Sfântul Spiridon Nou; - cea referitoare la fuga lui Mihail uu din 1802; - cea în care se arat cum descrie ieromonahul Calinic cele petrecute la Mnstirea Cernica în legtur cu evenimentele de la 1821. Urscescu, V., ec., ,,Dou Pomelnice", în: Buletinul Episcopiei Huilor VI (1929), 9, p. 140-141. În muzeul cu obiecte vechi biserice ti de la Episcopia Huilor se afl dou pomelnice, unul al Episcopiei, iar altul adus de la biserica fostului Schit Brdicetii din judeul Flciu, fost metoc al episcopiei. Este reprodus coninutul pomelnicelor. Urscescu, V., ec., ,,Dou Pomelnice-Pomelnicul de la schitul Brdiceti", în: Buletinul Episcopiei Huilor VI (1929), 10, p. 152-154. Este o continuare a Buletinului Episcopiei Huilor VI (1929), 9, p. 140-141. Articolul conine pomelnicul cu iero monahi, episcopi i ctitori. Dac vom compara numele scrise în cele dou pomelnice, vom observa c ele difer , iar confruntând cu documentele trecutului ne d m seama c cea de-a doua variant este mai exact. Schitul Br diceti a fost întemeiat în 1691 de episcopul Huilor, Varlaam, fiind a ezat în mijlocul pdurilor. În 1840, turcii au pr dat zona respectiv. Lupta de la St nileti a adus episcopiei noi pag ube, iar în 1739 s-a dat o alt lupt. Deci, din cauza acestor prdciuni i chiar a unui incendiu, s-a pierdut lista exact cu nume. Alt cauz ar fi ac eea c persoana care a copiat pomelnicul în 1691 a scpat ceva din vedere sau chiar faptul c unele nume nu existau în vechiul pomelnic. Brtulescu, Victor, ,,Pisanii, pomelnice i însemnri din M nstirea Srcineti-Vâlcea", în: MitrOlt VII (1955), 1-2, p. 84-95. 126

Sunt oferite inform aii despre câteva pisanii din piatr de la Mnstirea Srcineti-Vâlcea, dintre care cea m ai important este cea din 1962, precum i despre pomelnicele de la aceeai mnstire, în special despre cele dou scrise de Zosim în 1689. Blaa, D., pr., ,,Pomelnicul Mnstirii Dintr-un Lemn, scris de Dionisie eclesiarhul Mitropoliei Bucureti", în: MitrOlt VIII (1956), 1-3, p. 128-129. Paginile acestui studiu cuprind descrierea pe larg a pomelnicului Mnstirii Dintr-un Lemn, scris în 1804 de cronicarul Dionisie, eclesiarh al Mitropoliei din Bucureti. Blaa, D., pr., ,,Pomelnicul Mnstirii Dintr-un Lem n, scris de Dionisie ­ eclesiarhul Mitropoliei Bucureti", în: MitrOlt VIII (1956), 6-7, p. 260-269. Aceste pagini sunt continuarea studiului din nr.1-3 i redau textul celor 6 2 de file ale pomelnicului Mnstirii Dintr-un Lemn scris de Dionisie. Ruescu, Ioan I., pr., ,,Schitul Nmeti", în: GBis XVI (1957), 8-9, p. 565-586. Amnuntele legate de Schitul N meti privesc, pe scurt, loca ia acestuia i surprind detaliat aspecte legate de viaa sa monahal. Sunt redate câteva legende i tradiii legate de existen a aezrii monahiceti, un extras din cartografia f cut de armatele ruseti (1810) cu numele preoilor i alte date istorice despre biseric, o list cu hrisoave care atest schitul i daniile fcute de domnitori, o list cu clugriele i preoii ce se aflau în schit în octom brie1840, un pomelnic scris în 1843 cu ctitor ii i donatorii de pân atunci, o list a stareilor de la începutul secolului al XX-lea. Gheorghiu, Aurel, ,,Mnstirea Viforâta", în: GBis XVI (1957), 10-11, p. 718-728. Prezentarea de fa puncteaz amnunte legate de aspectul interior i exterior al lcaului de cult, cupri nde o list cu daniile fcute de domnitori, un p omelnic al ctitorilor urmtori întemeietorului i un altul al stareelor, fiind amintite i o parte din odoarele vechi ale mnstirii. Alexandru, D., ,,Completri la istoricul M nstirii Mamul", în MitrOlt IX (1957), 11-12, p. 816-825. Informaiile care se prezint sunt extrase din patru d ocumente, trei pomelnice i o condic de vizitatori ce a fost înfiin at pe 18 martie 1858 i a fost încheiat la 4 octombrie 1863 când intr în grija statului. Analizându-se cele trei pomelnice se ajunge la concluzia c sunt recopieri ale aceluiai pomelnic. Se menioneaz c în 1860 existau 18 c lugrie i c aici nu se mânca niciodat carne. Se prezint stareele care au fost la aceast mnstire, apoi se transcrie pomelnicul cel mare care are ca dat (luat de pe fila 1, verso) anul 185 9. În încheiere se rein numele câtorva personaliti care au fcut însemnri în condic. Nedelescu, Emil, pr., ,,Pomelnicul Sfintei M nstiri Vleni-Arge", în: MitrOlt IX (1957), 11-12, p. 831-844. 127

Pe lâng scurtul istoric al Mnstirii Vleni-Arge care este atestat din secolul al XVII-lea, autorul ofer o prezentare a coninutului celor 52 de pagini ale pomelnicului acestei mnstiri, aflat în manuscris, în rou i negru, dintre anii 1866-1869. Vârtola, Gh., pr., ,,Biserica din Tazlu", în: MitrMold XXXIV (1958), 11-12, p. 903-909. Este prezentat, între altel e i pomelnicul m nstirii tradus din lim ba slav în limba greac (când era Stavropighie) i în limba român de ctre arhimandritul Gherman Ionescu. Acest pomelnic cuprinde aproape întreg irul de domnitori moldoveni pân la anul 1711, când a fost închinat. Cotoman, Gh., prof. dr., ,,300 de ani de la c derea sub turci a Banatului, Caransebeului i Lugojului", în: MitrBan VIII (1958), 12, p. 7-20. Locuri i oameni prin care s-a consolidat istoria. Se activitatea episcopului Ioanichie, al 18-lea episcop al Caransebe ului, surprinzând atitudinea sa din 1658, când i-a aprat cu curaj turma, dar i grija pe care a manifestat-o pentru ,,coala gramaticeasc" de aici. Damaschin Udra este cel care a scris Pomelnicul cel vechi al Episcopiei Caransebeului. Brtulescu, Victor, ,,Pomelnicul triptic al lui Alexandru L puneanu, din Mnstirea Slatina", în: MitrMold XXXV (1959), 3-4, p. 179-187. Tripticul evocat este o copie dintre anii 17 77-1792 a pomelnicului Mnstirii Slatina. Fiind o copie târzie, con ine nume de monahi de la Slatina, Sucevi a, Moldovia, Neam, Drusca, Vorone , Putna, Secu, Râ ca, Probota, Dragomirna. Este format din opt coloane. Pe fa a capacelor laterale sunt reprezentai Alexandru Lpuneanu i Doamna Ruxandra. Se prezint în detaliu ace st pomelnic pe cele opt coloane cu toate numele incluse. Brtulescu, Victor, prof., ,,Pomelnicul Schitului Br det de pe apa Vîlsanului", în: MitrOlt XI (1959), 5-6, p. 364-369. Schitul Brdet a fost ctitorit în secolul al XIV-lea i zugrvit în secolul al XVIII-lea. Pomelnicul acestui schit dateaz din anii 164 5-1646 i este sub form a unui triptic. Se realizeaz descrierea lui amintindu-se i despre zugravul Caloianu. Damian, Bogdan, ,,Inscripii ruseti i ucrainene din anii 149 1-1805 aflate pe teritoriul Republicii Populare Române", în: BORom LXXVII (1959), 10-11, p. 1018-1025. În studiul realizat, a utorul prezint câteva inscripii i grafite identificate în Moldova: un text de pe o pia tr de mormânt aflat în subsolul Muzeului din Suceava, câteva texte ce vorbesc despre vizitarea mnstirilor moldoveneti Sucevia, Humor, Moldovia i Vorone unde sunt apreciate frescele. Articolul conine anexe cu textele inscripiilor. Cioculescu, erban, ,,Recenzie. În marginea Întâiei Cronici a rii Româneti", în: BORom LXXIX (1961), 1-2, p. 195-207. 128

Autorul examineaz critic ,,Letopiseul Cantacuzinesc", editat de M. C. Grecescu i Dan Simonescu, o ampl lucrare însoit de o introducere cu anexe, cu texte fotocopiate, cu un indice de persoane i locuri i de motive, cu o prezentare grafic deosebit. Editat prim a oar de Nicolae Blcescu în ,, Magazinul istoric pentru Dacia", ,,Letopiseul Cantacuzinesc" a rmas asemenea ,,Cronicilor muntene" ulterioare în aceea i obscuritate ca toat istoriografia veche a rii Româneti în contrast cu destinul luminos al literaturii cronicreti moldovene. Se consider c este necesar o punere în valoare a cronicarilor munteni, pe nedrept desconsiderai, aducând obiecii asupra notelor de subsol, fa de ,,Indicele de nume" de persoane i locuri, considerat prea sumar, nesatisfcând curiozitatea istoric elementar, nici pe cea geografic, existând nume proprii date greit, fa de ,,Indicele de materii". La o nou reeditare propune lrgirea anexelor i a indicilor de ambele feluri, precum i prezena unui ,,Glosar" care s explice toi termenii învechii cu care numai lingvitii i filologii mai sunt familiarizai. Acest ,,Glosar" ar trebui s explice nu numai sensurile felurite ale aceluiai cuvânt, dar i înelesul vechi al câte unui cuvânt comparativ cu cel folosit în prezent. Articolul cuprinde importante trimiteri bibliografice. Gâlia, Andrei, prot. stavr. dr., ,,Pomelnicul ctitorilor bisericii din com una Porceti scris la anul 1780", în: MitrArd VI. (1961), 7-8, p. 481-483. Alturi de pom elnicul ctitorilor bisericii din com una Porceti, autorul aduce informaii despre clugrii care aparineau mnstirilor de pe Valea Oltului i care veneau la Mnstirea Porceti. Diaconescu, Ilie, pr., ,,Icoane vechi, manuscrise i pietre de morminte la Mnstirea Glavacioc", în: GBis XX (1961), 7-8, p. 635-669. Sunt descrise multe icoane, dintre care zece mai amnunit. Exist o descriere a pomelnicului, a pietrelor de mormânt i a inscripiilor acestora. Niescu, Const., pr. dr., ,,Mnstirea Dealu", în: GBis XX (1961), 7-8, p. 670-695. Autorul realizeaz o prezentare a M nstirii Dealu, articolul cuprinzând u n scurt istoric al secolului al XV-lea, detalii despre a ezarea lcaului de cult, acest a fiind înconjurat de M nstirile Panaghia, Gorgota, Viforâta, descrierea biseri cii, activitatea tipografic desfurat aici - prima carte tiprit fiind ,,Liturgherul slavon" (1508), daniile voievodale fcute mnstirii în decursul anilor, pom elnicul mnstirii i o list a stareilor de la Dealu. Zugrav, I., ,,Un pomelnic manuscris. Pomelnic întocm it dup 1750 aflat la Mnstirea Sfântului Onufrie de lâng Siret", în: MitrMold XXXVII (1961), 9-12, p. 674-682. Pomelnicul care face subiectul acestor pagini a fost întocmit dup anul 1750, în timpul pstoririi mitropolitului Iacob Put neanul i se afla la M nstirea Sfântul Onufrie de lâng Siret, acum biseric de mir în satul Mnstioara. Sacerdoeanu, A., ,,Pomelnicul Mnstirii Govora", în: MitrOlt XIII (1961), 10-12, p. 789-823. 129

Este un exemplar unic, care s-a pstrat într-o copie relativ târzie (1777). Se amintete despre pom elnicul domnitorilor care este fragmentar, dar s uccesiunea este corect. Prima list este cea a boierilor mari i cuprinde 656 de nume. O a doua are 68 de nume de boieri tiai de turci în vremea lui Radu Voievod. Mai este prezentat o list cu 548 de nume ale boierilor care au rmas în via. Tot de pe vremea lui Radu este o list cu 36 de nume de sârbi. La lista egumenilor se prezint 14 nume, primul fiind al lui Dorotei (din vremea lui Radu), la care se a daug 52 de n ume ale ,,ieromonahilor egumeni". Se dau lis tele i cu to i ceilali vieuitori. În finalul articolul se red textul întregului pomelnic scris de ieromonahul Visarion, structurat pe 57 de file. Gheorghiu, Aurel I., ,,Golgota - pagini din Istoria Bisericii Române", în: GBis XXI (1962), 3-4, p. 318-341. Autorul reunete informaii despre a ezarea Mnstirii Golgota, descriind împrejurimile i locuitorii, despre legendele ce stau la baza înt emeierii lcaului de cult, întemeietor fiind P tracu cel Bun la 1597. E dificiul a fost sub ,,obida" mnstirilor de la Meteora. Între cele ase anexe ale materialului face parte actul de ctitorie i pomelnicul ctitoricesc. Sacerdaeanu, A., ,,Pomelnicul Mnstirii Iezerul", în: MitrOlt XIV (1962), 7-9, p. 527-544. Pomelnicul Mnstirii Iezerul, redat în paginile de fa, este pstrat în copii din secolul al XVIII-l ea. Acest po melnic reprezint un document relevant pentru via a Schivnicului Antonie de la Iezer. Se red textul integral al pomelnicului. Cocora, Gabriel, pr., ,,Biserica de la Burc a - m onument de art brâncovenean", în: GBis XXII (1963), 5-6, p. 515-534. Cea mai veche tire documentar despre biseri ca de la Burc a ­ im presionant monument de art brâncoveneasc ­ se refer la închinarea ei c a metoc al Episcopiei Buzului la 1741. Alte informaii înfieaz aezarea, descrierea actual a bisericii, vechea arhitectur a complexului mnstiresc. Ca documente foart e importante se reproduce pomelnicul ctitorilor, actul de închinare, cele legate de propriet i. În final se dau informaii despre egumeni i colile existente aici de-a lungul vremurilor. Niescu, Constantin, pr. dr., ,,Târgovite - Bise rici din epoca lui Matei Basarab (sec. XVII)", în: GBis XXII (1963), 7-8, p. 700-713. Expunere în care este descris i biserica Sfântul Dumitru, ctitorit de Dimitrie Buzinca la 1693, care a fost metoc al Mitropoliei Târgovitene. Sunt redate inscripii (inclusiv cele în slavon) i pomelnicul metocului. Porcescu, Scarlat, pr., ,,Pomelnicul triptic de la M nstirea Moldovia", în: MitrMold XXXIX (1963), 7-8, p. 530-545. În cadrul unei prezent ri generale despre pomelnice, autorul se concentreaz pe pomelnicul episcopului Anastasie, un triptic datat la 5 iulie 1644 i aflat la Mnstirea Moldovia. Descrierea subliniaz valoarea artistic i documentar a pomelnicului. 130

Andreescu, tefan, ,,În legtur cu datare a pomelnicului M nstirii Bistria (Vâlcea)", în: MitrOlt XVII (1965), 1-2, p. 52-53. Pomelnicul Mnstirii Bistria se afl într-un manuscris de 94 de foi, considerat a fi copiat între anii 1693-1705. Sacerdoeanu, Aurelian, ,,Pomelnicul Mnstirii Argeului", în: BORom LXXXIII, (1965), 3-4, p. 297-330. Se ,,Pomelnicul Mnstirii Argeului", surprinzând importana istoric a documentelor, coninând i o scurt descriere a fiecruia. Importana pomelnicelor pentru studiul istoriei const în rolul pe care îl serves c atât cultului genealogiei, cât i istoriei politice i social-culturale, fiind pentru une le perioade istorice, unicele documente care aduc mrturii valabile. ,,Pomelnicul Mnstirii Argeului", provenind de la cea mai veche re edin mitropolitan a rii, nu s-a p strat în original ci în trei copii succesive: a) scris de anonim în secolul al XVII-lea i al XVIII-lea; b) copia lui Ghiurco Râmniceanul din 1785; c) copia lui Dionisie Eclesiarhul din 1809; Se prezint o edi ie care a avut în vedere toate trei manuscrisele. Sunt prezentate toate trei copiile, caracteristicile i diferenele dintre ele, ac estea constând în unele lipsuri sau ad ugiri. Limba originalului a fost slavona, pe care a transcri s-o i primul copist. Informa iile pe care le de ine acest pomelnic sunt num eroase, ele cuprinzând nume importante ale domnilor, boierilor, cât i liste cu nume de boieri i dregtoriile lor, m ori în luptele cu turcii, apoi sunt numeroase danii de obiecte de cult, cri, danii bneti, în vite sau stupi. Importante pentru leg turile cu ardelenii sunt pomelnicele boierilor din acele inuturi, iar pentru istoria arhitecturii, i nformaiile despre repara ii i construcii, despre restaurarea clopotelor. În continuare, se face o descriere a manuscriselor, cuprinzând: materialul folosit (hârtia, cerneala), liniatura folosit , punctuaia, limba (slav i român), ilustraia (folosit la cartea mai veche), caracteristica legturii etc. Articolul are reprodus textul pomelnicelor. Sacerdoeanu, Aurelian, ,,Pomelnicele a 60 biserici din Bucureti", în: GBis XXIV (1965), 3-4, p. 294-318. Studiul de fa cuprinde analizarea câtorva pomelnice aparinând unor biserici din Bucureti. Pe etichetele unei vechi c ri scria: ,,Condic a Sfintei Mitropolii Valahii în care sunt trecute numele ctitorilor a diferite mnstiri". Diaconescu, Ilie Gh., pr., ,,Mnstirea Mislea", în: GBis XXIV (1965), 5-6, p. 459-486. Articol în care se aminte te despre M nstirea Mislea i biserica Sfânta Parascheva care a fost metoc al M nstirii Mislea din Prahova (1 782). Sunt redate diferite inscripii i pomelnice i de asemenea sunt prezentate câteva cruci de piatr.

131

Andreescu, tefan, ,,O meniune privitoare la episcopul Clim ent al Râmnicului", în: MitrOlt (1965), 7-8, p. 631-632. Climent a fost num it episcop al Râm nicului din 1753. Autorul amintete activitatea sa de egumen la Polovragi, prezentând i Pomelnicul mare al mnstirii. Antofie, Radu, pr., ,,Istoricul bisericii Gârla i din Buz u", în: GBis XXIV (1965), 9-10, p. 825-847. Autorul ordoneaz informaiile despre biserica Gârlai din Buzu, transmiând detalii legate de pomelnic, odoare, restaurarea realizat în 1929, dup ce timp de 50 de ani a fost închis. Se face des crierea bisericii. Din pisanie afl m c ,,au numit-o schit i au închinat-o la schitul de la Poiana Mrului în 1780". Sacerdoeanu, Aurelian, ,,Pomelnicul Mnstirii Bistria Oltean", în: MitrOlt XVIII (1966), 5-6, p. 477-509. În studiu este analizat pom elnicul ce are 92 de foi. Acesta a fost scris de mai multe mâini, în el aprând trei nume de scritori: ,,Dionisie eclesiarh Bisriei" la foaia 88 verso, ,,Pahomie monah" la foaia 22, datat în 1804 i ,,Pafnutie monah" la foile 33-34, datat în 1 827. Pomelnicul cuprinde, printe altele, dom nii pân la Costantin Brâncoveanu, arhiereii pân la Ilarion, ierom onahii pân la tefan i, bineîneles, ctitorii. Imaginea de început est e scena Adormirii Maicii Domnului. Se descrie pomelnicul, se prezint coninutul, redându-se coninutul foilor celor mai importante. Brtulescu, Victor, prof., ,,Date noi privitoare la pom elnic i la zugrvirea i poleirea temeliei de piatr a M nstirii Antim din Bucure ti", în: MitrOlt XVIII (1966), 9-10, p. 841-844. Este prezentat po melnicul monahului Pahom ie i este descris temelia de piatr a Mnstirii Antim. Blaa, D., pr., ,,Dou pomelnice ale schitului Cetuia din Râmnicul Vâlcei", în: MitrOlt XIX (1967), 3-4, p. 261-268. Schitul Cetuia, fost schit de c lugri, cu hram ul Sfinii Arhangheli, a fost metoc al Mitropoliei rii Româneti, menionat în documente în 1613. Primul Pomelnic studiat în acest arti col are 41 de file, descrise fiecare în parte i reprezint un manuscris al ierodiaconului Grigorie, com pletat în 1814 cu alte pomelnice scrise de Partenie Zograful. În acest pomelnic, ultim ul domn menionat este ,,Io Mihai", ultimul mitropolit Grigorie i ultimul episcop de Râm nic, ,,Filaret". Al doilea pom elnic prezentat aici este din 1826 i aparine lui ,, Ioan Zograful sin Nicolae Beleag". Iniial a avut cinci file i apoi i s-au mai adugat 27. Se face descrierea lui. Sacerdoeanu, A., ,,Pomelnicul Mnstirii Glavacioc", în: GBis XXVI (1967), 3-4, p. 366-372. Se reproduce textul pomelnicului Mnstirii Glavacioc dup o copie din 1800. Cocora, Gabriel, ,,Câteva tiri despre M nstirea Râteti", în: GBis XXVI (1967), 5-6, p. 597-608. 132

Atestat documentar la 6 mai 1634, ctitorie a familiei Brâncescu, Mnstirea Râteti a fost metoc al Schitului Poiana Mrului. Document ce cuprinde istoricul mnstirii, iar în anexe se d pomelnicul scris de ,,Artimie de Clemeni", ierodiacon de la Neam (30 septembrie 1857). Ivan, I., diac. prof., ,,Dou pomelnice triptice ctitoreti din secolul al XVIII-lea", în: MitrMold XLIII (1967), 7-8, p. 542-544. Însemnare. Dup o intro ducere general despre po melnice, autorul se oprete asupra cuprinsului pomelnicelor de la Mnstirile Vovidenia i Pocrov. Andreescu, tefan, ,,Observaii asupra pomelnicului Mnstirii Arge", în: GBis XXVI (1967), 7-8, p. 800-829. Prezentarea pomelnicului Mnstirii Arge este însoit de precizarea c acest pomelnic ni s-a p strat prin intermediul a trei c opii successive, cea mai veche fiind din secolul al XVII-lea, urmând apoi cea din 1785 i cea din 1809. Brtulescu, Victor, ,,Câteva date supli mentare asupra bisericii de lemn din comuna Putna", în: MitrMold XLIV (1968), 1-2, p. 92-93. Cele câteva date supli mentare aduse de ac est articol în leg tura cu biserica veche de le mn din Putna se refer la un pomelnic triptic început în vremea lui Gheorghe tefan, urmaul lui Vasile Lupu i la câteva înse mnri de pe trei icoane împrteti din catapeteasma de lemn, din 1760. Brtulescu, Victor, ,,Pomelnicul cel mare al Mnstirii Sucevia", în: MitrMold XLIV (1968), 3-4, p. 185-204. Dup descrierea exterioar a pomelnicului cel mare de la Mnstirea Sucevia, a inscripiei i dup datarea acestuia, autorul trece la prezentar ea coninutului su pe seciuni: capacul din stânga, placa central , capacul din dreapta, dar i textul, paralel în slavon i român, pe rând analizate. Turcu, Constantin, ,,Mnstirea Bistria", în: MitrMold XLIV (1968), 3-4, p. 212-219. Despre Mnstirea Bistria de Neam aflm informaii legate de pozi ionarea geografic, vechime, izvoarele istorice de atestare, po melnicul mnstirii i alte documente de danie, al cror coninut este redat în textul articolului. Blaa, D., pr., ,,Pomelnicul unui schit de m aici necunoscut, metoc al M nstirii Brdetul (Arge)", în: MitrOlt XXI (1969), 9-10, p. 736-741. Se red pomelnicul metocului de la Costeti, scris de Ilarion monahul pe 13 file. Ionescu, I., pr. prof., ,,Grija pentru monumentele istorice i de art religioas ale Î.P.S. Firmilian", în: MitrOlt XXII (1970), 5-6, p. 439-450. Se face prezentarea elemente lor neogotice introduse la M nstirea Bistria Oltean i a modificrilor de la M nstirile Tismana i Arnota. Articolul cuprinde o imagine cu o fil din pomelnicul Mnstirii Tismana. 133

Blaa, D., pr., ,,Schitul Teiuului din Gorj", în: MitrOlt XXIII (1971), 5-6, p. 389-395. Schitul Teiuului a fost o sihstrie a Tis manei, situat pe versantul al treilea (de rsrit) care coboar din Piscul Teiuului. Autorul descrie i red textul pomelnicului din 1814, care este un manuscris al cronicarului Dionisie Eclesiarhul. Vliculescu, Emilian, pr., ,,Biserica Mnstirii din oraul Vlenii de Munte", în: GBis XXX (1971), 9-10, p. 847-861. Consemnarea istoricului bisericii din oraul Vlenii de Munte, ctitorit în 1680 de Hagi Stoian Clucerul i de so ia sa i închinat, în 168 1, Mnstirii Cotroceni. Materialul informativ cuprinde ase anexe în care este prezentat i vechiul pomelnic de închinare. Sacerdoeanu, Aurelian, ,,Pomelnicul schitului Pietreni", în: MitrOlt XXIV (1972), 1-2, p. 105-113. Biserica Schitului Pietreni din jude ul Vâlcea a fost zidit în 170 1. Autorul red în întregime textul pomelnicului aflat în m anuscrisul nr. 124 5 (fost nr. 6368), achiziionat în 1950 de la L. Cardas. Ivan, I., diac. prof., ,,Schitul Nechit", în: MitrMold LI (1975), 1-2, p. 123-132. În textulul articolului este conturat istoricul Schitului Nechit, localizarea sa pe moia ,,Silitea de la Nechid" prilejuind i lmurirea toponimului. Autorul m ai prezint câteva însemnri de pe c rile de la Nechit, în leg tur cu schitul i pomelnicul ctitoresc. Pcurariu, Mircea, ,,Contribuii la istoria Mitropoliei Moldovei în secolul al XVI-lea", în: MitrMold LI (1975), 3-4, p. 221-257. Acest material istoric structureaz date biografice i informaii despre activitatea mitropoliilor Moldovei din secolul al XVI-lea: Teoctist al II-lea, Calistrat, Teofan I (care a înnoit pictura din pronaosul bisericii de la Vorone), Grigorie Roca, Gheorghe de la Bistria, Teofan al II-lea (cu cel e trei pstoriri ale sale), Nicanor, Mitrofan, Mardarie, Teodosie Barbovschi. Este prezentat pomelnicul fiecrui mitropolit, cu datele de înscunare i retragere. Pcurariu, Mircea, prof. pr., ,,Contribuii la istoria Episcopiilor Rom anului i Rduilor în secolul al XVI-lea", în: MitrMold LII (1976), 5-6, p. 322-337. Articolul de fa cuprinde o prezentare a episcopilor Romanului i Rduilor din secolul al XVI-lea i a pomelnicelor lor. Corfus, Ilie, prof., ,,Însemnri de pe manuscrise i cri de cult privind istoria Bisericii Ortodoxe Române", în: BORom XCIV (1976), 7-8, p. 798-817. Articolul prezint 152 de note marginale, culese de pe manuscrisele i crile vechi româneti din Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Ro mânia. Aceste note aduc am nunte, precizri i contribuii noi la istoria Bisericii din ara Româ134

neasc, Transilvania i Moldova începând din secolul al XVIII-lea i pân la jumtatea secolului al XIX-lea. Merica, Costin, ,,Vechiul pomelnic al M nstirii Pionul", în: MitrMold LIV (1978), 1-2, p. 144-161. Pomelnicul vechi al M nstirii Pionul de la Poalele Ceahl ului este un document important pentru istoria bisericeas c, atât datorit faptului c reprezint o surs pentru istoricul lcaului, cât i pentru c este al doilea triptic din întreaga ar ca vechime, pstrat în original di n 1639. La im portana sa mai contribuie faptul c este unul dintre d ocumentele care pstreaz primele încercri de înlocuire a li mbii slavone cu româna. Autorul ofer o descriere a pomelnicului, menionând i frumoasele nume clugreti care apar în el i expune transcrierea i traducerea lui pe coloane. Djamo-Diaconia, Lucia, ,,Un pomelnic necunoscut al Mnstirii Cozia", în: MitrOlt XXXI (1979), 10-12, p. 731-736. Se face prezentarea unui am plu pomelnic al Mnstirii Cozia, cu date importante despre istoria mnstirii, dar i a rii Româneti, cuprinzând i imagini selectate din pomelnic. Diaconescu, Ilie Gh., pr., ,,O carte veche de jertfelnic a mînstirii Glavacioc", în BORom C (1982), 1-2, p. 180-188. Cartea veche de jertfelnic abordat în acest studiu este de fapt un ,, proscomisarion", adic un pomelnic, scris la 13 iulie 1742 de ctre ieromonahul Serafim din îndemnul egumenului Iona de la Rumele. În acea vreme domnitor era Mihai Racovi iar mitropolit al Ungrovlahiei era ,,chir Neofit". Se face apoi descrierea manuscrisului cu m enionarea însemnrii egumenului Iona asupra st rii i meremetisirii ctitoriei. În Anexa se d textul integral al pomelnicului! Iorgulescu, Vasile, pr. drd., ,,Pomelnicul Schitului Teiu, Judeul Vâlcea", în: MitrOlt XXXVI (1984), 1-2, p. 89-99. Schitul Teiu a fost m etoc al Mnstirii Govora. Gsim aici informaii despre localizarea sa, despre întemeiere, cu o descriere amnunit a pomelnicului schitului. Ivan, I., diac., ,,Starei ai Mnstirii Bistria i ierarhi cu metania din aceast mnstire", în: MitrMold LX (1984), 10-12, p. 805-819. Însemnare în care sunt prezenta i stareii Mnstirii Bistria pe secole, începând cu veacul al XIV-lea, când mnstirea nu era înc întemeiat, ci exista doar o aezare sihstreasc. În ultima parte este redat po melnicul Mnstirii Bistria, care cuprinde 59 de nume i în care sunt prezentai ierarhii ridicai de la aceast mnstire. Cristocea, Spiridon, prof., ,,Pomelnicul Mnstirii Negru Vod din Câmpulung Muscel", în: GBis XXXXVI (1987), 3, p. 35-68. Articolul îi propune s fac o trecere în revist a tuturor pomelnicelor pe care le-a avut M nstirea Negru Vod din Câm pulung Muscel, incluzând cele cinci 135

pomelnice pierdute: cel al voievodul ui Nicolae Alexandru (1351/1352-1618/1628), cel al lui Matei Basarab (de la 1638 pân dup 1875), ambele pe lemn; pom elnicul copie aparinând lui Matei Basarab scris pe o foaie de hârtie; po melnicul lui Constantin Brâncoveanu (scris pe un caiet la 1710), cel de la 1831 scris pe un caiet la îndemnul egumenului Filaret i înc trei pomelnice redat e în articol: cel de la 1758/1716 scris pe un caiet p strat la Biblioteca Ac ademiei, cel semnalat de D. Simionescu în 1923 i cel semnalat de pr. Ioan Ruescu. În material sunt prezentate i imagini cu coperta i un fragment din pomelnicul Mnstirii Negru Vod. Ionescu, Gion D. i Popescu, Grigore, pr., ,,Complexul monahic Radu Vod din Bucureti, ctitoria Mihnetilor", în: GBis LI (1992), 1-3, p. 70-92. Informaiile vizeaz contextul istoric în care este construit co mplexul monahal Radu Vod i descrierea acestuia, dar i precizarea locului mnstirii în planul Bucuretiului, fiind însoite de prezentarea pomelnicului. Ivan, Ioan, ,,Un pomelnic triptic al fostei mnstiri de maici de la Topoli a ­ judeul Neam", în: TV IV (1994), 5-7, p. 200-203. O scurt descriere a pomelnicului Mnstirii Topolia, ce dateaz din 1748, ce a fost rescris la 1840. Ca particularitate, în acesta sunt descrise persoanele înscri se pe el. Sunt amintite schimonahiile ce au fost staree la Vratic. Aioanei, Timotei, arhim., ,,Mitropolitul Visaron Pui u i Schitul Vovidenia", în: TV XIV (2004), 7-12, p. 343-347. Schitul Vovidenia a fost pentru mitropolitul Visarion Puiu un loc de suflet. Aici a construit o cas arhiereasc în 1937. A suportat cheltuielile pentru acoperirea cu tabl a bisericii. În 1927 a lsat un pomelnic ctitoricesc al crui text este redat în articol.

136

VII. MANUSCRISELE: REALIZAREA I CIRCULAIA LOR

Enceanu, G., arhimandrit ,,,Plângerea Sfintei Mnstiri a Silva ului", în: BORom IV (1877-1878), 8, p. 496-507. Este redat un manuscris afla t în biblioteca Mnstirii Cldruani intitulat ,,Plângerea Sfintei M nstiri a Silva ului". Manuscrisul con ine o scriere în versuri consemnat în tradiia popular. Aceast creaie literar ,,Plângerea Sfintei Mnstiri a Silvaului" conine fapte istorice referitoare la câteva mnstiri din ara Româneasc i Transilvania (Vodia, Tismana) i la ,,unirea" unei fraciuni a Bisericii ortodoxe din Transilvania cu Rom a. Autorul, în tr-una din notele de subsol scrie ,,dac Mnstirea Silvaului a fost ref cut la 1520 de Domnia Zamfira, atunci ea a fost ctitorit în prim ele decenii ale secolului XIV". Aceast afirmaie are la baz un hrisov al domnului Vladislav I care arat c ,,Mnstirea Apele fundat de c tre Sfântul Nicodim mai pe urm de cea a Silvaului îi are începutul la 1342". Ghenadie al Râmnicului, ,,Trei manuscripte slavone", în: BORom X (1886-1887), 12, p. 968-975. Cu text în slavon. Gr. Voscresenski a publicat în 1882 la Sankt Petersburg o lucrare care se numete ,,Manuscripte slavice, pstrate în Bibliotecile str ine: a Berlinului, a Pragi, a Ljubljanei, a Zagrebului i ale Belgradului", în care descrie 71 de manuscrise slavone aflate în biblioteci din afara Rusiei. Sunt prezentate trei manusrise care prezint un deosebit interes pentru trecutul culturii noastre. Prim ul manuscris este un ,,Nomocanon" ce se afl la muzeul din Praga, este datat din secolul al XV-lea i cuprinde câteva date ref eritoare la luptele lui Mircea i Mihail cu turcii. Este f cut o scurt descriere a acestui manuscris. Al doilea manuscris este un ,, Tetraevanghel" aflat într-o bibli otec în Viena, acesta fiind datat la 1502 i a fost scris în Mnstirea Zograful din porunca lui tefan cel Mare. Se face o descriere acestui manuscris. Al treilea manuscris este un ,,Apostol" aflat în biblioteca din Viena, datat în 1610, scris de c tre Anastasie Crimca. Acest ,,Apostol" a fost dat de ctre Anastasie Crimca, Mnstirii Dragomirna în memoria prinilor si. O not aflat pe foile 11 i 15 ale manuscrisului arat c acesta a fost luat la anul 1653 di n Mnstirea Dragomirna, de c tre cazaci, dar a fost returnat la scurt ti mp. Ghenadie al R âmnicului prezint o scurt descriere a a cestui manuscris, din care aflm c, la pagina 74, se afl i portretul mitropolitului Anastasie Crimca. 137

Erbiceanu, Constantin, ,,Cea mai veche explicaie a Liturghiei i a tot ritualului din biserica ortodox în limba româneasc de Ieromonahul Ioanichie Cacavela", în: BORom XIII (1889-1890), 3, p. 152-156. Constantin Erbiceanu prezint în acest articol dou manuscrise care conin ,,Explicarea Sfintei Liturghii", carte care a fost imprimat în 1793 la Iai. Primul manuscris este datat în 1706 i este exact acea explicare a Sfintei Liturghii. Acest manuscris a fost scris de iero monahul Ioasaf, Superiorul m nstirii cu hramul Sfinilor Arhangheli. Manuscrisul cuprin de: rezumatul învturii bisericeti i o expunere a dogmelor bisericii ortodoxe. El a fost realizat dup cartea lui Nicolae Vulgaris intitulat ,,Explicarea Sfintei Liturghii", edi ia din 1681 de la Veneia. Al doilea manuscris a fost s cris de dasclul Nicolae Duma i dateaz din 1776. În acesta din urm pe lâng explicarea Sfintei Liturghii mai întâlnim i o not despre episcopul Gherasim al Buzului i câteva leacuri tradiionale pentru diferite afeciuni. C., E., ,,O not pus pe un Tetraevanghel slavon din Iai", în: BORom XIII (1889-1890), 12, p. 698. Mnstirea Golia din

Din aceast not aflm c ,,Tetraevanghelul" a fost furat de t tari i rscumprat de Ioan Golia, Marele Logof t i druit bisericii zidite de el pentru sufletul su, al so iei i rudelor sale i pentru cel ce de la început l-a scris i l-a lucrat, în 1575. Tetraevanghelul este ferecat în argint i aurit. C., E., ,,Un manuscris românesc care cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom în grece te i slavonete i un Catehism contra luteranilor", în: BORom XIV (1890-1891), 7, p. 521-537. Se arat c manuscrisul dateaz din 1720, fapt atestat de ectenia prezentat la începutul manuscrisului, în care este pomenit mitropolitul Daniil. În acest manuscris, alturi de Liturghia Sfântului Ioan Gur de Aur se afl i un ,,Catehism" în limba român. ,,Catehismul" e posibil s fie o copie a celui realizat de Varlaam, mitropolitul Moldovei. Fiind structurat sub forma întrebare-rspuns, catehismul analizat este redat pe scurt în articol. Erbiceanu, C., ,,Un manuscris românesc", în: BORom XVII (1893-1894), 10, p. 801-82. Manuscrisul a fost scris de c tre Andronic din Mnstirea Neam, are 200 de foi i cuprinde elemente de istorie bise riceasc, istoria imperiului rus de la 172 6 la 1826, i un memoriu amnunit asupra evenimentelor de la 1821, în care se amintete de luptele de la Târgu Neam i de la Mnstirea Secu. Este redat atât memoriul evenimentelor de la 1821 , cât i extrase care cuprind fapte privitoare la istoria bisericeasc a ro mânilor. Aceste extrase se ref er la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu, starea clerului din Mold ova din timpul lui Constantin Mavrocordat, coala de traductori de la M nstirea Neam ­ prilej cu care sunt am intii Dorotei, fost stare al mnstirii, Macarie care a tradus din grecete în li mba român ,,Cartea Sfântului Macarie", Ilarion i Gherontie care a tip rit în Bucureti ,,Tâlcuirea la Evanghelie a lui Teofilact". 138

Memoriul asupra Eteriei cuprinde: desfurarea evenimentelor la Constantinopol evenimente care au dus la s pânzurarea patriarhului în ziua de Pati, desfurarea evenimentelor în ara Româneasc i Moldova. În Moldova, aflm c, de frica turcilor, o mulime de oameni în frunte cu câiva boieri i cu episcopul Romanului, care a luat cu el averea episcopiei, s-au refugiat la Mnstirea Secu. Turcii au aflat de aceasta i au mers acolo. Între timp episcopul Romanului s-a refugiat în Bucovina. Au avut loc o serie de lupte între turci i eteriti la Mnstirea Secu i în împrejurimile acesteia. Au fost lupte i la Mnstirea Slatina, care au dus la incendierea mnstirii. C., E., ,,Un manuscris românesc. Cuprinzând servicii biseric eti la întâmplri de boli grele în special cium", în: BORom XVII (1893-1894), 11, p. 868-876. Dup opinia autor ului manuscrisul este din prim a domnie a lui Constantin Mavrocordat în ara Româneasc. Autorul face o cara cterizare a acestei scrieri i reproduce coninutul su. Sunt redate câteva rug ciuni compuse de Gheorghe Papadopol, rugciuni ce erau citite de preo i în fa a credincioilor imediat dup Sfânta Liturghie. Din nota de subsol aflm c Gheorghe Papadopol era de origine din Creta. C., E., ,,Un manuscris românesc din coala greac din Iai", în: BORom XVII (1893-1894), 11, p. 876-878. Manuscrisul cuprinde un rezum at compus de Goudela, filosoful colii domneti din Iai. El dateaz din 1817. Se prezint pe scurt coninutul acestui manuscris. Din articol mai aflm c acest Goudela s-a nscut la Tesaha în 1780, a f cut studii la Viena, Pesta i Paris i a trecut la cele venice în Iai. C., E., ,,Alt manuscris românesc", în: BORom XVII (1893-1894), 11, p. 878-880. Manuscrisul cuprinde prim a cartea ro mâneasc colar care a fost predat în colile de la Trei Ierarhi din Ia i. Ea se intituleaz ,,Elementele Gheometriei Theoretico-practiceti". Autorul face în articol o caracteri zare a acestei cri i prezint coninutul ei. C., E., ,,Un alt manuscris românesc", în: BORom XVII (1893-1894), 11, p. 881-902. Andrei, Arhiepicopul Cezareei Capadociei, a scris o tâlcuire la Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. În 1704 aceasta a fost tradus din lim ba slavon în lim ba român. Manuscrisul cuprinde acea st lucrare, prefaa fiind scris de un român, Tarasie Ieromonahul, în lim ba slavon. Ea a fost tradus din slavon în rom ân de ctre Damaschin fost episcop al Huilor, care a ajuns episcop al Buzului. Este redat aceast prefa, care conine i o poezie. Manuscrisul prezentat de autor a fost scris la 1794 i, probabil, în opinia sa, a fost scris direct dup cel original. Se fac aprecieri asupra formei i coninutului acestui manuscris,în care g sim i o ,,Omilie la Pogorârea Sfântului Duh" a Sfântului Ioan Gur de Aur, reprodus în articol. C., E., ,,Dou manuscripte ale Arhimandritului Macarie, predicatorul Evangheliei în Mitropolia din Bucureti", în: BORom XVIII (1894-1895), 4, p. 298-307. 139

În articol nu sunt prezentate dou , ci chiar trei manuscrise ale arhimandritului Macarie. Primul manuscris este o ,,Bucoavn" care a fost tip rit în 177 9, cu binecuvântarea lui Grigorie al Ungrovlahiei în zilele domnului Alexandru Ipsilant. Este redat coninutul acestui manuscris care este structurat sub form de întrebare i rspuns. Al doilea manuscris cuprinde ,,Viaa Sfântului Ioan Damaschin" i este o traducere dup scrierea lui Ioan, patriarhul Ierusalimului, care a fost afi erosit Mnstirii Cernica în zilele lui Nicolae Constantin Caragea, în pstorirea lui Grigorie II al Ungrovlahiei, în 1782. Este redat prefaa i este prezentat, pe scurt, con inutul acestui manuscris. Al treilea manuscris conine ,,Tâlcuirea Sfântului Ioan Gur de Aur" la psalmii 140, 141, 142, 129. Acest m anuscris este un manuscris incomplet, deoarece el cuprinde doar un fragment dintr-o lucrare mai vast. În finalul articolului se am intete puin despre Macarie ­ care era originar din Transilvania, a fost educat în Muntenia, a scris i a tradus multe cri, a fost tipograf al Mitropoliei din Bucureti i a trecut la cele venice la Mnstirea Cernica. C., E., ,,Câteva cuvinte asupra a dou manuscripte ce cuprind Istoria bisericeasc a lui Teodoret", în: BORom XVIII (1894-1895), 9, p. 695-714. Primul manuscris este al arhimandritului Macarie i este datat din 178 7. Manuscrisul cuprinde o traducere în limba român a ,,Istoriei bisericeti a lui Teodoret. Despre Macarie mai aflm c a tradus ,,Tipicul cel Mare" al Sfântului Sava, ,, Viaa Sfântului Ioan Damaschin" i a compus i un ,,Abecedar românesc". El a încet at din via la Mnstirea Cernica. Al doilea manuscris aparine mitropolitului Veniamin Costache, este datat din 1845, perioad în care Veniamin era retras la Mnstirea Slatina. Manuscrisul lui Veniamin cuprinde o traducere în limba român a ,,Istoriei bisericeti a lui Teodoret", traducere care a fost f cut dup Evghenie Vulgaris. În decursul mai multor numere ale re vistei ,,Biserica Ortodox Român" este redat aceast traducere a mitropolitului Veniamin. Dan, Dimitrie, ,,Dare de sam aupra celor mai vechi evanghelii manuscrise armene afltoare în Moldova i Bucovina", în: Candela XV (1896), 4-5, p. 114-122. Sunt prezentate patru Evanghelii armene. Prima descris este i cea mai veche, fiind scris în anul 71 4 al erei arm ene (anul 1265 al erei com une), în M nstirea Maghevor. A doua Evan ghelie manuscris, ce se afl la biserica armeneasc din Iai, este scris în anul 800 a erei arm ene (1351), în oraul Caffa din Crimea. A treia Evanghelie, pstrat la biblioteca Epitropiei armene din Botoani, nu este foarte bine conservat, lipsindu-i coperile i o mulime de foi. Ultima Evanghelie scris la Suceava se pstreaz la biserica parohial armean a Sfintei Cruci din Suceava. Aceasta este foarte bine pstrat, fiind învelit în catifea roie btut în argint. G., ,,Dare de seam, «Cronici inedite atingtoare de istoria românilor, adunate i publicate cu traduceri i adnotaii de Ion Bogdan», Bucureti, 1895", în: BORom XX (1896-1897), 2, p. 228-232. Recenzie. 140

Lucrarea lui I. Bogdan conine trei texte de cronici: ,,Letopiseul de la Bistria" (1359-1506), ,,Cronica sârbo-moldoveneasc de la Neam" (1325-1512) i ,,Cronica moldo-polon" de Nicolae Brzeschi (1359-1566). Autorul amintete apoi despre coninutul ,,Codicelui de la Tulcea" ­ ac est ,,Codice" conine cel mai vechi Letopise moldovenesc. Autorul scrie c începutul istoriografiei moldoveneti are loc în acelai timp cu înfiinarea Mnstirii Bistria din Moldova în vremea lui Alexandru cel Bun, deci scrierea istoriei rii Moldovei ia na tere în Biseric . În final este prezentat cuprinsul ,,Sbornicului" de la Neam care, pe lâng scrieri cu con inut religios, mai conine i notie despre mitropoliii Iosif, Teoctist i Gheorghe ai Moldovei. Antipa, Eugeniu, ,,Un catalog de manuscripte", în: 1902), 1, p. 102-105. BORom XXV (1901-

Este vorba despre un catalog care con ine 153 de manuscrise, 46 dintre ele fiind pstrate în Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim. Unele manuscrise conin note referitoare la istoria noastr . Printre ace stea se afl i o Evanghelie din secolul al XVII-lea, scris în slavon, în Moldova, din porunca domnului Istrate Dabija pentru Mnstirea Cain. O alt not de pe aceeai ,,Evanghelie"spune c ea a fost scris de ieromonahul Tarasie în M nstirea Rompuschin în 1665. Mai este i un m anuscris care conine o alt Evanghelie, care a fost scris de diaconul Mihail la 1680 i trimis de la Mnstirea cu hramul Sfântul Nicolae Pombrata (Probota?) la Ierusalim. Tot în aceast Evanghelie mai gsim i o not referitoare la mnstirile Bostria (Bistria ?), Toxoloiu (?), Casino (Ca in?). Un alt m anuscris conine o Evanghelie slavon din secolul al XIII-lea. Dintr-o not de pe aceast Evanghelie reiese c a fost s cris în Principatele Dunrene din porunca u nui principe, de ctre un preot Nicolae, ,, în Mnstirea Prea Curatei St pânei Noastre". În fine, un alt manuscris conine o not din care reiese c a fost scris de ctre ieromonahul Antim (Antim Ivireanu). C., E., ,,Un manuscris original al episcopului de Arge, Grigorie", în: BORom XXVI (1902-1903), 2-3, p. 179-187. Acest manuscris a fost scris de ctre arhimandrirul Grigorie Râm niceanu. El cuprinde scrierea ,,Cmara dreptei credine". Din prefaa ce este reprodus în articol aflm c la 1793 mitropolit al Ungrovlahiei era F ilaret, care avea vârsta de 51 de ani i c Grigorie a tradus cart ea lui Teofil al Campaniei (,,Cmara dreptei credine") la îndemnul arhiereului Iosif, cel care va ajunge episcop al Argeului. Manuscrisul are 110 capitole în care sunt tratate taina Sfintei Treim i, Facerea, Cele 10 porunci, Cele 7 Taine ale Bisericii, obiceiuri i superstiii pgâne, probleme de moral etc. Scrierea este sub forma unui dialog între un stare i un ucenic. Tot în articol este reprodus i capitolul din aceast scriere intitulat ,,Despre politicienii fali". Despre arhi mandritul Grigorie Râmniceanu aflm c a devenit episcop al Argeului dup Ilarion (cel care s-a retra s la Braov dup Eterie i care a revenit în scaunul Episcopiei Argeului în 1828) pân în 1828 când a trecut la cele venice. Iorga, N., ,,Manuscriptele Mnstirii Cernica", în: BORom XXVI (1902-1903), 2-3, p. 207-234. 141

Se precizeaz c mnstirea a fost ridicat la începutul secolului al XVII-lea de vornicul Cernica tirbei i c biserica cu hram ul Sfântul Gheorghe din ostrovul mic al mnstirii a fost ridicat în secolul al XIX-lea. În a doua jum tate a secolului al XVIII-lea începe marea reform a monahismului în rile Române prin Vasile de la Poiana Mrului i Paisie Velicikovski, ucenicii acestuia din urm rspândindu-se peste tot în cele dou Principate ­ Gherontie i Dorotei au mers la Bucureti pentru a studia greaca, Chiriac din Râ mnic a ajuns egumen al M nstirii Cluiu, Gheorghe a ajuns stare al Mnstirii Cernica. Pân la venirea lui Gheorghe ca st are al Cernici, aici mai sttuse un singur crturar i anume Mac arie. Urmaul lui Gheorghe la streia mnstirii, Calinic, a mrit biblioteca mnstirii i a fcut multe alte lucruri care au crescut faima sfântului lca. Dup ce relate az acestea N. Iorga prezint 250 de m anuscrise pe care le-a gsit în biblioteca M nstirii Cernica. Prezentarea manuscriselor conine titlul l or, notie referitoare la istoria biseric easc i politic a românilor ­ dac sunt coninute de manuscrise se face i o scurt descriere a manuscriselor. Am menionat aici, pstrând numerotarea lui N. Iorga, doar manuscrisele prezentate în articol care conin urmtoarele date: note, nume de monahi, nume de mnstiri etc. Acestea sunt: 6. ,,Cartea pentru ascultare " ­ copiat la 21 mai 1813 de Chiriac ieromonah, duhovnic i nacialnic sfântului Schit Cioclovina; 10. ,,Tripeasniele: facerea lui Iosif ­ dintr-ale smeritului Chiriac Romniceanu"; 12. ,,Înainte cuvântare, fiind alctuit asupra crii Sfântului Nilu de la Sorsca, de shimonahul stareul Vasile cel din ara munteneasc de la schitul Poiana Mrului"; 15. ,,A cuviosului p rintelui nostru P. Damaschinu cuvinte scurte 24 d up Alfavita" ­ are o not în care se amintete de mitropolitul Filaret al II-lea; 17. ,,Slujba Sfântului Dimitrie Basarabov" - not în care sunt pomenii Chiriac Râmniceanu, care a fost egumen i la M nstirea Cluiu i egumenul Daniil al Argeului .a; 20. ,,Cei 12 psalmi doesebi" not referitoare la Paisie stareul Mnstirii Neam; 26. ,,Ale lui Filotei monahulu, egumenulu lcaului rugului"; 29. ,,Învturile Printelui nostru Teodor Studitul" - not în care se arat c a fost scris de ieromonahul Silvestru de la Mnstirea Sinaia; 37. ,,Povestire pentru m inunile ce s-au f cut în sfânta M nstire Cernica în vremea cuvioiei sale printelui Calinic, stareul acestei mnstiri" - not în care sunt relatate câteva minuni; 39. ,,Adunare de înv turi ale multor filosofi" - scris cu osteneal a lui Nicodim Greceanu i dedicat lui Timotei ieromonahul, nstavnicul Cernici- acest Nicodim a tiprit la Sibiu ,,Învturi de multe tiine folositoare" în 1811; 45. ,,Cuvânt pentru a doua venire a lui Iisus Hristos" - semnat de ,,Teofil i Veofiil ambii monahi"; 50. ,,Nil de la Azorsca" - scris la 1808 de ierom onahul Chiril schim nic din Mnstirea Tismana; 142

51. ,,Pogrebania lui Hristos scris în 1829 i aezat dup cele grec eti cu msuri" de arhi mandritul Gherasim - not în care sunt men ionai: mitropolitul Filaret, arhimandritul Grigorie Râmniceanu, Chiriac Râmniceanu, metocul Plviceni al Creulescului; 55. ,,Viaa cuviosului Ieromonah Gheorghe, stareul Cernici"; 66. ,,Istoria Lavrei Sfântului Atanasie", tradus din grece te de Chiriac de la Mnstirea Sfântul Daniil din Bucureti; 85. ,,Efrem Sirul" - carte scri s de iero monahul Terapont de la Sih stria Secului, în vremea aceea la Secu era Paisie Velicikovski cu ucenicii si; 87. ,,Bisericeasca istorie: a II-a carte" - cartea lui Meleti e al Artei tradus de Naum Râmniceanu; 88. ,,Tâlcuirea Psaltirii" carte ce a fost druit Mnstirii Bistria de monahul Misail; 93. ,,Rânduiala cum se cade a primii ovreii care sunt de toat vârsta..." - not în care se amintete despre uciderea lui Constantin Hangerli (1799) i de mitropolitul Dionisie; 94. ,,Cheia înelesului" - tradus din rus de Varlaam mitropolitul Ungrovlahiei; 96. ,,Bisericeasca istorie a lui Meletie Mitropolitul Atenelor" - tradus de Naum Râmniceanu; 97. ,,Scrisoarea stareului Atanasie ctre stareul Paisie" - copiat de monahul Rafail de la M nstirea Hurezi, tot aici afl m c Paisie a st at la M nstirea Dragomirna de la 1763 pân la 1775; 99. ,,Din bisericeasca istorie" - cuprinde i un ,,Cuvânt de întâmpinare la Preasfinitul Veniamin episcopul Hu ilor care a fost tri mis s fie prezent la îngroparea stareului Paisie" - Veniamin a ajuns episcop al Huilor în 1792, iar Paisie a trecut la cele venice în 1794, tot aici este cuprins i o not referitoare la Isaac un ucenic al lui Paisie care a alctuit un frumos ,,Cuvânt de îngropciune" rostit la înmormântarea stareului Paisie i care a corectat ,,Chiriacodromiul" din 1811 i l-a tradus pe Sfântul Efrem Sirul; 100. ,,Vasile cel Nou. Dintr-ale smeritului i nevrednicului c lugr Chiriac Râmniceanu"; 103. ,,Despre taine" - not în care este amintit Ioanichie de la M nstirea Dolgopoloscoi de la Câmpulung; 106. ,,Plângerile zilelor sptmânii" - scris în Episcopia Râm nicului de ierodiaconul Grigorie în 1780; 107. ,,Piatra smintelii a lui Ilie Miniat" - tlmcit în 1792 de Teofil monahul. 110. ,,Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Apostol i fratele Domnului Iacov" - tradus din grece te în române te de iero monahul Partenie, eclesiarhul Episcopiei Râmnicului, în 1756; 114. ,,Isaac Sirul" - not care arat c un schimonah pe nume Isaac a trecut la cele venice în 1817 în data de 25 ianuarie; 125. ,,Viaa Sfântului Nicolae i ale altora" - scris de Macarie în 1782, acest Macarie a mai scris: o gramatic româneasc, un dicionar slavo-român, o ,,Bucoavn", l-a tradus pe Teodoret i a alctuit ,,Viaa Sfântului Ioan Damaschin"; 126. ,,Întrebri i rspunsuri de ale filosofilor" - note din care aflm: c în data de 25 martie 1780 Filaret a primit pstoria eparhiei Râmnicului, c în 18 septem brie 143

1787, mitropolitul Grigorie a trecut la cele ve nice, c la 26 septembrie 1787 Cosma al Buzului a ajuns m itropolit, c trupul lui Constantin Hangerli a fost în gropat la Mnstirea Sfântul Spiridon cel Nou, c la 1802 a avut l oc un puternic cutremur de pmânt care a afe ctat toate bisericile din Bucureti, c la 1804 a avut l oc un m are incendiu în Bucureti, incendiu care a afectat Mnstirea Sfântul Gheorghe, c la 26 ianuarie 1813 a fost hirotonit ca arhiereu i episcop al Râm nicului, Galaction, vrul sau nepotul mitropolitului Nectarie; 129. ,,Pateric dup Daponte"; 130. ,,Pateric legat de Chiriac Râmniceanu"; 137. ,,Teotocarion" scris de Paho mie ierodiaconul de la Sfântul Mihail di n Bucureti în 1784; 137 bis. ,,Varasnufie i Ioan". Copie dup traducerea de sub Alexandru Moruzi scris în Cernica; 139. ,,Diata stareului Gheorghe dat Cernici la 13 martie 1785"; 142. ,,Istoria bisericeasc a lui Meletie", tradus de Naum Râmniceanu; 151. ,,Cuvinte la s rbtori de Nichifor Teotochis", traduse din porunca mitropolitului Filaret; 153. ,,Minuni ale sfinilor" - are ad ugat lista cu numele crilor ce se aflau în Mnstirea Cernica în 1848; 154. ,,Volumul I din Istoria bisericeasc a lui Meletie al Artei ", tradus de Naum Râmniceanu; 156. ,,Înelegtoarea scar a lui Iacov", tradus i druit Cernici în 1782 - ea cuprinde i stihuri politice scrise de Macarie gramticul i traductorul; 162 ,,Tâlcul Teodoritului întru Cântarea Cântrilor", carte care a aparinut lui Macarie dasclul cel mare; 168. ,,Vieile Sfinilor traduse de Macarie: Decembrie i urmtoarele scris în 1777"; 179. ,,Paradeisos"- scris în vremea lui Alexandru Ipsilanti i a m itropolitului Grigorie cu ajutorul protosinghelului Filaret de dasclul Macarie; 197. ,,Vieile Sfinilor", traduse i scrise de Macarie, 8 martie 1780- manuscris ce a fost proprietatea lui Gherontie monahul (clugr la Neam care a învat la coala domneasc din Bucureti); 202. ,,Sfaturi duhovniceti", scrise de monahul Doroftei în secolul al XVIII-lea (un paisian din Neam care l-a întovrit pe Gherontie la coala din Bucureti); 208. ,,Istoria bisericeasc a lui Meletie al Artei" - tradus de Naum Râmniceanu; 209. ,,Vieile Sfinilor pe Aprilie traduse de Macarie 1775"; 210. ,,Dioptra tradus de un Stoico dascl, îns veche i fr de înelegere, apoi diortosit dup gramatica româneasc în 1789 de ierodiaconul Gherasim" - N. Iorga spune c acesta pare a fi acelai cu tipograful din Neam; 216. ,,Cuvinte bisericeti", traducere din grecete la Mnstirile Slatina i Neam; 227. ,,Psaltichie greac" - not în care este menionat Mnstirea Pltreti; 235. ,,Antonie cel Mare. 8 c ri lucrtoare din Filocalia ce s-au prescris de Sfinia Sa Iachint stare u din Cernica în vremea b trânului Arhimandrit Gheorghe" not din care afl m mai m ulte nume de monahi, c Mnstirea Mihai Vod este 144

închinat la M nstirea Simopetra, date referitoare la M nstirea Cernica, date referitoare la Mnstirea Tismana .a . C., E., ,,Not dintr-un manuscris al Arhimandritului Chiriac Râm niceanu", în: BORom XXVII (1903-1904), 2, p. 210-214. Manuscrisul are titlul ,,Lexicon de numele sfinilor ce se afl în fiecare lun..." i la sfâritul su se afl o not pe care Constantin Erbiceanu ne-o red în articol. Din aceasta aflm c mitropolitul Grigorie Dasclul a fost clugrit la Mnstirea Neam, el fiind un ucenic al mitropolitului Veniamin Costachi. Se face o scurt comparaie între destinele celor doi ierarhi, Veniamin Costachi i Grigorie Dasclul, ambii au fost ,,mari iubitori de patrie", ambii au fost exilai i ambii au revenit apoi în scaunele lor. Tot în not sunt pomenii: Chiriac despre care aflm c era din Râmnic, a fost egumen la Mnstirea Cluiu, a fost profesor de gramatici; Grigorie Râmniceanu, despre care aflm c a fost un crturar de la sfâr itul secolului al XVIII-lea, a tradus cartea ,,Cmara dreptei credine" din îndemnul primului episcop al Argeului, Ilarion Ghio rghiadis, a fost egumen la Mnstirea Dealu i a fost episcop al Argeului dup Ilarion. Tot în articol este reprodus o alt not, dintr-un alt manuscris, care amintete despre armonia i elegana limbii române, scris de c tre un c lugr, Isaac, din judeul Buzu pe la 1 780. Se presupune c Isaac era din Eparhia Buz ului i c era un foarte bun cunosctor al limbilor latin, greac i slavon. Lapedatu, Alex., ,,Manuscrisele gsite la Mnstirea Dlhui de domnii Nicolae Iorga i P. Gârboviceanu", în: BORom XXVIII (1904-1905), 5, p. 539-545. Sunt prezentate 22 de m anuscrise. Prezentarea conine titlul manuscriselor, datarea, autorul, amnunte despre coninut etc. 1.,,Psaltire tlmcit" - cartea a fost scris în 1755 de Constantin. Dintr-o not aflm c ea a fost cumprat de ieromonahul Silvestru i donat la Schitul Dlhui. 2. Manuscris care conine: a) ,,Vederea lui Chir Daniil" b) ,,Viaa i mucenicia ce i s-a întâmplat lui Atanasie tatl lui Daniil în cetatea Telvinul". Dintr-o not aflm c a fost tlmcit din limba greac în limba român de dasclul Ilarion în 1763. 3. ,,A cuviosului printelui nostru Petru Damschin cartea I i a II-a". Cartea I a fost transcris în 1772 i a fost d ruit în 1815 ieroschimonahului Samuil de la Schitul Sihastru. 4. ,,Învturile lui Efrem Sirul" - manuscris ce a fost s cris în Schitul Vrancea, de Ioan Tip (ajuns ap oi ieromonahul Ilarion), în zilele lui Constantin Moruzi, cu cheltuiala stareului Schitului Vrancea, Neofit. 5. Manuscris ce cuprinde: a) ,,Din via a preacuviosului p rintelui nostru Filimon Pustnicul, cuvânt pentru fr de grija minii". b) ,,A preacuviosului p rintelui nostru Isaac Sirul pentru celor noi încep tori i aezarea i cele ce nu se c ade acelora". Acest manuscris este al Schitului Vrancea. 6. Manuscris ce con ine: a) ,, Mrturie pentru Sfântul Calist a lui Meletie al Atenelor" b) ,,Cuvânt la Schi mbarea la Fa " c) ,,Viaa cuviosului p rintelui nostru Paisie cel Mare". 145

7. ,,Grunte de mutar" - a fost scris de Nicolae în Ostrovul Cernic i în 1792. Este prezentat coninutul acestui manuscris. 8. ,,Întrebri bogosloveti i cu rspunsuri" - anul 1741. 9. ,,Carte de rugciuni" - a fost scris la 1793, în Schitul Gvanului, în vremea lui Alexandru Moruzi, în timpul pstoririi episcopului Buzului, Dositei i în timpul stareului Dionisie, de ctre ieromonahul Visarion. 10. ,,Crticic" - din 1756. 11. Manuscrisul con ine: a) ,,Împria lui Oct avie Chesar" b) ,,Învturi cretineti" i este din secolul al XVIII-lea. 12. ,,Pravila Sfinilor Apostoli" - secolul al XVIII-lea. 13. ,,Miscelaneu" - cuprinde viaa Sfântului Vasile cel Nou. 14. ,,Pateric" - secolul al XVIII-lea. 15.,,Irmologhion" - m anuscrisul conine o not din care afl m c aparinea ieromonahului Anania, din Mnstirea Râca. 16. ,,Psaltichie" - secolul al XIX-lea. 17. ,,Psaltichie" - secolul al XIX-lea. 18. ,,Psaltichie" - secolul al XIX-lea. 19. ,,Isaac Sirul" - secolul al XIX-lea. 20. ,,Apologia Apostolului Pavel" - secolul al XIX-lea. 21. Manuscris ce conine: a) ,,Slujba Sfintei Filofteia" - moatele Sfintei se afl la Arge. Slujba a fost f cut de Isaac Schimonahul i dasclul Mnstirii Neam. b) ,,Rânduiala la chipul cel mare al îngerilor". 22. ,,Urmare de rug ciune pentru izb virea celui ce p timete de bântuiala i asupreala duhurilor necurate" - cartea a fost scris în 1853, de monahul Porfirie, cu cheltuiala stareului Schitului Dlhui, arhimandritul P. Vinedict (Benedict). Lapedatu, Alex., ,,Manuscrisele de la Bis ericani i Râca", în: BORom XXVIII (1904-1905), 10, p. 1142-1152. La începutul studi ului se amintete despre manuscrise care au r mas din timpuri vechi, secolel e XVI-XVIII. Est e prezentat un manuscris. Acesta se intituleaz ,,Tâlcuirea Evangheliilor de Teofilact al Bulgariei". El a fost scris în 1761 de Popa Floru, dasclul slavonesc de la biserica Sf ântul Gheorghe din Bucureti. Alexandru Lapedatu prezint coninut acestui manuscris i red atât foaia de început - foaie care e ste preluat dintr-un manuscris asem ntor din 17 64, cât i prefaa acestui manuscris. Prefaa este dedicat episcopului de Râmnic, Grigorie. Dintr-o not de subsol aflm c Grigorie a fost episcop al Râmnicului între anii 17 49-1764, el fiind înlocuit de Partenie i c acelai Grigorie a trecut la cele ve nice în 1777. Grigorie a fost urmat în scaunul Episcopiei de Râm nic de Chesari e care a pstorit între 1771-1773 ca locotenent, iar din 1 773 pân în 1780 ca episcop titular. Din prefa a redat aflm c Popa Floru a folosit ca izvor pentru scrierea sa traducerea episcopului de Râmnic, Damaschin. Dintr-o alt not de subsol afl m c Damaschin a fost episcop al Buzului între anii 1705-1708 i apoi al Râmnicului între anii 1708-1725. 146

Lapedatu, Alex., ,,Manuscrisele de la Bisericani i Râca", în: BORom XXIX (1905-1906), 6, p. 685-701. Cu text în slavon. A se vedea arti colul de mai sus în BORom XXVIII, 1904-1905, nr. 10, p. 1142-1152. Sunt prezentate alte manuscrise. 2. ,,Tetraevanghel slav" - manuscris slavon din secolul al XVI-lea - este din timpul lui Vintil Vod (1532-1535). 3. ,,Carte de suflet folositoare" - 1775. 4. ,,Psaltirea lui Macarie" - a fost scris de Macarie autorul ,,Cronicii moldoveneti" care îi poart numele (1504-1541), acesta a fost episcop al Romanului între anii (1530-1557). Autorul reproduce însemnarea din 1716 de pe aceast ,,Psaltire", care a fost scris de ieromonahul Ghedeon. Tot aici întâlnim o însemnare din care aflm c Ene Calistru a fost egumen al Mnstirii Râca între anii 1750-1778. Dintr-o not de subsol aflm c Teoctist a fost egumen la Neam de la 1483, pân la sfâritul secolului când a ajuns episcop al Romanului, iar în 1509 a ajuns mitropolit al Moldovei. A trecut la cele ve nice în 1528 i a fost înmormântat la Neam. Se precizeaz c ctitori ai Mnstirii Râca sunt considerai Petru Rare i Macarie, mnstirea, în înfiarea ei de la 1905, fiind ctitorit de vornicul Costea în 1611. 5. ,,Tetraevanghel slav" - secolul al XVI-lea. 6. Manuscrisele arhimandritului Vartolom ei Mazereanu - list a lucr rilor cunoscute pân la 1905, ale acestui c rturar putnean. ,,Letopiseul rii Moldovei"; ,,Istoria Mnstirii Putna" (1761); ,, Slujba prea cuviosului p rintelui nostru Onufrie" - la acea st lucrare este reprodus titlul; ,, Condica Mnstirii Putna" (1764); ,,Ithica Ierapolitic" (1764); ,,Leastveaa Sfântului Ioan Sc rarul"(1766) - la aceast lucrare este reprodus titlul, di n care aflm c a fost scris în zilele mitropolitului Gavriil i ale episcopului de Rdui Dositei; ,,Letopiseul tlmcit de pe rusie pe moldovenie" (1766); ,,Învturile prea cuviosului printelui nostru Avva Dorotei" (176 6) - la aceast lucrare este reprodus titlul din care afl m c la Bis ericani era arhimandritul Misail i proegumenul Sava; ,,Pavecernic", ,,Mnstirea Putna" (1767); Manuscris care conine: ,,Panachidnicul, Canonul la Pavicerni , Paraclisul Sfin ilor Apostoli Petru i Pavel" - lucrare la care este reprodus titlul din care afl m c egumen la Solca era Venedict; ,,Orânduiala chipului celui m are îngeresc"; ,, Letopiseul care s-au tlmcit de pe slavonie pe m oldovenie" (1768) - lucrare la care este reprodus titlul din care afl m c egumen la Putna era Paho mie; ,,Trebnicul mitropolitului Petru Movil" (1776) - lucrare la care este reprodus titlul; ,, Liturghia arhiereasc" (1770); ,,Condica Mnstirii Solca" (1771); ,, Letopiseul rii Moldovei" (177 3); ,,Codex Miscellanus" (1774); ,, Condica Mnstirii Vorone" (1775); ,, Catihis pentru învtura copiilor celor m ici" (1775); ,, Panachidnic sau slujba parastasului la Sf. Mnstire Putna" (1778-177 9); ,,Condica Mnstirii Humor" (1779); ,, Cuvinte din prologul moschicesc"; ,,Învtura dulce sau livada înflorit". Lapedatu, Alex., ,,Manuscrisele de la Bisericani i Râca", în: BORom XXIX (1905-1906), 7, p. 770-787. A se vedea articolul de mai sus în B.O.R. XXIX (1905-1906), 6, p. 685-701. În continuare sunt prezentate alte manuscrise de la Bisericani i Râca. 147

7. ,,Cazanii" - secolul al XVII-lea - con ine o însemnare care este reprodus în articol i din care afl m c aceast carte a fost dat la 1772 egum enului Mnstirii Neam, Varlaam. Tot aici este reprodus i o însemnare de pe alt ,,Cazanie" din care aflm c a fost sc ris de Radu Grmticul la porunca episcopului Misail al Buzului i care prezint amnunte despre întâlnirea de la Focani dintre domnitorii Constantin Mavrocordat i Grigorie II Ghica, din luna aprilie a anului 1733. 8. ,,Letopiseul rii Moldovei" - secolul al XIX-lea. Con ine o însemnare, reprodus în articol, din care afl m c a fost scris cu osârdia i cu cheltuiala lui Isaia Rcanu, la 1832, de Mitrofan Monahul. 9. ,,Pomelnicul Mnstirii Râca" - începutul secolului al XIX-lea. Sunt reproduse titlul acestui pom elnic i o parte din pom elnicul ctitorilor. Pomelnicul a fost fcut în timpul egumeniei arhimandritului Sofronie. 10. ,,Paterice" - a) de la sf âritul secolului al XVII-lea, scri s la Mnstirea Agapia, la 1789, de monahul Galaction de la Mnstirea Hangul. b) din secolul al XIX-lea, scris de monahul Mitrofan, ieromonahul de la Bisericani în zilele egumenului Veniamin, în 1803. c) de la începutul secolului al XIX-l ea, scris cu cheltuiala lui Antonie arhimandritul i egumenul Mnstirii Râca în 1809. 10. ,,Psaltirea tâlcuit", tiprit în Rusia în secolul al XVIII-lea. 11. ,,Din cele ale lui Calist Catafaghiotul, 1779. 12. ,,A smeritului Nichita Stihat", la începutul secolului al XIX-lea. 13. ,,Cuvintele lui Efrem Sirul" ­ a) din secolul al XVIII-lea; b) din secolul al XIX-lea în vremea egumeniei la Râca a lui Antonie; c) din secolul al XIX-lea ­ este reprodus însemnarea lui Mitrofan cel care a scris aceast carte. 14. ,,Cuvânt a lui Efrem Sirul", scris la Mnstirea Secu în 1762 de Rafail monahul dup un izvod tlmcit din grecete de Mihalcea Logoftul. Autorul crede c este vorba despre Mihalcea Litterati. tiri despre viaa acestuia gsim într-o carte dat de egumenul de la Schitul Ti tireciu, Ursache, Schitului earca din Vâlcea, la 1 septembrie 1726. Schitul earca a fost fcut de ieromonahul grec Dionisie, în timpul lui Duca Vod, dar s-a ruinat. Logoftul Litterati a venit de la Con stantinopol i a înnoit acest schit. Mihalcea Litterati a mai scris i ,,Comoara lui Damaschin", în 1747, în vremea mitropolitului Neof it Criteanu, ,,Ch ita florilor", în 1729, carte care a fost dedicat lui Inochentie i a crei prefa este reprodus în articol. 15. ,,Isaac Sirul", scris în tim pul exarhului Gavriil, în vrem ea egumeniei la Bisericani a lui Dositei, de ieromonahul Mitrofan la 1811. 16. ,,Cuviosului Printelui nostru Petru Dam aschin cuvinte scurte 24", secolul al XIX-lea. 17. ,,Prohodul Adormirii Maicii Domnului" secolul al XIX-lea. 18. ,,Epitafii sau Prohoade" ­ reprodus titlul, din care aflm c la 1814 egumen la Mnstirea Râca era arhimandritul Sofronie. Lapedatu, Alex., ,,Manuscrisele de la Râca i Bisericani", în: BORom XXIX (1905-1906), 8, p. 908-918. A se vedea articolul de mai sus în BORom An XXIX, 1905-1906, nr. 7, p. 770-787. În continuare sunt prezentate alte manuscrise de la Mnstirile Râca i Bisericani. 148

18. ,,Semnele venirii lui Antihrist i ale sfâr itului veacului", 1703, are o însemnare care este reprodus în articol. 19. ,,Tipicon", începutul secolului al XIX-lea, scris de arhimandritul Sofronie din Mnstirea Cozia. 20. ,,Cântarea cântrilor a fericitului Teodoret episcopul Ch yrului tâlcuire", cartea a fost scris de ieroschimonahul Ioan în timpul egumenului Sofronie. 21. ,,Cuvinte bisericeti", însemnare ,,Dometian ot schitu Hâncu". 22. ,,Irmologhion" ­ a) sfâritul secolului al XVII-lea; b) sfâr itul secolului al XVIII-lea; c) începutul secolului al XIX-lea ­ con ine o însem nare a lui Sofronie, arhimandritul de la Râca. 23. ,,Miscelaneu", începutul secolului XIX. Este reprodus cuprinsul su. Cartea a aparinut Mnstirii Râca. 24. ,,Învtur pentru cei ce vor s primeasc clugria" a) sfâritul secolului al XVIII-lea; b) începutul secolului al XIX-lea. 25. ,,Ale cuviosului p rintelui nostru Isaia Pustnicul porunci celor ce s-au lepdat de lume. Cuvinte" ­ secolul al XVIII-lea, a fost scris de ieromonahul Ioanichie, în zilele lui Alexandru Calim ah, în vremea pstoririi mitropolitului Iacov, în vremea egumeniei la Râca a lui Chiril, în 1795. 26. ,,A celui întru sfini printelui nostru Nil. Cuvânt pustnicesc" ­ începutul secolului XIX. 27. ,,Canoanele Nsctoarei de Dumnezeu" ­ a) sfâritul secolului al XVII-lea, conine mai multe însemnri din care menionm: la 1840 în vrem ea arhimandritului Isaia au fost la Mnstirea Râca trei consuli, unul francez, unul rus i unul neam; la 1842 arhimandritul Isaia a trecut la cele venice în satul Hrmneti; la 1842 egumen la Râca era Teodor; b) sfâritul secolului al XVIII-lea. 28. ,,Scara raiului" sfâritul secolului al XVIII-lea. 29. ,,Patericul Pecersci", sfâritul secolului al XVIII-lea. 30. ,,Carte de slujbe bisericeti", secolul al XIX-lea. 31. ,,Psaltichii", sfâritul secolului al XVIII-lea. În finalul articolului sunt repr oduse dou note, una luat dintr-un ,, Ceaslov" din 1692, în care se arat c Vod a luat egu menul Mnstirii Câmpulung i l-a pus la Mnstirea Hurezi i a doua pus pe ,,Îndreptarea legii" din 1652, în care se amintete de rzboiul ruso-turc de la sfâritul secolului al XVIII-lea. Erbiceanu, C., ,,Încercri poetice din 1793 de ierodiaconul Gherasim din Mitropolia Ungrovlahiei", în: BORom XXXI (1907-1908), 6, p. 663-673. Încercrile poetice am intite în titlu s-au p strat într-un m anuscris intitulat ,,Dioptra", ce are un profund caracter moral. Constantin Erbiceanu reproduce în articol titlul manuscrisului în care este amintit faptul c acesta a fost gsit în biserica Sfinilor 40 de m ucenici din Bucure ti ce er a metocul Episcopiei Râmni cului dup care sunt notate o serie de stihuri i o însem nare a autorului. Se m enioneaz c la capitolul 35 din aceast scriere este notat ,,Dioptra". În articol este amintit i faptul c traducerile din scrierile Sfinilor Prini s-au aflat în biblioteca M nstirii Neam, dar din pcate acestea s-au pierdut în urm a unui incendiu care a avut loc în vrem ea 149

egumeniei lui Dionisie, cel care mai târziu va ajunge episcop al Buz ului, în acelai timp vieuind în mnstire i celebrul Sofronie Vârnav. Mateescu, C. N., ,,Din literatura mnstireasc", în: Cuvântul Adevrului VII (1908), 16, p. 190-192. Se reproduce textul unei poezii aparinând literaturii religioase, autorul acesteia fiind un monah, necunoscându-se nici locul, nici timpul scrierii, dar presupunându-se c ar aparine veacului al XVIII-lea. Erbiceanu, C., ,,Câteva cuvinte asupra Caz aniei urmtoare a Sfântului Efrem Sirul de mare importan", în: BORom XXXII (1908-1909), 4, p. 395-408. În studiu se analizeaz un manuscris cu titlul ,,Tâlcuirea Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, de Andrei Arhiep iscopul Cezareei Capadociei, dup elinie pravoslavnic dialect nou i bine alctuit de printele Lavrentie Zizania, tip rit în vremea lui Constantin Brâncoveanu î n timpul pstoririi mitropolitului Teodosie în 1704". Aceast scriere a fost tradus în lim ba român de Damaschin, episcopul Buz ului. Damaschin este cel c e a tradus în mare parte crile de cultbiseri cesc. Constantin Erbiceanu spune ,,Damaschin alturi de Mitrofan episcopul, Antim mitropolitul i Veniamin Costache sunt urzitorii i întemeietorii graiului bisericesc ro mânesc din Biserica naional". Dup acestea Constantin Erbiceanu arat de ce a trans cris aceast ,,Cazanie urmtoare" i ne-o red în articol. Dan, Dmitrie, ,,O evanghelie a lui tefan cel Mare în München", în: Candela XXXII (1913), 12, p. 636-638. Este prezentat Evanghelia scris la ordinul voievodului tefan cel Mare i druit bisericii din Cetatea Hotinului în 1492. Aceast Evanghelie nu a stat mult în Cetatea Hotinului deoarece a fost cumprat de Petru Movil, ,,Mitropolitul Kievului, Galiiei i a întegii Ro ii", ducând-o la M nstirea Pereska, în 1637 . Cartea este legat în piele cafenie, având întip rite cu aur insignele (însemnele) Moldovei. Articolul conine text în slavon. Berechet, t., ,,Comori slavo-române rspândite", în: BORom XL (1921-1922), 8, p. 618-628. Cu ocazia unei vizite în Rusia, tefan Berechet a cercetat biblioteca bogtaului P.I. Sciuki n, cruia profesorul Ia imirski i-a vândut m ai multe manuscrise româneti slave. Cu privire la fapta lui Ia imirski este relatat prerea profesorului de la Universitatea din Petrograd, Sobloveski. Sunt prezentate o serie de note luate din dou cataloage ale prof. Al. Iaimirski, referitoare la ma nuscrisele slavo-româneti din biblioteca bog taului Sciukin. Aceste note con in descrierea manuscriselor, coninutul lor i alte m ici note de pe aceste manuscrise (ce sunt redate în întregime în articol) care au însemntate pentru istoria bisericeasc a românilor. 1. ,,Psaltire din secolul XVI" ­prezint unele asemnri cu ,,Evanghelia de la Dobrov" (care la începutul secolului al XX-lea se afla în Biblioteca din Petrograd) 150

i cu ,,Hronograful" din 1620 din Mnstirea Bistria (care la începutul secolului al XX-lea se afla l a muzeul ,,Rumaniev"). O not de la final de pe aceast ,,Psaltire" arat c ea a fost f cut de ,,monahul Iorist" (Iorest) din M nstirea Bisericani în vremea egumeniei lui Nil. 2. ,,Apostol din secolul XV-XVI" ­ despre care aflm c a fost adus din Moldova. 3. ,,Sbornic de cuvinte i învturi din 1615" ­ o not de pe acesta arat c a fost fcut de mitropolitul Moldovei, Anastasie Cri mca i dat Mnstirii Dragomirna spre pomenirea prinilor si Ioan i Cristina. O alt not de pe aceast carte arat c ea a fost copiat de Petru în 1723. 4. ,,Tetraevanghel din secolul al XIV-lea" ­ a fost adus din Basarabia. 5. ,,Tetraevanghel din 1530" ­ î n el g sim o not în care este a mintit ierodiaconul Teodosie i tot în el g sim i cu ce alte fapte ascetice se poate înlocui postul pentru pustnici. 6. ,,Tetraevanghel din 1 539" ­ c onine dou note: una care arat c a fost copiat în 1539 i o alta, din 1715, care arat c la aceast dat a fost rscumprat i dat de soia lui Constantin Cazimir Mnstirii cu hramul Sfântul Ilie. 7. ,,Tetraevanghel din 1547" ­ conine dou note: una din 1699 care arat c popa Ioan a d ruit aceast carte S chitului Milcov (cu hram ul Mihail i Gavriil ce a fost întemeiat de guvernatorul Lupu) i alt not care arat c aceast carte a fost copiat de monahul Acacie (Acachie) în Mnstirea Neam în 1547. 8. ,,Tetraevanghel din secolul al XVI-lea" ­ are o not în care se pomenete de Mnstirea Bisericani. 9. ,,Apostol din 16 31" ­ con ine dou note: una care arat c aceast carte a fost scris de Partenie de la Mnstirea Bisericani i alta care arat c zidul ce înconjoar aceast mnstire a fost terminat în 1632 în vremea egumenului Partenie. 10. ,,Epistola Apostolului Iacob" - începutul secolului al XVI-lea. 11. ,,Psaltire cu Ceaslov din secolul al XVI-lea"- conine o not din care aflm c aceast carte a fost legat i înnoit în 17 19 de iero diaconul Antonie din Mnstirea Putna în zilele lui Mihail Racovi (1703-1705, 1707-1709, 1716-1726) în vremea episcopului Calist al Rduilor (1708-mai 1728). 12. ,,Psaltire cu Ceaslov din secolul XVI-lea" ­ conine dou note: prima din care aflm c aceast carte a fost legat de ieromonahul Antonie de la M nstirea Agapia, în 1738 i a doua din care afl m c ea a fost fcut de ieromonahul Teofil i dat Mnstirii Agapia, în 1582, în vremea lui Nicanor al Romanului. 13. ,,Fragmente dintr-o Psaltire din secolul al XVI-lea "- conine o not din care aflm c aceast carte a fost dat Mnstirii Neam. 14. ,,Liturghier" ­ conine o not care arat faptul c acesta a fost copiat de ieromonahul Gheorghe din Mnstirea Bisericani în 1631. 15. ,,Octoih din 1669"- conine o not care arat c aceast carte a fost f cut de mitropolitul Ghedeon al Moldovei (care î i avea metania la Secu) i dat Mnstirii Agapia. Se prezint aici i alte daruri ale mitropolitului Ghedeon: un ,,Tetraevanghel" din 1664 scris de copistul Daniil, un ,,Tetraevanghel" din 1665 scris de ieromonahul Teofil din Mnstirea Neam pentru Mitropolia din Suceava. 151

16. ,,Octoih de la 1669" ­ conine o not care arat c a fost scris de Danul din ara Româneasc. 17. ,,Prolog pe ianuarie-aprilie 1625" ­ conine o not care arat c a fost fcut de Anastasie Crimca i dat Mitropoliei din Târgovite în vremea în care aici pstorea mitropolitul Luca. G., I. M., ,,Note bibliografice, Mihailovici Paul Diac., «Regestele actelor moldoveneti din arhiva de la Constantinopol a Sf. Mormânt», Chiinu, 1934, p. 56. extras din revista Soc. Istorico-arheologice bisericeti din Basarbia, vol. XXIV (1934)", în: BORom LV (1937), 7-8, p. 573-574. Mihailovici Paul prezint aceste regeste scrise în anii 1609-1863. G., I. M., ,,Note bibliografice, Racoveanu G., «Un Lavsaicon co mpletat cu mâna în anii 1835 i 1842 de Gheorg he Zograf», în revista Art i tehnic grafic, nr. 1, 1937, p. 17-20", în: BORom LVI (1938), 1-4, p. 136. Recenzie. ,,Lavsaiconul" a fost tiprit în vremea mitropolitului Filaret al Ungrovlahiei, în 1760. Multe di ntre foile acestui ,, Lavsaicon" lipseau i de ace ea ele au fost co mpletate de ,,zograful" Gheorghe. G., I. M., ,,Note bibliografice. Iorga N., «Vechile leg turi româneti în piele» în revista Art i tehnic grafic, caietul 9(1939), p. 7-10", în: BORom LVII (1939), 9-10, p. 577. Recenzie. Articolul conine date cu pri vire la vechile leg turi în piele ale diferitelor manuscrise i tiprituri. G., I. M., ,,Note bibliografice. Vîrtosu Emil « Condici de documente cu miniaturi ale M nstirilor Radu-Vod i Cotroceni», în revista Art i tehnic grafic, caietul 9, 1939, p. 48-56, în: BORom LVII (1939), 9-10, p. 579. Recenzie. Condica Mnstirii Radu-Vod este s cris în 1794 de Chiri Gheorghe Domuciul Drstorean. Condica M nstirii Cotroceni a fost scris de Dionisie Eclesiarhul între anii 1799-1806, la cererea egumenului Visarion. Simedrea, Tit, ,,Tetraevanghelul vistiernicului Matia ", în: BORom LII (1934), 3-4, p. 154-179. Cu note de subsol i text în limba slavon. Studiul de fa ia în considerare o tem mai veche, tratat de acel ai autor, aceea a manuscriselor. Astfel dup ce a abordat ,,Tetraevanghelul" slav, manuscris moldovenesc datând înc din 1529 , interesul autorul ui se opre te asupra unui alt ,,Tetraevangheliar" slav, ,,manuscript moldovenesc" din 1535, druit Mnstirii Dovrob de Matia, marele vistiernic al lui Petru Rare i de fratele su Sima. Înainte de a începe investiga iile propriu-zise, autorul tatoneaz terenul de cercetare, prin câteva observaii lansate asupra termenilor ,,tetraevanghel, evanghelie, evangheliar i evanghelistar". El constat lipsa de precizi e în ceea c e privete utilizarea terminologiei, dând exemplu pe profesorul I. Bogdan care este de prere c manuscrisele sunt interesante doar din persp ectiva tehnicii artistice, oferind conferinei 152

sale titlul de ,,Evangheliile de la...", în interiorul c reia sunt sesi zate denumirile de ,,Tetraevanghel, Evangheliar i Evanghelie" pentru una i aceeai carte, Evangheliile de la Humor i Vorone. Sunt astfel combtute atât mrginirea criteriilor de interes, existând i un interes liturgic, pe lâng cel istoric i tehnic, dar, m ai cu seam , se remarc confuzia termenilor utilizai total greit. Tit Simedrea face un scurt istoric al fiec rei noiuni în parte, sublini ind deosebirile de rigoare. Astfel, ,,Tetraevanghelierul" i ,,Evanghelia" reprezint dou tipuri distincte ale uneia i aceleai cri liturgice, a c rei citire este atestat înc din primele veacuri ale cretinismului. Autorul noteaz c prima a fost în uzul bisericii noastre pân la 1682, cea de-a doua fiin ând i în vremea conceperii studiului. ,, Tetraevanghelierul" este un tip propri u de carte liturgic , premergtoare ,,Evangheliei" i care cuprinde cele patru evanghelii a ezate în ordinea canonic rsritean: Matei, Marcu, Luca i Ioan, pentru uzul liturgic, text continuu, fr împrire în capitole. Fiecare evanghelie e divizat în pericope sau ,,zac eale", care sunt marc ate pe marginea paginilor textului. Fiecare pericop începe cu majuscul, scris fiind, de cele mai multe ori, cu cerneal de culoare diferit. Pe marginile de sus ori de jos urm eaz indicaiile tipiconale, m enionându-se duminica sau ziua în care se citete pericopa respectiv. În bisericile de li mb slav, autorul constat faptul c aceast carte a rmas în uz pân în zilele sale, de i poart titlul de ,, Evanghelie". Dup alipirea Basarabiei de ctre rui, Sinodul de la Petersburg a voit s impun i bisericilor din aceast provincie ,,Tetraevanghelierul" în lo cul ,,Evangheliei", care era în folosin de mai bine de 190 de ani, cerând de asemenea ca toat e crile ce urmeaz a se tipri s fie concepute dup modelul slav. În 1819, mitropolitul Basarabiei, Gavriil B nulescu Bodoni a cerut învoire Sinodului rus s tipreasc ,,Evanghelia" i ,,Apostolul" dup rânduiala de la m oldoveni, motivându-i alegerea prin faptul c ,,Evanghelia" are avantajul gsirii imediate a evangheliei de citit. Dei aprobat, aceast cerere se concretizeaz abia în 1855, când se va tip ri ,,Evanghelia la Chiinu", luând ca baz cea tiprit la Buda, în 1812. În ceea ce prive te ,,Evanghelia", aceasta este definit drept carte liturgic ce conine pericopele evanghelice în ordinea în care trebuiesc citite în cursul anului la Liturghie sau la alte slujbe, cuprin zând cele patru evanghelii nu în ordinea lor canonic, cum o aflam în ,,Tetraevanghelier", ci în ordinea paragrafelor ce trebuiesc lecturate, începând cu ziua întâia de Pati. Ea este un tip mai nou i mai evoluat decât ultima menionat, tocmai prin dispoziia intern a pericopelor, a c ror întrebuinare devine extrem de facil. În biserica noastr prima ,,Evanghelie" apare la Bucureti, în 1682, pe filier greac, toate cele care au urmat a se tipri preluând acest model, spre deosebire de ,,Tetraevanghelierul" redactat dup model slavon. În consecin, ,,Evanghelistarul" nu este altceva decât un tipicon sistematic al ,,Evangheliei", datând din aceeai perioad în care a fost conceput ,,Evanghelia", dar existând la început ca o carte distin ct. Ulterior, ea a sfârit prin a fi în corporat în ,,Evangh elie", la sfâritul acesteia. El a fost alctuit în 1588, de ctre Emanuil Glizonie, fiind tiprit pentru prima oar la Veneia. ,,Evanghelistarul" este aadar un fel de indice ce cuprinde 35 de tabele, succesiunea evangheliilor i a citirii pe ricopelor lor la Liturghia din fiecare zi a anului, cu vos153

cresnele i glasurile ce se cân t în fiecare du minic, aezate pe sptmâni, precum i datele referitoare la ziua când va cdea srbtoarea Sfintelor Pati. Evanghelistarul apare pentru prima dat în ediiile româneti în 1750, în ,,Evanghelia" tiprit la Bucureti, sub titlul de ,,Însemnri", iar a doua oar în ,,Evanghelia" tiprit la Buda, în 1812. Dup lmurirea aparatului conceptual, au torul trece la analiza ,,Tetraevanghelierului" vistiernicului Matia, din secolul al XVI-lea, con inând 260 de file nepaginate, dintre care dou albe, de început i de final. Lim ba acestuia este asemntoare cu cea utilizat în ,,Evanghelia" slavo-greac de la 1429, tip rit la Oxford, toate lmuririle introduse fiind scrise cu aur. Pagina de unde începe fiecare evanghelie e împodobit cu un frontispiciu-miniatur, ca i literele de început ale fiec rui text. Motivele ornamentale redau entrelacuri, rinsouri i frunze. Sunt utilizate patru culori: verde, albastru, ro u i aur, fila cu care începea textul fiind deplasat, din greeala ultimului legtor, manuscrisul neavând ,,poart". De asemenea este întâlnit înscrisul ,,Glavele de la Mateiu", urm ând o predoslovie a lui Teofilact, arhiepiscopul Bulgarilor, din care lipse te îns finalul, finalul textului evanghelistului am intit, ornamentul fiind reprezentat de o cruce de aur îm podobit cu raze, urmând num ele Sfintei Evanghelii, numrul de stihuri, anul în care ace asta a fost scris pentru prima dat i o not, care anun finalul textului, înscris cu aur. Evanghelia de la Marcu se remarc printr-un frontispiciu m iniatur colorat, care difer de cel anterior prin dispozi ia motivelor decorative, cu acelai titlu cu majuscule de aur, ca i însemnele finalului evangheliei i a contextului când aceasta a fost scris. Ca i celelalte dou, Evanghelia de la Luca e precedat de un indice al glavelor, prefaa, frontispiciul i titlul nedeosebindu-se de celelalte, marcând i cei 15 ani dup Înlarea lui Hristos, dat la care a fost s cris. Evanghelia de la Ioan, e însoit de acelea i amnunte, motivul decorativ fiind un vrej term inat la am bele capete cu c âte o frunz. La finele evangheliei urmeaz câteva lmuriri de tipic, expuse pe larg în studi ul de fa i însoite de textul original, urmând apoi inscripia ,,Tetraevangherului", amintind de vistiernicul Matei i de fratele s u Sima, care au închinat aceast sfânt carte Mnstirii Dovrov, alturi de un blestem pentru eventualele tentative de înstr inare survenite din rândul fam iliei, luate în calcul într-un viitor apropiat. Inscrip ia cuprinde i anul finaliz rii acestui ,,Tetraevanghelier", 5 februarie 1535, în vremea primei domnii a lui Petru Rare. Dup aceast analiz, atenia autorului se înclin i asupra personalitii celor care au înfrum useat mnstirea prin d ruirea acestui preios ,,Tetraevanghelier". Astfel, dei exist în indica ie o afirma ie care spune c Sima a scri s ,,Tetraevanghelierul", ea trebuie îneleas în sensul c acesta a pltit ca s fie scris, copistul îns nefiind cunoscut. În ceea ce prive te mnstirea creia i-a fo st donat acesta, Dobrov a fost zidit de c tre tefan cel Mare, ispr vit fiind la doar dou luni la încetarea lui din via, neapucând îns s o zugrveasc. Petru Rare a fost acela care a finalizat pictura i împodobirea sfântului l ca, dup cum reiese din pisania bisericii, 1522. Du p cum observ un cercet tor, preluat de autorul de fa , aceast dat nu e plauzibil , cci Petru Rare nu era înc domnul Moldovei. În anul druirii ,,Tetraevanghelierului", în 1535, se poate ca în mnstire s fi fost început pictura i împodobirea ei, dar nicidecum încheierea acestora, lucru explicabil i prin faptul c 154

Matei încredineaz aceast carte nu M nstirii Coula, ctitoria sa, ci la Dovrov, care se afla înc în perioada finalizrii, contribuind la înfrumusearea ei. Cu privire la inform aiile despre Matei i Sima, acestea lipsesc în legtur cu ultimul, ceea ce atest faptul c se afl a într-o dregtorie mic pe vremea domnului. Matei, ,,om foarte prudent i chibzuit" apare din docum entele vremii ca unul dintre cei mai de seam sfetnici ai lui Petru Rare, însrcinat uneori i cu chestiuni di plomatice secrete, el prev zând, dup cum susin anumite scrieri, consecinele politicii neastâmprate i aventuroase a do mnului su. Dac calitile sale ar fi fost îndoielnice, acesta n-ar fi fost înaintat la rangul de mare logof t de c tre urmaul la tron, tefan Vod Lcust. În cea de-a doua dom nie a lui Petru Rare (1541-1547) e restabilit în funcia de mare vistiernic, fiind chiar promovat ca mare logoft, funcie ce i-o va pstra i în timpul succesorului, Ilia Vod. Dintre ctitoriile lui Matia autorul enum er Mnstirea Coula, judeul Botoani, zidit în 1 535 dup un plan ase mntor celor ctitorite de tefan cel Mare, mnstire de c lugri pân în 186 4 i biserica din satul Horodn iceni, judeul Baia, isprvit în 153 9, în vremea domniei lui tefan Lcust, construcia fiind asemntoare cu cea din Râ ca, remarcându-se în cadrul pisaniei, un scut ce îm podobete biserica, cu dou cruci suprapuse în etaj, ce a mintesc de crucea potenat a cavalerilor Sfântului Mormânt. Odat cu aceasta, este scoas în eviden gustul artistic i cultura lui Matia, care cunotea foarte bine limba latin, lucru rezultat din scrisorile i întrevederile cu Ion, arhiepiscopul L yonului i trimisul secret al lui Carol al V-lea, cruia i-a lsat o impresie excelent. Fecioru, D., pr., ,,Un catalog vechi de manuscrise i cri al bibliotecii Mnstirii Neam", în: BORom LIX (1941), 7-8, p. 414-443. Printre manuscrisele Mnstirii Neam se afl i unul care cuprinde un catalog de manuscrise româneti i greceti existente în biblioteca Mnstirii Neam. Printr-o not de subsol, autorul scrie despre acest ma nuscris c arat valoarea c rilor ce se aflau în biblioteca mnstirii în vremea lui Paisie Velicikovski. Manuscrisul este important fiindc arat: numele mai m ultor copiti i traductori necunoscui ai micrii piasiene i o serie de opere patristice care au fost traduse în limba român. Se precizeaz c acest catalog a fost scris între 1800-1825. Pr. D. Fecioru pân s redea acest catalog, face o scurt descriere a acestuia i amintete de alctuirea sa. Catalogul cuprinde cinci coloane: prima arat câte cri de respectivul fel are bis erica, coloana a doua arat numele autorului i titlul c rii, coloana a treia indic formatul crii, coloana a patra arat numrul de foi al fiec rei cri, iar coloana a cincea d numele traductorului sau al copistului. Este redat catalogul, iar în finalul articolului este redat i un manuscris din 1843, care este mai mult o condic ce conine numele crilor care s e aflau la a cea dat în biblioteca M nstirii Neam precum i numele crilor ce se aflau pe la prini. Ciuhandu, Gh., dr., ,,Un vechi Molitfelnic manuscris din Bihor în legtur cu alte Molitfelnice", în: BORom LIX (1941), 9-10, p. 536-576. Autorul face la început un scurt isto ric al ,, Molitfelnicelor" ce s-au tiprit la noi. Primul ,,Molitfelnic slavon" cu cuprinsul î n limba român s-a tiprit la 1545 la 155

Târgovite. Apoi se prezint molitfelnicele româneti care s-au tiprit la noi. Primul, dup ,,Bibliografia Veche Româneasc", este cel al mitropolitului Dosoftei imprimat la Iai în 1681, al doilea este al mitropolitului Varlaam scos la Belgrad în 1689, ele fiind urmate de ,,Molitfelnicul de la Buz u" din 1699 - acesta er a jumtate slavon jumtate românesc, ,,Molitfelnicul de la Râmnic" din 1706, ,, Molitfelnicul de la Târgovite" în 1713. Bazându-se pe câteva date din ,, Molitfelnicul mitropolitului Dosoftei", autorul ajunge la concluzia c prima ediie în român a acestuia dateaz de la 1674, a d oua de la 1681, iar a treia de la 1683. Se arat c molitfelnicul manuscris este mult mai vechi decât cel tip rit de Dosoftei. Referindu-se la originea celui mai vechi ,,Molitfelnic" românesc domnul Ciuhandu face afirmaia: ,,s cutm în cuprinsul bisericii de sub stpânirea ungureasc". Dup aceea se face o descriere a acestui manuscris i o analiz a titlului din care afl m c mai muli copiti au co mpletat de-a lungul timpului acest Molitfelnic se fac câteva constatri referitoare la con inut sub aspect de ritual i de lim b ale Molitfelnicului m anuscris. Autorul analizeaz rânduiala îngroprii în Bihor, în raport cu ritualul slavon i cel moldovean, ritualul îngroprii în sptmâna patimilor etc. În finalul articolului sunt prezentate concluziile autorului. Barnea, I., ,,Note bibliografice. Popescu Vâlcea G., «Slujebnicul mitropolitului tefan al Ungrovlahiei (1648-1668)» în ,,Analecta", p. 131-151 +42 fig", în: BORom LXI (1943), 1-3, p. 138-140. Recenzie. Ne este prezentat ,,unul dintre cele mai preioase i mai caracteristice manuscripte cu miniaturi pe care le are Academia Român". Acest manuscris cuprinde ,,Liturghia Sfântului Ioan Gur de Aur i a lui Vasile cel Mare i alte fapte preoeti i arhiereti". Autorul studiului face o descriere i prezint pe larg acest manuscris. Barnea, I., ,,Note bibliografice. Romanescu Marcel «Tetraevanghelul de la Craiova din 15 80 i alte c ri bisericeti» (Extras din Arhivele Olteniei, an XXI, nr.119-124, ian-dec. 1942), Ramuri-Craiova 16p + 8 fo t", în: BORom LXI (1943), 4-6, p. 289-290. Recenzie. În recenzie sunt prezentate un istoric i o descriere a ,,Tetraevanghelului" de la Craiova, un istoric i o scurt descriere a unui ,, Liturghier" din 1616. ,, Tetraevanghelul" a fost scris în tim pul domniei lui Mihnea II Turcitul. El a fost cumprat de Pârvu logoftul care l-a druit în 1581 Mnstirii Crivelnic. În 1684 acest ,,Tetraevanghel" a fost cu mprat de Comnen i druit Mnstirii Racovia de lâng Belgrad. În 1739 cartea a fost dus la Mnstirea Velika Remeta. Acest capodoper, spune autorul, seam n cu ,,Evangheliarul slavon" din 1583. ,,Liturghierul" prezentat în rec enzie a fost scris la Mnstirea Moldovia în 1616 de ctre ieromonahul Epifanie, spre a fi druit episcopului Efrem al Romanului. Ivan, Ioan, diac., ,,Trei manuscrise scrise de un caligraf ne MitrMold (1955), 12, p. 848-851. mean", în:

Documentul conine prezentarea manuscriselor, evidenierea unor num e de caligrafi i concluzii referitoare la materialele sus menionate. 156

Georgescu, I. I., ,,Contribuii la studiul manuscriselor ilustrate din Mnstirile Sucevia i Dragomirna", în: MitrOlt IX (1957), 5-6, p. 412-413. Primul manuscris prezentat în acest studiu este ,,Tetraevanghelul" de la Sucevia. Se mai amintete despre coala de copiti de la Dragomirna. Teodorescu, Barbu, ,,Cartea Româneasc înainte de apariia tiparului (sec. X-XVI)", în: GBis XVIII (1959), 7-12, p. 620-632. Circulaia crilor în rile Române înainte de apariia tiparului (sec. al X-lea ­ al XVI-lea) era frecvent. Prezena acestor cri alogene este semnalat în special în mnstiri, unde existau biblioteci, exemple fiind Mnstirile Neam, Putna, Tismana. Iufu, Ioan, ,,Sbornicul lui Gherman (1359)" în: Ort XII (1960), 2, p. 253-279. Este prezentat în acest studiu ,,Sbornicul lui Gherman" de la 1359, carte ce a aparinut iniial Mnstirii Vorone. Se face descriere a manuscrisului, este prezentat autorul, locul, data scrierii, lim ba i ortografia manuscrisului. ,,Sbornicul" cuprinde 44 de predici i viei ale sfinilor printre care i ,,Viaa Cuvioasei Parascheva". trempel, G. N., ,,«Copiti de manuscrise româneti pân la 1800» , vol. I, Bucureti, 1959", în: MitrMold XXXVI (1960), 3-4, p. 256-260. În cartea ,,Copiti de manuscrise româneti pân la 1800" se aduc informa ii referitoare la evolu ia i modul în care s-au p strat diferite manuscrise. Se face referire la un num r mare de manuscrise ce au r mas de la mitropolitul Iacob P utneanul (1750-1760). Multe altele s-au pierdut din cauza distrugerilor t urcilor, ttarilor sau din simpl neglijen, un exemplu în acest sens fiind incendiul di n 1862 de la Neam , în care au fost pierdute num eroase unicate. Altor manuscrise li s-au pierdut urma fiind duse peste grani . Se arat c, în Transilvanania, în secolele XVII-XVIII a existat o tendin de a imita tiparul pân la mici detalii. Vornicescu, N., ,,În legtur cu unele cri vechi biserice ti", în: MitrMold XXVI (1960), 3-4, p. 262-263. Dintre crile vechi bisericeti evocate în acest studiu, cea mai important este o copie din secolul al XVII-lea a ,,Tâlcului Evangheliilor i a Molitvelnicului rumânesc" din 1564. Copia a fost gsit în biserica comunei Sumugi din apropierea Beiuului, de ctre preotul Gheorghe Cuihandu i îl are drept autor pe diaconul Ioan din Pocovelete. Ruescu, Ioan, pr., ,,Un manuscris din 1833 pri vitor la zidirea i înfiinarea unei biserici lâng oraul Câmpulung-Muscel", în: GBis XIX (1960), 9 -10, p. 817-823. Textul acestui manuscri s din 1833 relateaz modul cum s-a zidit biserica din Mrcu, lâng Câmpulung-Muscel, de c tre Constantin Anino eanu, nepotul arhimandritului David (1755-23 iulie 1812) a crui via este redat în prima parte a articolului i cu a crui cheltuial a fost fcut biserica (1830-1833), sfinit la 28 mai 1833. ***, ,,Începuturile scrisului românesc", în: GBis XX (1961), 1-2, p. 178-179. Recenzie. 157

Amintete de colile mnstireti de la Tismana, Neam, Peri, adevrate focare de cultur i rezisten împotriva catolicismului. ***, ,,Tetraevanghelul românesc (1493) din Bavaria", în: GBis XX (1961), 1-2, p. 181. Recenzie în cuprinsul c reia este amintit i faptul c în Biblioteca din Bavaria se afl ,,Codexul slav nr.1", care este de fapt ,,Tetraevanghelul" ilustrat din 1493. Iufu, Ioan, ,,Recenzii. Un valoros catalog al manuscriselor slave din Biblioteca Academiei R.P.R", ,,P.P. Panaitescu, Manuscrise slave din Biblioteca Academiei R.P.R. vol. I, Bucure ti 1959, 406 p." în: BORom LXXIX (1961), 3-4, p. 393-400. Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., în num r de 730, au o importan deosebit atât pentru cunoa terea perioadei slavinism ului cultural la români, cât i pentru studierea limbii i literaturii slave în general. Cea mai mare valoare o au manuscrisel e din secolul al XV-lea, pentru l murirea problemei începutului literaturii slave la rom âni. Un rol im portant în acest sens îl constituie publicarea de c tre Academie a ,,Catalogului manuscriselor slave din Biblioteca Academiei", întocmit de P.P. Panaitescu, volumul I. Descrierea manuscriselor slave este mult mai ampl decât c ea fcut de A.I. Iaimirki din St. Petersburg, 1905. Fiind prima încercare de acest gen, fcut în ara noastr, catalogul are unele lipsuri care pot fi îndreptate în celelalte dou volume. Autorul recenziei se mnaleaz câteva dintre ele. P.P. Panaitescu n-a inut seama de numerotarea pe coli fcut de alctuitorii manuscriselor respective i de ai ci, majoritatea greelilor care apar în catalog. Se explic câteva c azuri. Nu s-a inut seama întotdeauna, la începutul fiecrei predici de ziua de pr znuire, de numrul de ordine i de numrul filelor fiecrei lucrri în parte. Sunt precizate manuscrisele respective. De un mare ajutor la stabilirea filia iei manuscriselor slave din ara noastr sunt titlurile lucr rilor cuprinse în c rile respective. Dup identitatea titlurilor se poate afla dac un manuscris din secolul al XV-lea este copiat dup altul din secolul al XIV-lea sau dac aflm în faa unor texte revizuite din secolul al XV-lea. Titlurile trebuie s fie reproduse în cataloagele întocm ite aa cum au fost scrise de alctuitorii ,,sbornicilor", redându-le în întregime i pstrându-se chiar i cu prescurtrile fcute. Sunt semnalate i aici câteva lipsuri. Ur meaz precizarea altor gre eli ce s-au strecurat la transcrierea textelor slave i a altora aprute în restul catalogului. Dup toate aceste informaii se f ace precizarea c P.P. Panaitescu a pus la dispoziia cercettorilor, la Biblioteca A cademiei, sub form de manuscrise i celelalte dou volume ale Catalogului, solicitând colab orarea tuturor celor interesa i în vederea îmbuntirii manuscrisului acestei opere de cert valoare tiinific, cu scopul de a se semnala eventualele scpri i neajunsuri. Molin, V., ,,Un aspect din complexul artei religioase româneti", în: MitrMold XXXVII (1961), 5-6, p. 437-446. 158

Articolul se axeaz pe analiza literei ini iale (majuscula) din m iniatura moldoveneasc i a tiparului de la Neam în general. Pcurariu, Mircea, ,,Manuscrisele româneti din biblioteca Episcopiei Romanului i Huilor", în: MitrMold XXXVII (1961), 7-8, p. 526-533. Sunt enumerate, datate i fcute unele însemn ri despre manuscrisele româneti din Biblioteca Episcopiei Romanului i Huilor. ***, ,,Vechea art româneasc în muzeele din Europa", în: GBis XX (1961), 7-8, p. 1137-1138. Recenzie. Se amintete c cele mai vechi manuscrise din muzeele Europei sunt originare din Moldova. Unul dintre acestea este ,,Evanghelia slavono-greceasc" executat la Mnstirea Neam de c lugrul Gavril în 1429 (m anuscris aflat azi în Biblioteca Bodleian din Oxford). Porcescu, Scarlat, pr., ,,Un manuscris al arhimandritului crturar Vartolomeu Mzreanu în biblioteca Mnstirii Secu", în: MitrMold XXXVII (1961), 7-8, p. 569-572. Manuscrisul arhimandritului crturar Varolomeu Mazereanu din biblioteca Mnstirii Secu, la car e se re fer autorul, este o ,, Panahid tlmcit de pe slove", scris caligrafic în chirilic în Mnstirea Putna în 1777. Sunt descrise particularitile acestui manuscris. Georgescu, I. I., ,,O copie necunoscut a Litopiseului Cantacuzinesc", în: MitrOlt XIII (1961), 7-8, p. 498-549. ,,Letopiseul Cantacuzinesc" prezentat în acest arti col este un manuscris din biblioteca Mnstirii Neam care a aparinut arhiereului Varsanufie. Manuscri sul se mai numete i ,,Istoria rii Româneti de la 1290 pân la 1690". Popescu, Paulin, preot, ,,Manuscrise slavone din M nstirea Putna" în: BORom LXXX (1962), 1-2, p. 105-145 Motivul care a deter minat înflorirea culturii slave în m nstirea Putna, pe vremea lui tefan cel Mare, a fost nevoia i mediat a crilor de cult. Tradi ia venea din mnstirea Neam, unde Gavriil Monahul , numit Uric i o serie de copiti anonimi au realizat fru moase manuscrise pe pergament i hârtie, înc din vremea lui Alexandru cel Bun. Autorul a cercetat urm ele primelor izvoare culturale slavone pe pmântul Moldovei. Cultura slavon a ajuns în Moldova prin trei direcii: din Rusia Kievean, din Bulgaria i din Serbia. Locul de fixare a culturii slavone în M oldova a fost Suceava i cele dintâi m nstiri: Neam, Probota i Bistria, unde au fost redactate primele lucrri. În afar de numele lui Gavriil Uric, prim ii ctitori ai scrisului slavon nu se cunosc. În epoca m uatinilor, a lui Alexandru cel Bun i al urm ailor si, au fost consemnai mai mult de 50 de copiti. În epoca lui tefan cel Mare au fost menionai mai mult de 40 de pisari, dieci, grmatici, dascli i mari logofei. Domnitorul a cerut 159

s se scrie ,,Cronica Moldovei". S-au sapat l espezi pentru toate mormintele existente ale antecesorilor muatini i urmailor lui Alexandru cel Bun. Bisericile zidite sunt înzestrate cu pisanii; manuscrisel e se însemn eaz cu noti e native. Se na te o contiin istoric. În afar de mulimea scriitorilor din cancelaria voievodal se întâlnesc i numele unor serii de scriitori, caligrafi ai manuscriselor pe hârtie i pergament. Din perioada lui tefan cel Mare i de mai târziu, M nstirea Putna p streaz o bogat zestre de manuscrise slavone. Sunt menionate urmtoarele: 1. Hrisoave pe pergament Se pstreaz în muzeul Mnstirii Putna o serie de hrisoave pe pergament din secolele XV­ XVIII în legtur cu dreptul de proprietate asupra bun urilor primite de la tefan cel Mar e, druite de diferi i sfetnici ai dom niei, sau de episcopi. În m nstire se p streaz i unele urice, ce privesc propriet ile altor a ezminte i persoane. Se crede c aceste acte au fost date spre p strare în vremurile de restrite, sau c proprietile menionate au devenit între timp proprietatea Putnei. Se prezint în continuare, în ordine cronologic, cele 12 hrisoave care se p streaz în Mnstirea Putna, nou dintre ele fiind din perioada lui tefan cel Mare. 2. Evangheliare 2.a) Evangheliare pe pergament. a1. Evangheliarul Putnean - sec al XIII-lea (????) (Manuscrisul slavon scris pe pergament, legat în scoare de tei, acoperite în piele gravat cu ornamente i chenare, este descris amnunit.) a2. Evangheliarul de la Hum or al lui Nicodim ­ 1473. Este prim a oper din epoca lui tefan cel Mare, caligrafi at somptuos. Manuscris slavon, pe pergam ent, ferecat în scoare de argint aurite, cizelat e, cu icoanele Învierii i Adormirii, cu portretul lui tefan cel Mare pe o fil , cu frontispicii i miniaturi la fiecare Evanghelie, cu icoanele celor patru evangheli ti i chenare bogate, evangheliarul reprezint culmea miestriei în miniatur i caligrafie. Autorul aduce precizri în leg tur cu alctuirea acestuia. a3. Evangheliarul lui Paladie ­ 1488. a4. Evangheliarul l ui tefan cel Mare ­ 1504-150 7. A fost început în anu l morii lui tefan cel Mare i terminat în vremea domniei lui Bogdan cel Orb. a5. Evangheliarul l ui Petru Albot ­ 1563. Donat de log oftul Petru Albot Mnstirii Putna, pentru pomenirea lui i a prinilor si. 2.b) Evangheliare pe hârtie. Sunt prezentate o serie de cinci Evangheliare, scrise pe hârtie cu coninut biblic i folosin liturgic, care completeaz seria manuscriselor slavone din Mnstirea Putna. b1. Evangheliarul lui Martin Vasevici di n 1599. Este cel mai vechi manuscris pe hârtie din colec ia evangheliarelor Mnstirii Putna. Este dona ie a unui boier de rangul II, un manuscris frumos caligrafiat, ferecat în argint aurit de Ioachim Zltaru din Suceava dup modelele luate din Mnstirea Putna. b2. Evanghelierul de la Solca di n 1623. A fost adus la Putna dup desfiinarea Mnstirii Solca, în urma ocuprii Bucovinei de c tre austrieci, în 1775 , alturi de alte bunuri care alctuiau zestrea mnstirii. b3. Evanghelierul lui Vasile Obedenschi din sec. XVII. 160

b4. Evanghelierul preotului Ion Banilovschi din sec. XVII. b5. Evangheliar ­ fragment din sec. XV-XVI Se amintete i despre o fil volant la Evanghelia lui Marcu, care face parte dintr-un manuscris înstrinat. 3. ,,Apostolul lui tefan at Volov" din sec. al XVII-lea. M anuscris slavon pe hârtie, probabil din 1650, legat în scoare de piele, gravat din sec. al XVIII-lea. 4.Cri de cult Odat cu fondarea M nstirii Putna în 146 6, s-a pus problema procurrii crilor de cult. Printre caligrafii veni i din M nstirea Neamului împreun cu stareul Ioasaf s-a numrat i ieromonahul Nicodim, caligraful unui ,,Minei pe luna aprilie", din 1467. În biblioteca mnstirii se afl o colecie de înc apte Mineie. Din ultimul au r mas doar dou file volante. Unele dintre ele au însem nri native, în limba slavon, ca aparinând epocii lui tefan cel Mare, altele au c aracterul epocii în ceea ce privete caligrafia, leg tura în piele gravat a s coarelor i, mai ales, filigranele hârtiei. Sunt prezentate cele apte Mineie. Urmeaz apoi prezentarea ur mtoarelor cri: ,,Triodul" pe dou coloane din sec. XV-XVI i ,,Triodul Penticostar" din sec. XV-XVI. Alturi de ace stea de o rspândire mai larg s-a bucurat ,,Psaltirea", atât înainte cât i dup apariia tiparului. În ordinea vechimii sunt analizate: ,,Psaltirea cea Mare" din sec. XV; ,,Psaltirea de la Solca" din sec. XVII; ,,Psaltirea lui Avramie Boldur" din sec. XV; ,,Psaltirea Ieromonahului Iorest" din sec. XV-XVI; ,,Psaltirea Mic" din sec. XV-XVI. Dup aceea, se prezint alte dou cri liturgice: ,,Pavecernic - Bogorodicinic" din 1493 i ,,Moliftelnic" din 1560. Autorul a fcut o prezentare descriptiv a manuscriselor respective i a insistat, mai ales, pe analizarea operelor anonime i a celor mai puin cunoscute din epoca lui tefan cel Mare i din secolul al XVI-lea. Studiul cuprinde imagini fotografice. Alexe, tefan, ,,Un manuscris grecesc din biblioteca M nstirii Neam", în: MitrMold XXXVIII (1962), 5-6, p. 355-364. Manuscrisul grecesc la care se refer autorul este unul de muzic psaltic, aflat la biblioteca Mnstirii Neam la cota 7 (cota veche 126) i are 161 de foi. Acesta a fost scris la Neam de ctre ieromonahul Visarion în 1837 i conine ,,Rânduiala de la trapez din a doua zi dup hram" (po menirea ctitorilor). Pe lâng descrierea sa în amnunt, mai aflm câteva date i despre autor. Seranfinceanu, I., prof. dr., ,,Un manuscris slav im portant din biblioteca Mnstirii Neam: Liturghierul lui Ion Logof tul", în: MitrMold XXXVIII (1962), 5-6, p. 365-408. ,,Liturghierul" lui Ion Lo goftul, aflat la M nstirea Neam, este al doilea ,,Liturghier" din ar în ordinea vechim ii. Este un pergament manuscris cu nu mrul 173 ­ în limba slavon mediobulgar, care dateaz de la sfâritul secolului al XV-lea. Prezentarea acestei lucrri prilejuiete amintirea a 24 de copiti clugri din perioada paisian i gruparea manuscriselor din biblioteca M nstirii Neam dup cuprinsul lor. În ceea ce privete manuscrisul lui Ion Logof tul, autorul scoate în eviden 161

particularitile exterioare i ornamentaia, cuprinsul, particularit ile de li mb i ortografie, încadrându-l i istoric. Articolul cuprinde imagini. Popescu, Paulin, preot, ,,Manuscrise slavone din M nstirea Putna" în: BORom LXXX (1962), 7-8, p. 688-711. Articolul continu studiul privind ,,Manuscrisele slavone din M nstirea Putna" cu partea a cincea: ,,Cri de învtur, Pravile, Psaltichii" Mnstirea Putna a jucat un rol însem nat în dezvoltarea literaturii slavone din Moldova, începând din secolul al XV-lea. Acest lucru este dovedit de num rul mare de manuscrise existente la mu zeul i biblioteca sa. În studiul de fa , autorul a încercat o identificare a manuscriselor slavone necunoscute i o situare a lor în tim p. Pentru aceasta a fcut o descriere a manuscriselor, a caligrafiei, a leg turii în scoare de lemn, acoperite cu piele gravat , cu ornamente specifice secolului al XV-lea i al XVI-lea. A urmrit însemnrile din viaa crilor, notiele native, filigranele în hârtie. A explicat titlurile manuscriselor i a precizat nu mrul de inventar i anul înregistrrii în biblioteca Mnstirii Putna. Sunt prezentate urmtoarele manuscrisele: ,,Leastvia ­ Scara Sfântului Ioan", ,,Viaa i faptele Sfântului Ioan Zlataust"- sec. XV; ,,Cuvântrile Sfântului Ioan Zlataust" ­ 1470; ,,Sladkaia paucenie" ­ ,,Dulce învtur"- sec. XV ­ XVI; ,,Kniga Paucenie" ­ ,,Carte de învtur"- sec. XV ­ XVI; ,,Sfântul Efrem Sirul, 101 slave"; ,,Sfântul Efrem Sirul, 209 slave", sec. XV-XVI ; ,,Cazania", fil rzlea, sec. XV; ,,Sbornicul lui Iacob", 1474; ,,Sbornic anonim, pe luna decem brie", sec. XV; ,,Învturile Prea Cuviosului Av Dorothei", sec. XV-XVI; ,,Învturile Avei Dorothei ctre ucenicii s i", sec. XVI; ,,Începutul pildelor lui Solom on i înelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah", sec. XV-XVI ; ,,Pravila Sfinilor Apostoli", sec. XVI; ,,Pravila Sfinilor Apostoli i a toat lumea Soboare", sec. XVI-XVII; ,,Psaltichia, carte de muzic bisericeasc", sec. XV-XVI; Manuscrise slavone mai noi: sec. XVII-XVIII. În afar de manuscrisele slavone din epoca lui tefan cel Mare i cele din secolul al XVI-le a, când în M nstirea Putna s-a p strat o tradi ie miniaturistic de coal, îndeletnicirile crturreti au fost continuate i mai târziu, în secolul al XVII-lea i al XVIII-lea. Din aceast perioad s-au pstrat un numr de manuscrise, care îns nu mai au unitatea de stil preocuparea caligrafic artistic de alt dat. Din ac east categorie, se pstreaz câteva manuscrise chiar i dup ce a aprut tiparul. Sunt prezentate cititorului: ,, Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin" din 1613, scris de Avramie ieromonahul; ,,Tâlcuirea Evangheliei" din 1668; ,,Tâlcuirea Evangheliei, sec. XVII-XVIII; ,,Leastvia" din Sih stria Putnei, scris de iero monahul Silvestru, în 1726; Sfântul Isaac Sirul, secolul al XVIII-lea; ,,Rânduieli duhovniceti ale Prea Cuviosului Printe Macarie", 1752; ,,Sfântul Simion -Noul Teolog, Sbornic" din sec. al XVIII-lea; ,,Patericul", sec. al XVIII-lea; ,,Patericul mic", sec. al XVIII-lea; ,,Dimitrie al Rostovului, Kniga Glema", 1733; ,,Rânduieli duhovniceti ale stareului Teodosie", 1778. Datorit identificrii unor m anuscrise slavone, pe baz de filigrane în hârtie, patrimoniul cultural al epocii l ui tefan cel Mare s-a îmbogit cu circa 20 de titluri 162

noi. Prezena atâtor manuscrise slave în epoca lui tefan cel Mare, situeaz Mnstirea Putna ca al doilea centru de dezvoltare a literaturii slavone din Moldova, în sec. XV-XVI, dup Mnstirea Neam. Autorul a accentuat, înc o dat, strlucirea cultural a epocii lui tefan cel Mare, care a promovat cultura slavon sub aspectul vechii literaturi bisericeti. Prezentul studiu, despre manuscrisele slavone din Mnstirea Putna, a adus o com pletare la opera de înregistrare a patrim oniului cultural din cele mai vechi timpuri. Studiul cuprinde imagini. Mihail, Paul, pr., ,,Manuscrisul slav de la Schitul Mare din Gali ia (1641) aflat la Iai", în: MitrMold XXXVIII (1962), 7-8, p. 587-603. În studiu sunt cuprinse date istorice despre Schitul Mare din Gali ia, locul în care a fost p strat manuscrisul slav pe care se axeaz prezentarea lui Paul Mihail. Descrierea acestui manuscris din 1641 i a con inutului su nu se poate face f r lmurirea legturilor care existau între autorul lui, Savin Banu i Schitul Mare. Perva, Gh., prof., ,,Manuscrisele din biblioteca Episcopiei Aradului", în: MitrBan XII (1962), 7-8, p. 392-395. Fondul bibliotecii Episcopiei Aradului este form at din 142 de m anuscrise, majoritatea aparinând Mnstirii Hodo-Bodrog. Se prezint în amnunt numai trei dintre acestea, scrise de Ioan Barac: manuscrisul numrul 61 ­ ,, Patimile cele minunate ale vestitului crai celui grecesc din Ioaki Odiseus", manuscrisul numrul 66 ­ ,,Întâiul corabiarul carele au scornit corabia pre mare" i manuscrisul numrul 65 ­ ,,Graiuri moraliceci într-o istorioar" al unui scriitor Loreti. Popescu, Paulin, preot, ,,Mrcile de hârtie filigranate pe manuscrisele slavone din Mnstirea Putna", în: BORom LXXX (1962), 9-10, p. 938-957. Se aduc unele preciz ri în leg tur cu mrcile de hârtie im primate odat cu fabricarea celulozei, în aa fel încât ele sunt vizibile, în alb, numai dac foaia de carte este privit în zare. În lucr rile de specialitate, aceste semne, aparent invizibile, au fost numite ,,filigrane în hârtie". Acest ea au fost i mprimate cu mijloace tehnice diferite. Hârtia veche a re dou tipuri de sem ne: filigrane de linii, care sunt sem ne industriale i filigrane de figuri, care sunt sem ne comerciale, ce arat simbolul fabricii de hârtie, stema localitii, emblemele caselor care comercializau materialul, blazonul cumprtorului. Manuscrisele slavone din secolul al XV-lea i al X VI-lea au fost marcate cu filigrane foarte variate. Cele 67 de sem ne sunt analizate în articolul de fa, în ordinea frecvenei acestora în manuscrise. Pcurariu, M., ,,Manuscris din biblioteca Episcopiei Romanului, Teofilact al Bulgariei, Cuvinte la Sfânta Evanghelie", în: MitrMold XXXIX (1963), 5-6, p. 289-290. Manuscrisul la care fac referire aceste pagini este datat la sfâritul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Manuscrisul est e descris în am nunt, inclusiv cu greelile de pagin, fiind redat cuprinsul su, pe file. 163

Zugrav, I., ,,Trei manuscrise liturgice de la episcopul Efrem al Rduilor", în: MitrMold XXXIX (1963), 7-8, p. 456-471. Dup o intro ducere biografic despre episcopul Efrem al R duilor, sunt prezentate trei manuscrise ale acestuia : ,,Tetraevangheliarul" din 1613, ,,Psaltirea" i ,,Anghelistul" sau ,,Octoihul". Brtulescu, Victor, ,,Ornamentica manuscriselor slavone provenite de la Mnstirea Moldovia i aflate la M nstirile Dragomirna, Sucevia i în alte pri", în: MitrMold XXXIX (1963), 7-8, p. 472-501. Manuscrisele slavone pe care le prezint Victor Brtulescu ofer spre analiz mai multe aspecte, cum sunt titlurile, ini ialele, frontispiciile, vignetele, chenarele, legtura lor în scoar e de lem n i motivele ornamentale de pe înveli urile de piele. Autorul face o îm prire a manus criselor înstrinate de la M nstirea Moldovia pe categorii i secole. Iufu, I., ,,Despre prototipurile literaturii slavo-rom âne din secolul al XV-lea", în: MitrOlt XV (1963), 7-8, p. 511-535. Din multele manuscrise prezentate în aces t articol menionm doar câteva: ,,Tetraevanghelul" de la Neam , scris pe pergament la sfâritul secolului al XIV-lea; ,,Tipicul Sf. Sava" din a doua jumtate a veacului al XIV-lea, de la M nstirea Dragomirna cu nr. de inventar 8 13; ,,Cuvinte pustniceti" ale Sf. Vasile cel Mare, de la Dragomirna, nr. de inventar 707, sfâritul sec. al XIV-lea. ***, ,,Manuscrise slave în bibliotecile din ara noastr", în: GBis XXII (1963), 11-12, p. 1095. Recenzie. Sunt amintite apte manuscrise de la M nstirea Hodo Bodrog-Arad i unsprezece din biblioteca mitropolitan din Sibiu. ***, ,,O copie necunoscut a cronicilor moldoveneti", în: GBis XXIII (1964), 1-2, p. 171-172. Recenzie. E abordat un manuscris aparinând Bibliotecii Centrale a Universit ii ,,BabeBolyai" din Cluj cuprinzând o transcriere, din 180 7, a c lugrului Ioasaf, dup o copie pierdut, fcut de ierom onahul Sava din Roman dup culegerea corespunztoare a lui Nicolae Costin. Chihaia, Pavel, ,,Hrisovul din 13 noiembrie 1618 pentru biserica domneasc din Câmpulung-Muscel", în: GBis XXIII (1964), 3-4, p. 295-336. Hrisovul prezentat este un docum ent care a ridicat problem e în ,,procesul Bdetilor". Dup prezentarea detaliat a a cestui conflict juridic se arat faptul c biserica domneasc din Câmpulung-Muscel a aparinut unei mnstiri. Molin, Virgil, ,,Copiti moldoveni în Banat la începutul secolului al XVIII-lea", în: MitrBan XIV (1964), 4-6, p. 210-221. 164

Singurii copiti moldoveni cunoscui care au activat în Banat la începutul secolului al XVIII-lea sunt ieromonahul Agaton Moldoveanul din Iai i dasclul Vasile Sturza. Autorul se concentreaz pe manuscrisul pentru care ieromonahul Agaton a rmas cunoscut ­ ,,Molitvelnicul" scris în 1701 la iria (Arad), între 2 iulie i 25 august. Se analizeaz limba în care fost scris, caligrafia i particularitile grafice. Mihail, Paul, pr., ,,Un Octoih, manuscris slav din secolul al XVI-lea", în: MitrMold XL (1964), 5-6, p. 298-301. Lucrarea urmrete descrierea amnunit a unui manuscris slav din secolul al XVI-lea, un ,,Octoih" gsit la biserica din Ptrui, Suceava. Este redat, în traducere, o parte din textul su. Zugrav, I., ,,Un tetraevanghel manuscris slav de la biserica, azi disprut, Cuvioasa Parascheva din Suceava", în: MitrMold XL (1964), 9-10, p. 475-483. ,,Tetraevangheliarul slav" prezentat în lucrare este un im portant document istoric care a ap arinut fostei biserici Cuvioasa Paras cheva din Suceava, întrucât amintete despre 17 biserici i o mnstire de clugrie la Icanii Vechi. Descrierea manuscrisului este completat de imaginile cu frontispiciile pe care le conine. Redacia, ,,«Psaltirea cheian» în contextul vechii culturi româneti", în: GBis XXIII (1964), 9-10, p. 982-984. Recenzie ce cuprinde o analiz pe mai multe planuri a ,, Psaltirii cheiene". Manuscrisul psaltirii e o copie dup unul anterior, textul fii nd scris în ,, grai rotacizat". Traducerea a fost fcut din slavon. Mihail, Paul, preot, ,,Leastvia (,,Scara Raiului") - traducerea lui Varlaam de la Secu într-o nou redacie"; în: BORom LXXXII, (1964), 11- 12, p. 1069-1084. A fost atribuit activitii crturreti din tineree a mitropolitului Varlaam al Moldovei traducerea ,,Leastviei" sau ,,Scara Raiului", al lui Ioan Sinaitul, supranumit ,,Scrarul". Pân la publicarea de ctre Gh. Ghib nescu, în 19 15, a stu diului ,,Leastvia lui Ion Scraru, traducere de Varlaam Mitropolitul Moldovei ctre 1618", manuscrisul traducerii lui Varlaam de la Secu era cunoscut prin citarea lui în ,,Istoria limbii i literaturii ro mâne", Ed. II, Ia i, 1898, al lui Aron Densueanu care f cea parte din colecia profesorului universitar Aron Densueanu. Învatul rus A.I. Iaimirski a des cris acest manuscris. El a apreciat c traducerea român este fcut cu îndem ânare i cu pricepere, în lim b curat i expresiv. Arat c este scris pe 287 foi, cu 4 0 de rânduri pe dou coloane, în stânga cel slavonesc, în dreapta cel ro mânesc. Din însemnrile publicate de A. I. Iaimirski se arat c la început manuscrisul poart isclitura mitropolitului, semnalat de Neofit Scriban din 1843. Pân atunci manuscrisul a aparinut Mnstirii Secu. Manuscrisul de la Mnstirea Secu a trecut la Mnstirea Neam, iar de acolo a fost adus la ,, Seminarul Veniamin" de la M nstirea Socola, unde i s-a aplicat pecetea Seminarului, la 1852. Î n a doua jumtate a se colului, manuscrisul a f cut parte din colecia profesorului Aron Deusueanu, unde a fost vzut de A.I. Iaimirski. 165

La începutul secolul al XX-lea, a intrat în posesia lui Gh. Ghibnescu din Iai. Acesta din urm face o descrier e a manus crisului i public numeroasele însemnri de pe acesta. Semnaleaz de as emenea existena altor apte manuscrise din Biblioteca Academiei cuprinzând copii ale ,,Leastviei" i face schema filia iei cu m anuscrisul ce-l descrie. Ajunge astfel la concluzia c autorul traducerii ,,Leastviei" este Varlaam. Dup 16 ani de la publ icarea acestui studiu, în 1931- 1933 Gh. Ghi bnescu public i prefaa manuscrisului lui Varlaa m, adic ,,Cuvântul înainte al t lmcitorului în slavonete i românete". Manuscrisul a r mas înc 30 de ani nevzut de cercettori, pân în 1963, când a fost achiziionat de la fam ilia Ghibnescu de Biblioteca Academiei. La exemplarele cunoscute de la Biblioteca Academiei, autorul studiului contribuie cu o nou mrturie documentar despre paternitatea traducerii de c tre Varlaam a ,,Leastviei". Autorul posed un m anuscris copiat în 1803 , care cuprinde întreaga prefa a traductorului Varlaam de la Secu, a ezat în fruntea manuscrisului, textul integral al celor 30 de trepte i ,,Cuvânt ctre pstor" în 15 capete. Copia din 18 03, scris în Mnstirea Dobrua din Moldova, co nine elemente noi de veridicitate a textului i atest c s-a folosit pentru redactare i alte c ri. Textul ,,Leastviei" în manuscrisul din 1803 , are num ele de ,,Scara raiului, de învtur clugreasc, cu care înva pe fie tecarele cretin cum s cade s vieuiasc". Urmeaz descrierea manuscrisului din 1803. Se precizeaz mrimea, hârtia, num rul de pagini, m odul cum este legat, scrierea, literele. Se prezint ,,Cuprinsul", ,,Cuvântul înainte", însemnrile ulterioare de pe manuscris. Se prezint apoi valoarea elementelor inedite ale manuscrisului din 1803. Se face i o paralel între manuscrisul achiziionat în 1963 i cel copiat la 1803. Se ajunge la concluzia c textul slavon al ,,Leastviei" de pe care a tradus Varlaam este un text slavo-rusesc, car e a cir culat în m nstirile din Moldova. Man uscrisul din 1803 este copiat de pe u n prototip apropiat traducerii originale a lui Varlaam, comparat i cu alte copii de manuscrise pe care copistul Misail le-a avut în fa. Paul, Zam, ,,Miniatura i ornamentul crii manuscrise din rile Române sec XIV- XVIII", în: MitrMold XLI (1965), 3-4, p. 243 -244. Recenzie a c rii ,,Miniatura i ornamentul crii manuscrise din rilie Române secolele XIV-XVIII", aceast lucrare analizeaz 76 de manuscrise din rile Române, copiate în ace a perioad i care au fost prezentate într-o expoziie. Gsim informaii despre arta miniatural, care începând cu secolul al XV-lea cunoa te o evoluie mai bogat în Moldova. Spre exemplu, la Mnstirea Neam a fost copiat în 1429 un ,, Evangheliar", pstrat astzi la Biblioteca Bodleian din Oxford. Toate aceste manuscrise au avut drept model miniaturile i caligrafia bizantin . Analiza motivelor decorative scoate în eviden asemnarea lor cu cele bizantine. T., M., ,,Mihail, Paul, pr., « Dou manuscrise necunoscute din secolul al XVIII-lea», în ,,Romanoslavica" X, 1964, p. 457-463", în: MitrMold XLI (1965), 3-4, p. 248-249. Recenzie. 166

Cele dou manuscrise necunoscute din secolul al XVIII-lea asupra crora se oprete autorul c rii recenzate sunt copiate: prim ul - de c tre stareul Vasile de la Poiana Mrului i cuprinde scrieri din Sfinii Prini, iar al doilea - de c tre arhimandritul Vartolomei Mzreanul, în 1770 i este un roman religios numit ,,Deziderie". Creu, I., ,,Eminescu i Crticica sftuitoare a Monahului Nicodim ", în: BORom LXXXIII (1965), 5-6, p. 575-583. Între manuscrisele vechi româneti, cu caracter religios i istoric, rmase de la Eminescu, se a fl i ,,Crticica sftuitoare" a monahului Nicodim de la Sfântul Munte, tradus de un c lugr anonim de la M nstirea Neam. Se menioneaz c manuscrisul se afl, la data public rii acestui articol în sec ia de articole i manuscrise a Academiei Române i este redat întreg titlul. ,,Crticica" nu este chiar aa mic dup denumire, ea cuprinzând 501 pagini scrise caligrafic, încadrate în chenar i legate în piele. Dintr-un cuvânt ctre cititor, se desprinde caracterul su de manual cuprinz tor de norm e pentru via a ascetic a monahilor. Articolul de fa relateaz preuirea pe car e Eminescu a avut-o fa de paginile acestei c rticele, imaginile, figurile de gândire i de stil îm prumutate de la scriitorii Antichitii i Evului Mediu, plcându-i mult poetului. Din capitolele manuscrisului clugresc, cele care l-au interesat îndeosebi pe Eminescu sunt: ,,Pentru pzirea vederii", ,,Ce iaste vederea i ochii", ,,Pentru pzirea auzului". Foarte m ulte expresii i cuvinte inspirate din m aterialul monahului din ,,Crticica Sftuitoare" s-au (re)gsit în paginile de atelier ale lui Eminescu pe care mai târziu le-a utilizat în poemul ,,Clin" i alte poezii de ale sale. Articolul mai am intete o serie de 25 c ri i manuscrise ve chi rmase de la poet, care evideniaz faptul c Eminescu a avut o mare pre uire pentru cartea veche manuscris sau tip rit. Se reproduce frag mente din acest docu ment, dar i din alte manuscrise de-ale lui Eminescu. Pcurariu, Mircea, ,,Manuscrise de la Episcopia Ro manului", în: MitrMold XLI (1965), 5-6, p. 325-328. Manuscrisul prezentat în cadrul acestui articol poart numele de ,,Psaltirea cu tâlc" i a fost copiat în secolul al XVII-lea, în anii 1778-1779. Descrierea ,,Psaltirii" se refer la cuprinsul ei, fiecrui verset fiindu-i asociat o scurt tâlcuire. Pcurariu, Mircea, ,,Manuscrise de la Episcopia Ro manului i Huilor", în: MitrMold XLII (1966), 1-2, p. 110-112. Dintre cele câteva manuscrise ale Episcopiei Romanului i Huilor abordate în paginile de fa se remarc un ,,Apostol" din secolul al XVIII-lea (1741), al crui cuprins de 178 de foi este redat alturi de evidenierea însemnrilor de prim mân i de a doua mân. Un al doilea manuscris abordat în articol este un ,,Omoglasnic" din 1780, de 81 de file, la care de asemenea sunt redate însemnrile de prim i a doua mân. Ionescu, I., pr., ,,Exist o Cazanie moldoveneasc în sec. al XIV-lea", în: MitrOlt XVIII (1966), 7-8, p. 743-747. 167

Studiu despre izvoarele ,,Cazaniei lui Varlaam", în care e ste susinut faptul c exist o ,,Cazanie" anterioar ei, din secolul al XIV-lea. Basarab, M., ,,Exist o Cazanie moldoveneasc în sec al XVI-lea? În legtur cu izvoarele Cazaniei lui Varlaam", în: MitrBan XVII (1967), 1-3, p. 217-220. Recenzie la studiul dr. Atanasie Popa, în care se realizeaz comparaii între ,,Cazania popii Urs din Cotiglit", copiat în 168 0, ,,Codicele Drganu", ,,Codicele Sibian", ,,Cazania de la Cluj". Se a rat c a existat o ,,Cazanie" anterioar celei de la 1643 a lui Varlaam. Zugrav, I., pr. prof., ,,Un vechi manuscris cu Istorii persti din biblioteca Mnstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava", în: MitrMold XLIII (1967), 11-12, p. 702-705. Acesta este un manuscris aflat la biblioteca Mnstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, cu num rul 5 (num r de inventar vechi 1411), care poart numele ,,Povestiri arabe, O mie i una de nop i". Manuscrisul este scris în chirilic cursiv nu se tie exact de ctre cine, dar autorul prezint câteva ipoteze. Vâlcea-Popescu, G., ,,coala miniaturist de la Dragomirna", în: BORom LXXXVI (1968), 3-5, p. 455-468. Situat la 12 km de Suceava, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, Mnstirea Dragomirna este vestit nu num ai prin insolita sa biseric , sfinit în 1609, dar i prin odoarele ei, mai ales prin manuscrisele cu miniaturi, la care a lucrat însui mitropolitul Crimca. Unele personaliti ale culturii noastre au cerut publicarea unui album care s cuprind odoarele de art ale trecutului nostru, pstrate în mnstiri, pentru a avea modele de art naional, strbune, curat româneti i s nu le mai cutm la strini. Mitropolitul Atanasie Crimca a înze strat mnstirea sa cu c ri de cult scrise cu mâna i împodobite cu ornam ente i miniaturi, cu toate c arta tipografic ajunsese a fi destul de cunoscut în acel tim p. Obiceiul crilor manuscrise i împodobite este foarte vechi i cunoscut de toate popoarele civilizate, el formând pe vremea lui Constantin cel Mare coala bizantin, cu iradiere apoi în Orient i Occident. La noi, manuscrisele, pe lâng art, au completat istoria. Primul manuscris cu miniaturi, copiat i împodobit de Gavril Monahul, apare în Moldova, în secolul al XV-lea i este acum la Biblioteca din Oxford. Probabil c primele manuscrise artistice lucrate în Muntenia, s-au pierdut. Î n Moldova pot fi menionate ca centre de activitate miniaturistic: Putna, Neam, Rdui, Sucevia. O mulime de manuscrise, în special Evangheliare, sunt copiate i împodobite în secolul al XV-lea i al XVIlea, începutul fcându-l ,,Evanghelia" lui Gavriil Uric, din 1429. Autorul citeaz manuscrisele pstrate din aceast perioad, afirmând c meteugul copierii i împodobirii manuscriselor cu ornamente i miniaturi a continuat i în secolul al XVII-lea la Dragomirna, de unde se cunosc astzi 10 m anuscrise necesare cultului pe care autorul le num ete, le clasifi c i indic locul unde pot f i gsite. Se descri e apoi fiecare manuscris prezentându-se i distribuia textului la 168

urmtoarele lucrri de la Dragomirna: ,,Tetraevangheliarul", ,,Apostolul (nr. 22)", ,,Evanghelia", ,,Apostolul (nr. 6 ­ Viena)", ,, Liturghierul"(nr. 4), ,,Liturghierul" (nr. 5), ,,Patericul", ,,Tetraevangheliarul" (de la Biblioteca din Liow), ,, Tetraevangheliarul"(nr. 2), ,,Liturghierul" (nr. 3) i ,,Psaltirea". Urmtoarea parte a articolului face ref erire la ,,Originalitatea iconografic a ,,Psaltirii de la Drago mirna". ,,Psaltirile" au fost î mpodobite cu scene i figuri legate mai mult sau mai pu in de textul pe lâng care erau a ezate, ele ocupând un rol important în istoria m iniaturisticii generale. Charl es Diehl împarte manuscrisele Psalmilor cu miniaturi în dou categorii distincte: a) grupul ,, aristocratic", cu miniaturi în plin pagin, puin numeroase i cu subiecte împru mutate din istoria lui David i b) grupul ,,monastic i teologic", cu ilustraie marginal, foarte abundent i variat. Miniaturile din ,, Psaltirea" de la Dragomirna se caracterizeaz prin ingeniozitatea artistului de a reuni cele dou grupuri. În general, miniaturile de la Dragomirna urmeaz, cu câteva excepii, textul pe lâng care au fost reprezentate, prezentând pe David în rug ciune, dând sfat leviilor, sau mustrat de Natan pentru p catele sale, artând Chivotul Legii (sau pe tânrul împrat Solomon) mulimilor. În afar de miniaturile în plin pagin i acelea rspândite printre texte, se observ o serie de m iniaturi, tot în pli n pagin, îns etajate i desprite printr-o linie orizontal puternic, o m etod de practic bizantin din secolul al VI-lea, întâlnit în ,,Evanghelia din Rossano". Ilustrarea de la Dragomirna este tot bizantin ca idee, dar forma est e original. Chipurile nu au fost copiate de nic ieri, ci au fost create de imaginaia artistului, sprijinit numai pe text. Artistul a adus nou în scenele sale elementul naional. Astfel, David poart pe cap coroana voievozilor no tri, instrumentele muzicale sunt tulnicele, cobzele, tobele i trompetele româneti, cetile au ziduri cu turnuri m oldoveneti, în al c ror vârf este o cruce, chivotul legii are form a unei biserici moldoveneti, cu turnuri cu cruce. ,, Psaltirea" de la Dragom irna este prima i ultima oper de acest gen în miniaturistica româneasc, rmânând un model de iconografie local original. Articolul conine imagini. Popovici, Victoria, prof., ,,Cel mai vechi manuscris miniat din ara Româneasc, Tetraevanghelul popii Nicodim", în: MitrOlt XX (1968), 5-6, p. 475-478. Recenzie. Cuprinde istoricul i descrierea ,,Tetraevanghelului" Sf. Nicodim de la Tismana care este primul manuscris cu dat cert scris pe teritoriul rii noastre. Vâlcea-Popescu, G., ,,coala miniaturistic de la Drago mirna", în: BORom LXXXV, (1968), 7-8, p. 759-772. Prima parte a a rticolului face referir e la ,,Însemnrile de pe manuscrise". ,,Tetraevangheliarul", cu num r de inventar 1/193 4 cuprinde dou însemnri: una red numele celui c e a executat lucra rea, adic mitropolitul Sucevei, Anastasie Crimca, în 1609, iar a doua însemnare consfinete donarea manuscrisului Mnstirii Dragomirna, în 160 9, în t impul domniei lui Constantin Movil, fiul lui Ierem ia Movil, cu blestem asupra celor ce îl vor fura însuindu-l sau vânzându-l. 169

,,Apostolul", cu numr de inventar 22/193 4, manuscris slav aflat la Biblioteca Academiei Române cuprinde o însemnare în limba slavon cu acelai coninut cu cel redat mai sus, scris la porunca mitropolitului Crimca de c tre diaconul Dim itrie Belinschi în 1610. ,,Evanghelia", cu numr de inventar 7/1934, cuprinde trei însemnri: prima, în limba slavon, are coninutul celor prezentate anterior; a doua, în lim ba român cu litere chirilice, unde se arat c lucrarea a fost redat mnstirii, dup ce a fost recuperat de la cazacii ce au prdat Suceava, de ctre Gavriil Hatnean, în ti mpul lui tefan Voievod, fiul lui Vasile Lupu, în 18 septembrie 1651, iar a treia, în slavonete, spune c diaconul Dimitrie Vasilievici Belinschi a scris în semnrile în 1610 la porunca arhiepiscopului Anastasie Crimca. ,,Apostolul de la Viena" con ine trei însem nri: prima, în li mba slavon, e socotit ca un testament al mitropolitului Crim ca, a doua, în slavon, menioneaz c ,,acest sfânt praxiu a fost f cut, legat i aurit de m itropolitul Anastasie i druit Dragomirnei spre po menirea sa i a p rinilor si, Ioan i Cristina", iar a treia însemnare, în slavon, informeaz c manuscrisul a fost rscumprat de vornicul Toma Cantacuzino i doamna lui Ana, de la caza cii lui Tim us Hmelniki care au jefuit mnstirea la 10 august 1653 i a fost redat M nstirii Dragomirna spre po menirea familiei lor. ,,Liturghierul", cu num r de inventar 5/1934 cuprinde uns prezece însemnri: prima conine sfâritul unei rugciuni din postul Crciunului, a doua este o rugciune de curire pentru preoi, ce slujesc la sfântul altar, a treia înse mnare conine note de pomelnice, indicându-se sumele de bani ce trebuia s fie pl tite de credincio i i numele celui ce a scris rugciunile, Iulian Teodorovici I onechi. În limba român, a patra însemnare, informeaz despre rscumprarea ,,Liturghierului" de c tre negustorul Statie în ara czceasc i trimiterea ei mnstirii de origine, iar a cincea indic pe Neculce, aducând la mnstire pe nepotul s u, Alexei Balaban, în 166 7. Însemnrile urmtoare dau infor maii despre autorul manuscrisului, mitropolitul Crimca, despre ali recuperatori i donatori i se încheie cu o rug ciune de la începutul Postului Mare. ,,Otecinic sau Pateric" are dou însemnri: prima spune c lucrarea este fcut de mitropolitul Crimca i donat în ti mpul lui tefan Toma, 13 martie 1616, iar a doua afirm c acest Pateric l-a scris Vasile în 1612. ,,Tetraevangheliarul de la Lwow" conine dou însemnri: prima, în lim ba slavon, arat c a fost scris de clugrul Teofil de la Mnstirea Vorone în 1614, la porunca mitropolitului Crimca i pictat de tefan din Suceava în 1617. A doua însemnare precizeaz c ,,Evanghelia" a fost dat Mnstirii Dragomirna în ti mpul voievodului Grigorie Ghica i a fiului su, Grigorie, la 8 august 1658. ,,Tetraevangheliarul" cu num r de inventar 2/1934 , prin însemnarea sa informeaz c este alctuit de mitropolitul Anastasie i druit Dragomirnei pentru pomenirea sa i a p rinilor si, Ioan i Cristina, în tim pul lui tefan Toma, la 6 septembrie 1615 i c toate lucrrile sale se încheie cu blestemul tipic. ,,Liturghierul" cu numr de inventar 3/1934 cuprinde dou însemnri: în prima se arat c este opera lui Anastasie Crimca, donat Mnstirii Dragomirna cu hramul 170

Pogorârea Sfântului Duh, în tim pul domniei lui Alexandru Mo vil, a fratelui s u Bogdan i a m amei lor, doam na Elisabeta, la 6 iunie 1616. A doua însemnare amintete despre r scumprarea manuscrisului în ara cazacilor de c tre marele vame Pan Saul i jupâneasa lui Erina i donarea lui Dragomirnei spre ve nic pomenire la 2 iunie 1656. ,,Psaltirea", cu numr de inventar 6/1934 are trei însemnri, dou din ele indic ca autor pe mitropolitul Crimca cu informa iile cunoscute din celelalte manuscrise, druit la 6 iunie 1616, în vremea frailor Alexandru i Bogdan Movil i a mamei lor, Elisabeta, iar o însem nare amintete de rscumprarea ,,Psaltirei" de la un osta cazac de ctre doamna lui Vasile Voievod, Ecaterina, legat în argint, aurit i redat, la 28 septembrie 1653, Mnstirii Dragomirna. Partea a doua a articolului aduce în discu ie ,,Ornamentaia manuscriselor". Împodobirea cu ornamente a manuscriselor de la Dragomirna const în întrebuinarea simultan a dou motive decorative: motivul abstract for mat din entrelacuri i motivul decorativ floral. Primul motiv este legat de tradi ia vechilor manuscrise orientale, bizantine i vechi-româneti, iar cel de-al doilea reprezint evoluia ornamentului sub influena Renaterii, dar mai ales observar ea naturii locale. La baza începuturilor colii miniaturistice de la Drago mirna st manuscrisul ,,Tetraevangheliarul de la Sucevia", cu num r de inventar 24/1 853, unde se g sesc cele dou motive decorative entrelac i floral, reluate de manuscrisele de la Dragomirna. Motivul floral capt un rol esenial, încât ar putea fi numite mai degrab manuscrisele cu flori de la Dragomirna, decât manuscrisele cu miniaturi. Florile sunt stilizate, mai apropiate de stilul bizantin reprezentând cicoarea, garoafa, micuneaua etc. Literele iniiale din manuscrisel e Dragomirnei sunt executat e cu elegan i suplee. Procedeul lucrului este cel al ini ialelor lucrate în entrelacuri i iniialelor lucrate în rinsouri. Trei m anuscrise poart semntura copistului Dimitrie Vasilievici Belinschi, celelalte fiind opera altor c lugri anonimi din coala de la Drago mirna, condus de Anastasie Cri mca. Talentai caligrafi i decoratori, ei au d ruit opere strlucitoare, care dinuiesc peste secole, demonstrând caracterul de unitate al acestei coli miniaturistice. Autorul prezint dispoziia vinietelor i iniialelor în fiecare manuscris. Partea a trei a a studiului face referire la ,,Legtura manuscriselor". Dac interiorul manuscriselor coninea o împodobire dus pân la perfeciune i exteriorul trebuia s aib o ferec tur scump, dup valoarea operei. Muzeel e mnstirilor, în special ale celor moldoveneti, conin un numr preios de manuscrise, ferecate în argint i aur, cum ar fi ,,Evangheliarele" de la Putna, Neam , Humor, Sucevia etc., ,,Evanghelia lui Cândea", lucrat în 1435-1436, ,, Evangheliile" de la Feleac i de la Neam sau cea de la Hu mor din 1487 , ,,Panaghiarul de la Neam u" din 150 2. Românii, importatori la început în aceast art, au devenit me teri capabili s fac ceva mai bun decât vesti ii argintari din Si biu, dup cum afirm Neagoe Basarab într-o scrisoare adresat burghezilor din Sibiu, cu privire la nemulumirea sa, în legtur cu lucrarea lui Celestin, conceteanul lor. Pe ferecturile unor m anuscrise de la Dragomirna se inscripioneaz numele executorului, Gligorie Moisiu, num e aflat i pe ,,Tetraevangheliarul lui Ierem ia 171

Movil" din 1607 de la M nstirea Sucevia. Celelalte manuscrise prezint aceleai caracteristici de execu ie, care demonstreaz existena unui atelier de argint rie, probabil la Suceava. La Dragom irna s-au pstrat patru manuscrise ferecate în argint aurit: ,,Tetraevangheliarul", cu num r de inventar 1/19 34, ,,Liturghierul", cu n umr de inventar 4/1 934, ,,Tetraevangheliarul" cu num r de inventar 2/1934 i ,,Liturghierul" cu numr de inventar 3/1934, pe care autorul le descrie în detalii referitoare la scenele reprezentate i la art a argintriei. Fa de ferec turile celor dou manuscrise de la Sucevia fcute cu trei ani înainte, se observ o evoluie meteugreasc în atelierul lui Gligorie Moisiu privind cele patru manuscrise de la Dragomirna. La dorina mitropolitului Anastasie Crimca, la rândul s u un mare artist, s-au adus unele inova ii: motivul frânghiei disconti nue, bordura în filigran i sistemul cotorului format din l nioare împletite, zale, fiind mai practic i mai durabil la închiderea i deschiderea unui manuscris de dimensiuni mari. Opere ca acestea ie ite din atelierul de argintrie al românului Gligorie Moisiu, plin de vigoare i nepreuit execuie, pot rivaliza sau sta alturi de cele mai frumoase legturi de cri în metal pe care le-a produs geniul artistic al celorlalte popoare. Articolul cuprinde imagini. B., G., ,,Recenzie. G. trempel, «Un cronograf ilustrat, atribuit m itropolitului Antim Ivireanul», în ,,Romanoslavica", XII (1966), Bucureti, p. 309-353", în: BORom LXXXVI (1968), 7-8, p. 975-977. Manuscrisul original al ,, Cronografului" se afl în Biblioteca Acad emiei de tiine din Kiev sub numrul de inventar 379. Manuscrisul cronograf a fost druit în 1709 domnului Constantin Brâncoveanu i el prezint istoria prescurtat a lu mii vechi, date din istoria greco-roman, istoria i genealogia biblic, cu peste 500 de imagini. Autorul recenziei descrie manuscrisul subliniind c textul se desf oar pe dou coloane, cu unele erori sau incom plet, dup spusele lui G. trempel, ceea ce face ca în aceast oper a miniaturisticii româneti s descifrm un interes mai mult artistic decât r eligios. Cronograful con ine 503 de portrete, 3 schi e i 8 desene, reprezentând diferite sc ene biblice. Portretul lui David seamn cu portretul lui Mircea cel Btrân sau a lui Alexandru cel Bun. Vemintele regelui Manase sunt asemntoare celor ale lui Constantin Brâncoveanu din iconografia noastr. În toate, arta miniaturistic atinge perfec iunea. ,,Cronograful" ajunge în posesia vornicului Dumitraco Scar, apoi la arhiepiscopul Antonie, de unde, în 1884, e trimis la Biblioteca Academiei Teologice din Kiev. G. trempel afirm c Antim Ivireanul s-a inspirat mai mult din cronografe, din fragmente de istorie persan, ebraic, greco-roman i nu direct din Biblie. În Biblioteca Acade miei României se afl un manuscris, num rul 2609, cu 1000 de pagini de text crono graf, care conine elemente similare privind valorile iconografice. Limba e aleas, textul fiind opera lui Antim prin stilul i cultura deosebit, iar pe o pagin exist semntura lui. trempel descrie manuscrisul dup o copie fotografic alb-negru, o pinând c mitropolitul Antim nu e ilustratorul acestui ,,Cronograf", deoarece la acea dat era btrân. Nu e exclus ca cel care a caligrafiat i ilustrat manuscrisul sub supravegherea mitropolitului, s fi fost preotul Nicola. În ar mai sunt dou copii dup acest ,,Cronograf": un rulou de hârtie aflat la Biblioteca 172

Academiei, scris de popa Flor i o a doua copie, lucrat de pictorul C. Petrescu, care se afl la Mnstirea Cernica. B., G., ,,Recenzie. Ion Radu Mircea, «Cel mai vechi manuscris miniat din ara Româneasc: Tetraevanghelul popii Nicodim (1404-1405)», în ,,Romanoslavica", Bucureti, XIII (1966), p. 203-221", în: BORom LXXXVI, (1968), 7-8, p. 977-979. Cel mai vechi manuscris cu dat sigur din ara noastr este ,,Tetraevanghelul lui Nicodim", scris pe pergament în 1404-1405, de ,,popa Nicodim", probabil la Mnstirea Vodia i se afla în 1966 la Muzeul de Art al României. Studiile f cute asupra lui redau aspecte în mod disparat. Textul e tipic ortodox, Evangheliile aprând fr predosloviile lui Teofilact al Bulgariei, ceea ce denot un izvod mai vechi decât cel utilizat de slavii meridionali în secolele XIV-XV, necunoscut în rile Româneti. Autorul studiului descrie manuscrisul în m od obiectiv, cu observa iile ce se impun de ctre textul acestuia. I. Iufu a sus inut într-o lucrare a sa c acest manuscris a slujit ca model lui Gavril Uric de la Neam . Ion Radu Mircea re spinge aceast opinie, constatând deosebiri eseniale între manuscrisele celor doi. Cel al lui Nicodim nu a fost folosit ca model nici de copi tii munteni de mai târziu. Prezentând miniaturile, I.R. Mircea aprecia z frumuseea celor patru frontispicii, iar titlul fiecrei Evanghelii e scris cu litere de aur. Descrierea frontispiciilor este f cut în detalii, subliniindu-se inegalabila valoare artistic i calitatea miniaturistic realizat prin calitile de culoare. Izvorul de inspira ie al decoraiei manuscrisului lui Nicodim se afl în arta bizantin, în manuscrisele greceti. Bogia de motive florale i psri, fondul bogat de aur cu m iniaturile Paleologilor, armonia coloristic, relieful desenului caract erizeaz ornamentaia ,,Tetraevanghelului" lui Nicodim ca i miniaturile bizantino-bulgare de la Târnovo . Cele dou coperi de lemn ferecate cu argint aurit redau ,,R stignirea" i ,,Învierea", reliefarea personajelor fiind deosebit de reuit. În încheierea recenziei se consemneaz c prezentarea ,,Tetraevanghelului" lui Nicodim fcut de I.R. Mircea cu competen, completeaz prin studiul su contribuia important pe care a adus-o Emil Lzrescu în ,,Nicodim de la Tismana i rolul su în cultura veche româneasc", aprut în 1965, în ,,Romanoslavica" XI. Vornicescu, Nestor, arhim., ,,Manuscrisele Arhiereului Narcis Creulescu din biblioteca Mnstirii Neam", în: MitrMold XLIV (1968), 7-8, p. 431-436. Autorul amintete de manuscrisul numrul 171 din anii 1 905-1906, care cuprinde inscripiile Mnstirilor Neam i Secu i a schiturilor din îm prejurimi. Paginile cuprinse între 9 i 19 din adaos sunt relevante în acest sens. Pistrui, Chiril, ,,Tetraevanghelul de la Suceava - m MitrMold XLIV (1968), 7-8, p. 442-444. Însemnare. anuscris slav", în:

,,Tetraevanghelul de la Suceava" este un manuscris al ieromonahului Macarie de la Putna, fcut pe cheltuiala lui Barbovschi, pârclab de Suceava. Astzi el se afl la muzeul Mnstirii Rila din Bulgaria. Autorul descrie caligrafia i ornamentele sale. 173

Popescu Vâlcea, Gh., ,,coala miniaturistic de la Dragomirna", în: BORom, LXXXVI, (1968), 9-10, p. 1186-1211. Prima parte a acestui articol face referire la ,,Descrierea i analiza miniaturilor i a temelor iconografice din ,, Tetraevangheliarul" cu numrul de inventar 1/1934". coala miniaturistic de la Dragomirna, prin particularit ile ei specifi ce i prin contribuia adus la patrim oniul culturii, im pune ca s fie des crise i analizate miniaturile pe care le cuprind diferitele manuscrise întocmite aici. Autorul prezint desenele din ,,Tetraevangheliarul" amintit, descriind i analizând fiecare miniatur în ordinea filelor m anuscrisului, descriind-o i analizând-o în funcie de tem a iconografic reprezentat. La sfârit, a acordat o atenie aparte subiectelor: ,,Ciclul patimilor", ,,Figuraia Evanghelitilor i problema cadrului în m iniaturi" i ,,Portretul mitropolitului Anastasie Crimca", în manuscrisele lucrate la Dragomirna. Prima scen descris este cea care reprezint Înlarea Domnului. Ca te m iconografic, scena Înlrii Domnului începe s fie reprezentat în secolul al IV-lea, iar primul monument ce mrturisete aceasta este poarta biseri cii Sfintei Sabina din Roma. În miniatura cu În larea Domnului din m anuscrisul sirian nr. 56, de la Biblioteca din Floren a, scris în anul 586 în Mnstirea Sfântul Ioan din Zgaba, în Mesopotamia, de ctre clugrul Rabula, se constat o nou compoziie i un alt sens al scenei în raport cu cele semnalate. Autorul descrie i aceast reprezentare, continuând documentat, cu reprezentarea scenei Înlrii Domnului, de-a lungul secolelor, în cadrul picturii din bisericile i mnstirile din diferite locuri ale lumii, de la Bizan pân la Roma, din Rusia i Moldova pân la Veneia, precizând i locul ei în biseric (de cele mai multe ori decorând cupola, alturi de scena Pogorârea Sfântului Duh). În bisericile moldoveneti, se întâlne te Înlarea Domnului la Pop ui, la Vorone , Suceava i Sucevia, pstrând formula sirian. Autorul picturii de la Dragom irna se inspir din exemplul de la Sucevi a, dar d scenei o amploare nemaicunoscut pân atunci, introducând elemente noi care completeaz i înfrumuseeaz tabloul iniial. Se continu apoi studiul cu descrierea miniaturilor de pe paginile urmtoare: Deisis, Schimbarea la F a, Adormirea Maicii Do mnului, Naterea Mântuitorului, Botezul, Coborârea la iad, Dreptul Enoh, Sf. Ilie Tezviteanul i Sf. Ioan Gur de Aur, Sf. Evanghelist Matei, Doi serafim i, Splarea picioarelor mucenicilor, Rugciunea din grdina Ghetsimani i altele, fcând pentru fiecare mini atur analogii cu alte reprezentri din lume sau din ara noastr, comentând tema iconografic, acolo unde se impune, cu caracteristicile ei. Artistul a încercat s redea în ,,Tetraevangheliarul" cu numrul de inventar 1/1934, cel mai vechi dintre m anuscrisele de la Dragomirna, ,,Ciclul Patimilor" sub influena picturilor murale ale timpului sau a manuscriselor de la Sucevi a. Scenele nu urmeaz ca în manuscrisele Suceviei ritmul strâns al ciclului, ci sunt rspândite în toat lucrarea lsând s se intercaleze între ele alte scene strine acestui ciclu, cum sunt: doi serafimi, portretul evanghelistului Marcu, Pilat sp lându-i mâinile, Iuda aduce banii i se spânzur , Sfânta Treime noutestamentar i vechitestamentar, portrete de prooroci, Deisis.

174

,,Ciclul Patimilor" este reprezentat începând cu ,, Splarea picioarelor", ,, Iisus în grdina Ghetsimani", ,,Iisus prins de mulime", ,,Iisus în fa a lui Ana i Caiafa", ,,Ridicarea pe Cruce", ,,Rstignirea", ,,Coborârea de pe Cruce" i altele. În partea urmtoare a articolului se amintete despre ,,Figuraia Evanghelitilor i problema cadrului în miniaturi". Reprezentarea portretelor Sfinilor Evangheliti în miniaturile de la Dragomirna nu difer de cele pe care arta moldoveneasc le-a primit din manuscrisele greceti sau slavone înainte de secolul al XV-lea. Dintre cele dou tipuri de reprezentare, cel mai mult folosit este acela în care Evanghelitii stau jos i, mai rar, tipul în care figurile stau în picioare. O alt distincie este în privin a cum sunt prezentai evanghelitii: singuri în scen sau însoii de simboluri. Miniaturile de la Dragomirna au adoptat tipul evang helitilor stând jos i însoii de simboluri, Sf. Evanghelist Ioan fiin d însoit de ucenicul Pro hor. În ,,Tetraevangheliarul" 1/1934, evanghelitii sunt prezentai fr simboluri, cu fondul scenei din arhitecturi antice. Se prezint scenele cu evangheli tii în câteva din m anuscrisele de la Dragomirna, comparându-le cu alte reprezent ri i observând ca element de noutate prsirea fondului arhitectural al cl dirii antice i înlocuirea cu elementul naional, reprezentat prin turnuri zvelte ale por ilor i cldirilor, precum i introducerea unor portrete ale Fecioarei, Mântuitorului, Celui vechi de zile, Sfini, în diferite locuri ale scenei principale. Practica introducerii în cadru, în partea superioar, inferioar, vertical sau în coluri a unor personaje secundare este de origine bizantin i a fost întrebuinat atât în manuscrisele miniate cât i pe icoane, în sudul balcanic, la noi i în Rusia. Icoanele ruse ti, având posibilitate de circula ie, au influenat probabil i miniaturile de la Dragomirna. Un capitol separat al studiului am intete despre ,,Portretul mitropolitului Anastasie Crimca".Toate manuscrisele de la Dragomirna, exceptând ,,Apostolul" de la Academia Român i ,,Evanghelia" cu numrul de inventar 7/1934, reprezint portretul mitropolitului Crimca, stând îngenunchiat fie în faa Sfintei Treimi, a sfinilor patroni sau evangheliti, a bisericu ei schitului sau a Sfin ilor Ierarhi. Sub influen a artei bizantine s-a introdus i în bisericile m oldoveneti reprezentarea ctitorului sau donatorului în tabloul votiv. Autorul descrie portretul m itropolitului Anastasie Crimca aflat pe miniaturile manuscriselor de la Dragomirna, care imortalizeaz, peste veacuri, figura unui mare vldic artist român i înfieaz pe filele de pergament ale trecutului, pe primul autoportretist în plastica româneasc. Articolul conine imagini. Popescu Vâlcea, G., ,,coala miniaturistic de la Drago mirna", în: BORom LXXXVI, (1968), 11-12, p. 1343-1359. Autorul descrie i analizeaz în detalii miniaturile pe care le cuprind urmtoarele manuscrise de la Dragomirna: ,,Apostolul" ms. slav nr. 22, ,,Evanghelia" cu numrul de inventar 7/1934, ,,Apostolul" de la Viena, ,, Liturghierul" cu numrul de inventar 4/1 934, ,,Liturghierul" cu num rul de inventar 5/19 34, ,,Tetraevangheliarul" de la Biblioteca din Lwow i ,,Tetraevangheliarul" cu nu mrul de inventar 2/1934, prezentând caracteristicile colii miniaturistice de la Dragomirna i studiind acele miniaturi care constituie o tem iconografic. 175

Astfel, în legtur cu tema iconografic care prezint pe Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, autorul afirm c, dei era de origine greceasc, a ajuns la noi sfânt naional reprezentat alturi de Sf. Mare Mucenic Gheorghe în m iniaturile din ,,Liturghierul" cu numrul de inventar 3/193 4 i ,,Apostolul" de la Viena. Prima reprezentare a acestui sfânt în pictura Bisericii noastre datea z de pe la 1498, î n decorarea pereilor capelei Mnstirii Bistria, iar începând din 15 30 ea devine aproape ob ligatorie în bisericile moldoveneti, dei nicio biseric nu poart numele lui. Moa tele Sf. Ioan Cel Nou se afl la Bi serica Sf. Gheorghe din Suceava, fiind considerat un martir naional al Moldovei, iar în 1635 dou altare au fost consacrate în onoarea sfântului în bisericile din Moldova. Comparând tema iconografic Arhanghelul Mihail om orând fiara apocaliptic, autorul constat c atributele i prezena lui Iisus Emanuelce apare în manuscrisul ,,Apostolul" de la Viena, nu s-a m ai cunoscut pân la coala de la Dragomirna decât în iconografia rus. Referindu-se la tema iconografic a Buneivestiri, dup ce face o comparaie cu reprezentarea ei la alt e popoare, în diferite timpuri, autorul precizeaz c tipul iconografic de la Dragomirna este cel bizantin, iar miniatura Întâmpinarea Domnului din ,,Tetraevangheliarul" cu numrul de inventar 2/1934 de la Dragom irna se leag strâns, prin particularit ile sale, de te ma de la Sucevi a. Realizarea artistic a miniaturii prezentate în aceste manuscrise de la Dragomirna impresioneaz peste timp, rmânând o m rturie a cr edinei strmoilor notri i a geniului lor creator. Articolul conine imagini. Popescu Vâlcea, Gh., ,,coala miniaturistic de la Dragomirna", în: BORom LXXXVII (1969), nr. 1-2, p. 197-209. Se face descrierea i analiza miniaturilor i a temelor iconografice din diferite manuscrise provenind de la Mnstirea Dragomirna. Autorul continu în acest articol studierea, descrier ea i analiza miniaturilor ultimelor manuscrise de la Drago mirna ,,Liturghierul" cu num rul de inventar 3/ 1934 i ,,Psaltirea" cu num rul de inventar 6/ 1934 i, ca o încheiere a articolelor precedente în care au fost studiate miniaturile de la Dr agormirna, în acest articol se prezint i consideraiile generale asupra stilului i tehnicii colii miniaturistice de la Mnstirea Dragomirna. ,,Liturghierul" cu numrul de inventar 3/ 1 934 cuprinde douzeci de miniaturi (,,Sfânta Treime în Vechiul Testa ment", ,,Sfinii Gheorghe i Ioan cel Nou", ,,Pogorârea Sfântului Duh", ,,Sfântul Ioan Gur de Aur", ,, Împrtirea Apostolilor", ,,Maica Domnului cu Pruncul", ,, Junghierea Mielului sau Pruncul pe disc", ,,Sfântul Nicolae" i ,,Sfânta Parascheva" i altele), care sunt descrise în detalii, iar pentru ,,Împrtirea Apostolilor", ,,Junghierea Mielului sau Pruncul pe disc", ,, Iisus dormind sau Ochiul care vegheaz" autorul prezint tema iconografic cu reprezentarea sa din diferite locuri i timpuri. ,,Psaltirea" cu nu mrul de inventar 6/ 1934 conine treizeci i nou de pagini cu diferite miniaturi, predominând scenele c are-l înfieaz pe îm pratul David în diverse ipostaze. Ca te m iconografic, Sfinii Enoh, Ilie i Ioan Teo logul, patronii schitului apar frecvent în m iniaturile de la Dragomirna, iar în Moldova a fost preluat 176

obiceiul din arta bizantin ca o ctitorie s aib mai muli sfini patroni. Alegerea acestor sfini nu este întâmpltoare, ci are un adânc substrat teologic dei, în afar de Dragomirna, nu se cunoate un alt exemplu în care aceti sfini s fie luai ca patroni sau s fie reprezentai împreun în pictur sau în miniatur. Stilul i tehnica în arta m iniaturistic de la Dragomirna dau manuscriselor o not precis de individualitate comparativ cu celelalte miniaturi româneti. Articolul concepe desenele în mod decorativ, conducându-se dup modele bizantine, adic împodobirea fiecrui manuscris prezint dou pri: imagini i ornamente, bine desenate, dar se deosebete de operele bizantine care pstreaz aspectul organic al figurii i desenul obiectelor cu caracterul lor individual. Arta colii de la Dragomirna este o art religioas popular, în care se observ o tradi ie a miniaturisticii autohtone, completat cu idei noi, inspirate din arta monumental a bisericilor locale. Artitii tind spre abstract, scenel e miniaturilor fiind prezentate într-o stilizare original, în care geom etrizarea arhitecturilor se co mpune plcut cu liniile sinuoase care deseneaz siluetele personajelor, îmbrcate toate în acel eai veminte, tunic i mantie sau numai tunic . Excepii fac câ iva sfini liturghisitori i mitropolitul Crimca, reprezentai în veminte arhiereti. Fondul scenelor este adesea fr peisaj. Cldirile apar în variant antic cu un spirit local sau cl diri specifice arhite cturii moldoveneti cu turnuri ascuite, ziduri crenelate etc.. Pagina est e umplut cu motive vegetale sau stânci. Personajele însemnate sunt lucrate în proporii mai mari. Nota de originalitate a acestor miniaturi const în cromatica original, redat prin culori puternice, aproape stridente (rou, verde, galben, violet, alb i negru) i ca un laitmotiv apare aurul. Stilul lor specific este redat de siluetele lungi i subiri, picioare i mâini la fel, iar fizionomia feei e conturat din câteva linii de peni i dou puncte negre pentru ochi. Farmecul miniaturilor, pe lâng armonia culorilor este dat de o naivitate sincer de exprimare, specific artistului popular, dovedind i o evoluie fa de miniaturile anterioare i având un caracter monumental. Atanasie Crimca a folosit ca surs de inspiraie în m iniaturile sale pictura mural moldoveneasc i icoanele, el fiind pictorul principal, ajutat i de ucenicii s i într-o unitate de concep ie i de execuie. Articolul conine imagini. Naghiu, Iosif E., prof., ,,Psaltirea de la Mehadia", în: MitrBan XIX (1969), 1-3, p. 171-172. Se analizeaz patru foi rupte dintr-o psaltire slavo-român scris pe pergament i se face o analiz fonetic a ,,Psaltirii de la Mehadia" scris între anii 1580-1600. Brbulescu, C., ,,Recenzii. Ion Radu Mircea «Contribution à la vie et à l'ocure de Gavriil Uric» în ,,Revue des etudes sud-est europennes", Bucar est, VI (1968), nr. 4, p. 573- 594.", în: BORom, LXXXVII (1969), 5- 6, p. 629- 632. Între anii 1424- 1449 caligraful moldovean Gavriil Uric scrie 14 manuscrise pe care le semneaz i dou nesemnate, a cror paternitate este discutabil. Scrise într-o epoc anterioar lui tefan cel Mare, ele au servit ca prototipuri pentru scrierile de acest gen în secolul al XVI-le a i al XVII-lea. Copii reproducând opere literare 177

bizantine i sud-slave, aceste manuscrise sunt i mportante pentru a reconstitui arhetipurile creaiilor lui Eftim ie de Târnova i Grigorie amblac sau ale altor scriitori anonimi ai vremii. Autorul crii enumer mai multe lucrri care s-au ocupat de ace ste manuscrise, aducând argument diferite. Dup aceea Ioan Radu Mircea prezint fragmente din manuscrisele copiate de Gavriil unde se men ioneaz el însui i locurile unde se afl numele lui sau al tat lui su. În cel mai vechi pomelnic (,,Pomelnicul Mnstirii Bistria") se pstreaz o inform aie preioas despre Gavriil Uric, tat l su Paisie, fiind monah ca i Gavriil. Cercettorii au afirmat c aparinea unei familii de boieri moldoveni i i-a desfurat activitatea la Mnstirea Neam, unde era egumen atunci Silvan. Comparând grafia, A.I. Ia imirski afirma c 30 de manuscrise aparinând Mnstirii Neam sau altor biblioteci au fost scrise de Gavriil, iar al i cercettori au redus numrul la 13-14 m anuscrise. Folosind în transcrierea textelor nu num ai caligrafia meticuloas semiuncial, ci i pe cea cu caractere cursive, recitirea i îndreptarea lor, unde se impunea, duce la acceptarea afirma iei lui A.I. Iaimirski, iar atribuirea lui Gavriil Uric a manuscriselor din Biblioteca Academiei de tiine din Leningrad nr. 13, 3, 19 i 13, 3, 20 sau din Biblioteca Saltikov-Scedrin din Leningrad se adeverete a fi exact. Scrisul su cursiv de tip grecesc, dei rar întrebuinat a avut continuatori în secolul al XV-lea i al XVI-lea în Moldova, do vad fiind unele manuscrise de la Sucevia, Putna sau Biblioteca Academiei, originea scrierii fiind din Peninsula Balcanic, în secolul al XIV-lea. Manuscri sele lui Gavriil Uric constituie opera de art a caligrafiei i ornamentaiei, cu iniiale sobre, cu litere regulate, frumos scrise, excelând cu cele dou ,,Tetraevangheliare". coala de copi ti din Mol dova a infl uenat prin realiz rile sale, atât rile vecine cât mai ales în Rsrit, unde scrisul moldovenesc a fost luat ca model de ali copiti i iubitori ai c rii de art. Articolul lui Ioan Radu Mircea are o anex care prezint cele 16 manuscrise ale lui Gavriil Uric, cu caract eristici, filigrane, precizri privind hârtia i elemente bibliografice. Brbulescu, C., ,,Recenzii. I. I. Rom an, «Un document românesc scris la Braov în sec al XV I-lea», în ,, Studii i Articole de Istorie", Bucure ti, XI (1968), p. 263-264", în: BORom LXXXVII (1969), 5- 6, p. 632-634. N. Iorga în ,, Socotelile Braovului" din ,,Analele Academiei Române" seria a doua, tom. XXI, 1898-1 899, ,,Memoriile Seciei Istorice", p. 262 afirm c ,,Scrisoarea adresat de Popa Iane lui Luca Hirscher, judele Braovului" este scris pe la 1580. Reluând studii le asupra ei, I. I. Rom an identific, între sec. al XIII-lea i al XVII-lea, apte nume de Luca Hir scher, toi domnitori ai Bra ovului. Ca jude al acestui ora a fost, îns, unul singur (1561-1564 i 1567-1590). N. Iorga public dou scrisori în ,, Braovul i românii" adunate lui Lica Hirscher, cu adres ativul de ,, jude", pe care I.I. Ro man îl consider ca o gre eal deoarece în vremea lui Bunearsinovici, exped itorul, L. Hirscher era doar senator al oraului, fapt care l-a determinat pe Ni colae Iorga s oscileze în datare a documentului. Personalitatea lui Popa Iane, mort în 1591, e cunoscut , el fiind acela care l-a ajutat pe Coresi în opera de traducere i tiprire a crilor bisericeti. Documentul 178

respectiv - monument de lim b veche - apar ine sigur secolului al XVI-lea. I.I. Roman public articolul ,,Primul document românesc braovean cunoscut: Scrisoarea Popei Iane" în ,,Limba român", Bucureti, XVIII (1969), nr. 1, p. 69- 73, aducând noi precizri. Pomenirea în document (scrisoare) a lui Luca Hrischer, c are a patronat tiprirea ,,Cazaniei a II-a" a lui Coresi, a fost singurul docum ent de datare invocat de N. Iorga. Astzi documentul e cuprins i în ,,Catalogul documentelor româneti" din ,,Arhivele Statului Braov", vol. I, 1521-1799, Bucureti 1955, p. 1, nr. 2. Cercetând datele ,,când a preo it Popa Iane", autorul articol ului consider c documentul ar fi fost scris între 1573 i 1590, scrisoarea popii Iane de venind astfel primul document românesc braovean pstrat pân în zilele noastre, scris în graiul local. Analizând cele 15 rânduri ale scrisorii popii Iane cu particularit ile ei fonetice i sintactice, I.I. Roman demonstreaz c acestea sunt caracteristice pentru graiul di n sudul Transilvaniei i Munteniei, aducând ca argumente studii lingvistice ale diverilor autori. Enescu, N. C., ,,tefan vel dascl de la Putna", în: MitrMold XLV (1969), 5-6, p. 348-353. Începuturile activitii dasclului tefan de la M nstirea Putna sunt necunoscute, dar aflm c este menionat pentru prima dat în 1778 de ctre un profesor de la Academia Duhovniceasc a mnstirii. tefan este traductorul din grecete al manuscrisului ,,Esopiei", traducere r ealizat între anii 1769-1774. Acest manuscris, ale crui particulariti sunt analizat e de c tre autor, cuprinde v iaa filozofului ,,Ezop" i pildele lui. În 1785 îl gsim pe tefan la Iai, iar în 1791 aflm c se semneaz pe un manuscris al unei ,,Alexandrii" m untene, pstrat la M nstirea Vorona din Botoani. Ionescu, Dimitrie Gh., prof., ,,Cartea româneasc i vechi biblioteci în oraul i judeul Buzu (1431-1700) ", în: GBis XXVIII (1969), 7-8, p. 835-843. Autorul amintete în material despre coala existent în chiliile episcopiei dup înfiinare (1504), despre continuitatea acesteia i în secolul al XVII-lea, despre caligrafii i miniaturitii de la Schitul Poiana Mrului. Naghiu, Iosif E., prof., ,,Psaltirea lui Dim itrie Pandovici", în: MitrBan XX (1970), 1-3, p. 239-240. Se realizeaz o prezentare a ,,Psaltirii lui Di mitrie", scris la ju mtatea secolului al XVIII-lea, consemnându-se faptul c autorul acest eia a mai scris înc cinci cri. Cele dou exemplare ale Psaltirii prezentate aici, au fost identificate la Mnstirea Hodo, având inscrip ionat la sfâr it textul ,, lui Dumnezeu laud de Dimitrie Pandovici", text care atest cu exactitate identitatea autorului. Olteanu, Pandele, prof., ,,Metoda filologiei comparate în studierea izvoarelor i în identificarea versiunii neogrece ti a operei Scara tradus de Mitropolitul Varlaam", în: MitrOlt XXII (1970), 5-6, p. 543-566. În acest studiu sunt comparate versiunile din neogreac, slavon i româneasc a ,,Scrii" i se ajunge la concluzia c originalul tradus de Varlaa m este ,,Scara Paradisului" a lui Maximus Margunios. 179

Popescu, Gabriel, ,,Un manuscris al Didahiilor mitropolitului Antim Ivireanul în Biblioteca Patriarhiei Române" în: StTeol, Seria a II-a, XXII (1970), 9-10, p. 685-688. Se prezint mai întâi un manuscris în li mba român, cu scriere chirilic , dup care sunt descrise volumul, coperile i ornamentele. Cuprinsul este alctuit din 33 de didahii cu textul aproape identic cu cel din ediia Strempel. Se face apoi comparaia a dou fragmente de text din cele dou ediii. Datarea: jumtatea veacului al XVIII-lea. Pistrui, Chiril, pr., ,,101 manuscrise slave în Transilvania (sec. XII-XVII) I. ­ Biblioteca Episcopiei ortodoxe a Aradului", în BORom XCVI (1978), 1-2, p. 127-148. Sunt prezentate o gam larg de manuscrise (,,Psaltire", ,,Ceasloav", ,,Apostol", ,,Tetraevangheliar", ,,Minei", ,,Sbornic" etc) provenite i din unele m nstiri i schituri transilvane, b nene (ex. Hodo -Bodrog) sau din afara grani elor rii. Sunt redate însemnrile de pe fiecare exemplar în paralel cu descrier ea manuscrisului, notele prezentate putând fi foarte importante pentru istoria bisericeasc. Pistrui, Chiril, pr. lector, ,,Manuscrisele slave în biblioteca Episcopiei Aradului", în: MitrBan XXII (1972), 1-3, p. 83-94. Sunt prezentate 15 manuscrise slave printre car e: ,,Apostolul", ,,Liturghierul", ,,Ceaslovul", ,,Tetra-Evanghelierul" i ,,Acatistierul". Aceste documente sunt datate, se descrie cuprinsul lor, punctându-se preciz rile cele mai i mportante la care se noteaz filele i se prezint i elementele decorative. Blaa, D., pr., ,,Constantin Brâncoveanu voievod i Ioan Arhimandritul - un manuscris inedit al lui Ioan, egum enul Mnstirii Hurezi (1692-1726) ­ prezentare i transcriere", în: MitrOlt XXV (1973), 11-12, p. 993-1001. Manuscrisul descris în ac este pagini are dou titluri de capitole: prim ul, ,,Catastih cu toate cealea ce am fcut i am adaos la Sfânta Mnstire aceasta Ourezii, cât am fost egu men, eu s meritul Ioan Arhimandr itul", iar al doilea, ,, Catastih de toate sculele i dajdiile i de alte odoar ce au dat Sfintei M nstiri Ourezilor Do mnul nostru Ioan Basarab voievod, ctitorul Sfintei Mnstiri". Ioan a fost egumenul Hurezilor timp de 30 de ani, din 1692. Acest manuscris a fcut posibil analiza limbii din grafia sa. Este prezentat fiecare dintre cele 16 file ale manuscrisului. Mihail, Paul, pr., ,,Predicile lui Anti m Ivireanul, contribuii unificatoare ale limbii române literare" în: StTeol, Seria a II-a, XXVI (1974), 1-2, p. 53-59. Este prezentat manuscrisul din 1814, a c rui copiere s-a f cut de pe un altul adus din ara Românesc în Moldova de m itropolitul Gavriil Bnulescu-Bodoni. Se face descrierea manuscrisului i o comparaie între cel din 1814 i cel dup care s-a fcut copia.

180

Constantinescu, Radu, ,,Manuscrise i cri vechi din biblioteca Patriarhiei i a Sfântului Sinod", în BORom XCII (1974), 7-8, p. 1040-1047. Articolul are ca subiect o inventariere a manuscriselor aflate în bibliotecile Patriarhiei Române: Biblioteca Palatului Patriarhal i Biblioteca Sfântului Sinod. Manuscrisele române i cele grece ti au fost inventariate. Autorul se opre te mai mult asupra ce lor slave. În Biblioteca Central a Patriarhiei sunt trei, iar în Biblioteca Sf. Sinod sunt 125. Apoi se trec în revist cele mai vechi codice ruse ti neinventariate înc, notându-se atât num rul manuscrisului cât i anul apari iei, alturi de o descriere sumar. Se fac referiri mai în am nunt asupra celei mai vechi c ri slave aflate în Biblioteca Sf. Sinod: un ,,Trebnic" imprimat la Gorazolc, în Bosnia. Articolul are i un rezumat în lb. francez. ***, ,,Sbornicul (Prznicar) din Transilvania", în BORom XCII (1974), 7-8, p. 1048-1050. Între vechile manuscrise româneti din Transilvania se afl i un ,, Sbornic". Manuscrisul se p streaz la muzeul Mnstirii Gai (suburbia Aradului) i aparine Bibliotecii Episcopiei Ortodo xe Române a Aradului. Dateaz din sec. al X VII-lea, lipsesc filele cu data, locul i autorul lui. Are 297 de foi, cu 16 rânduri pe pagin. Manuscrisul este valoros datorit fenomenelor lingvistice întâlnite în inf ormaii: punctuaie, ortografie, lexic, morfologie, ornamente, calitatea hârtiei etc. El a fost scris înainte de 1705, probabil, într-o mnstire din nordul Bucovinei. Este de provenien necunoscut. Articolul are i trei fotografii ale uno r pagini din manuscris. Tudor, Sandu, pr., ,,Un manuscris cu implicaii paisiene", în: GBis XXXIII (1974), 9-10, p. 912-916. Se descrie manuscrisul cu opera Sfân tului Isaac Sirul identificat în 1802 în comuna Mânzleti - judeul Buzu. În urma confruntrii celor patru m anuscrise ce conin ,,Cuvintele Sfântului Isaac Sirul", se ajunge la concluzia c manuscrisul de la Mnstirea Neam urmeaz celui existent la Academia Român. ***, ,,Arhieraticonul român de la 1705 copiat de Axinte Uricariul", în BORom XCII (1974), 11-12, p. 1403-1413. Se prezint un manuscris important din sec. al XVIII-lea al crui autor este Axinte Uricariul (?-cca. 1731). Acesta era un o m învat, tiutor de lb. greac , latin i slavon, copist la cancelaria domneasc din 170 2, iar sub domnul Nicolae Mavrocordat devine cronicarul curii. Dup lucrrile lui i astzi se editeaz cronicile moldoveneti din sec. al XVII-lea. Manuscrisul, care p streaz isclitura sa, era destinat folosin ei la Mitropolia Moldovei; se presupune c a fost co mandat cu prilejul înscunrii domnului Antioh Cantemir, în 1705. Pentru alctuirea ,,Arhieraticonului", copistul a fol osit textele liturghiil or Sfinilor Ioan Gur de Aur, Vasile cel M are i Grigorie cel M are, pe care le-a copiat 181

din ,,rânduiala sfintei i dumnezeietii liturghii", de la Buz u, din 1702. A scris un capitol aparte cu motivele care circulau în lb. rom ân pentru diferite trebuin e, motive ce se citesc numai de ctre arhierei. Autorul descrie, în continuare, manuscrisul: dimensiuni, nr. de foi, tipul hârtiei, desenele, scrierea, legtura, dup care prezint coninutul manuscisului. Articolul are cinci fotografii i o Anex. Ioanicescu, I., pr., ,,Slujbelnicul mitropolitului tefan al Ungroslaviei", în: MitrOlt XXVI (1974), 11-12, p. 1084-1085. Recenzie. Acest slujbelnic conine 114 file cu text în litere chirilice, cu ornam ente i miniaturi, reprezentând Liturghia Sfântului Ioan Gur de Aur i a Sfântului Vasile cel Mare. Conine ,,Crezul" în limba român. Mihail, Paul, pr., ,,Manuscrise româneti din biblioteca Mitropoliei Moldovei", în: MitrMold LI (1975), 1-2, p. 133-164. Se prezint 17 manuscrise româneti aflate în biblioteca Mitropoliei Moldovei, cu o descriere pe file cuprinzând însemnrile pe care le au fiecare în parte. Burc, Gh., ,,Slujbelnicul mitropolitului tefan al Ungrovlahiei", în: MitrMold LI (1975), 1-2, p. 170-171. În recenzia crii lui Gheorghe Popescu-Vâlcea sunt cuprinse informaii despre ,,Slujbelnicul" mitropolitului tefan al Ungrovlahiei, m anuscris cu miniaturi care poate fi privit mai ales ca un manual de iconografie liturgic. Printre alte detalii care privesc manuscrisul, este menionat i faptul c rânduiala de slujb i ,,Crezul" sunt scrise în limba român. Constantinescu, R., ,,O predic slavo-român necunoscut de la începuturile secolului al XV-lea" în: BORom XCIII (1975), 3-4, p. 317-321. Articolul conine reproducerea unei predici dintr-un manuscris de la Pângrai, spus de Grigorie amblac i o analiz succint a acestei predici. Pan, Marin N., diac. drd., ,,Manuscrise liturgice din biblioteca Patriarhiei Române", în: GBis, XXXIV (1975), 7-8, p. 824-834. Sunt prezentate informaii despre 38 de manuscri se liturgice din biblioteca Patriarhiei Române. Ionescu, I., pr., ,,Constantin Rezachievici, « Un tetraevanghel necunoscut aparinând familiei dinspre mam a lui tefan cel Mare», în ,,Studii i materiale de istorie medie", vol. VIII, Editura Academ iei R.S. Ro mânia, p. 161-163", în: BORom XCIII (1975), 9-10, p. 1189-1190. Recenzia consemneaz informaii despre familia lui tefan cel Mar e, acestea fiind descoperite într-un ,, Tetraevanghel". Acesta fost descoperit la Biblioteca Naional din Varovia i conine la sfâr it o inscrip ie prin care cneaghina Teodora, 182

numit Dragna d ruiete ,,Sfânta Evanghelie" Mitropoliei di n Suceava. Dragna se presupune c ar fi fost clugri. Însemnrile gsite aici conse mneaz c tefan era cunoscut drept fiu unic al lui Bogdan al II-lea, dar mai avea dou surori pe nume Maria i Sora. Sunt am intite date despre mama domnului tefan i despre fratele acesteia,Vlaicu, despre Duma, vrul drept al lui tefan. Duma se presupune c ar fi fost tatl Dragnei (Theodora). Într-una din cam paniile din 1595 sau 1600, ,,Tetraevangheliarul" ar fi ajuns în Polonia la familia lui J. Zamoyski. Mihail, Paul, pr., ,,Manuscrise româneti din Biblioteca Mitropoliei Moldovei", în: MitrMold LII (1976), 1-2, p. 120-146. Autorul realizeaz o prezentare a coninutului manuscriselor româneti din biblioteca Mitropoliei Moldovei, de la numrul 31 pân la numrul 50. Iacobescu, Ilie V., pr., ,,Slujbelnicul mitropolitului tefan al Ungro vlahiei (1648-1688)", în: MitrBan XXVI (1976), 10-12, p. 296-298. ,,Slujbelnicul mitropolitului tefan al Ungrovlahiei (1 648-1688)" este un manuscris, o valoroas oper de art miniaturistic, important pentru introd ucerea limbii române în cult. Docum entul este inventariat la biblioteca A cademiei Române sub cota ,, Manuscris românesc, nr. 1790". Autorul red 40 de file din manuscris, studiul fiind însoit i de bibliografie. trempel, Gabriel, dr., ,,Pr. Paul Mihail, «Manuscrise Româneti din Biblioteca Mitropoliei Moldovei», în ,,Mitropolia Moldovei i Sucevei", revista oficial a Arhiepiscopiei Iailor, L (1974), nr. 5-6, p. 432-460, LI (1975), nr. 1-2, p. 133-164 i LII (1976), nr. 1-2, p. 120-146", în: BORom XCV (1977), 1-3, p. 198-199. Articolul prezint prestigioasa i oficioasa revist ieean ce a publicat descrierea exhaustiv a fondului de manuscrise ro mâneti pe care îl p streaz în biblioteca sa Mitropolia Moldovei. Constantinescu, Radu, ,,Glose teologice inedite din secolul al XV-lea", în: BORom XCV (1977), 7-8, p. 807-813. Manuscrisul gsit în vara anului 1973 printre cele ale fondului ,,Mazurin" de la Arhivele din Moscova a fost prescris în 1413 de ctre ,,popa Domentian" i un anume Gavriil. Acest codice slav cuprinde al turi de ,, Scara" lui Ioan Sinaitul, cunoscuta oper ascetic din secolele V I-VII, 16 cuvânt ri alctuite în secolul al IV-lea de Sfântul Grigore Teologul, episcopul Nazianzului. Acest vechi codice reprezint cea dintâi mrturie în ordine cronologic asupra activitii culturale în Moldova Muatinilor. Cea mai mare parte a gloselor i comentariilor din manuscrise au coninut polemic, istoric, literar, apologetic sau filozofic. Se în continuare glosele, precum i câteva imagini cu file din acestea. Pistrui, Chiril, pr., ,,101 manuscrise slave în Transilvania sec. XII-XVII (II): Bibiloteca Mânstirii Bodrog", în BORom XCVI (1978), 3-4, p. 303-310. 183

În notele i însemnrile de pe manuscrisele prezentate sunt amintii o serie de clugri i clerici copiti sau compactori. Se dau a mnunte despre legturile cu mnstirea Gomionia de pe actualul teritoriu al Bosniei-Heregovina. Magda-Istrate, Cornelia, ,,Un Evangheliar manuscris de la ju mtatea secolului al XVII-lea", în: MitrMold LIV (1978), 3-4, p. 377-379. Însemnare despre un ,,Evangheliar" de la jumtatea secolului al XVII-lea, aflat în manuscris la Schitul Ghireasca, înfiinat în jurul anului 1680. Pistrui, Chiril, pr., ,,101 manuscrise slave în Transilvania sec. XII-XVIII (III): Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj", în BORom XCVI (1978), 5-6, p. 608-624. Stnciulescu, Alexandru, pr., ,,O variant a Letopiseului Cantacuzinesc", în: MitrOlt XXX (1978), 7-9, p. 660-663. Se prezint un manuscris aflat în muzeul Mnstirii Caldruani i analizeaz textul de cronic al acestuia. Blan, Ioanichie, ierod., ,,Circulaia Patericului în manuscrise româneti", în BORom XCVII (1979), 1-2, p. 131-153. Ivan, I., ,,Lucrri ale Sf ântului Vasile cel Mare în manuscrise i tiprituri la Mnstirea Neam", în: MitrMold LV (1979), 1-2, p. 99-113. Articolul debuteaz cu o introducere general în via a Sfântului Vasile cel Mare i cu prezentarea principiilor monahale stabilite de el. Se amintete c, în 1407, Mnstirea Neam s-a unit cu Mnstirea Bistria sub conducerea stare ului Domeian, dup care sunt prezentate cinci exe mplare de tampile cu chipul Sfântul ui Vasile, realizate pe gravuri nem ene din lemn. Lucrrile Sfântului aflate în manuscrise i cri în biblioteca M nstirii Neam sunt analizat e, punându-se accent pe traducerea ,,Hexaimeronului". Articolul cuprinde cinci anexe importante. Pistrui, Chiril, pr., ,,101 manuscrise slave în Transilvania sec. XII-XVIII ­ Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj", în BORom XCVII (1979), 3-4, p. 531-562. Ivaniuc, Florena, ,,Documente româneti în arhive str ine (partea I)", în BORom XCVII (1979), 5-6, p. 768-775. Sunt expuse i analizate docu mente privind m nstirile Râca din jude ul Suceava i Bârnova, Cetuia i Galata din Iai. Este amintit importanta contribuie a cercettorilor Constantin Esarcu, Paul Mihailovici, Co nstantin Erbiceanu i Marcu Beza în publicarea documentelor româneti din arhivele strine. Blan, Ioanichie, ierom., ,,Circulaia Lavsaiconului i Limonarului în manuscrise româneti", în BORom XCVII (1979), 9-12, p. 1188-1192. 184

Diaconescu, Ilie Gh., pr., ,,Noi observa ii privind un vechi Evangheliar", în BORom XCVIII (1980), 3-4, p. 510-514. Se face pre zentarea i descrierea ,,Evangheliarului domnesc" de la 1574 descoperit în biblioteca harleian din British Muzeum i semnalat în 1878 de istoricul i teologul Fedor Uspenski. Acesta a fost scris din îndem nul i pentru folosina voievodului Petru IV Cercel de c tre Radu grmticul, fiul Drghici din Mnicetii de pe Arge. Stnciulescu, Alexandru, pr., ,,Letopiseul cantacuzinesc ­ varianta C ldruani (inedit)", în BORom XCVIII (1980), 5-6, 656-662. Dup opinia autorului manuscrisul descoperit la M nstirea Cldruani este un fragment dintr-o variant inedit a ,,Istoriei rii Româneti (1290-1690)" sau, pe scurt, Letopiseul Cantacuzinesc. A fost terminat de copiat de Meletie ieromonahul în 15 mai 1802. Fragmentul de cronic face referire la epoca lui Matei Basarab. Blan, Ioanichie, ierom., ,,Circulaia «Scrii» Sfântului Ioan Sc rarul în manuscrise româneti", în BORom XCVIII (1980), 7-8, p. 857-865. Cea mai veche copie manuscris a acestei lucrri se afl la mnstirea Putna fiind realizat de ctre monahul Vasile la porunca lui tefan cel Mare în 1472. Tot la Putna, în 1726, ieromonahul Silvestru realizeaz o alt copie în lim ba slavon. ,,Scara" realizat de mitropolitul, canonizat, Varlaam al Moldovei, la m nstirea Secu, este descris detaliat mai ales în ceea ce privete însemnrile ce sunt reproduse integral. Un alt m anuscris important este amintit a fi cel realizat de arhi mandritul putnean Vartolomei Mazereanu pentru m nstirea Bisericani. La Râ ca, în 1798 , Meletie ierodiacon realizeaz i el o copie manuscris a ,,Scrii". Mnstirea Cernica este i ea amintit cu dou manuscrise din aceast oper dup care sunt menionate exemplarele realizate la Câmpulung, Bistria de Vâlcea, Hurezi, Neam, etc. la multe dintre rele fiind redate i însemnrile. În Anexa studiului este reprodus coninutul paginilor 154-156verso: ,,Stepena i cuvântul 17. Pentru nesimire i omorârea sufletului" Stnciulescu-Bîrda, Alexandru, pr., ,,Letopiseul cantacuzinesc (varianta Cldruani)", în BORom XCIX (1981), 1-2, p. 144-174. Aceste pagini reprezint de fapt cea de-a doua parte a articolului dedicat manuscrisului de la M nstirea Cldruani, aici fiind redat textul pro priu-zis al acestuia i care poart titlul: ,,Viaa domnului Mateiu Basarab Vo(i)evod dup hronograful cel de obte ce se afl aicea i scriere pentru domnia lui pân la sfârit". Diaconescu, Ilie Gh., pr., ,,Manuscrise miscelanee necunoscute ale Mitropoliei rii Româneti", în BORom XCIX (1981), 5-6, p. 654-662. Manuscrisele analizate dateaz din anii dominaiei fanariote fiind realizate sub pstorirea mitropoliilor: Grigorie (1 769-1787), Cosma de Buzu (1787-1790), Filaret al II-lea (1792-1793) i Dositei Filitti (1793-1810). Ele cuprind crii de hirotonie, scrisori arhiere ti, mrturii ale duhovnicului pentru candidaii la preo ie, tâlcuiri biblice, diferite sf tuiri i prevederi liturgice i, mai ales, o ,,Condic de 185

hirotonii" din timpul lui Filaret al II-lea. Anexa con ine transcrierea unor texte din manuscrisele miscelanee. Constantinescu, Dumitru, prof. dr., ,,Circulaia crilor religioase româneti i importana însemnrilor de pe ele", în: GBis XXXX (1981), 6-8, p. 679-689. Informaii despre ,,Tetraevanghelul" scris de monahul Gavril Uric, d ruit de Alexandru Cel Bun Mnstirii Neam. Se face o analiz a însemnrilor de pe acest a dup care se a mintete i despre alte ,,Tetraevanghele" din afara granielor rii, din Kiev, Viena. Porcescu, Sc., ,,Tetraevangheliarul de la Humor (1473) cu portretul lui tefan cel Mare. Un secol de la prezentar ea sa l a Academia Român (1881-1981)", în: MitrMold LVII (1981), 7-9, p. 498-529. Studiul aprut la un secol de la prezentarea ,,Tetraevangheliarului de la Umor" cu portretul lui tefan cel Mare la A cademia Român, ofer un scurt istoric al manuscrisului i câteva imagini, inclusiv ale portretului domnului aa cum pot fi vzute la Mnstirile Dobrov (pe un epitrahil), Vorone (în tabloul votiv) i Putna (pe o dver). Mihail, Paul, pr., ,,Noi mrturii româneti de la Athos", în BORom C (1982), 5-6, p. 550-564. Mai întâi se fac e un scurt istoric al prezenei manuscriselor româneti în diferite lcae monahale athonite cum ar fi: mnstirile Hilandar i Xenofont, chilia Intrarea Maicii Do mnului în Biseric , de pe moia mnstirii Dionisiu, chilia Adormirii Maicii Do mnului etc. Dup aceea se purcede l a descrierea amnunit a unor manuscrise miscelanee cu scrieri din Sfin ii Prini ce au circulat pe la Karulia, Kapsokalivia, Katunakia, schiturile Lacu, Provata, Sf. Ana etc. Studiul este înso it de numeroase fotografii, integrate în text, analiza manuscriselor mergând uneori pân la studi u comparativ la nivel de am nunt. Interesant este c într-unul din ele este amintit ,,mnstirea Mirui" (din Suceava)! Dobjanschi, A. i Simion, V., ,,O tem iconografic rar i semnificaia ei în contextul artei vechi româneti", în: GBis XXXXIV (1985), 5-6, p. 380-395. Prezentarea ,,Tetraevangheliei" slavone care a aparinut Mnstirii Cotroceni, închinat în 16 81 de erban Voievod. A fost scris în 1616 de Luca, m itropolit al Ungrovlahiei. Articolul conine i imagini. Micle, Veniamin, arhim., ,,Concepia teologic a lui Samuil Micu oglindit în manuscrisul «Cunotin pre scurt a istoriei bisericeti»" în: StTeol, Seria a II-a, XXXVII (1985), 7-8, p. 487-510. Este prezentat viaa i activitatea ilustrului teolog, n scut în septembrie 1745, fiu de protopop i nepot de episcop, care urmeaz cursuri la Blaj unde arat pasiune pentru studiu. În 1772 se stabile te la M nstirea Sf. Trei me din Blaj, dup care ocup o serie de func ii - de la pr ofesor de etic i matematic pân la traduc tor. 186

Coninutul teologic al manuscrisului este redat pe teme: ,,Despre credina cea adevrat", ,,Despre soboare i sinoade", ,,Despre papalitat e i originea primatului papal", ,,Ortodoxia, pstrtoare a adevrului", ,,Schisma din 1054". Ursu, N. A., ,,coala de traduc tori români din ob tea stareului Paisie de la Mnstirile Dragomirna, Secu i Neam", în: TV IV (1994), 11-12, p. 58-83. Sunt zugrvite vieile i activitatea iero monahilor Macarie, Ilarion, Isaac, Gherontie, Climent i Iosif i a arhidiaconilor Grigorie i tefan, care au f cut parte din coala de traductori români aflat sub oblduirea stareului Paisie. Manu, Dnu, pr. conf. cr., ,,Mitropolitul Antim Ivireanul, ctitor al literaturii române vechi", în: GBis LIX (2000), 9-12, p. 80-115. Studiul descrie istoricul tipografiei în ara Româneasc. Sunt prezentate 64 de mrturii scrise care arat prezena i activitatea Sfântului Antim. Articolul cuprinde descrierea celor cinci manuscrise care s-au pstrat de la acesta pân în timpurile noastre. Mihail, Zamfira, prof. dr., ,,Receptarea scrierilor isihaste în limba român în secolul al XVII-lea", în: TV XI (2001), 1-7, p. 151-159. Studiul de fa are drept subiect curentul isihast în rile Române i opera de traduceri a monahilor i episcopilor din Moldova, din limba greac în limba român a scrierilor isihaste, în perioada secolului al XVII-lea. Este subliniat rolul m itropolitului Varlaam al Moldovei în dezvoltarea culturii rom âneti. Sunt amintii ucenicii Sfântului Paisie de la M nstirea Neam care au tradus ,,Scara", scris de Sf. Ioan Climax, precum i traductorii de la Cernica i Cldruani i stareul Vasile de la Poiana Mrului, toi fiind reprezentani ai curentului isihast. Oltean, Vasile, pr. dr., ,,Cuviosul Nicodim de la Tismana într-un manuscris din veacul al XVI-lea, descoperit în cheii Braovului", în: Rteol XIV (2006), 4, p. 182-190. Manuscrisul din secolul al XVI-lea e ste o scrisoare, a crui text autorul articolului îl red integral, aparinând monahului Pavel, urma al Sfântului Nicodim, care confirm misiunea pe care Sfântul a avut-o în Italia. Tascovici, Radu, pr. lect. univ. dr., ,,Manuscrisele copiate în M nstirea Negru-Vod din Câmpulung Muscel", în: Rteol XVII (2007), 3, p. 304-318. Din paginile de fa aflm despre activitatea desfurat la Mnstirea Negru-Vod începând cu secolul al XVII-lea, de spre manuscrisele copiate aici i tipriturile realizate, precum i despre copitii acestui aezmânt.

187

VIII. TIPAR, TIPOGRAFII, TIPRITURI

VIII.1. TIPRIREA SFINTEI SCRIPTURI

Erbiceanu, C., ,,Tetraevanghelul Diaconului Coresi", în: BORom XII (1888-1889), 5, p. 380-382. Constantin Erbiceanu, în acest articol, face o s curt descriere i un mic istoric al ,,Tetraevanghelului" Diaconului Coresi. Petrescu, Al., diacon, ,,O Evanghelie de la 1682 ", în: BORom XXVI (1902-1903), 7, p. 825-830. Se analizeaz i descrie o ,,Evanghelie", care se afla la M nstirea Dintr-un Lemn. ,,Evanghelia" este ferecat în argint i poleit cu aur. Dintr-o not din interiorul ei afl m c a fost druit de sp tarul Constantin Brâncoveanu (viitorul domnitor), la 1 684, Mnstirii Dintr-un Lemn. Se reproduce apoi: titlul ei, câteva fragmente din ,,Prefa" i pericopa care se citete în Duminica Sfintelor Pati. Din fragmentele de ,,Prefa" aflm c a ieit de sub teascurile tipografiei Mitropoliei. Autorul presupune c la traducerea acest ei ,,Evanghelii" pe lâng stolnicul Iordache a luat parte i ieromonahul Damaschin Gherbest (episcop al Buzului la 1708) i fraii Greceanu. Dintr-o alt not aflat în aceast carte, aflm c anul în care a fost tiprit este 1682 i c cel care a tiprit-o se numete Chiriac. Petrescu, Al., diacon, ,,O Evanghelie de la 1693", în: BORom XXVI (19021903), 9, p. 1040-1044. Cu text în limba greac. Este vorba despre o ,, Evanghelie" ce se afla (la 1902) la Mnstirea Dintr-un Lemn. Aceasta a fost d ruit de doam na Maria (soia lui Constantin Brâncoveanu) Schitului Surpatele, în 1694. Dintr-o not de subsol afl m c în 1871 schit ul amintit s-a desfiinat, iar o parte din m aicile de aici s-au mutat, luând cu ele odoarele de la Surpatele, la Mnstirea Dintr-un Lemn. Dup aceea autorul articolului am intete de alte danii pe care le-a fcut doamna Maria, soia lui Constantin Brâncovea nu ­ la 1694 a dat o anaforni la Schitul Surpatele i o alta la Mnstirea Dintr-un Lemn; - la 1697 a dat o cdelni de argint la M nstirea Hurezi. Tot cu cheltuiala doam nei Maria s-a refcut Schitul Hurezi. În finalul articolului este reprodus titlul ,,Evangheliei". Petrescu, Al., diacon, ,,O Evanghelie de la 1693", în: BORom XXVI (19021903), 10, p. 1145-1153. Cu text în limba greac. 188

Continuare - a se vedea articolul de mai sus (în BORom XXVI, 1902-1903, nr. 9, p. 1040-1044). Sunt reproduse: ,,Prefaa" acestei ,,Evanghelii", nota lui Atanasie Moldoveanu, nota lui Antim Ivireanu i pericopa Botezului Dom nului. Autorul arat care au fost cei care au luat parte la lucrare a i tiprirea ,,Evangheliei" de la 1693: erban Greceanu (fratele lui Radu Greceanu), Atanasie Moldoveanu i Antim Ivireanu. G., ,,Sfânta Scriptur sau Biblia", în: BORom XXXII (1908-1909), 8, p. 893-899. În prima parte a articolului se a mintete despre însemntatea cunoaterii Sfintei Scripturi. Tot aici g sim i câteva cuvinte despre Bibliile traduse în lim ba român i anume: ,,Biblia episcopului de Buz u, Filotei" ce a fost tiprit în tipografia Episcopiei Buzului între anii 1854-1856 aici fiindu-ne repr odus un fragment din introducerea acest ei Biblii în care se ar at importana Sfintei Scripturi pentru cretini; ,,Biblia lui Andrei aguna" ce a fost tiprit la Sibiu între anii 1 856-1858 aici fiindu-ne reprodus un fragment din intro ducerea sa în care se arat necesitatea traducerii cuvântului lui Dumnezeu în lim ba român; ,,Biblia tradus de Societat ea Britanic". În a doua parte, autorul articolulu i arat c este absolut necesar ca Biblia s fie tradus în li mba român i reproduce hotrârea Sfântului Sinod referitoare la aceast chestiune. Popescu Mlieti, I., pr., ,,Biblia tiprit de aguna", în: BORom XXXIII (1909-1910), 7, p. 746-750. La început sunt redate câteva frag mente care arat c cele dou traduceri ­ ,,Noul Testament de la Blgrad" din 1648 i ,,Biblia de la 1688" sunt ,,izvoarele cari au izvorât întâia dat apa vie ii venice pentru neam ul acesta". Andrei aguna a început tiprirea Bibliei în 1856 i a terminat-o în 1858. Autorul prezint în câteva cuvinte ,,Biblia lui Andrei aguna". ***, ,,Acte oficiale", în: BORom XXXVII (1913-1914), 7, p. 425-474. 12. Hotrârile Comisiei Sfântului Sinod pentru re vizuirea i retiprirea Sfintei Scripturi. Observaii, critici i erezii în Mica Biblie. Datele oficiale la revizuirea Bibliei. ***, ,,Acte oficiale", în: BORom XXXVIII (1914-1915), 4, p. 285-292. Sunt redate dou documente referitoare la revizuirea i tiprirea Bibliei. Mlieti Popescu, I., pr., ,,Traducerea Sfintei Scripturi" în: StTeol, Seria I, III (1931), 2, p. 47-62. Trateaz problema traducerilor i tipriturilor fcute în limba român. Gsim informaii despre ,,Psaltirea" tradus de Coresi la anul 1577 dup textul slavon, despre ,,Noul Testament" (1648) tradus de Silvestru ieromonahul, despre traducerea de la Blaj (1795) a lui Samuil Klein, despre tipriturile lui aguna; despre traducerile Societii Biblice Britanice ( sec XIX); despre ,,Psaltirea în versuri" a lui Dosoftei. Dup aceea se face o analiz a psalmului 1 în mai multe traduceri i se d un tabel cu 189

urmtoarele texte ale Bibliei: textul ebraic (dup Kittel), textul grec(Septuaginta), textul latin(Vulgata), textul român (cheian). ***, ,,Cronic intern. Un text îndreptat al Noul ui Testament", în: BORom LI (1933), 7-8, p. 380. Articolul preia o inform aie a p rintelui dr. Gr. Cristescu, din ziarul ,,Calendarul", potrivit creia urma a se tipri un nou text al Noului Testament, lucrat de printele dr. Vasile Gheorghiu, profesor la Facultatea de Teologie din Cern ui. Acesta s-a strduit s ofere o lucrare c ât mai fidel fa de textul ie it din m âna Sfinilor Apostoli i a ucenicilor acestora. Balaur, I., ,,Cronica intern. Noua traducere a Sfintei Scripturi", în: BORom LIV (1936), 5-6, p. 337-339. Cronica are în vedere finalizar ea unei noi traduceri a Bibliei, realizat la îndemnul patriarhului Miron, cu ajutorul mitropolitulului Nicodim al Moldovei i al preoilor Grigore Piculescu (Gala Galaction) i Vasile Radu, profesori la Facultatea de Teologie din Chiinu. Început în 1930, aceasta a v zut lumina tiparului du p ase ani, la editura ,, Crilor Bisericeti", fiind scoas într-un tiraj de 10 m ii de exemplare, cheltuielile ridicându-se în jurul sumei de trei milioane. Vasilache, Vasile, ierom., ,,Avem Biblii", în: MitrMold XIII (1938), 12, p. 487-493. Sunt aduse inform aii despre diferite edi ii i traduceri f cute Bibliei în decursul vremurilor. Este precizat faptul c traducerea fcut de Corniescu nu a fost dorit deoarece era f cut dup modele de traduceri apu sene. Sunt consemnate date despre ,,Noul Testament" tiprit la Neam în 1924, ediia a patra a acestuia aprând în 1937. Numrul de exemplare din toate cele patru edi ii a fost de 50.00 0. Se prezint ediia tiprit de Sf. Sino d în 193 6 i care a fost realiz at de Î.P.S. Nicodim , Gala Galaction i Vasile Radu. Se aduc inform aii i despre alt ediie, din 19 38, care cuprindea tlmcirea doar a pr. Galaction i a lui V. Radu. Se face o co mparaie între traducerea Sf. Sinod din 1936, traducerea ediiei Sf. Sinod fcut de P.S. Irineu i dl. Teodor M. Popescu î n 1938 i traducerea mitropolitului Nicodim , ediia a IV-a. (prima ediie a aprut în 1924). Cocora, Gabriel, pr., ,,O sut de ani de la tiprirea Bibliei de Buz u", în: GBis XIV (1955), 3-4, p. 211-216. Studiul reunete câteva infor maii pe linie cultural-religioas : 30 noiem brie 1846 data trecerii la Domnul a episcopului Chesarie a Buzului; arhimandritul Filotei este ales episcop al Buzului la 15 septembrie 1850 i instalat la 17 septembrie 1850. Fiind reînfiinat tipografia, în 1856 se tip rete un curs de cânt ri bisericeti, iar pentru tiprirea Bibliei, se preia modelul tipririi Bibliei de la Blaj. Marcu, Grigorie T., pr. prof., ,,Sfânta Scriptur în limba român", în: MitrOlt IX (1957), 3-4, p. 149-160. 190

Articolul de fa este un istoric al tuturor traducerilor, pariale sau integrale, din Sfânta Scriptur de pe teritoriul României pân la data respectiv, dintre care cele mai importante sunt ,,Codicele Voroneian", ,,Psaltirea cheian", ,,Tetraevangheliul" din 1560, ,,Noul Testament" din 1648 i ,,Biblia de Bucureti". Teodorescu, Barbu, ,,Circulaia vechii c ri bisericeti ­Contribuie la un catalog cumulativ", în: BORom LXXIX (1961), 1-2, p. 169-194. Prima cerin a metodei tiinifice este documentarea. Pentru a studia literatura veche româneasc este nevoie de documentare pentru a se ti cât s-a scris i unde se pstreaz documentele. Având în vedere alctuirea unui catalog cum ulativ, autorul încearc s înregistreze cartea liturgic cu locul ei de apartanen , cutând-o în studiile de specialitate, în articolele periodice. Cercetarea s-a f cut în cadrul fiecrui centru tipografic din trecut, urmrind fiecare tipritur, factorul care a contribuit la întocmirea lor, cât i unele aspecte din viaa cultural a trecutului românesc. Tipografia Episcopiei Râmnicului a ajuns frunta atât prin crturarii care au condus-o, cât i prin locul unde a fost situat , adic prin aezarea sa geografic. S-au remarcat trei crturari: Antim Ivireanu, care a deschis drumul, a adus tipografia de la Snagov la Râmnic, Damaschin, care a rspândit cartea de limb româneasc pe o arie întins a rii, mai ales în Ardeal, Banat, Oltenia i Chesarie, care reînnoie te tipografia i rspândete pretutindeni cele ,, 12 Minee ale anului", împreun cu ur maul su, Filaret. Tipriturile de la Râmnic s-au pstrat pân la data redactrii articolului. Primele tipografii în rile Române au tip rit cri în limba slavon, destinate a satisface cerinele întregii Ortodoxii Rsritene. În acest sens au lucrat atât Macarie Liubavici, cât i tipografii voievozilor Matei Basarab i Brâncoveanul. De i tipografiile au devenit locale, fiecare provincie avându-i centrul su, crile au circulat din loc î n loc, f când ca literatura liturgic s fie r spândit din Oltenia în Banat, Sibiu, Ardeal, ara Fgraului. Aezarea geografic a tipografiei de la Râm nic a contribuit din plin la rspândirea în tot Ardealul a c rilor, de-a lungul secolului al XVIII-lea. Începutul secolului al XVIII-lea aduce o înnoire a culturii prin tiprirea crilor liturgice în rom ânete, un rol im portant avându-l Dam aschin, episcop de Râmnic, a c rui oper a fost continuat de episcopul Inoc hentie i ieromonahul Lavrentie. Cei care au urmat dup Damaschin au fost: episcopul Clim ent, episcopul Partenie de Râm nic, Chesarie (a fost un sp rijinitor al literaturii liturgice în rom ânete), arhiereii Filaret, Nect arie, Galaction i Neofit, care au avut acel ai ideal de a rspândi cartea româneasc pretutindeni. Articolul conine în co ntinuare o enum erare a tipografilor: Antim Ivireanul, urmat de ucenicii si, Ieremia Atanasievici ­ a deschis o epoc nou în tipografia de la Râmnic; apoi Constantin, Di mitrie, Mihail - cei trei fii ai lui Ierem ia. Autorul cerceteaz lucrrile tiprite la Râm nic oferind i informaii despre datarea lor în Bibliografia Româneasc Veche: ,,Acatistul", de la Râmnic, ,,Antologhierul", ,,Apostolul", ,,Catavasierul", ,,Cazania", ,,Ceasloavele", ,,Evangheliile", ,,Liturghierul", ,,Molitfelnicul", ,,Octoihul", ,,Penticostarul", ,,Psaltirea", ,,Triodul". Studiul cuprinde i un tabel al c rilor de cult, cu ediiile sigure i organizate alfabetic. Cele mai rspândite tiprituri în Maram ure sunt ,,Antologhionul" i 191

,,Penticostarul" urmate de alte c ri liturgice, autorul precizând localitile unde se afl acestea. Este prez entat circulaia acestor cri în localitile din Ardeal, precizând c în ara Româneasc nu se cunoate circulaia, din lipsa izvoarelor istorice. În marile lcauri boiereti i domneti: Tismana, Bistria, Hurezi, Br âncoveni s-au pstrat i cele peste 30 de cri de dogmatic teologic lucrate la Râmnic i care nu se întâlnesc în bisericile de sat. Nicola e Iorga a oferit o baz privind circulaia vechilor cri bisericeti în ,,Inscripii din Bisericile României", care formeaz volumul 15 din ,,Studii i Documente". Molin, Virgil, ,,Note pe marginea unui exem plar din Tetraevanghelul de la Belgrad (1552)", în: MitrBan XII (1962), 11-12, p. 668-685. Exemplarul din ,,Tetraevanghelul de la Belgrad" din 1552, care face subiectul acestui articol, a fost g sit la M nstirea Hodo-Bodrog. Autorul îl supune u nei analize comparative cu ,,Tetraevanghelul lui Macarie" din 1512, pentr u a demonstra c a fost tip rit cu adevrat la Belgrad, dar nu în cetat ea Belgrad, ci într-o localitate cu nume identic aflat pe coasta dal matin. Cu aceast ocazie aflm i alte detalii despre activitatea lui Macarie la Veneia i Cetinie (Cetinje). Hame, Petre V., ,,N. Milescu traduc tor necunoscut a opt c ri cunoscute", în: GBis XXIII (1964), 1-2, p. 53-67. Articolul demonstreaz c semnatarii prefeelor urmtoarelor cri nu sunt i autorii lor, autor fiind N. Milescu. C rile cu pricina sunt: ,,Liturghia", de la 1680 , ,,Evanghelia",de la 1682, ,, Apostolul Sfântului Ioan Gur de Aur", 168 3, ,,Mrgritarele", 1691, ,, Pravoslavnica Mrturisire", 1691, ,, Evanghelia greco-roman" 1693, ,,Mineiul", de la 1698 (12 vol.), ,,Biblia de la 1688". Redacia, ,,Tetraevangheliarul de la Sibiu, tiprit în 1546. Nicodim de la Tismana i rolul su în cultura veche româneasc", în: GBis XXVII (1968), 1-2, p. 203-215. Sunt redate aspecte legate de ,,Tetraevanghelul" lui Coresi i ,,Evangheliarul" din Londra, despre un Cronograf il ustrat, atribuit mitropolitului Antim Ivireanu. Se face referire i la rolul lui Nicodim de la Tismana în dezvoltarea culturii româneti. Seca, Gheorghe, preot, ,,Recenzii. Biblia sau Sfânta Scriptur . Tiprit sub îndrumarea i cu purtarea de grij a Preafericitului P rinte Iustinian patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod Bucureti, Institutul Biblic i de Misiune Ortodox al Bisericii Ortodoxe Române, 1968, p. 1396 + 6 hri", în: BORom LXXXVII (1969), 7- 8, p. 845- 846. Cu prilejul îm plinirii a dou zeci de ani de conducere a Bisericii, patriarhul Iustinian a scos o nou ediie a Sfintei Scripturi în graiul românesc, vorbit i îneles de întregul popor. Comparând versete din no ua ediie a ,,Bibliei" cu edi ii mai vechi sau cu cele ap rute în limbi strine, autorul remarc superioritatea, sugestivitatea i frumuseea actualei Scripturi ro mâneti. În cuvântul c tre cititori, Preafericitului Iustinian arat c Sfântul Sinod a hotrât ca noua edi ie a Bibliei s fie tiprit dup 192

urmtoarele texte: ,,Vechiul Testament", dup Biblia din 1936, cu trim iterile revizuite din 1944, textul Psalmilor s-a reprodus dup ,,Psaltirea" tiprit în 1957, iar ,,Noul Testament", dup ediia din 1951, aprobat de Sfântul Sinod. Ca preot, autorul recenziei îi exprim marea bucurie i mulumire sufleteasc, recunotina inimii pentru acest dar nepreuit care s-a fcut credincioilor Bisericii noastre. ,,Iisus Hristos stpânete în Biblie i citind-o s ascultm i s pzim cuvântul lui Dumnezeu". Ivan, I., prof. diac., ,,Noul Testament editat în 1818 la Mnstirea Neam", în: MitrMold XLVII (1971), 3-4, p. 281-284. Însemnarea de fa se refer la Noul Testament editat în 1818 la M nstirea Neam, cunoscut i sub numele de ,,Noul Testament adic Aezmânt 1818", aprut în zilele domnului Scarlat Alexandru Calimah, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin. Acesta a fost tradus dup izvoare grece ti, la traducere colaborând moldoveni, munteni i transilvneni, printre care se numr mitropolitul Veniamin, episcopul Iosif al Argeului i stareul Slivestru de la Neam. Bodogae, Teodor, pr. dr., ,,i totui, prima carte ro mâneasc s-a tiprit la Sibiu", în: MitrArd XVII (1972), 1-2, p. 82-89. Articolul demonstreaz c prima carte româneasc s-a tiprit la Sibiu, aducând consideraii asupra ,,Evangheliarului slavo-român" din 1551-1553 i prezentând câteva fotocopii. Petrescu, Nicolae, pr. prof., ,,Noul Testament, 1972", în : MitrBan XXIII (1973), 4-6, p. 349-351. Despre ,,Noul Testament cu psal mi" tiprit în 1972 cu b inecuvântarea Preafericitului Justinian, care cuprinde patru p ri: ,,Canonul Noului Testament", ,,Cartea Psalmilor", ,,Îndrumar" (cum se citete Apostolul i Sfânta Evanghelie în fiecare zi) i ,,Cluza biblic". Plmdeal, Antonie, episcop vicar-patriarhal dr., ,,Biblia de la 1936", în BORom XCVII (1979), 3-4, p. 414-450. Braicu, Doina, ,,Un exemplar valoros al Evangheliei de la Bucure ti 1682, druit de erban Cantacuzino Bisericii Ortodoxe din Til iea", în: MitrArd XXV (1980), 7-9, p. 751-759. Se informaii importante despre un exem plar valoros al ,, Evangheliei" druit de erban Cantacuzino bisericii ortodoxe din Tiliea. Pe lâng datele referitoare la contextul tipririi ,,Evangheliei" de la Bucure ti în 1682 , sunt redate noti e de pe ,,Evanghelie", imagini cu aceasta i, în final, este prezentat o analiz a ferecturii. Ionescu, I., pr., ,,Palia de la Ortie (1581-1982) - patru secole de la tip rire", în: GBis XXXXI (1982), 7-8, p. 536-552. Este prezentat amnunit ,,Palia de la Ortie" (160 de foi), fii nd analizate elemente generale i alte aspecte, articolul fiind însoit de imagini. 193

Mircea, Ioan, pr., ,,Traduceri greite ale Sfintei Scripturi în limba român", în BORom CI (1983), 3-4, p. 184-200. Ionescu, I., pr., ,,Patru sute de ani de la tip rirea Paliei de la Ortie (1581 ­ 1582)", în: MitrOlt XXXV (1983), 7-8, p. 535-540. Cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la tiprirea ,,Paliei de la Ortie", paginile prezint aceast lucrare care cuprinde primele dou cri din Biblie, ,, Facerea" i ,,Ieirea". Sunt menionai traductorii ,,Paliei", tipografii ei, erban i Marian, se face o analiz lingvistic i se am intete despre contextul politic, cultural i bisericesc în care aceast carte a fost tiprit. Pcurariu, Mircea, pr. prof. dr., ,,Legturile culturale bisericeti între români i rui în secolul al XIX-lea" în: StTeol, Seria a II-a, XXXIX (1987), 2, p. 89-95. În sec. al XIX-l ea au fost mult legturi culturale între români i rui datorate, în special, traducerilor din rus în român. În 1817 la Petersburg se tip rete ,,Noul Testament" în românete, manualele folosite în Se minarii fiind de aseme nea traduse sau preluate din rusete. erbnescu, Niculae, pr. prof., ,,Sfânta Scriptur tlmcit în limba român", în BORom CVII (1989), 3-4, p. 41-78. Abrundan, Dumitru, pr. prof. dr., ,,O disput dintre aguna i Heliade Rdulescu pe tema traducerii Bibliei", în: RTeol III(1993), 2, p. 44-53. Articolul aduce inform aii despre conflictul dintre Andrei aguna i Ion Heliade Rdulescu i despre alte persoane implicate de a mbele pri. Motivul disputei este o traducere în lim ba român a ,,Bibliei" realizat de Heliade R dulescu i aprut la Paris în 1858.

VIII.2. NOUL TESTAMENT DE LA BLGRAD

Popescu, Gabriel, ,,Predosloviile Noului Testament de la B lgrad - 1648" în: BORom LXXXII (1964), 5-6, p. 597-599. ,,Noul Testament de la Blgrad" din ianuarie 1648 este cea dintâi traducere a Noului Testament în lim ba român. Numeroase pagini sunt un bogat m aterial de cutare i aduc noi lucruri asupra operei i a î mprejurrilor în care a fost scri s. ,,Noul Testament de la Blgrad" are dou prefee: ,,Predoslovia ctre mria sa craiul Ardealului", semnat de mitropolitul Simion tefan i ,,Predoslovia ctre cititori", din care apar i izvoarele traducerii. Mai exist 23 de ,,Predoslovii" la fiecare carte a Noului Testament cuprinzând i date despre autorii crilor Noului Testament. Sunt prezentate argumentele pe car e G.F. epelea le aduce pentru originalitatea ,,Predosloviilor". Tot G.F. epelea înfieaz, apoi, elementele noi pe care le aduc ,,Predosloviile". Acestea prezint interes prin con inutul lor, prin raportul lor cu texte biserice ti i prin problemele de lim b i stil pe care le ocazioneaz . Din punct de vedere filologic, se rem arc în Predoslovii o com binare de stiluri: oral, 194

didactic i punerea în circulaie a unor termeni noi i interesul pentru etimologia unor termeni din lim ba greac i ebraic. G.F. epelea crede c ,,Predosloviile" aparin mai multor autori, fapt dovedit de deosebir ile ortografice în redactare. De aceea i traducerea este considerat opera mai multor crturari ardeleni. Redacia, ,,Predosloviile Noului Testament de la B lgrad (1648)", în: GBis XXIII (1964), 9-10, p. 984-986. Recenzie în care sunt analizate ,,Predosloviile" Noului Testament de la Blgrad (1648). Istrate, G., prof. univ., ,,Un moment important în istoria lim bii romane literare: Noul Testament de la Blgrad (1648)", în: MitrMold XLVIII (1972), 9-12, p. 749-774. ,,Noul Testament de la Belgrad" este prezentat în cadrul acestui studiu sub aspectul relevanei pe care l-a avut în formarea limbii române literare. În ,, Predoslavie" se pun mai multe probleme, care privesc unitatea limbii i circulaia cuvintelor i a neologismelor. Analiza traducerii din perspectiv morfologic i sintactic este completat de o analiz comparativ care pune Noul Testament din 1648 alturi de ,,Biblia de la Bucureti" din 1688. O alt comparaie este realizat între unele cuvinte care apar în aceste dou traduceri, precum i în ,,Codicele Voroneian". Marcu, Grigorie, pr. prof., ,,Consideraii asupra Noului Testament din 1648" în: StTeol, Seria a II-a, XXV (1973), 9-10, p. 605-618. Informaii noi despre ,,Noul Testament" tiprit sub atenia mitropolitului Simion tefan (1643-1654) i cu t lmcirea fcut de ieromonahul Silvestru, dar nu pentru opera integral. Este prezentat însemntatea editorial, isagogic (introductiv) i exegetic. Bogdan, Petru, prof., ,,Consideraii generale asupra Noului Testament de la Blgrad (1648) a m itropolitului tefan", în: MitrBan XXIII (1973), 10-12, p. 636-647. Studiul analizeaz prima traducere i tiprire a ,,Noului Testament" în li mba român, traducere re alizat de c tre mitropolitul Simion tefan. Aceast traducere are o important valoare istoric i literar. Documentul conine 336 de file, din care cam 100 de file reprezint explicaii pe marginea textului. Se prezint în amnunt cartea ,,Noului Testament". Sunt redate i date biografice despre mitropolitul Simion tefan, român ardelean, erudit c rturar care tiprete i ,,Psaltirea" în 1651. ***, ,,325 de ani de la apariia «Noului Testament de la Belgrad»", în: BORom XCI (1973), nr. 11-12, p. 1206-1215. Se consemneaz un evenim ent deosebit, 325 de ani Testament de la Belgrad, la 20 ian. 1973. de la apari ia Noului

195

Aceat prim ediie a Noului Testament în limba român a aprut în tim pul mitropolitului Simion tefan (1648), traducerea lui însemnând un act de culturalizare a poporului, traductorii fiind deplin contieni de latinitatea limbii noastre. Lucrarea este important i datorit celor dou predoslovii care ofer informaii asupra t lmcitorilor, a izvoarelor folosite, a particularit ilor limbii utilizate. Traductorii au folosit o limb român unitar, îneleas de to i românii. De aceea, ,,Noul Testament de la Alba Iulia", al turi de ,,Cazania lui Varlaam", constituie temelia limbii române literare. Notele marginale din Noul Testament reprezint un început de dicionar explicativ. Sunt date i scurte comentarii la unele versete. Autorul, pr.prof. Mircea Pcurariu, subliniaz importana apariiei Noului Testament i activitatea mitropolitului Ilarion tefan. Prezentarea se încheie cu o list bibliografic. Marcu, Grigorie, pr. dr., ,,Noul Testament de la B lgrad (Alba-Iulia), în contextul istoric-literar al Bibliei Româneti", în: MitrArd XIX (1974), 1-2, p. 84-95. Articolul, aprut la aniversarea a 325 de ani de la tip rirea ,,Noului Testament de la B lgrad", cuprinde inform aii referitoare la ,,Noul Testament", la contextul istoric-literar al ,,Bibliei româneti" i la alte tiprituri ardelene. Rdulescu, Corneliu, pr., ,,Monumente de art, limb i cultur româneasc Noul Testament de la Blgrad (1648) i Biblia de la Bucureti (1688)", în: GBis XXXXVII (1988), 3, p. 141-144. Se prezint contextul istoric, dar m ai ales cultural în care apar cele dou tiprituri: ,,Noul Testament de la Blgrad" (1648) i ,,Biblia de la Bucureti" (1688). Dianu, Al., ,,Noul Testament de la Blgrad (Alba-Iulia), 1648. Un nepieritor monument de literatur religioas de lim b literar i de con tiin româneasc", în: MitrOlt XL (1988), p. 22-28. Articolul marcheaz aniversarea a 340 de ani de la tiprirea ,,Noului Testament de la Blgrad", oper a mitropolitului Simion tefan, care a tip rit i ,,Psaltirea" din 1651. ,,Noul Testament" a fost tiprit din necesitatea opunerii la prozelitismul calvin. Un exemplar al crii se afl i în colecia de carte veche româneasc a profesorului C.N. Mateescu.

VIII.3. BIBLIA DE LA BUCURETI

Petrescu, Al., ,,Biblia Româneasc de la 1688", în: BORom XXVII (19031904), 2, p. 132-148. Sunt artate împrejurrile în car e a ap rut ,,Biblia de la 1688" . În secolul al XVII-lea se tipresc o serie de cri în limba român: ,,Pravila de la Govora", ,, Pravila lui Vasile Lupu", ,, Îndreptarea legii" a lui Matei Basar ab. Din cauza faptului c în afar de câ iva învai care tiau grecete i slavonete, poporul simplu nu 196

cunotea aceste limbi, s-a impus nevoia de a se tipri cri de cult în lim ba român, pentru ca tot norodul s îneleag Cuvântul lui Dum nezeu. Astfel, prin râvna mitropolitului Teodosie i a dom nului erban Cantacuzino, la 1 682 este tradus ,,Evanghelia". Se impunea îns traducerea întregii Scripturi. Sunt menionai cei care au luat parte la traducerea i tiprirea acestei ,,Biblii": sptarul Nicolae Milescu, arhiereul Ghermano Nisis, grec de origine, fraii Greceanu, Mitrofan episcopul de Hu i, erban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu i mitropolitul Teodosie. Acesta din urm îi avea metania în M nstirea Cozia i a ajuns mitropolit datorit capacitilor sale între anii 1669-1673 i 1679-1709. Izvorul primar al ,,Bibliei de la 1688", a fost Septuaginta. Articolul m ai cuprinde i un mic studiu al acestei lucr ri. Fila I con ine titlul lucrrii, iar pe contrapagin se afl stema rii Româneti i opt stihuri referitoare la stema do mnului erban Cantacuzino (stihurile sunt redate în articol). Fila II con ine prefaa domnului erban Cantacuzino, care este reprodus în articol în întregim e, iar faa a doua conine o alt prefa elogioas, adresat lui erban Cantacuzino de c tre Dositei, patriarhul Ierusalimului care, de asemenea este reprodus în articol. Petrescu, Al., pr., ,,Biblia Româneasc de la 1688.", în: (1903-1904), 3, p. 285-291. BORom XXVII

Articolul începe cu câteva date despre Dositei patriarhul Ierusalimului: a fost patriarh al Ierusalimului între 1672-1707 i a avut un rol înse mnat în lupta bisericii ortodoxe contra propagandei protestante i catolice în Orient. El a scris o prefa la a III-a ediie a ,,Mrturisirii de Credin" a lui Petru Movil , care s-a publicat la 1699 în Bucureti. Autorul revine la ,,Biblia de la 1688" i spune c pe fila 5 g sim tabla de materii (cuprinsul), apoi urm eaz câteva file libere ur mate de coninutul propriu-zis al Sfintei Scripturi. În finalul articolului, autorul face o scurt analiz filologic a unor pasaje din Sfânta Scriptur. Gheorghiu, N. A., ,,Cronica intern . 250 de ani de la tiprirea Bibliei lui erban Vod", în: BORom LVI (1938), 9-10, p. 599-602. Articolul de fa se constituie într-o evocare a personalit ii lui erban Vod Cantacuzino, de al c rui nume se leag tiprirea, în 1688, a Bibliei, cuprinzând Vechiul i Noul Testa ment. Autorul încearc o conturare a portretului voievodului, mai ales din prisma epistolei sem nat de el i care se reg sete la începutul c rii. Prin aceasta, se dezvluie râvna omului învat de a realiza o temeinic oper, care s reziste peste veacuri. Epistola lui erban Vod este ur mat de cea a patri arhului Dosoftei al Ierusalimului, care i-o dedic domnului, precizând c el s-a fcut vrednic de o asemenea lucrare, at ât prin obâr ia nobil, cât i prin faptele sale. Autorul amintete i faptul c la tlmcirea Bibliei au contribuit cei mai de sea m tâlcuitori, printre care i arhiereul Gherman de Nis a, cu to ii strduindu-se a realiza o oper meteugit, care s unifice graiul nostru di n diferite regiuni, imprimându-i pecetea unei adevrate limbi literare. 197

T. N. M., ,,Note bibliografice. «Biblia lui erban (1688)», Ediie îngrijit de D. Murrau, Bucureti, Editura ,,Cartea Româneasc", (1945), 56 p., 140 lei (,,Pagini alese", serie nou, nr. 57)", în: BORom LXIII (1945), 7-8, p. 391. Se face referire la ultimul numr din colecia ,,Pagini alese", editat de ,,Cartea Româneasc", pe care D. Murrau îl consacr Bibliei lui erban Cantacuzino (1688). Dup unele considera ii generale, sunt transcrise, aleatoriu, câteva c apitole din Biblie, iar la sfâr it se gsete o pagin cu explicarea cuvintelor arhaice. Autorul consider c ar fi fost mai indicat ca transcrierea capitolelor din crile ce compun Sf. Scriptur s nu includ doar genul didactic, ci i cel istoric i cel profetic. Cu toate acestea, publicarea celor dou brouri cu con inut religios aduce un real serviciu culturii i spiritualitii noastre. Redacia, ,,Dou ediii ale Bibliei de la Bucure ti 1688 ?", în : GBis XXIII (1964), 7-8, p. 742-745. Recenzie la o lucrare c are lmurete diferite ipoteze cu privire la tip rirea ,,Bibliei de la Bucureti" din 1688. Plmdeal, Antonie, ,,Biblia de la Bucure ti. Cine a fcut traducerea?", în BORom XCVI (1978), 9-10, p. 1004-1018. Cristache-Panait, Ioana, dr., ,,Consideraii privitoare la prezen a în Transilvania a tipriturilor bucuretene din veacul al XVII-lea", în BORom XCIX (1981), 3-4, p. 334-341. Numeroase citate din inscrip iile de pe c rile descoperite în bisericile transilvnene mrturisesc despre strânsele legturi existente între ro mânii de pe am bii versani ai Carpa ilor. Se acord o aten ie special rspândirii ,,Bibliei lui erban Cantacuzino" de la 1688. Dur, Nicolae V., pr. prof. dr., ,,Trei veacuri de la apari ia Bibliei de la Bucureti (1688) m onument de seam al li mbii literare româneti", în: MitrBan XXXVIII (1988), 3, p. 21-29. ,,Biblia de la Bucure ti" a fost tradus i tiprit din iniiativa i cu cheltuiala voievodului erban Cantacuzino. Manuscrisul a intrat sub tipar î n noiembrie 1688, fiind terminat în septem brie 1689. Se prezint cele mai importante informaii din ,,Prefaa" i ,,Postfaa" Bibliei, despre izvoarel e folosite în alc tuirea ei, date despre ,,Biblia lui Nicolae Milescu". Din prefa aflm c ,,Biblia" a avut i binecuvântarea Patriarhiei ecumenice de Constantinopol. Sunt analizate lim bile în care acest monument de seam a fost scris, consemnându-se importana lui. Plmdeal, Antonie, dr. mitropolitul Ardealului, ,,Biblia de la Bucureti, 1688-1988", în: MitrArd XXXIII (1988), 6, p. 94-97. Articol aniversar scri s cu ocazi a împlinirii a 340 de ani de la tiprirea ,,Noului Testament" la Alba-Iulia (1648) i a 300 de ani de la tip rirea ,,Bibliei de la Bucure ti" 198

(1688), ce prezint importana tipririi crilor, rolul ,, Bibliei", precum i informaii importante despre traductorii ,,Bibliei" i circulaia ,,Bibliei de la Bucureti". Mihoc, V., pr. prof., ,,Biblia de la Bucureti la a 300-a aniversare", în: MitrArd XXXIII (1988), 6, p. 98-99. Articolul cuprinde atât date ge nerale despre Sfânta Scriptur, cât i manifestrile organizate cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la tiprirea ,,Bibliei de la Bucureti". Morau, Mihai, ,,Prezentarea ediiei Jubiliare a Bibliei de la Bucureti" în: StTeol, Seria a II-a, XL (1988), 6, p. 7-9. Analizat sumar ,,Ediia Jubiliar a Bibliei", textul a fost acela i cu al ,,Bibliei de la 1688" care s-a tradus în cea mai mare parte dup textul Septuagin tei. Sunt prezentate date despre ,,Biblia de la Frankfurt". Dur, Nicolae, pr. prof. dr., ,,Biblia de la Bucure ti (1688)- 300 de ani de la prima tiprire integral a Bibliei în versiunea ro mâneasc" în: StTeol, Seria a II-a, XL (1988), 6, p. 9-29. Un studiu care are informa ii despre ,,Biblie", scris în graiul strmoesc pân în 1638, despre ,,Biblia lui erban Cantacuzino", ,, Psaltirea cheaian", ,,Psaltirea Voroneean". Se face un istoric al tiparului la români, despre traducerile i ediiile pariale ce s- au pstrat din sec. al X V-lea i al XVI-lea. Cu privire la ,,Biblia de la Bucureti" se analizeaz i se prezint izvorul, litera i ostenitorii ei. erbnescu, Niculae, pr. prof., ,,Biblia de la Bucure ti ­ 300 de ani de la apariie (1688-1988)", în BORom CVI (1988), 9-10, p. 69-82. Galeriu, Constantin, pr. prof., ,,Biblia de la 1688 în slujirea dreptei credin e i a unitii poporului român", în BORom CVI (1988), 9-10, p. 83-102. Abrudan, Dumitru, pr. prof., ,,Biblia lui erban tricentenar", în BORom CVI (1988), 9-10, p. 102-117. ***, ,,Celebrarea Bibliei de la Bucure ti ­ cuvântare rostit de c tre Prea Fericitul Printe Patriarh Teoctist la Simpozionul ,,Aniversarea a 300 de ani de la apariia Bibliei de la Bucurei"", în BORom CVI (1988), 11-12, p. 21-29. Anania, V. Bartolomeu, arhim., ,,Biblia lui erban ­ m onument de lim b teologic i literatur româneasc", în BORom CVI (1988), 11-12, p. 94-103. Coman, Constantin, pr. asist. dr. ,,Secolul al XVII-lea românesc i Biblia de la Bucureti" în: StTeol, Seria a II-a, XLI (1989), 2, p. 10-29. Prezentarea pe larg a secolu lui al XVIII-lea pentru a înelege mai bine i fenomenul apariiei ,,Bibliei", despre situa ia politic - celetreistate sunt autonom e fa de puterea otoman; situaia bisericeasc - recunoa terea mitropoliilor în ara Româneasc i în Moldova; situa ia cultural ­ tip riturile anterioare anului 1688. Descrierea epocilor lui Matei Basarab, erban Cantacuzino, Constantin Brânco199

veanu, în ara Româneasc i a lui Vasile Lupu în Moldova. Legat de activitatea tipografic, sunt prezentate toate tipriturile ce prezint interes pentru ace ast tem, iar despre ,,Biblia de la 1688" se amintesc: traductorii, ostenitorii, limba folosit. Se dau câteva opinii ale c rturarilor despre ace ast ,,Biblie": N. Iorga, Î.P.S. Antonie Plmdeal, P.F. Teoctist. Muntean, Cristian, pr. drd., ,,Problema izvoarelor Bibliei de la Bucure ti", în: GBis LIX (2000), 5-8, p. 73-83. Studiul de fa se î mparte în dou pri. Una în care sunt notate izvoarele indirecte, fcându-se apel la detalii privitoare la secolul al XVII-lea i la pri mele traduceri ale textelor biblice: ,,Codicele Voroneean", ,,Psaltirea cheian", iar cea de a doua face referire la izvoarele directe, vorbind despre traducerile ,,Bibliei". Dur, Nicolae V., pr. prof. dr., ,,Biblia de la Bucure ti, 1688, monument de seam al culturii umaniste europene" în: Ort XLIV (2004), 1-2, p. 16-29. Informaii despre textul scripturistic de-a lungul istoriei, apariia tiparului, primii tipografi români, despre înlocuirea li mbii latine cu cea slavon în B.O.R., traduceri în limba român ale ,,Bibliei" i contextul tipririi ,,Bibliei de la Bucureti".

VIII.4. CAZANIA LUI VARLAAM

Urscescu, V., pr., ,,Cazania lui Varlaam", în: Buletinul Episcopiei Huilor I (1925), 13, p. 102-104. Articolul amintete despre evoluia limbii române i rolul scrierilor religioase la dezvoltarea cultural . De l a întemeierea Principatelor li mba de st at cât i în biseric a fost slavona. Prim ele tiprituri în lim ba român le-a realizat, la Bra ov, diaconul Coresi, dar evenim entul literar cel mai important îl constituie tip rirea primei cri, în române te, la Ia i, în 1643 ap rut cu ti tlul: ,,Carte româneasc de învtur Duminecele peste an i la praznice împrteti i la svni mari. Cu zisa i cu toat cheltuiala lui Vasile Voivodul i Domnul ri Mol(dovei) i în m ulte scripturi tlmcit i în lim ba sloveniasc pre li mba romeniasc. De Varlaam Mitropolitul de ara Moldovii. În tipariul domnesc în Mnstirea a Tr S(veti)teli în Iai de la H(ri)s(tos) 1643". Articolul conine numeroase informaii despre carte, fiind reproduse fragmente. Realizarea ei a durat timp îndelungat din motive necunoscute. Manolache, Teodor N., ,,Varlaam Mitropolitul Moldovei «Cazania, 1643», Bucureti, Fundaia Regal pentru Literatur i Art, 1943, 506 p", în: BORom LXI (1943), 4-6, p. 298-301. Recenzie. Din recenzie aflm c aceast ,,Cazanie" a fost scris ca un rspuns al ortodoxiei împotriva tendinelor de calvinizare. Mitropolitul Varlaam, prin aceast ,,Cazanie" reafirm valorile spirituale ale ortodoxiei. ,,Cazania" a fost publicat sub titlul ,,Carte româneasc de învtur, Duminicile de preste an i la praznice împrteti" i tiprit 200

la tipografia de la Trei Ierarhi. Cartea a fo st scris în limba român i conine 74 de predici, precum i câteva legende referitoare la vieile unor sfini. Fundaia Regal cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la publicarea acestei cri, a pus în circulaie o nou ediie. În recenzie este fcut o analiz a acestei noi ediii. Codre, Aristotel, pr., ,,Note bibliografice. Mureanu Florea «C azania lui Varlaam 1643-1943», Cluj, 1944, p. 274+ XVI", în: BORom LXIII (1945), 4-5, p. 159-160. Recenzie. Lucrarea conine un studiu asupra ,,Cazaniei" mitropolitului Varlaam. Cuprinsul lucrrii lui Florea Mureanu ­ în primul capitol se am intete despre viaa lui Varlaam, originea sa, activitatea sa ca mitropolit al Moldovei, sfâritul vieii sale; capitolul al doilea cuprinde o descriere a ,,Cazaniei"; capitolul al treilea cuprinde lista reedit rilor ,,Cazaniei" i a manuscriselor lui Varlaam . Este amintit i faptul c printre tip riturile lui Petru Movi l figureaz i ,,Cazania" patriarhului Calist al Constantinopolului, care a fost tradus i tiprit la Kiev, în Lavra Pecer ska în 1637. Chiu, Viorel I., ,,Însemntatea Cazaniei lui Varlaam", în: GBis XIX (1960), 9-10, p. 771-786. Autorul face o prezentare a timpului în care apare ,,Cazania lui Varlaam", surprinzând aspectele din punct de vedere cultural-bisericesc, apoi d informaii despre data i locul tipririi, ,,Crii româneti de învtur" i o analiz a cuprinsului ei. Mihail, Paul, preot, ,,tiri noi privi nd circulaia Cazaniei mitropolitului Varlaam", în: BORom LXXXII (1964), 3-4, p. 372-388. ,,Cazania mitropolitului Varlaam" sau ,,Cartea româneasc de învtur..." a aprut la Iai în 1643. Cartea a fost tiprit cu cheltuiala voievodului Vasile Lupu în tipografia de la ,,Trei Ierarhi". Ea este imprimat în format folio, în dou culori, rou i negru. Cuprinde 505 foi, este ornamentat cu xilogravuri artistice, se mnate de Ilie i pe hârtie cu filigrane. Nu se cunoa te numrul exemplarelor imprimate. Se tie c au fost im primate dou ediii, care se deosebesc prin foaia de titlu i verso-ul foii 280. Sunt precizate deosebirile. În articol s-au ad ugat tiri noi, referitoare la întinsa r spândire a ,,Caz aniei" mitropolitului Varlaam. Aceste tiri au fost culese din nou exemplare ale ,,Cazaniei" care au fost notate cu cifre latine. Sunt precizate cele nou exemplare i locul unde se afl. Au mai fost reproduse, în anex i însemnrile de pe alte dou exemplare ale ,,Cazaniei" i au fost se mnalate alte dou exemplare aflate la Muz eul Catedralei Sfântul Gheorghe din Iai i un altul la Muzeul de Istoria Moldovei din Iai. Toate au fost înregistrate pentru întocmirea în viitor a listei exemplarelor ,,Cazaniei" aflate sau semnalate în Moldova, dup 325 de ani de la tiprirea ei. Primele nou exemplare notate au circulat foarte mult i sunt, în mare parte, terse prin uzura foilor. Exem plarele au fost (re)legate în decursul ti mpului. Datorit marilor dimensiuni, cartea a fost purtat prin mijloace rudimentare i a fost p strat de multe ori la umezeal, încât legtura de scândur i piele a ajuns s se deterioreze. 201

Sunt prezentate pe rând cele nou exemplare. Se precizeaz gradul de uzur , urmele de cear pstrate pe anumite foi, alte însemn ri. Sunt m enionai posesorii ace stor cri. Majoritatea au fost preo i, diaconi, ierom onahi, biserici sau mnstiri. Unele însemnri au caracter de cronici, înregistrând fapte din viaa rii. Sunt consemnate i evenimente legate de natur i alte însemnri cu caracter particular. Majoritatea tirilor particulare se refer la rscumprarea crii care a fost pr dat de la biserica sau mnstirea în car e se g sea de c tre nvlitori i dus peste hotar. Multe însemnri sunt de la cei ce au citit ,,Cazania" în decursul timpului sau care au dat-o ca împrumut ca s fie citit. Druirea ,,Cazaniei" unei biserici este actul cel mai i mportant al posesorului crii. Sunt precizate însemnrile care arat c aceast carte a fost druit, cumprat, unele exemplare au trecut în cursul timpului în posesia a ze ci de persoane i au fcut un ocol mare. Exemplarele cercetate au scos la iveal o not necunoscut în circulaia ,,Cazaniei". S-a ar tat c în Transilvania de nord au existat 24 de exemplare ale Cazaniei i exist urme despre alte nou exemplare care dovedesc c au circulat în Transilvania. Exemplarele I, II, III; IV , VII; VIII aduc probe docum entare c i în alte regiuni, dincolo de hotarele rii, a circulat Cazania lui Varlaam, fiind folosit nu numai de români. Se precizeaz exemplarele respective. În continuare, sunt descrise cele nou exemplare ale Cazaniei. Popa, Al., prof., ,,Texte vechi în Cazania lui Varlaam", în: MitrArd X (1965); 1-3, p. 73-99. Se prezint în studiul de fa sursele textelor vechi din ,, Cazania lui Varlaam": ,,Codicele Drganu", care cuprinde texte mai vechi de anul 1634 ­ este redat cuprinsul cu titlurile; ,, Codicele Sibian", care cuprinde cazanii la srbtori mai mari i la câ iva sfini, dou texte apocrife i slujbele Pati milor, Bobotezei i Patilor; ,,Cazania de la Cluj", car e cuprinde aceleai texte ca i ,,Codicele Sibian", mai puin canonul Patilor. Pentru a înt ri aceste texte c a izvoare ale ,,Cazaniei lui Varlaam", autorul realizeaz un tablou comparativ între toate aceste cazanii, la care se adaug i ,,Cazania lui Urs". Articolul este anexat cu exemple de cazanii din fiecare. Schian, Octavian, prof., ,,Circulaia Cazaniei lui Varlaam în Transilvania", în: MitrOlt XXII (1970), 5-6, p. 524-532. Despre ,,Cazania lui Varlaam" în Transilvania afl m c Nicolae Iorga vorbea în 1905 de existena a 20 de exemplare în Braov i Alba-Iulia. În 1943, Florea Murean ridica numrul lor la 24 de exemplare, îns cercetrile mai noi arat mai multe. Bju, Ioan, pr. drd., ,,Contribuii mai noi cu privire la izvoarele Cazaniei mitropolitului Varlaam al Moldovei" în: StTeol, Seria a II-a, XXVI (1974), 910, p. 748-758. Sunt prezentate izvoarele ,,Cazaniei lui Varlaam": ,,Cazania Sf. Cali st" în limba greac (iniial) i în lim ba slav (ulterior) tradus în român de Varlaam în jurul anului 1637; ,,Comoara" lui Damaschin Studitul; apoi izvoarele rom âneti: ,,Codicele Drganu"; ,,Codicele Sibian"; ,,C azania de la Cluj"; prototipul ,,Cazaniei 202

lui Popa Ursu". Se fac co mparaii i analize pentru a vedea ele mentele comune. Contribuia personal este de necontestat. Duda, Florian, ,,Exemplare ale Cazaniei lui Varlaam identificate în p rile Zarandului", în: MitrArd XXIV (1979), 7-9, p. 713-714. Articolul aduce informaii despre mitropolitul Varlaam, activitile desfurate de acesta, precum i rodul str daniei sale c rturreti, respectiv ,,Cazania". În cuprinsul acestui articol sunt prezentate i câteva exemplare ale ,,Cazaniei lui Varlaam" identificate în prile Zarandului. Boghian, M., ,,Cazania lui Varlaam în Transilvania", în: (1984), 5-6, p. 414-417. Recenzie. MitrArd XXIX

Cartea este format din dou pri. Prima, structurat întreicri, este intitulat ,,Cazania lui Varlaam în Tr ansilvania", iar a doua parte este ,,Catalogul exemplelelor Cazaniei în Transilvania". Cartea este însoit de 77 de ilustraii. Bndean, Ioan, pr. drd., ,,Circulaia Cazaniei lui Varlaam Mitropolitul Moldovei în inuturile Bistriei i Nsudului", în: MitrArd XXX (1985), 5-6, p. 304-310. Articolul, referitor la ,,Caz ania lui Varlaam", cuprinde o prezentare general a acesteia i informaii despre o seri e de exemplare ale ,,Cazaniei", rspândite în inuturile Nsudului i Bistriei. Dur, Nicolae, pr. asist., ,,Cazania lui Varlaam în Transilvania", în: MitrArd XXXI (1986), 2, p. 269-271. Recenzie. Cartea recenzat de preotul Nicolae Dur are dou pri: prima ­ ,, Circulaia Cazaniei lui Varlaam în Transilvania", iar a doua ­ ,,Catalogul exemplarelor Cazaniei lui Varlaam în Transilvania". Arti colul cuprinde o bibliografie selectiv i 61 de pagini cu ilustraii. Blat, Visarion, ierod. drd., ,,Aspecte dogmatice în Cazania mitropolitului Varlaam", în: MitrArd XXXIV (1989), 5, p. 37-52. Obiectul de studiu al acestui articol este ,,Cazania lui Varlaam", autorul prezentând date biografice i bibliografice ale mitropolitului Varlaam al Moldovei, informaii cu privire la lucrarea mai sus menionat, la contribuia ei în p strarea i întrirea unitii de credin a popor ului român, precum i aspecte dogmatice în ,,Cazania mitropolitului Varlaam". Rdulescu, Paraschiva-Lucia, prof., ,,Valori expresive ale li mbii literare româneti în Cazania lui Varlaam" în: StTeol, Seria a II-a, XLIII (1991), 5-6, p. 110-138. Date biografice ale mitropolitului Varlaam, despre epoca i realizrile acestuia, crile tiprite, contribuia scrierilor ierarhului la dezvoltarea li mbii române, stilul personal i despre temele tratate în ,,Cazanii". 203

Toma, Stela, ,,Cazania lui Varl aam dup 350 de ani(164 3-1993)" în: StTeol, Seria a II-a, XLV (1993), 1-2, p. 47-76. Scurte informaii despre via a lui Varlaam, activitatea desf urat ca mitropolit, formarea cultural i duhovniceasc i calitatea lui de bun român. Descrierea ,,Cazaniei" are 505 file, tipar înd ouculori, rou i negru. Se amintete despre frontispicii, vignete, prezentarea coninutului, despre cele dou pri: prima parte - 54 cazanii, a II-a parte - 21 cazanii. Cuprinde toate genurile om iletice, prezentarea ideilor celor mai importante cuprinse în ,,Cazanii", analizar ea stilului i autorii care au fcut studii privind ,,Cazania". Toma, Stela, ,,Aprarea Ortodoxiei în Cazania lui Varlaam" în: (1994), 2-3, p. 141-150. Ort XLVI

Prezint contextul apariiei ,,Cazaniei mitropolitului Varlaam" (1643), impactul pe care l-a avut i rolul acesteia în viaa mnstirilor i în aprarea Ortodoxiei.

VIII.5. TIPRIREA CRILOR DE CULT, DE PREDICI I A MANUALELOR

Constantin, Erbiceanu, ,,Liturghierul din 17 02, imprimat de erban Cantacuzino Vel Paharnic", în: BORom XIII (1889-1890), 3, p. 157-164. Liturghierul imprimat de erban Cantacuzino Vel Paharnic a fost imprimat la tipografia Episcopiei Buzului. Tot tipicul celor trei Liturghi i este în lim ba român. Constantin Erbiceanu red în articol prefaa acestui Liturghier, prefa pe care o consider ca fiind ,,un model de limb pentru acele timpuri". La sfâritul Liturghierului se afl o encicli c, care este redat în articol, a mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei adresat ctre tot clerul eparhiei sale, în care sunt descris e multe dintre obiectele sfinite necesare svâririi Sfintelor Taine i mai ales a Sfintei Euharistii. C., E., ,,Prefeele la Liturghierul Elino-arab scrise de Atana sie fostul patriarh al Antiohiei i imprimate în aceast carte la 1701, la Snagov", în: BORom XIII (1889-1890), 9, p. 531-539. Cu text în greac. Sunt redate celedouprefee ale acestui Liturghier elino-arab. Din prefee aflm c Liturghierul a fost tip rit în urm a venirii lui Atanasie, fostul patriarh al Antiohiei, în ara Româneasc i cererii pe care acesta i-a fcut-o domnului Constantin Brâncoveanu, de a se milostivi i de a susine material tiprirea unei astfel de cri. Domnitorul a îndeplinit cererea lui Atanasi e i l-a îns rcinat pe Anti m Ivireanul cu tiprirea crii. Aadar acest Liturghier a fost tip rit pe cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu de ctre Antim Ivireanul în Mnstirea Snagov, în 1701, sub atenta supraveghere a lui Atanasie. Ambele prefee îi aduc laude domnului Constantin Brâncoveanu. De men ionat c la sfâr itul prefeei a doua se g sete o poezie în lim ba greac a doctorului Ioan Com nen referitoare la poporul român. Constantin Erbiceanu, d up ce red aceste dou prefee, face o scurt descriere a Liturghierului Elino-arab. Acesta are 253 de pagini i cuprinde tipicul Liturghiei în 204

limbile greac i arab, iar la finalul su se afl scrise doar în limba arab rugciunile Sfintei Împrtanii. ***, ,,Introducerea scris i pus la începutul Liturghierul ui publicat în 1834 de marele prelat al românilor Mitropolitul Veniam in. Prin care se arat natural cerin de a se înlocui cuvintele slavone intrate în lim ba român, ca neînelese de popor i ca nepotrivite firii lim bii noastre române", în: BORom XIV (1890-1891), 9, p. 712-717. La începutul secolului al XIX-lea, datorit ocupaiilor militare silnice i a influenelor strine se poate constata tendina de a se reintroduce cuvinte slavone în crile de cult. Contra acestui ,,curent" dac-l putem numi aa, s-a ridicat mitropolitul Veniamin Costache. Este redat prefaa la Liturghierul, publicat în 1834 de ctre Veniamin, prefa care cuprinde un scurt istoric al fenomenului de intr oducere a limbii române în cult. În aceast prefa mitropolitul ia atitudine împotriva tendinei sus menionate spunând: ,, ori de câte ori avem cuvinte potrivite în limb pentru a exprima termenii i expresiile slavone introduse arbitrar s le înlocuim cu cele româneti ale neamului". C., E., ,,Cel întâi «Triod» impri mat în române te", în: BORom XV (18911892), 2, p. 127-132. Acest ,,Triod" a fost tradus din limba greac de Damaschin care a fost episcop al Râmnicului între 1710-1726. De la Constantin Erbiceanu afl m c Damaschin a fost mai înainte profesor i episcop la Buz u. El s-a ocupat i cu traducerea c rilor bisericeti în li mba român. Damaschin a tradus: ,, Antologhiul", ,,Penticostarul", ,,Triodul", ,,Octoihul" i a luat parte la tip rirea ,,Bibliei lui erban Cantacuzino". Acest ,,Triod" a fost tip rit în tipografia Episcopiei de Râm nic, de ctre urmaul lui Damaschin în scaun, Inochentie, la 1831. Este redat prefaa acestui ,,Triod", prefa care a fost scris de Inochentie. În ea este artat însemntatea acestei cri. Erbiceanu, C., ,,Cel dintâi «Octoih» imprimat în Valahia în românete", în: BORom XVI (1892-1893), 10, p. 800-804. Este redat prefaa ,,Octoihului", care a fost scris de ctre Gheorghe Radovici Tipograful. ,,Octoihul" s-a tiprit în 1712 de ctre Gheorghe Radovici. Textu l su a fost tradus de ctre mitropolitul Antim Ivireanu dup un original în limba greac. Din prefa aflm cuprinsul tipriturii din care dm seama c acesta era un ,,Octoih mic" destinat celor ce s e pregteau pentru a deveni preo i sau cânt rei bisericeti. În finalul articolului se arat importana textului acestui Octoih. Erbiceanu, C., ,,Prefaa Evhologhiului imprimat la 1730 Râmnicului", în: BORom XVII (1893-1894), 4, p. 319-325. în Episcopia

Acest ,,Evhologhiu" în lim ba român a fost tip rit cu cheltuiala episcopului Râmnicului, Inochentie, în 1 730, de ctre Ieremia Athanasevici. Este redat în întregime prefaa acestei cri. Aici, episcopul Inochentie demonstreaz c introducerea limbii române în cultul bisericesc nu este o inovaie. 205

Erbiceanu, C., ,,Antologiu de Antim Ivireanu", în: BORom XVII (1893-1894), 6, p. 418-427. Cu note explicativ. ,,Antologiu" analizat a fost tip rit în tim pul mitropolitului Teodosie în tipografia din M nstirea Snagov, în 1697. Este redat prefaa sa, pref a care a fost scris de ctre ieromonahul Galaction Vidale i care conine referiri la epoca domniei lui Constantin Brâncoveanu i date despre con inutul acestui ,,Antologiu". Tot în prefa se amintete i despre puterea rugciunii. C., E., ,,Serviciul Cuvioasei Maicii noastre P arascheva i a Sfântului Grigorie Decapolitul", în: BORom XVII (1893-1894), 9, p. 708-715. Cu text în greac. Cartea a fost tiprit în 1692, de ctre Antim Ivireanu. Autorul scrie c ea este cea dintâi dintre cele tip rite de acesta. Introducerea a fost s cris de ctre erban, al doilea logoft, aici fiind descris activitatea literar întreprins de Constantin Brâncoveanu. Este reprodus cuprinsul acestei introduceri. De asemenea sunt reproduse i însemnrile de pe coperta c rii. Într-una din ele afl m c mitropolitul Teodosie a druit aceast carte M nstirii Glavacioc, la 1692. Se prezint pe lâng coninutul crii i câteva date despre Mat ei al Mirelor ­ care er a de origine din Pogoniana, a fost egumen la Mnstirea Dealu între anii 1590-1621 i a alctuit numeroase opere. C., E., ,,Material pentru literatura Biseri ceasc i naional. Bucoavn", în: BORom XXVII (1903-1904), 2, p. 156-166. Sub pstorirea lui Grigorie (Socoteanu) când acesta era episcop la Râmnic s-a tiprit în 1749 o ,,Bucoavn", autor fiind în sui Grigorie. În 1779 s-a tip rit cu cheltuiala i cu binecuvântarea mitropolitului Grigorie (al II-lea) al Ungrovlahiei, ,,Bucoavna". Aceasta este o carte ce privete atât învtura copiilor, cât i a celor mari, având un puternic coninut moral. Autorul acestei din urm ,,Bucoavne" a fost Macarie, un clugr care a trit la Mnstirea Cernica, apoi la Cldruani i care a fost tipograf i arhimandrit al Mitropoliei. Acesta era un bun cunosctor al limbilor greac i slavon. Alturi de ,,Bucoavn", Macarie a mai avut i alte scrieri. Numrul lor exact nu se tie, dar sunt men ionate ca manuscriste ale sale: ,,Istoria Bisericeasc" a lu i Teodoret, ,,Viaa Sfântului Ioan Damaschin", ,,Tipicul Sfântului Sava", imprimat la Neam. ,,Bucoavna" are mai întâi o scurt învtur, apoi urmeaz partea I structurat sub forma întrebare-rspuns, care cuprinde: ,,Pentru fireasca cunotin cea dumnezeiasc care povuiete ctre credina cea Evanghelic". Un alt fap t foarte interesant este menionat de autorul articolului i anume c la o cercetare fcut de el la Mnstirea Cldruani a gsit acolo candele i manuscrise cu semntura lui Antim Ivireanul. C., E., ,,Material pentru istoria bisericea sc i naional. Bucoavn" (continuare), în: BORom XXVII (1903-1904), 3, p. 274-284. Sunt reproduse întrebrile de la 12 la 24 d in prima parte a ,,Bucoavnei", care se refer la facerea o mului i a lum ii, providena divin, cinstirea lui Dum nezeu, fapt i rsplat. Tot aici sunt redate i 21 de întreb ri din a d oua parte a ,, Bucoavnei", care se refer la Credin , Evanghelie, Sim bolul Credinei, Botez, Sfânta Împrtanie .a. 206

Bizerea, P., ,,Tipicul Bisericesc", în: BORom XLI (1922-1923), 5, p. 360-364. În 1918 în Bucureti a aprut a treia edi ie a ,,Tipicului Bisericesc". Bisericile din Banat i Transilvania au avut ca pov uitor ,,Tipiconul" de la finele ,, Catavasierului" lui Constantin Diaconovici, ce a fost tip rit la Buda în 1 826 cu binecuvântarea mitropolitului de Carlovi , tefan Stratimirovici. Bisericile din Bucovina au avut ca pov uitor ,,Tipicul" tiprit de mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici î n 1883 la Cernui. Ambele tipicuri (cel din Banat i Transilvania i cel din Bucovina) au fost com puse dup ,,Tipicul Sfântului Sava" tiprit în Rom ânia de mitropolitul Veniamin Costache la Mnstirea Neam în 1816. Alte ediii ale ,,Tipicului": în 1851 mitropolitul Nifon a tip rit un ,,Tipic" asemntor cu cel al Patriarhiei de Constantinopol, acesta fiind retiprit în 1893 în ,,Tipografia Crilor Bisericeti". Se prezint apoi cuprinsul ,,Tipicului" din 1918, normele generale ale acestuia i amnuntele care au fost pierdute la acest tipic. Scriban, arhimandrit, ,,Cri, reviste, ziare. O descoperire literar BORom XLVII (1929), 3, p. 275-276. ", în:

Din articol aflm despre ,,Psaltirea slavon" de la 1577-1580. Din comunicarea fcut de pr. Urs cescu Academiei Române aflm c aceast carte a fost tip rit de Diaconul Coresi. Balaur, D., ,,Biserici în Moldova de R srit. Judeul Lpuna (1928). I. Cri româneti de slujb bisericeasc care au trecut Prutul", în: BORom LII (1934), 1-2, p. 38-59. Articolul de fa ilustreaz o prim parte a unui studiu mai consistent, o privire de ansamblu asupra c rilor de cult care au fost adu se, în secolul al XIX-lea, în Moldova de Rsrit, respectiv judeul Lpuna luat spre investigare, de c tre preoii care aveau legturi cu Rom ânia. Înainte de a face inventarul acestora, autorul motiveaz alegerea acestui subiect, în special în ceea ce privete oraul Lpuna. În primul rând, întinderea considerabil a judeului, care trece de hotarele lui naturale i intr în zona de antestep i step care-l înconjoar, fiind chiar m ai mare decât Codrul însui, alt regiune geografic cu personalitate de peste Prut, din care Lpuna cuprinde, preia i reprezint multe caracteristici întâlnite i peste graniele clar determinate. Un al doilea suport m otivaional se evideniaz prin faptul c judeul ales este din punct de vedere istoric aproape acelai cu acela pomenit de Di mitrie Cantemir i Rizzi Zannoni pe harta Moldovei la începutul secolului al XVIII-lea. În plus, pe lâng aspectul întinderii, exist i opinia conform creia, în inima Moldovei de Est, ,,Lpuna e curat ro mâneasc". Autorul m rturisete c i-a adunat materialul studiului cltorind din sat în sat, înc din 1928, descoperind c aceste cri au ajuns în Rsrit ca urmare a unei struine temeinice, spre deosebire de cele de la Chiinu, care erau trimise oficial bisericilor, prin protopopi. În a doua jumtate a secolului al XIX-lea, contextul general era acel a al tip riturii cu litere latine, acest fapt coincizând cu succesiunea scrierii chirilice, puin atestate îns în satele din Lpuna, spre deosebire de cele de la Chiinu, unde se tiprea cu litere slave. 207

Cu toate acestea, constat autorul studiului de fa, cri de dincolo de Prut au ptruns în Moldova de Rsrit, în special ,,Apostolul" i ,,Mineele" lunare. Ac estea ajungeau la timp în mai toate biseri cile de atunci, fiind necesare slujbelor, unele constituind un real model pentru retiprirea lor la Chi inu. Ele nu s-au p strat îns în întregime, în unele lcauri existând câte una din cele absolut trebuitoare, cu data tipririi posterioar celei mai vechi biserici din sat, ceea ce traduce faptul c în trecut au mai fost i alte cri, nepstrate, dup care s-a svârit slujba bisericeasc. Altele au fost deteriorate ori împrite pe la casele credincioilor. Cele care s-au pstrat îns sunt în mare parte molitvelnicele, care con in i însemnri, lucru de care autorul promite a se ocupa într-o alt studiu. În ceea ce privete menionarea fiinrii unor acte oficiale, care s ateste crile româneti de peste grani, autorul pom enete de raportul proto popului Teodor Lacov, din 1871, adresat episcopului Pavel, care enumer câteva personaliti ilustre ce au progresat prin ,, citirea crilor povuitoare...în limba moldoveneasc, aduse aici din Moldova". Ulterior acesta identific un alt raport, din 1872, adresat aceluia i episcop, prin care se subliniaz nevoia altor tiprituri, cci ,,aducerea crilor de peste grani nici nu corespunde locului c u pricina schim brii limbii, a caracterelor i de teama influenelor subtile a aa zisului catolicism apusean, ostil ortodoxiei". Alte documente inventariate anun aducerea în ar de c tre preoi a unor cantiti importante de c ri româneti, la început nepecetluite de vam. O întreag rezoluie presupunea ca acestea s fie exami nate, pentru ca, în cele din urm , s se constate c ele sunt în conform itate cu ,,Mineele" lunare întrebuin ate în Eparhia Chiinului. Odat cu acest raport, s-a hotrât depunerea lor la M nstirea Noul Neam i încunotiinarea i la vama Ungheni. În cont inuare, autorul face o detaliat trecere în revist , pe câteva pagini, a indicilor cron ologici de cri româneti de slujb bisericeasc care au trecut Prutul. Balaur, D., ,,Biserici în Moldova de Rsrit. Judeul Lpuna (1928). Însemnri de pe c ri româneti de slujb bisericeasc care au trecut Prutul", în: BORom LII (1934), 3-4, p. 189-208. Articolul de fa reprezint o continuare a studiului început de d-l Balaur în legtur cu bisericile de dincolo de Prut, din judeul Lpuna, ales dup considerabila întindere, ce cuprindea chiar regiunea Codrilor, dar i dup faptul c însuma inima tradiiei Moldovei de Rsrit. Astfel, sunt redate o parte din însem nele gsite pe crile liturgice, în diferite biserici i mnstiri din aceast zon, dup cercetrile sistematice întreprinse în 1928. Informaiile transcrise întocmai devin garantul autenticitii tezei confor m creia în Ba sarabia au p truns, în plin secol XVIII, c ri bisericeti din Moldova i Muntenia. Toate lcaurile de cult de in astfel de c ri, pe care au realizat insc ripii variate, nota comun fiind cea referitoare la numele celui care a contribuit la achiziionarea lor i la anul do naiei/cumprrii. Ele au avut, de-a lungul timpului, un rol marcant în ceea c e privete viaa cultural a ro mânilor de aici, din Basarabia se colului al XIX-lea, în contextul î n care nu exista tipografie la Chiinu. Bucuretiul, Râmnicu-Vâlcea, Iaiul, Sibiul i Blajul au fost, în acel ti mp, centrele care alimentau 208

nevoia spiritual a românilor de peste Prut, c ci chiar i atunci când tipografia de la Chiinu i-a început activitatea, ea n-a fcut decât s retipreasc lucrrile tiprite în Muntenia i Moldova. Filitti, Ioan C., ,,O Psaltire de la 1817", în: BORom LII (1934), 5-6, p. 473-475. Articolul are ca te m Psaltirea de la 1817, tiprit în timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea, la Râmnicu-Vâlcea, reeditare a celei din 1779, care a cunoscut i variantele din 178 4, 1796 i 1806. Dup câteva inform aii cu privire la caracterul formal: textul încadrat în chenar, ste ma Munteniei, ase pagini de predoslo vie semnate de Chesari e, episcopul Râmniului, articolul surprinde i caracterul unic al psaltirii, fiind singura carte bisericeasc tiprit sub auspiciile episcopului Constantin Filitti i cu ajutorul tipografului Dimitrie Mihailo Popovici i a fiilor si, Gheorghe i Nicolae. Autorul se mnaleaz i existena unei alte Psaltiri, datând din acela i an, 1817, conservat la Academi a Român, diferit îns de ce a în discu ie, prin doar câteva cuvinte de pe prima pagin . Explicaia gsit de autor este aceea c episcopul Constantin Filitti a l uat asupra-i cheltuiala tiparului, a a c unele exempl are s-au tiprit cu numele lui, iar altele cu numele titularului eparhiei unde se afla tipografia. Balaur, D., ,,Anthologhioanele din 1766. Studiu de bibliografie", în: BORom LIII (1935), 9-10, p. 433-445. Cu text în limba slavon. Cu o fotografie. Studiul de fa face referire la o ediie a unei c ri ecleziastice, Antologhionul din 1766. Autorul dem onstreaz, cu o precizie i o docum entaie uimitoare, coincidena a dou exemplare tiprite în acel ai an, considerate pân atunci a fi edi ii diferite: cel de la Bucureti i cel de la Cldruani. Balaur citeaz pe câiva autori în lucrrile crora apar scrierile amintite, printre care Aurel Fili mon, care, dei constat unele lipsuri comune celor dou cri, nu duce mai departe asemnarea identificat. D. Fecioru semnaleaz coincidenele întâlnite între textele de la Bucure ti i cele de la C ldruani - referitoare l a unele greeli comune i la acelai uzaj al literelor ­ dar nici el n u îndrznete a afirma c ,,Anthologhionul" de la Bucureti, respectiv Cldruani, este a ceeai tipritur creia i s-a atribuit un alt l oc de editare. Acesta menioneaz, în ciuda genului proxim întâlnit, c cele dou nu au nicio legtur. Autorul de fa susine, pe baza deschiderii cii de ctre cei mai sus numii, c cele dou tiprituri sunt de fapt una i aceeai. Toate argu mentele aduse validea z aceast opinie: acela i format, foaie de titlu identic , gravura respectând acel eai compartimente, identitate de text i de caracter, aezare a literelor, anumite particulariti de scriere, similitudine de stihuri de pe foaia verso. În acest sens, sunt utilizate i citate care întresc cu lux de detalii declaraia fcut. Singura diferen existent sar putea datora tipografiei, care avea rolul de a mai rectifica eventualele gre eli aprute în cazul unor cuvinte deja sem nalate ori a tehnicii tipografice adoptate, spre exemplu distana dintre unele cuvinte. Date fiind aceste identiti observate sistematic, ,,Anthologhionul" de la Bucureti este unul i acelai cu cel de la Cldruani! Problema tipririi în locuri diferite r mâne, îns, deschis. Autorul studiului trece în revist câteva deosebiri i asemnri ale ,,Anthologhionului" Bucureti-Cldruani cu cel de la Râm nic, tiprit în acelai an, dovedind c cel din urm e o alt 209

culegere. Dei formatul i paginaia este aceeai, foaia de titlu difer , de asemenea i foaia cu co mpartimente. În plus, prefa a, inexistent în exemplul sus am intit, aici devine o prezent, alturi de caracterul literelor i de punctuaie. Exemplificatoare în acest sens este suita de detalii pe care autorul o ofer în trena argum entaiei sale, demonstrând c ,,Anthologhicnul" de la Râm nic are mai mult text decât cel de la Bucureti-Cldruani. Berechet, Gr. t., ,,Un catavasier necunoscut din 17 43", în: BORom LIV (1936), 1-2, p. 61-66. Cu o fotografie. Printre darurile fcute Institutului de Istoria vechiului drept românesc din Iai se numr i o carte de cult, ,,Catavasierul", necunoscut de bibliografia româneasc veche. Are 301 pagini i este tip rit în trei lim bi: român, slavon i greac - în limba român sunt date doar titlurile - toate fiind î ns redate cu caractere chirilice. A fost tiprit la Episcopia Buz ului, în 1743, în timpul episcopului Metodie i sub voievodul Mihail Racovi. Bejan, Dimitrie, ,,Ediiile româneti ale Molitvenicului", în: BORom LIV (1936), 11-12, p. 679-692. Studiul de fa constituie o cercetare istoric asupra edi iilor acestei c ri bisericeti, numit ,,Molitvelnic", cartea cu cea mai larg utilizare în cultul Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, subliniaz autorul pe baz de documente, din 1564, când apare prima ediie i pân în 1936, p ot fi ide ntificate peste 52 de ediii. Fiecare mitropolit, care a ajuns la cârm uirea bisericii noastre, i-a legat numele de apariia a cel puin unei ediii de Molitvelnic. Astfel, din totalul amintit, 22 de versiuni urm eaz rânduiala greceasc, având i adaosuri dup cea slavon, apte merg dup un ,,ustav moschicesc", dou sunt în slavon, având doar ti picul în românete. Deosebirile dintre rânduiala greceasc i cea slav constau în numrul mai mare a molitvelor, 153 în prima i abia 111, în cea de-a doua. De la observaiile de ordin general, autorul gloseaz ctre acelea particulare, astfel încât urmtoarele pagini ale articolului redau rezultatele document rilor privind ediiile acestei c ri, ordonate pe secole, precizând locul i limba, respectiv autorul sub oblduirea cruia aceasta apare. Astfel, cel dintâi molitvelnic dateaz din veacul al XVI-l ea, (1564), luând na tere la Bra ov, sub supravegherea tipografului Coresi, în contextul propirii curentului calvin. Secolul urmtor se remarc prin alte patru ediii. Primul din acest veac, dar al doilea în ordine cronologic, inând seama i de cel al lui Coresi, apare în 1681, la Iai, datorându-i existena condeiului m itropolitului Dosoftei. Urm eaz ,,Molitvelnicul" din 1 689, Blgrad-Alba Iulia, cu binecuvântarea mitropolitului Varlaam . Celelalte dou cunosc doar tipicul în r omânete i apar în 1699, respectiv 1701 (ediia a II-a), la Buz u, prin osteneala mitropolitului Mitrofan. Autorul distinge faptul c toate acestea rei au rânduiala celor slave, având acelai cuprins, acel eai greeli tipografice i de text, dar cu singura diferen a numrului de rugciuni mai mare, pe msur ce apropiem de secolul al XVIII-lea, lucru explicabil prin pioneratul 210

pe care îl reprezint în timp, ca i prin lupta cu tradi ia, cu limba oficial, slavona i cu mentalitatea epocii. Primirea acestor tiprituri devine explicabil prin regsirea setei de cuvânt în limba român, poporul, uneori chiar i clerul neînelegând sensul cuvintelor slujbelor din biseric. În plus, odat cu primele cri de cult în lim ba român, se c âtiga slbirea influenei slave. Veacul al XVIII-lea este unul fructuos, pr opice tipririi a numeroase cri, aducând la lumin înc 22 de versiuni ale ,,Molitvelnicului". Printre acestea se numr, la 1706, cel a lui Antim , tiprit la Râm nic, 1713 la Târgo vite, 1729, sub îndrumarea lui Daniil, la Bucureti, apoi 1749 la Iai, ultimul datând din 1794, sub oblduirea lui Dositei i altele. Dintre cele 22, 14 di ntre ele urmeaz rânduiala greceasc, dou au adaosuri slave, iar ase urmeaz o rânduial ,,moschiceasc". Începând cu exemplarul din 1729, L iturghiile se scot din Molit velnic, formând o carte de sine st ttoare. Secolul urm tor comport prefaceri, dovada com pletei treziri la via a poporului r omân, în contextul zbucium at al epocii fiind evident slbirea interesului pentru literatura religioas . Acum se public 19 ,,Molitvelnice", înfiinându-se i tipografii noi, precum cea de la Neam i Chiinu. În secolul XX, Biserica Ortodox Român este ridicat la rangul de Patriarhie, tiprindu-se trei astfel de ,,Molitvelnice", ediii sinodale, la Bucureti, dou la Blaj i dou la Chiinu. Gheorghiu, N. A., ,,Glosse bibliografice. I. Emile Legrand i «Didahiile», lui Ilie Miniat, II. Întâia edi ie a ,,Mineiului", pe octombrie, Râmnic, 1776", în: BORom LIV (1936), 11-12, p. 893-896. Cu text în limba slavon. Interesul autorului de fa cade, în prima parte a studiului, asupra personalitii lui Emile Legrand, care a publicat opt volum e remarcabile, a cror informaie a fost culeas prin între inerea unei numeroase corespondene, în diferite ri i centre de cultur greceasc. Metoda aleas ridic îns i semne de întrebare, în acest sens putând fi sesizate i unele inexactiti. Un exemplu concludent ar fi menionarea traducerii ,,Cazaniei de pr znuire la toate Praznicile cele Domne ti" a lui Ilie Miniat ca aparinând anului 1700, informaie dobândit de la un profesor român, Emile Picot. Astfel, urmând linia de gândire a a nului deja in dicat, Legrand s-a artat surprins c traducerea româneasc a aprut mai înainte de a se tip ri cea dintâi ediie greceasc a lor. Neverifi când veridicitatea informaiei primite, Legrand ar fi vrut s tie dac traducerea româneasc reprezint acelai text cu originalul grecesc. Într-adevr, tinde a sublinia autorul articolului de fa, cea dintâi ediie greceasc a cunoscut lumina tiparului abia în 1717 , iar, d up datele pe care le avea Legrand, varianta românesc apruse cu 17 ani înainte. Inform aia este îns fals, inexactitatea provenind dintr-o greeal a lui Picot, care a citit data c rii româneti în anii de la facerea lumii, confundând o liter chirilic. Adevratul an era 1742, ident itatea celor dou texte având la baz informaii total eronate. Cea de-a doua parte a articolului ia în considerare întâia edi ie a ,,Mineiului", aprut la Râmnic, între 1776-1780, pe luna octombrie. Acesta a fost tip rit în cursul anului 1776, în dou versiuni, ambele putându-se regsi la Academia Român. Prima ediie deine titlurile cântrilor din tex t doar î n limba slavon, imprimate de 211

Constandin Mihail Popovici. Episcopul Chesarie al Râmni cului a sesiz at unele neajunsuri în aceasta, pe car e nu le-a putut trece cu vederea, el încredinând textul, pentru a doua variant, în mâinile altor meteri tipografi. Titlurile au fost tâlcuite în român, iar textul a cunoscut i unele ornamente, traducând dorina de perfecionare a tipografilor. Popescu, Niculae M., preotul, ,,Slav sau mrire? Diortosind Molitfelnicul", în: BORom LV (1937), 7-8, p. 492-497. Articolul lmurete temeiurile pe care ediia nou a ,,Molitfelnicului" din 1937 i ,,Aghiasmatarul" înlocuiete peste tot cuvântul ,, Slav" cu ,,Mrire", ,,Slav" fiind utilizat doar în anum ite cazuri. Prin inves tigarea, în ,,Molitfelnicul vechi românesc", a numrului întrebuinrii acestor dou cuvinte s-a constatat c ,,Slav" este folosit doar în form ula: ,,Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh", ,, Slav ie Hristoase!", ,,Mrire" fiind folosit de 18 ori, în corpul rugciunilor, la ecfonise i tropare. Cauza utilizrii acestui ultim cuvânt este explicat prin faptul c ,,Molitfelnicul românesc" a fost tradus dup cel greces c, tiprit la Vene ia în 1691. Trad uctorul român a tradus rug ciunile i canoanele f r formulele de începutul ale slujbelor, oriunde gsea acel cuvânt, tlmcindu-l ,,Mrire". Zicerea slavon a rmas numai ca indicaie la stihirile Canoanelor. i aa, cu ,,Mrire", s-au tiprit numeroase ediii de ,,Molitfelnic" din veacurile al XVIII-lea, al XIX-lea i al XX-lea, pân în ediia din 1910, când, fr motiv, ,,Mrirea" a fost înlocuit peste tot de ,,Slav". Aceast ediie din 1910 s-a reprodus fr schimbare în anii 1920 i 1926. În continuare, autorul adaug motivele pentru care a reintrodus, corectând ,,Molitfelnicul" i ,,Aghiasmatarul" din 1937, cuvântul ,,Mrire". În primul rând se crede c ,,Mrire" are un trecut mai vechi, de peste 200 de ani, în ,,Molitfelnicul românesc" fiind înlturat fr rost. Apoi, chiar btrânii crturari, Antim Ivireanu, Damaschin Dasclul, l-au tlmcit astfel i nu ,,Slav", ei tiind i slavonete i grecete. În ultimul rând, este adus în sprijin afirma ia lui Maiorescu, conform creia acolo unde avem dou cuvinte, un ul roman i un altul slavon, desem nând aceeai realitate, trebuie a-l p stra pe primul. Pentru a nu s rci limba român, s-a meninut i ultimul cuvânt, dei folosit în cazuri mai rare. Popescu, Victor N., preotul, ,,O nou ediie a Molitfelnicului", în: BORom LV (1937), 7-8, p. 518-522. Articolul amintete de cele 53 de edi ii ale ,,Molitfelnicului", cunoscute între 1564 i 1926, motivând i necesitatea apariiei uneia noi. Citându-l pe Bejan, se readuce în prim plan motivul care a st at la baza acestei rspândiri: nevoia de cuvânt scris în li mba român, motiv insuficient de puternic, dup cum apreciaz autorul studiului de fa. Astfel, acesta consider c numrul mare de ,,Molitfelnice" întâlnite se explic prin faptul c nu este o carte cu o rânduial fix. Aadar, necesitatea anumitor rugciuni, dinamica vieii spirituale a credincio ilor a determinat un numr bogat de astfel de variante, de care se leag mult sfinenie. În popor ea a mai fost num it i ,,Cartea", alturi de ,,Evanghelie", slluind doar în biseric i oferind autoritate în fa a credincioilor: ,,Molitfelnicul" cuprinde 212

întreaga via religioas a întregii lum i ortodoxe dup rânduiala canonic". Dup ocolul istoric i motivarea necesitii, autorul informeaz despre apariia ediiei noi. Pentru a rspunde cât mai bine nevoilor com unitii ortodoxe, Sfântul Sinod a luat în calcul i câteva chestiuni, care s asigure calitatea ,,Molitfelnicului": înfisarea exterioar s arate faptul c este o carte sfânt, la fel i cea interioar, asigurând un caracter deosebit paginaiei, redarea graiului într-o topic i o fraz cât mai aproape de a omului comun, a credinciosului de rând în vederea unei bune înelegeri. Meritul îndreptrii textului dup vechile izvoare îi revine p rintelui Niculae M. Popescu i altora din partea tehnic, ca i Sfântului Sinod i patriarhului Miron. Popescu, Niculae M., preotul, ,,Diortosind Molitfelnicul (Edi ia Sfântului Sinod, Bucureti, 1937)", în: BORom LV (1937), 11-12, p. 695-711. Articolul de fa aduce unele aprecieri, întemeiate în urma îndeplinirii sarcinii de supraveghetor la tip rirea crilor bisericeti, despre noua edi ie a ,,Molitfelnicului" din 1937. Astfel, observând l ucrurile din interior, în urma cercetrii tuturor ,,Molitfelnicelor" i a variantei grece ti din care au fost traduse, autorul este îndreptit a formula, pe baza a cestora, câteva opinii. În ceea ce prive te titlul crii, se cunoate o variaie de titluri. Varianta ,,Molitvenic" este explicabil, crede autorul studiului, prin influena sud slav , din care a fost preluat termenul. Odat cu înrâurirea ruseasc, de sub Matei Basarab, cartea se intituleaz ,,Trebnic". În vremea lui Constantin Brâncoveanu se înt rete influena greceasc, unele purtând chiar denumirea de ,,Evhologhion", titlu la care se adaug i explicaia. Autorul a optat aadar pentru ,,Molitfelnic", noiunea cea mai utilizat i cunoscut de preoi. Referitor la denumirea capitolelor, s-a constatat c ediiile vechi utilizeaz termenul slav de ,,rânduial" în ceea ce privete Sfintele Taine, pe cel grec de ,,rugciune", la fel ca i sinonimul ,,molitv" i alte noiuni redate de autor în limba greac. În faa acestui peisaj divers, autorul se pronun pentru traducerea exact a unor cuvinte, aa cum apar ele în textul grec: ,,slujb, rugciune, rânduial". Ordinea cuprinsului s-a impus de la sine, c ci în Molitfelnicele de pân atunci exista adesea un amestec fr noim. Aadar, s-au aezat rugciunile cu chibzuin în capitole, planul urmat fiind vizibil în ,,Scara Moliftelnicului", sau chiar într-un indice special, numit ,,Alfavitar". De asemenea, s-au introdus i câteva completri, înirând câteva rugciuni care rspund nevoilor de astzi ale credincioilor, ele neexistând în textul grec. Toto dat, s-au înl turat altele, socotite netrebuincioase contem poraneitii. Traducerea s e arat a fi f cut cu mult chibzuial, numai dup ce au fost cercetate variantele vechi, preluând, eventual rectificând cu m ult grij fiecare termen în parte. În ceea ce privete topica, pentru a nu se pierde farm ecul limbii, s-a pstrat varianta veche, schimb ându-o doar pe alocuri, un de era neaprat trebuin. Pentru a arta modalitatea în care s-a procedat, este dat spre exemplificare ,,Rugciunea de iertare", cu textul vechi i traducerea acestuia din 1937. Iorga, Nicolae, ,,O tipritur necunoscut a Mitropolitului muntean Mitrofan", în: BORom LVII (1939), 1-2, p. 1-3. Cu fotografii. 213

Amintind de conflictul ce a existat între m itropolitul Mitrofan al rii Româneti i Antim Ivireanu, se face cunoscut faptul c Mitrofan contribuise la operele de traducere a Bibliei de la 1688, dar i la lucrrile tipografice ale lui Antim însui. El era un c lugr din Mnstirea Dionisatu, de la Athos, pe care Brâncoveanu i-l alesese ca duhov nic. Se men ioneaz c înainte de prim irea cârjei de mitropolit, Mitrofan a supravegheat i a sprijinit tip rirea ,,Liturghierului" din Veneia, editat la 1714, sprijinit financiar i de Antonio Bartoli, tip ritura fiind o dovad a strânselor legturi între ara Româneasc i Veneia. Autorul mai adaug i faptul c, Institutul de Istorie Universal cumprase de curând un exem plar din aceast carte. Articolul conine dou imagini cu începutul i titlul ,,Liturghierului" de la Veneia. Manolache, Teodor N., ,,Note bibliografice. Tagliani C., «O Psaltire româneasc necunoscut din 1748» în Analele Academiei Române, Memoriile seciunii literare, Seria III, Tomul XI, Mem. 8, Bucure ti 1942, 12 p+5 pl", în BORom LXI (1943), 1-3, p. 134. Recenzie. Din recenzie a flm c în Biblioteca Universit ii din Bologna se g sete o ,,Psaltire" româneasc de la 1748. Aceasta nu a fost semnalat în Bibliografia Veche Româneasc ea fiind cu totul deosebit de ,,Psaltirea" tiprit în acela i an la Bucureti. Aceast ,,Psaltire" a fost tiprit la Iai. Manolache, Teodor N., ,,Note bibliografice. Nistor I., «Psaltirea de la Movilu» în Cartea Moldovanului pe anul 1943 întocmit de N.P. Smochin i Diomid Strungaru. (Biblioteca revistei Moldova Nou, nr. 1, 1943), Bucureti, Dacia Traian, p. 113-114", în: BORom LXI (1943), 4-6, p. 288. Recenzie. Din recenzie aflm c în comuna Crasna, din judeul Movilu, din Transnistria se gsete o ,,Psaltire" în lim ba moldoveneasc care a fost tip rit la Movil u, în 1796. Tipografia de la Movilu a fost înfiinat de Mihail Strilbichi. În 1794 aceast tipografie se afla la Dub sari unde a aprut ,,Ceaslovul cel Mare cu multe rânduieli ale bisericii" în limba moldoveneasc. Manolache, Teodor N., ,,Note bibliografice. Dosoftei Mitropolitul «Psalmi în versuri» ediie îngrijit de D. Murau. Bucureti, Ed. Cartea Româneasc, 1943, 48 p", în: BORom XLI (1943), 7-9, p. 401-402. Recenzie. Prima oar ,,Psaltirea" mitropolitului Dosoftei a fost tiprit la Uniew în 1673. Dup autor ,,Psaltirea în versuri" ,,constituie adevratul început al poeziei rom âneti fiind în acela i timp o mare lucrare de fr mântare a graiului nostru pentru a-l face capabil de vederea unui înalt fo nd moral i estetic". Dosoftei a creat un puternic curent pentru na ionalizarea serviciului religios. Din recenzie afl m c autorul îi atribuie lui Dosoftei origine român, dar P.P. Panaitescu afirm c Dosoftei provenea dintr-o familie de negustori din Lemberg. Cciul, Olimp N., pr., ,,Cartea de cult în ultim ul deceniu (1948-1958) ", în: GBis XVII (1958), 6-7, p. 554-559. 214

Se amintete despre c rile de cult ap rute în perioada 194 8-1958: ,,Evanghelia pentru vecernia de Pati" (1949); ,, Liturghierele" din 19 50 i 1956; ,,Psaltirea"; ,,Molitfelnicul". Lupa, I., pr. prof., ,,Kiriacodromionul lui Nikifor Theotokis i ptrunderea lui în serviciul amvoanelor româneti", în: MitrOlt X (1958), 5-6, p. 325-331. Pe lâng datele biografice privind viaa lui Nikifor Theotokis, studiul aduce în prim plan ,,Kiriacodromionul" su, tradus în rom ân din ini iativa mitropolitului Dosoftei Filitis (1793-1812), traducere terminat în 1799 de ctre monahii Gherontie i Grigorie. ,,Kiriacodromionul" iese de sub tipar în 1801 î n ara Româneasc, iar în 1811 apare în Moldova o ediie îmbogit. Negrescu, Ioan, ,,Epoca slavon i introducerea tiparului în neasc", în: MitrOlt X (1958), 5-6, p. 369-382. ara Româ-

Istoricul tiparului slavon în ara noastr, care face subiectul acestui articol, are ca moment important tiprirea ,,Liturghierului" din 1508. Se prezint i un istoric al dezvoltrii limbii i a tipriturilor din aceast perioad. Godeanu, Virgil, pr., ,,Cu privire la liturghierul slavonesc al ierom onahului Macarie (1508)", în: GBis XVII (1958), 6-7, p. 597-600. Lucrarea conine informaii importante despre tip rirea ,,Liturghierului" în 1508 de ctre Macarie Ieromonahul. Branite, Ene, preot profesor, ,,Liturghierul slavon tiprit de Macarie la 1508",în: BORom LXXVI, (1958), 10-11, p. 1035-2068. Se împlinesc 450 de ani de când monahul muntenegrean Macarie a tiprit într-o localitate, pe care nu ne-o spune, în ara Româneasc, un ,, Liturghier" în limba slavon întrebuinat atunci ca limb de cult în biserica noastr. Din punct de vedere bisericesc, aceast prim carte tip rit pe p mânt românesc, constituie cartea cea mai important de slujb, folosit înc dou secole de atunci înainte, pân la înlocuirea ei cu cea româneasc. Primele exemplare ale ,,Liturghierului" lui Macarie au fost descoperite în 1860 de Alexandru Odobescu, la M nstirea Bistria din Oltenia. Mai înainte se considera ca fiind prim a ediie cea aprut la Veneia în 1519, sub îngrijirea ieromonahului Pahomie, din por unca principelui M untenegrului. În rândul cercet torilor au existat multe controverse, care s-au dovedit a fi confuze, referitoare la existen a unui ,,Liturghier" înainte de 15 08. Cel di n 1508 este prima ediie tiprit a ,,Liturghierului" slavon. Ediiile princeps ale ,,Slujebnicului" tiprit pentru ortodocii din alte p ri, apar în urma celei ale lui Macarie, în tipografiile din diferite centre: la Vene ia în 1519, la Vilna pentru ruteni i ucrainieni în 1853, la Moscova pentru rui în 1602 etc. ,,Liturghierul" lui Macarie nu are o foaie car e s indice titlul c rii, ci denumirea ei o deducem din tabla de materii sau de pe foaia final unde se indic timpul tipririi crii. Macarie n-a folosit ca titlu sinonim ul slav, iar denu mirea sa a fost preluat i de ediiile ,,Liturghierului" românesc, cea de la Iai, din 1759. 215

Autorul face o prezentare am nunit a cuprinsului subliniind m ai ales particularitile lui tipiconale i textuale în comparaie cu rânduiala i formulrile din alte ,,Liturghiere" greceti i slave din epoca ac eea i de mai târziu, precu m i cu traducerile româneti ale ,,Liturghierului" nostru. ,,Liturghierul" cuprinde: ,,Povuirea ctre preot a Sfântului Vasile cel Mare", ,,Rânduiala la dum nnezeietile slujbe, în ea i diaconicalele", Rânduiala lui Filotei, La Proscomidie ritualul e asemntor cu cel de azi, cu excepia pomenirii a doi sfin i sârbi Sava i Simeon, ,,Rânduiala pregtirii sfinilor slujitori pentr u începutul Dumnezetei Liturghii", ,,Liturghia Sf Ioan Gur de Aur", care nu se deosebe te prea mult de cea de azi, ,,Liturghia Sf. Vasile", ,,Litrughia Darurilor mai înainte sfin ite", ,,Celelalte piese liturgice", care e ultima parte i este alc tuit din rug ciunile Vecerniei, a Litiei, a Utreniei, rug ciunea care se zice la coliva pomenirii Sfinilor i dou rugciuni de dezlegare de pcate. Liturghiile ortodoxe, care alc tuiesc ,,Liturghierul" de azi, au fost traduse pentru prima oar în slavon în secolul al IX-lea - al X-lea fie de unul din cei doi apostoli misionari ai slavilor din sud, Metodi u i Chiril, fie de unul din ucenicii lor direci. Aceast prim traducere constituie fondul originar i comun al tuturor redactrilor de mai târziu, circulând în toate bisericile de li mb slavon, deci i la români din secolul al X-lea, când s-a introdus la noi limba bisericeasc slav. În ti mp s-au mai adugat modificri. În secolul al XIV-lea, patriarhul Efti mie al Târnovei, revizuind traducerile crilor de slujb folosite de bulgari, ia ca baz în traducerea Sfintei Liturghii cartea patriarhului ecum enic Filotei intitulat ,,Diataxa liturgic". Acelai lucru îl face în Rusia mitropolitul Ciprian. Macarie, îns, nu folosete nicio traducere din acestea, ci o traducere deosebit a ,, Diataxei greceti" a patriarhului Filotei, o traducere nou, redactat probabil în ara Româneasc, precum i traduceri slave din manuscrise mai vechi nerevizuite. Nu exist dovezi c ,,Liturghierul" lui Macarie a circulat la slavii de peste Dun re sau la cei din Nord i Rsrit, îns sunt dovezi suficiente c el a avut o larg circulaie în bisericile ortodoxe de pe tot pmântul românesc. Au fost descoperite cinci exemplare, din care trei sunt la Biblioteca Academiei. ,,Liturghierul" a circulat i în copii, manuscrise i tiprituri în ara Româneasc pân în secolul al XVII-lea, servind ca or iginal pentru prima traducere româneasc a ,,Liturghierului" lui Coresi, tip rit la Braov în 1570, urmat de traducerea româneasc de la Iai a lui Dosoftei în 1679 i 1683 i de traducerea definitiv fcut i tiprit de Antim Ivireanul la Râm nic în 1706 sub titlul de ,,Evhologhiu" i la Târgovite în 1713. ,,Liturghierul" slavon tiprit la Veneia în cursul secolului al XVI-lea în patru ediii este reprodus dup Macarie, cu u oare îndreptri. În 1646, Arhimandritul Ioan la Mnstirea Dealul tiprete o nou ediie a ,,Liturghierului" slavon, deprtându-se de tipul macarian, orientându-se, atât ca tipic, cât i coninut, spre ,,Slujebnicul" de tip ucrainean, corectat i tiprit la Kiev de Petru Movil. Aceast orientare nou va fi meninut i în ediiile slavo-române, care fac tranziia ctre ,,Liturghierul românesc". Molin, Virgil, ,,Meniuni bibliografice ­ înc dou exemplare din Liturghierul de la 1508 i un exemplar din Evangheliarul m acarian (1512)", în: BORom LXXVII (1959), 2, p. 231-237. 216

Articolul începe cu prezentarea id eilor despre pri mele noastre tip rituri i importana lor istoric , constituind un exem plu de tipar de excep ional factur calitativ potrivit epocii i condiiilor tehnice din acea vrem e. Aceste tiprituri au fost: ,,Liturghirul" din 1508, ,,Octoihul" din 1510 i ,,Evangheliarul" de la 151 2, cunoscute sub denum irea de ,,tipriturile lui Macari e". Se preciz eaz c din ac este scrieri s-au pstrat foarte pu ine exemplare. Pe lâng volumele care se gseau la Biblioteca Academiei Române sau Biblioteca Central Bucureti, un ,, Liturghier" a mai fost descoperit la Biblioteca Institutului Teologic din Sibiu. Al doilea ,,Liturghier" s-a aflat c a existat în biblioteca unui rom ân ortodox originar dintr-un sat din Banat, nscut la Budapesta, unde a i trit. Din biblioteca sa, a bneanului de la Budapesta, au f cut parte peste 80 de vechi tiprituri slavoromâne, unele rarit i de mare valoare i care au fost donate Bibliotecii Muzeului Naional Maghiar. Dintre tiprituri au fcut parte i ,,Liturghierul" i ,,Tetravanghelul lui Macarie", ,,Evangheliarul cu învtur" (1641), ,,Noul Testament" (1648), ,,Psaltirea" (1651), un exem plar din ,,Octoihul" de la 1494, o ,,Psaltire" de la Veneia (1519), un alt ,, Octoih" (1536). Aadar motenirea cultural lsat de dr. Iuliu Teodorescu a fost de o im portan covritoare pentru viitoarele cercet ri legate de descifrarea începutului de tipar din ara noastr. Cioculescu, erban, ,,O srbtoare a crii româneti. Patru sute de ani de la apariia Tetravanghelului lui Coresi", în: BORom LXXIX (1961), 1-2, p. 161-168. În 1958 s-au srbtorit 450 de ani de la tiprirea ,,Liturghierului slavonesc", la Târgovite în 1508, sub Mihnea Voievod, din porunca lui Radu cel Mare, domnul rii Româneti, cu osteneala monahului tipograf Macarie. Lim ba slavon era folosit în biserici i urma s mai fie folosit aproape dou veacuri. De acelai tipograf, Macarie, au mai fost tiprite la Târgovite înc dou cri: un ,,Octoih" în 1510 i un ,,Evangheliar" în 1512, iar mai târziu, un ,,Molitvelnic", în 1545 i un ,,Apostol", în 1547. Reforma din rândul Bisericii Apusene, cu cele dou laturi, luteranismul i calvinismul, a avut pentru noi un rezultat fericit i anume grbirea introducerii limbii naionale în Biseric. Judele Barovului Johannes Benkner, fiul, l-a chemat în 1559, de la Târgovite, pe diaconu l Coresi pentru a tipri un nou ,,Catehism". Acesta reducea tainele la dou: Botezul i Împrtania, desfiina porunca a doua, scinda porunca a zecea i reproducea rugciunile Tatl Nostru, Crezul i Decalogul. În 1560 Coresi tiprete ,,Tetravanghelul", prezentând în ,,Epilog" sco pul tipririi acestei cri. Cartea a fost primit diferit, existând dou atitudini diferite: una de slvire i care îl înfieaz pe Coresi ca un reformator al limbii i alta opus, care îi tgduiete orice merit. Autorul ajunge la concluzia c opera este r emarcabil ca monument de limb. Pentru exemplificare a reprodus câteva frag mente, urmrind, pe dou coloane, texte din ,,Tetravanghelul" i ,,Biblia" lui erban, din ,,Tetravanghelul" i ,,Noul Testament" a lui Ioan în edi ia Preafericitului Justinian din 1951. A constatat c traductorii ,,Bibliei lui erban" s-au inut foarte aproape de textul coresian. Un ecou îndeprtat din ,,Tetravanghel" struie i în ediia P.F. Justinian. Coresi a fost un tipograf cu experien, dar i cu coala vieii. S-a strecurat printre luterani i calvini, a obinut de la judele Bra ovului comenzi paralele de c ri bisericeti slavone i româneti, 217

astfel încât în cei 22 de ani a tip rit nou cri româneti, o ,,Psaltire" i un ,,Evangheliar slavo-român" i dousprezece cri slavone. Rezultatul a fost c reforma a falimentat Transilvania, tradi ia bisericeasc slavon a triumfat, iar pri mele texte bisericeti româneti au pus temelia limbii române literare. Slvoac, tefan, pr., ,,Tâlcuirea Evangheliilor i Cazaniile duminicilor de peste an", în: MitrMold XXXVIII (1962), 1-2, p. 65-72. Recenzie a crii ce cuprinde ,,Tâlcuirea Evangheliilor i Cazaniile duminicilor de peste an". Ac estea sunt alc tuite de Preafericitul Iustinian, dup ,,Kiriacodromionul" lui Nikifor Teotoke. Gsim aici o scurt prezentare biografic a acestuia din urm i un scurt istoric al cazaniilor la rom âni. Apoi este descris ediia din 19 60, înfiarea ei exterioar, împodobirea de pe fiecare pagin i cuprinsul, cu cele 57 de tâlcuiri i cazanii. Pre zentarea tematicii acestor tâlcuiri cuprinde i o analiz a modului în care au fost ele realizate din punct de vedere omiletic. Floca, Ioan, ,,Molitfelnicul Ortodox", în: MitrArd VII (1962), 1-2, p. 93-115. Articolul sintetizeaz mai multe studii asupra moliftelnicului la sfâr itul secolului al XVIII-lea, context în car e sunt descrise ,,Molitfelnicul" tiprit de ieromonahul Macarie în 1514, alte edi ii ale ,, Molitfelnicului slavon" (cu cinci exem plare aflate la Biblioteca Academiei), ,,Molitfelnicele slavo-române" de la Buz u din anii 1699-1701, ,,Molitfelnicele" în limba român, începând cu ,,Moliftelnicul românesc" din Braov din 1564 i sfârind cu cel de la Bucure ti din 1794. Dintre acestea mai multe sunt pstrate în manuscris, iar altele sunt edi iile tiprite dup cum urmeaz: ase la Bucureti, apte la Râmnic, unul la Buz u, zece la Ia i, patru la Blaj, unul la Târgovite, unul la Braov i dou la Alba Iulia. Crciuna, I., ,,Liturghierul lui Macarie", în: MitrMold XXXVIII (1962), 3-4, p. 270-271. Recenzie a lucrrii ,,Liturghierul lui Macarie", c are a fost tip rit în ara Româneasc în timpul domnului Radu cel Mare i al urmaului su Mihnea cel Ru. Brbulescu, Daniela, ,,Mineiele de la Neam 1830-1832", în: GBis XXI (1962), 11-12, p. 1142-1160. ,,Mineile de la Neam (1830-1832)", aprute prin îndemnul mitropolitului Veniamin, cuprinde prezentarea în a mnunt a acestor c ri de slujb. Tipografii sunt ,,schimonahul Isaiia i ieromonahul Inochentie". Bratan, I. D., prof., ,,Liturghierul lui Macarie", în: MitrOlt XIV (1962), 10-12, p. 726-732. Recenzie. Cartea recenzat pune la îndemâna oricui im aginea autentic a primei noastre tiprituri, ,,Liturghierul din 1508", prin copia fotografic a întregii c ri. Studiul introductiv este de P.P. Panaitescu care se ocup cu prezentarea celor cinci exemplare existente la noi. Apoi face o analiz a ,,Liturghierului", sub mai multe aspecte. 218

Pcurariu, Mircea, ,,În legtur cu Liturghierul lui Coresi", în: MitrArd VII (1962), 9-12, p. 789. În aceast însemnare în leg tur cu ,,Liturghierul lui Coresi", în care sunt precizate data i locul tip ririi i importana sa pentru limba i cultura ro mân, se menioneaz c acesta este a aptea carte pstrat de la tipograful Coresi. Branite, Ene, pr. prof., ,,Recenzii: O pre ioas ediie fotocopie a Liturghierului lui Macarie 1508", în: BORom LXXXI (1963), 3-4, p. 380-383. În 1958 s-au îm plinit 450 de ani de la tiprirea primei cri ,,Liturghierul slavon" al ieromonahului muntenegrean Macarie, din 1508. Acest lucru a prilejuit apariia unei bogate literaturi de articole i studii despre aceast carte. Fiind pu ine exemplarele originale, s-a simit nevoia retipririi ,,Liturghierului lui Macarie" într-o nou ediie aprut în 1961. Textul propriu-zis e precedat de un studiu introductiv, semnat de P.P. Panaitescu, având titlul ,, Liturghierul lui Macarie (1508) i începuturile tipografiei în rile Române" i este împrit în dou pri: a) un studiu bibliografic asupra Liturghierului intitulat ,,450 de ani de la prim a carte tiprit în ara Româneasc" (p.V-XXXII) i b) alt studiu, istoric, cu titlul ,,Începuturile tipografiei în rile Române" (p. XXXIII-LXXVIII), care cuprinde o cercetare de istorie cultural asupra apariiei tiparului în ara noastr i a î mprejurrilor social-politice în care s-a produs acest fapt. Se precizea z c acest studiu cuprinde to t ce s-a scris mai bun, atât de P.P. Panaitescu, cât i de ctre alii, în legtur cu problema începuturilor tiparului în ara Româneasc. Se fac unele precizri i observaii în legtur cu descrierea cuprinsului Liturghierului. Se recomand ca, la o eventual nou ediie, P.P. Panaitescu s revin asupra schimbrilor introduse în cursul tipririi acestei lucrri. Se evideniaz meritul pe care îl are editorul - de a fi se mnalat pentru prima oar unele greeli observate de Macarie dup tiprirea întregului Liturghier dup ce multe din exemplarele cu greeli fuseser deja puse în circulaie. A doua parte a studiului introductiv cu titlul ,,Începuturile tipografiei în rile Române" cuprinde unele constat ri mai vechi ale autorului în leg tur cu i ntroducerea tiparului la noi în lumina noilor împrejurri economice, sociale i politice. Se demonstreaz c înfiinarea tipografiei se datoreaz iniiativei Bisericii i oficialitilor române din ace a vreme. S e aduc dovezi despre lipsa oric rei legturi între prima tipografie a lui Macarie de la Cetin ie (Cetinje) din Muntenegru, de ori gine italian i tipografia din ara Româneasc, în care Macarie a tiprit cele trei cri. Se pune la îndoial atât identitatea între Macarie tipograful i Macarie mitropolitul rii Româneti, numit de Neagoe Basar ab la 1512, cât i afirmarea identit ii între Macarie tipograful i Macarie egumenul Mnstirii sârbeti Hilandar din Athos. În capitolul final ,,Rsunetul i continuarea tipografiei lui Macarie" se prezint unele date în legtur cu circulaia crilor tiprite de acesta în ara Româneasc i la slavii din sudu l Dunrii, importana lor pentru istoria noastr cultural. Studiul se încheie cu o serie de concluzii în care se re zum ideile de cptenie cuprinse în el. Studiul are la sfâr it dou rezumate, unul în lim ba rus i altul în lim ba francez. 219

Urmeaz un ,, Indice bibliografic" în legtur cu începutul ti pografiei în ara Româneasc alctuit de Angela i Alexandru Duu. Ponderea cea mai mare a volumului editat de Academie cuprinde reproducerea complet, în copie fotografic , a ,, Liturghierului lui Macarie", în varianta a doua, definitiv i corectat dup exemplarul unicat al Bibliotecii Academiei, provenit din Mnstirea Bistria Oltean. Se precizeaz importana noii ediii a ,,Liturghierului lui Macarie", pentru cercettorii lingviti, filologi i istorici literari. Molin, Virgil, ,,Date noi cu privire la activita tea Diaconului Coresi ca editor", în: BORom LXXXI (1963), 7-8, p. 781-791. Se precizeaz c sunt înc multe aspecte ce s-ar mai putea cerceta în legtur cu editorul i tipograful Coresi. S-a constatat c sunt înc multe lacune i aspecte confuze. Nu se cunoa te data exact a începerii activit ii de editor - tipograf i data mutrii la Bra ov; dac în prealabil a activat la Târgovi te ca tipograf, precu m nu este stabilit nici data presupusei înapoieri la Târgovi te. Nu se tie ce a tiprit exact i unde a tiprit fiecare carte. Nu sunt cunoscute amnunte de ordin tehnic cu privire la tiparnia în care a lucrat; dac a lucrat co mplet independent, având întreprindere tipografic proprie sau a fost asociat. Pentru perioada de la Braov, la cei peste 20 de ani petrecui în acest ora, s-au fixat patru perioade deosebite. Pr ima a început din 1557 prin întovrirea cu Hans Benkner i a durat pân în 1564. În a doua perioad , dup moartea lui Benkner, se asociaz cu nobilul Forro Miklos, lupttor în aciunea de prozeletism, pentru cealalt tabr de refor mai, pentru calvinismul maghiar. Perioada este scurt, se rezum la anii 1564-1565. În cea de-a treia etap, Coresi s-a hotrât s devin editor pe cont propriu. Este cea mai lung i zbuciumat: 1569-1579. Autorul se opre te mai mult la aceast etap. Se arat care era situaia lui Coresi la începutul celei de-a treia perioade i ce anume l-a deter minat s se chiverniseasc singur în treburile editoriale. A c utat s fac fa singur la greutile financiare, fiind hot rât s desfoare un plan editorial mai amplu, astfel încât de la 1570 pân la 1 580 apariiile de c ri sunt m ai numeroase. A pus accentul pe lansarea de ediii slavoneti: ,,Zbornicul", ,,Liturghierul", ,,Evanghelionul", ,,Psaltirea", ,,Triodul", ambele pri ale ,,Octoihului". Dubleaz cele trei cri: ,,Evanghelionul", ,,Liturghierul" i ,,Psaltirea" aprute în perioadele premergtoare în românete. Tot în perioada de la Braov a intrat în leg utr cu Petri Schirm er, furnizorul de hârtie i creditorul lui, care i-a pus la dispozi ie cantitile de hârtie de care avea nevoie, fr plata i mediat. Aceast înlesnire l-a det erminat s scoat o mulime de tiprituri. În cea de-a patra perioad i ultima din activitatea sa, Coresi a ajuns în mari dificulti materiale. Petri Schirmer a încetat s-i mai acorde credite i a încercat s-i recâtige sumele creditate prin c rile editate de Coresi. În ace ast stare de derut financiar, Coresi ajunge s depind de Lucas Hirscher - Hrjil, om de afaceri, cel mai avut om al Braovului. El a c utat s lrgeasc cât mai mult aria de desfacere a c rii. i-a propus ca ,, Evanghelia" s fie negociat în toate inuturile locuite de rom âni, de la Suceava pân la Dun re, pe un spa iu larg ce urma s fie 220

împânzit cu tot felul de c ri bisericeti pentru toi preoii valahi. Aceast activitate a fost întrerupt de moartea lui Coresi. Ionescu, I., pr., ,,Recenzii: O contribu ie valoroas la cunoa terea începuturilor tiparului în limba român", în: BORom LXXXI (1963), 11-12, p. 1224-1233. Cu prilejul îm plinirii a 400 de ani de la tiprirea ,,Tetraevanghelului" diaconului Coresi (la Bra ov în 1560-1561), în cadrul Institului de Lingvistic din Bucureti, a aprut prima ediie critic alctuit de Florica Dimitrescu, ajutat de un colectiv de colaboratori de specialitate. ,,Tetraevanghelul" a mai fost publicat în 1889, fr a se urmri aspectul filologic. Textul noii ediii reproduce exemplarul gsit la Mnstirea Ciolanul, com parat i cu celelalte cinci exe mplare cunoscute, iar în note textul este comparat cu ,,Evangheliarul" lui Radu de la M niceti, copie manuscris din 1574. Reproducerea textului este precedat de un ,, Cuvânt înainte", de un studi u introductiv în care se prezint personalitatea diaconului Coresi i activitatea sa i informaii despre ,,Tetraevanghel". Introducerea este urmat de o descrier e amnunit a acestuia înso it de un tabel rezumativ sinoptic, menit s uureze compararea exemplarelor cunoscute pân în prezent. Partea principal a lucrrii o constituie editarea critic a textului. Din cele ase exemplare s-a reconstruit un text com plet. În Anex, ediia este însoit de maximele întregului text, cuprinzând 497 pagini ale originalului, de un Indice de cuvinte i de Îndreptri. Sunt prezentate apoi afirma ii ale unor cercet tori în leg tur cu activitatea diaconului Coresi: Dan Sim ionescu, Pandele Olteanu i P.P. Panaitescu. Ulti mul susine c trebuie prsit teoria care explic venirea lui Coresi i întreaga activitate de publicare de c ri româneti la Braov numai prin propaganda luteran a municipalitii oraului. Panaitescu dovede te c o tipografie cond us de el era independent de conducerea luteran a Bra ovului. Se men ioneaz c scrierile tiprite de Coresi,de elevii i colaboratorii lui nu sunt luate în bloc ca fiind cri luterane, ci cri ortodoxe, ceea ce de monstreaz c opera de introducere a lim bii române în biseric trebuie socotit ca o oper de ini iativ româneasc ortodox. Autoarea Florica Dumitrescu atribuie lui Coresi i ucenicilor s i un rol im portant în furirea limbii literare române. Sunt discutate deosebirile existente între lim ba primelor texte româneti din nordu l Ardealului i Maramure i linia tip riturilor lui Coresi. Sunt prezentate prerile privind text ul traducerii m anuscrise folosite de Coresi pentru ,,Tetraevanghel". epelea, F. G., ,,Mineele de la R âmnic. Contribuia lor la dezvoltarea li mbii române literare i la biruin a ei definitiv ca limb de cult", în: BORom LXXXIV (1966), 3-4, p. 369-387. Dei s-au fcut în secolul al XVII-lea eforturi pentru unificarea li mbii literare i pentru introducerea li mbii române ca lim b de cult, rolul hotrâtor în elim inarea limbii slavone din crile de cultîl au în secolul al XVIII-lea c rturarii de la Râm nic i tiparnia înfiinat aici de c tre Antim Ivireanu. Dintre cele 137 de tiprituri de la Râmnic, între 1705-1825 ,,Mineele" (1776-1800), prin cele 12 vol ume mari repre221

zint etapa final a luptei dintre lim ba român i limba slavon, închiindu-se cu victoria limbii române. Aa cum apariia ,,Bibliei de la Bucureti" din 1688 a fost pregtit de o serie de traduceri anterioare, tot a a i ,,Mineele" au fost precedate de lucrri ca: ,,Viaa i petrecerea sfinilor" a lui Dosoftei (1682-1686 ), ,,Mineele" de la Buzu (1698), trad ucerile manuscriselor lui Dam aschin (1715-1725) i ,,Antologhionul" publicat la Râmnic în 1737. Raporturile dintre textele anterioare i textele ,,Mineelor", fr o analiz comparativ, sunt formulate de cercettori netiinific i polemic. ,,Istoria limbii române", volumul I, reia vechea tez a epis copilor Chesarie i Filaret, drept traduc tori cu unele rezerve fa de rolul lui Filaret, grec, care nu cunotea prea bine limba român. Autorul face o exam inare critic asupra tezelor anterioare ale lui Dosoftei i a ,,Mineiului" de la Buz u, comparativ cu cele ale ,,Mineelor" de la Râmnic, reproducându-le paralel, aducând unele concluzii potrivit crora traducerea a fost supus unor modificri importante. Manuscrisele lui Da maschin n-au fost p strate în original, dar ele au fost reproduse parial în mod fidel, în ,,Antologhionul" tiprit la Râmnic în 1737. Autorul compar din nou textele di n ,,Antologhion" cu cele din ,, Mineele" de la Râmnic, subliniind c, în textul din 1737, cântrile apar acum în limba român i nu în 1780. Dup 200 de ani, Sinodul Bisericii ortodoxe a reeditat textele de la Râm nic în 1894, fapt ce atest calitile literare ale cântrilor traduse de Damaschin. În ,, Predoslovia" ,,Mineiului pe Octombrie" episcopul Chesarie indic drept traductor, alturi de el i de ali ostenitori i pe m itropolitul rii, Grigore. Pentru ult imele ase Minee s e menioneaz a fi traduc tor episcopul Filaret, fapt pus la în doial de istoricii literari, dup o afirm aie a lui N. Iorga. Tu turor acestora li se adaug Rafail, Anatolie i Iordan Capadocianul. Metzulescu, Stelian, ,,Monograme i antologii î n grafica tip riturilor din secolele al XVI-lea i al XVII-lea", în: GBis XXVI (1967), 5-6, p. 532-554. Autorul descrie mai multe monograme de pe diferite tip rituri cum ar fi ,,Liturghier slavonesc" (1520-1525), ,,Molitvenic", ,,Triodul florilor" (1563) , ,,Evangheliarul de la Belgrad" 1522 (cu im agini). Anexa cuprinde un tabel cu cri bisericeti slave din secolele XVI-XVII tiprite în ara Româneasc, Veneia i Serbia cu frontispicii i vignete. Alexianu, Al., ,,Cltoriile psalmilor mitropolitului Dosoftei", în: GBis XXVI (1967), 11-12, p. 1124-1142. Precizri cu privire la m odul în care au fost utilizai psalmii mitropolitului Dosoftei. Astfel, muli dintre ei au devenit colinde de Cr ciun (de exemplu psalmul 46 devine colind î n Ardeal), psalm ul 48 cu m ulte modificri (cunoate mare circulaie în form de manuscris) a ajuns în ,,Triod" cu titlul ,,Vers pentru judecata lui Dumnezeu, pentru cei ce nu se poc iesc", iar psalmul 49 ajunge s fie tip rit în secolul al XVIII-lea în ,,Chiriacodromion" la Blgrad.

222

chiopu, Iulian A., drd., ,,Publicaii mai importante din domeniul liturgicii în literatura teologic românesc din sec. al XIX-lea", în: GBis XXVII (1968), 1-2, p. 163-176. Cele mai importante publicaii din dom eniul liturgicii în literatura teologic româneasc din secolul al XIX-le a cuprind fie explica ii liturgice, fie m anuale de liturgic sau manuale de tipic. Stnculescu, Nela, prof., ,,Un octoih românesc din secolul al XVI-lea ? ", în: GBis XXVIII (1969), 7-8, p. 939-940. Recenzie în care se informeaz despre un ,,Octoih" al diaconului Oprea copiat între 1596-1610. Simedrea, Tit, episcop, ,,Epilogul din Octoihul slavon (M. Dealu 1510) i identitatea de tipograf a lui Macarie din ara Româneasc (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496)", în: MitrOlt XXII (1970), 7-8, p. 605-620. Se analizeaz critic, sub mai multe aspecte, cuprinsul ,,Liturghierului" din 1508 i a ,,Octoihului" din 1494 i se arat c ieromonahul Macarie, tipograf din ara Româneasc (1508-1512) nu este una i aceeai persoan cu iero monahul Macarie, tipograf muntenegrean (1494-1495). Identitatea celor doi se baza pe asem narea epilogului din ,,Octoihul" de la M nstirea Dealu din 15 10 cu Pr ologul din ,,Octoihul" de la Cetinje din 1494. Cristache-Panait, Ioana, ,,Tipritura bucuretean din veacul al XVII I-lea în satele transilvnene", în: GBis XXXI (1972), 11-12, p. 1231-1238. Pentru a justifica rolul covâritor al tipriturilor din secolul al XVIII-lea, autorul prezint crile bisericeti care a u circulat în Transilvania în aceast perioad: ,,Triod" (Bucureti 1742), ,,Chriacodromion" (1732), ,,Cazanii", ,,Liturghier". Cele opt anexe vorbesc despre locurile unde au fost identificate cele opt cri bisericeti mai importante. Mihescu, Doru Eugen, H., ,,Vechi tiprituri i manuscrise din biblio teca Episcopiei Romanului i Huilor", în: MitrMold XLIX (1973), 1-2, p. 129-134. În acest studiu autorul s-a oprit asupra unor tip rituri din secolul al XVII-lea, ase la numr, aflate la biblioteca Episcopiei Romanului i Huilor. Cea mai important dintre acestea este ,,Cazania lui Varla am". Sunt prezentate apoi trei manuscrise româneti din veacul al XVIII-lea i un ,,Pateric" de 289 de pagini, tiprit în 1661 la Mnstirea Pecerska din Kiev. Ivan, I., diac. prof., ,,Cri de ritual, de cuprins noutestamentar, tip rite la Mnstirea Neam în secolul al XIX-le a", în: MitrMold XLIX (1973), 3-4, p. 260-266. Cele mai importante cri bisericeti de cult la c are se face r eferire în acest articol sunt ,, Evanghelia", ,,Apostolul" (Praxiul) i ,,Paremiul". Autorul a inclus în lucrarea sa i dou anexe. Prima este scriso area tipografului Ghervasie ieromonahul 223

ctre duhovnicul s u Serafim de la Hangul, scrisoare datat în noiembrie 1821 i a doua este un exemplar al ,,Evangheliei" din 1821 cu o însemnare important. Pop, Augustin Z. N., ,,«Psaltirea în versuri» dup trei veacuri", în: GBis XXXII (1973), 5-6, p. 531-538. Marcând o contribuie însemnat la dezvoltarea li mbii i a literaturii ro mâne, ,,Psaltirea în versuri", oper alctuit din 863 4 de versuri, reprezint primul monument de propor ii aparinând limbajului medieval românesc. Este pr ezentat evoluia acestei lucr ri i în alte ri: Frana, Anglia, Boemia, Spania, Danemarca, Ungaria, Rusia, comparându-se psalmii în versuri din aceste limbi. Rdan, Gheorghe M., pr., ,,Mitropolitul Dosoftei - evocare la 300 de ani de la tiprirea Psaltirii în versuri", în: GBis XXXII (1973), 7-8, p. 712-718. Descrierea epocii încrcate de istorie în care Dosoftei ajunge m itropolit, a activitii acestuia. Documentaia este completat de informaii vizând ,,Psaltirea în versuri". ***, ,,300 de ani de la apariia «Psaltirii în versuri» a Mitropolitului Dosoftei al Moldovei", în: BORom XCI (1973), 11-12, pag. 1216-1237. Se consemneaz importana apariiei ,,Psaltirii în versuri" a mitropolitului Dosoftei, în urm cu 300 de ani (1673, la Uniev, în Polonia). Autorul prezint ,,istoria" Psaltirii: modelul dup care s-a f cut traducerea, contextul istoric i cultural f când i o analiz stilistic i gramatical a operei. Totodat se subliniaz i valoarea artistic a traducerii în versuri de factur popular, mitropolitul Dosoftei fiind familiarizat cu aceast prozodie. Psaltirea nu a fost destinat s fie utilizat liturgic, de aceea s-a tip rit în tiraj restrâns. Datorit valorii sale artistice, multe fragmente au devenit colinde i cântece de stea care au circulat pân în sec. al XIX-lea. Dup 1673, s-au mai încercat i alte traduceri în versuri ale Psaltirii: în 1827 de Ioan Prale la Iai i de poetul Vasile Militaru în 1933 la Bucure ti, îns nu au putut egala frumuseea Psaltirii mitropolitului Dosoftei. Autorul, pr. Nicolae erbnescu, subliniaz valoarea acest monument literar i-l consider pe Dosoftei ca întemeietor al poeziei culte române, scrise pe înelesul tuturor românilor, un lupttor pentru introducerea limbii române pretutindeni în Moldova. ***, ,,Evanghelia lui erban Cantacuzino i circulaia ei în rile Române", în: BORom XCI (1973), nr. 11-12, pag. 1263-1265 Se înformaii despre un exem plar al ,,Evangheliei" lui erban Cantacuzino, care a circulat pe teritoriul românesc. Acest lucru se deduce din însemnrile care sunt fcute de ctre diveri proprietari temporari, pe marginea ,,Evangheliei". Cartea este bine pstrat ceea ce îns eamn c toi care au citit-o au avut dragoste i evlavie pentru credin, Biseric i Sfânta Scriptur. Articolul are o anex cu înse mnrile fcute pe ,,Evanghelie" una fiind foarte important referindu-se la mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. 224

Bordeianu, Mihai, ,,Psaltirea româneasc de la Iai", în: MitrMold XLIX (1973), 11-12, p. 764-781. Subiectul acestor pagini îl constituie ,,Psaltirea româneasc de la Iai", descris în amnunt cu imagini ilustrative i cu exemple de psalmi. Votinariu, Teodor, pr. dr., ,,Prezena unei vechi cri româneti în Banat, Molitfelnicul de la Râmnic - 1747", în: MitrBan XXIV (1974), 10-12, p. 682-684. ,,Molitfelnicul de la Râmnic" din 1747 este tlmcit din slavonete în limba român de ,,dasclul" Damaschin. Articolul precizea z i alte informaii despre ,,dasclul" Damaschin: particip la traducerea ,,Bibliei din 1688", tip rete ,,Apostolul" românesc de la Buzu în 1704 , tlmcete în române te toate crile liturgice. Este prezentat ,,Molitfelnicul", fiind aduse în discu ie toate însem nrile pe care le cuprinde acesta. Cristache-Panait, Ioana, dr., ,,Tipritura târgovitean din sec. al XVIII-lea în satele transilvnene", în: GBis XXXIII (1974), 11-12, p. 1100-1105. Articolul sintetizeaz informaii despre tipriturile târgovitene: ,,Catavasier" (1714), ,,Ceaslov" (1714), ,,Liturghier" (1713), ,,Molitvenic" (1713), ,,Octoih" (1712). Rdulescu, Mihai, lector univ., ,,Un eveniment editorial «Slujebnicul» mitropolitului tefan al Ungrovlahiei, de Dr. G. Popescu-Vîlcea", în: BORom XCIII (1975), 3-4, p. 470-472. În 1974, G. Popescu -Vîlcea a publicat ,,Slujebnicul" mitropolitului tefan al Ungrovlahiei ce conine texte i comentariile ilustraiilor prezentate cu referire asupra caracterului popular i laic al artei cu care a fost realizat aceast carte de slujb. Rdulescu, Cornel, prof., ,,Primele traduceri româneti ale crilor de ritual sec. XVI-XVII", în: GBis XXXIV (1975), 3-4, p. 349-355. Studiul contureaz importana pe care au avut-o scrierile i crile de cult religios, mare parte tip rite în mnstiri i de c tre tipografi-monahi, aparinând secolelor al XVI -lea ­ al XV II-lea la dezvoltarea limbii i a literaturii române. Limbile folosite în cultur în aceast perioad au fost: latina popular, româna primitiv (strromâna), slavona i greaca. Diaconescu, Ilie Gh., pr., ,,Un exem plar liturgic necunoscut:« Slujba Sfântului Nifon», Sibiu 1806", în: BORom XCIII (1975), 5-6, p. 698-702. Se consemneaz informaii cu privire la alc tuirea i coninutul unui exemplar liturgic: ,,Slujba Sfântului Nifon", care a aparinut iniial unei biserici Sfântul Nicolae din Piteti. A fost dat spre tiprire prima dat în 1806 de ctre Iosif Sevastias-Argeiu în tipografia lui Ioan Bart din Sibiu. Rdulescu, Cornel, prof., ,,Primele traduceri româneti ale crilor de ritual sec. XVI-XVIII", în: GBis XXXIV (1975), 5-6, p. 566-591. 225

Primele atestri ale utilizrii limbii române în manuscris sunt traducerile din slavon: ,,Codicele Voroneean", ,,Psaltirea Scheian", ,,Psaltirea Voroneean", ,,Psaltirea Hurmuzachi", tipriturile lui Coresi. Rdulescu, Cornel, prof., ,,Primele traduceri româneti ale crilor de ritualsec. XVI-XVIII", în:GBis XXXIV (1975), 7-8, p. 779-806. Secolul al XVII-lea a reprezentat o perioad în care s-au reali zat numeroase traduceri în dom eniul crilor de cult religios. În acest sens, o bogat activitate tipografic au manifestat domnul Matei Basarab, mitropolitul Varlaam, mitropolitul Simion tefan (în Ardeal), Antim Ivireanul. Geia, Gheorghe, prof., ,,Psaltirea în versuri, 1673", în : MitrBan XXV (1975), 7-9, p. 477-479. Este o edi ie critic tiprit la M nstirea Neam. Sunt însum ate informaiile referitoare la diferitel e ediii ale ,,Psaltirii în versuri" i despre opiniile unor critici literari referitoare la coninutul operei citate, discutându-se contribu ia acesteia la dezvoltarea limbii române literare. Rdulescu, Cornel, prof., ,,Primele traduceri româneti ale crilor de ritualsec. XVI-XVIII", în: GBis XXXIV (1975), 9-10, p. 1028-1037. Se consemneaz activitatea lui Damaschin, episcop al Râm nicului (17081725), urmaul lui Antim Ivireanul, fiind prezentate tip riturile efectuate pe vremea sa, dar i activitatea mitropolitului Iacob Putneanul i Iacob Stamate (1792-1803). Mârza, Iacob i Furdui, Titus, ,,Tiprituri româneti vechi i mprimate la Alba-Iulia (Blgrad)", în: MitrArd XX (1975), 9-10, p. 608-617. Se prezint date im portante cu privire la o serie de c ri româneti vechi, tiprite la Alba-Iulia, printre care ,,Psaltirea" la 1651, ,, Molitfelnicul lui Ioan Zoba" la 1689, ,,Chiriadromionul" la 1699. Ca un plus de informaii, se altur i fotocopii cu acestea. erbnescu, Niculae, preotul, ,,Înc o carte tip rit de Mitropolitul Antim Ivireanul", în BORom XCIV (1976), 3-4, p. 349-355. Antim Ivireanul este unul dintre cei m ai de seam ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Se cât eva elemente din viaa lui, se menioneazc era gruzin, ivirean de origine, precum însui spunea, dar accentul cade pe analiza unei cri tiprit de ctre acesta. Este vorba de ctre un ,,Acatist al Maicii Do mnului", aprut în Sfânta Mnstire Snagov în 1 698. Cartea a fost achiziionat de ctre Biblioteca Patriarhiei Române prin anii 1968-1969 de ctre Vasile Brbieru de la biserica ,,Sfântul Vasile"Cotroceni din Bucureti. Este prezentat structura crii, precum i câteva imagini din acest ,,Acatist". Stnculescu, Ioan F., pr., ,,Din istoria literaturii didactice ro mâneti", în GBis, XXXV (1976), 9-12., p. 1024-1025. Recenzie. 226

Informaii despre ,,Bucoavna" lui Iacob Putneanu, despre ,,Bucoavnele" româneti de la Sibiu di n timpul lui Andrei aguna, despre ceasloavele, psaltirile i alte cri din secolul al XIX-lea. Rdanu, Petru, drd., ,,Tematica «Didahiilor» mitropolitului Antim Ivireanul" în: StTeol, Seria a II-a, XXIX (1977), 5-8, p. 552-563. Se face o caracterizare al veacului al XVIII-lea, vizând contextul politic, social, economic i moral în momentul apariiei ,,Didahiilor" i importana lor pentru trecut i prezent. Neagoe, Gheorghe I., pr. drd., ,,Elemente de teologie fundam ental în prefeele Mineielor episcopului Chesarie de Râmnic" în: StTeol, Seria a II-a, XXIX (1977), 9-10, p. 699-707. Este vorba de mineiele pentru lunile octombrie i martie tiprite de Chesarie i de o scurt biografie a editorului. Sunt analizate anumite teme centrale: Dumnezeu în Treime slvit, creaia i pronia divi n, pregtirea mesianic a poporului ales, Întruparea, Biserica i relaia între Revelaie i istorie, eshatologia. Olteanu, V. prof., ,,Izvoarele Octoihurilor coresiene din cheii Braovului", în BORom XCVII (1979), 3-4, p. 526-530. Ionescu, Ion, pr. prof., ,,300 de ani de la tiprirea Liturghierului de Mitropolitul Dosoftei (1679-1969)", în: GBis XXXVIII (1979), 9-10, p. 995-1015. Este o prezentare a crilor tiprite în perioada de p storire a mitropolitul Dosoftei, fcându-se precizarea c acesta tiprete doar în lim ba român. Se descrie activitatea mitropolitului Antim Ivireanul. Se red în paralel textul rug ciunii Tatl nostru din ,,Liturghierul lui Coresi", din ,,Liturghierul lui Dosoftei" i cel al lui Antim Ivireanul. Stnule, Constantin, pr, ,,Predoslovia Mineiului pe luna ianuarie a episcopului Chesarie al Râmnicului", în BORom XCVIII (1980), 1-2, p. 167-172. La început se demonstreaz importana ,,Predosloviilor" pentru evoluia limbii române menionându-se c ,,autorii erau contieni de circulaia crilor religioase în toate inuturile locuite de români" i se observ faptul c ,,din nicio predoslov ie de carte bisericeasc important nu lipsete cuvântul ,,român" i nici apelul la originea comun". Dup aceea se red integral prefa a (predoslovia) ,,Mineiului" pe luna ianuarie (tiprit între 1776-1779) semnat de Chesarie al Râmnicului. Buzescu, Nicolae, pr. prof., ,,Proloage la Pidalionul tip rit la Mîn stirea Neam", în BORom XCVIII (1980), 1-2, p. 216-226. În paralel cu descriere a paginii de gard în toate a mnuntele ei (text, grafic, etc.) sunt redate cele dou proloage întocm ite de prot osinghel Neofit Scriban la 10 noiembrie 1844 i, respectiv, mitropolitul Veniamin Costache în mnstirea Slatina, 227

anul 1844. Se subliniaz în context im portana acestei opere pentru legislaia bisericeasc ortodox. erbnescu, Niculae, preotul, ,,Trei sute de ani de la tip rirea la Iai a «Psaltirii de-nles a Sfântului Înp rat proroc David» de ctre mitropolitul Dosoftei al Moldovei 1680 ­ 11 aprilie ­ 1980", în BORom XCVIII (1980), 11-12, p. 1159-1172. Articolul începe cu o scurt prezentare a vieii mitropolitului Dosoftei al Moldovei amintindu-se i principalele sale realiz ri în plan tipografic. Tiparnia Mitropoliei Moldovei reutilat cu materiale trimise de patriarhul Ioachi m al Moscovei va scoate la lu min pe 11 aprilie 1680 ,,Psaltirea de-nles" a c rei descriere detaliat urmeaz în urm toarele pagini prezentându-se însem nrile în slavon existente. Se precizeaz c este singura carte bilingv editat de Dosoftei marcându-se importana ei în contextul cultural al epocii. Se fac apoi câteva referiri la cir culaia acestei cri pe teritoriul întregii ri. Ionescu, I., pr. prof., ,,300 de ani de la tiprirea Psaltirii în versuri de Mitro politul Dosoftei (1680-1980)", în: GBis XXXIX (1980), 10-12, p. 836-845. Material informativ în care este prezentat ,,Psaltirea de-nles" de la 11 aprilie 1680, este redat cuvântul c tre cititor al mitropolitului Dosoftei, se face co mparaie privitor la unele aspecte cu ,,Psaltirea cheian" i cea slavo-român (1577). Mina, Constantin, ,,O contribuie la circula ia crilor ivirene în Bihor: Ceaslovul de la 1715 gsit la Beiu", în BORom XCIX (1981), 3-4, p. 415-419. Antim Ivireanu este prezentat mai întâi ca un str lucit promotor al lim bii române atât prin darul desvârit al oratoriei pe care îl ave a cât i prin impresionanta sa oper de tipograf. Se dau n umeroase citate din ,,Didahii". Rolul im portant (pe trâm religios) jucat de Antim în Transilvania est e subliniat i prin m enionarea episodului de la 1711 când românii din Beiu se împotriveau catolicizrii afirmând c ,,ei in de m itropolitul Munteniei Antim Ivireanul"!!! Se am intesc cele opt cri ivirene ce au circulat în Bihor. Sunt reproduse apoi am ple citate din prefaa Ceaslovului de la 1 715 gsit la Beiu precizându-se i faptul c acest exemplar are însemnri tipiconale realizate cu creionul, în limba român. Mihail, Paul, pr., ,,Molitvelnicul mitropolitului Dosoftei, Iai-1681. La împlinirea a 300 de când a fost tiprit", în: MitrMold LVII (1981), 4-6, p. 315-333. Articolul a ap rut cu ocazia împlinirii a trei sute de ani de la tip rirea ,,Molitvelnicului" mitropolitului Dosoftei în 1681. Prezentarea sa este co mpletat de imagini cu pagini din carte i de câteva selecii de texte. Branite, Ene, pr. prof., ,,Limba Liturghierului românesc. Evoluia i importana ei pentru form area i unitatea li mbii noastre literare", în BORom C (1982), 3-4, p. 305-314. 228

Dup ce se preci zeaz importana ,,Litrurghierului" pentru via a eclesial se amintesc cele mai importante exemplare sau ediii în care a circulat. Mai întâi a fost utilizat în variant manuscris, cel mai reprezentativ pentru lim ba român fiind amintit cel realizat de Mihail Moxa de la Episcopia Râmnicului pe la 1620-1630. Prima traducere româneasc tiprit a ,,Liturghierului" ortodox a fost de fapt o traducere parial (cuprindea doar rânduiala Proscom idiei i Liturghia Sf. Ioan Gur de Aur), im primat de diaconul Coresi la Bra ov în 1 570. A doua traducere rom âneasc tiprit a ,,Liturghierului" a fost cea a mitropolitului Dosoftei al Moldovei, la Iai, în 1679 i retiprit în 1683. O nou traducere a ,,Liturghierului" pentru românii ortodoci s-a fcut la Sibiu între 1687 i 1689 din or dinul mitropolitului Varlaam al Transilvaniei. Antim Ivireanu reu ete s dea traducer ea normativ i definitiv a Liturghierului românesc tiprit mai întâi la Vâlcea în 1706 i apoi la Târgovite în 1713. Dup acest moment ediiile viitoare ale acest ei cri de cult se vor înm uli ele adaptându-se din ce în ce mai bine la evoluia limbii populare. În timpul mitropolitului Iacob Putneanul apare o edi ie revizuit de m onahul Evloghie iar dup 1815 influena rus va pune o pecete important pe structura coninutului. La 1845 o ediie aprut la Iai introduce pentru prima oar cele dou rugciuni ample pentru vii i pentru cei adorm ii de la Prosco midie. În 1887 apare primul ,,Liturghier" unic i oficial al Bisericii Ortodoxe Române ultima revizuire mai important fiind cea a printelui profesor P. Vintilescu. Popescu, Ion, pr. drd., ,,Aspecte dogmatice în Didahiile mitropolitului Antim Ivireanul" în: StTeol, Seria a II-a, XLIII (1991), 1, p. 107-119. Date sumare despre activitatea lui Antim ca episcop i ca mitropolit. Se prezint situaia cultural i religioas din acea perioad i consideraii generale asupra ,,Didahiilor". Mârza, Eva, dr, ,,Dou tiprituri de la B lgrad, Bucoavna i Chiriacodromionul, la 300 de ani de la apariie", în: RTeol IX (1999), 4, p. 77-87. Publicat cu ocazia aniversrii a 300 de ani de la apariia celor dou tiprituri de la Blgrad, articolul prezint, în linii m ari, tiparul în secolul al XVII-lea i tiparnia de la Alba-Iulia, oprind u-se asupra tipririi ,,Bucoavnei" i a ,,Chiriacodromionului" în 1699 i a descrierii acestora.

VIII.6. CENTRE TIPOGRAFICE, METERI TIPOGRAFI I CIRCULAIA TIPRITURILOR

***, ,,Tipografia crilor bisericeti. Act d e inaugurare", în: BORom VI (1881-1882), 1, p. 63-64. Duminic, 17 ianuarie 1882, a fost inaugurat ,,Tipografia Crilor Bisericeti" situat în strada Principatele Unite, nr. 34. Prim a tipritur a fost întâia coal din revista ,,Biserica Ortodox Român", anul VI (1881-1882). 229

Erbiceanu, C., ,,Documente referitoare la istoria biseric easc i politic a românilor", în: BORom XXIII (1899-1900), 2, p. 126-156. Sunt reproduse 20 de documente. Primul se refer la istoria tipografiei. Afl m astfel c mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit (1738-1753), a reluat imprimarea de cri bisericeti ­ proces care din pcate aproape a st agnat dup domnul Constantin Brâncoveanu, iar pentru aceasta a trebuit s refac tipografia Mitropoliei. Documentul arat care erau cheltuielile necesare pentru tiprirea crilor, întreinerea unei tipografii i plata tipografilor care, uneori, erau scutii de dri. ***, ,,Însemnri mrunte. O nou tipografie bisericea sc", în: BORom XL (1921-1922), 7, p. 559. Prin râvna stare ului Daniil i cu binecuvântarea m itropolitului Moldovei, Pimen, s-a înfiinat la Mnstirea Neam o nou tipografie. Berechet, t., ,,Viaa unei tipografii basarabene", în: BORom XLI (1922-1923), 5, p. 348-360. Articolul este structurat pe trei pri. În prim a parte, tefan Berechet îi enumer pe cei care au scris studii sau c ri referitoare la istoria Basarabiei dup ce aceasta a fost luat de ru i în 1812. Sunt amintii: Prof. I. Nestor, P. Hane, tefan Ciobanu, Iosif Parhomovici, Visarion Puiu, Constantin Tomescu etc. În a doua parte se am intete despre activitatea tipografic din Basarabia dup anul 1812. În momentul în care inutul românesc dintre Prut i Nistru a fost luat de rui tipografia din Iai era ruinat , piesele acest eia aflându-se la Dub sari. Singura tipografie care funciona în Moldova, la acea vreme, era cea din Mnstirea Neam. La 25 septembrie 1813, Gavriil Bnulescu a cerut, printr-un ra port, înfiinarea unei tipografii în Chiinu, o parte din acesta fiind reprodus în articol. Din document aflm c Gavriil Bnulescu l-a primit de la Mnstirea Neam ca tipograf pe Ignatie. Vzând c Sinodul Bisericii Ruse nu i-a dat un r spuns, Gavriil Bnulescu i-a scris o scrisoare mitropolitului Petersburgului, Ambrozie, în care arat necesitatea înfiinrii acestei tipografii. tefan Berechet red fragmente din scrisoare. Sinodul Rus a acceptat în cel e din urm deschiderea unei tipografii la Chi inu, dar cu unele observaii astfel încât, în 1814, aceast tipografie funciona, mitropolitul Gavriil Bnulescu fiind la conducerea sa, iar c el ce s e ocupa de administrare era Ignatie. Sesizând lipsa de cart e bisericeasc Gavriil B nulescu a cerut Sinodului r us ca s aprobe tiprirea de c ri bisericeti în rom ânete, cerere acceptat cu condi ia ca acestea s fie traduse dup cele ruse ti. S-au tip rit astfel, la Chi inu, urmtoarele cri bisericeti în lim ba român: ,,Liturghier" (1815) - este redat un fragm ent din prefaa sa, prefa ce a fost f cut chiar de mitropolit; ,,Mineiul de Ob te" (1819); ,,Psaltirea" (1818) i ,,Catehismul" (1816). Dup acestea, autorul articolului prezint ce s-a mai imprimat la tipografia din Chiinu în secolul al XIX-lea: ,,Evanghelie" (1854), ,, Tipic", ,,Minei" (1861), ,,Octoih" (1862), ,,Triod" (1863). În 1882, tipografia a fost închis de episcopul Serghie, iar materialul tipografic a fost vândut Mnstirii Noul Neam care, la rândul ei, 230

l-a vândut unui evreu din Chiinu. În finalul acestei a doua pri vedem care a fost însemntatea acestei tipografii pentru cartea româneasc din Basarabia. În partea a treia sunt înfiai paii care au dus la redeschiderea tipografiei din Chiinu. Dup moartea arhiereului Antonie la acea st tipografie nu s-a m ai tiprit nici o carte româneasc. Episcopul Iacob a cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ruse s se reînfiineze tipografia eparhial. Este red at cererea fcut în 1900 c tre Sinodul Bisericii Ruse referitoare la ac east chestiune. Cer erea a fost aprobat în ac elai an de ctre Sinod, dar cu anumite condiionri ce sunt redate în articol. La 12 decembrie 1900, a fost ti prit prima foaie volant în limbile român i rus. Pentru aceast tiparni episcopul Ismailului a trimis su ma de 100 de ru ble, iar printele Xenofont de la schitul Suruceni a trim is o sum de bani cu rug mintea de a se tipri o ,,Psaltire" în limba român. Arhiepiscopul Vladimir a aprobat ca aici s se tipreasc cri în limba român i slavon. tefan Berechet prezint etapele r eorganizrii tipografiei i reluarea tip ririi crilor româneti. La 26 octombrie 1906, tipografia a fost deschis în mod oficial ea fiind sfinit de Arcadie, episcopul Cet ii Albe, fiind de fa i Vladimir episcopul de Chiinu i de Hotin. În rezumat sunt redate cuvânt rile rostite de cei doi ierarhi cu aceast ocazie. Cea mai de seam lucrare care s-a realizat la aceast tipografie este ,,Vieile Sfinilor" pe toate lunile. Se precizeaz un am nunt interesant i anume c fraii Mnstirii Dobrua împreun cu egumenul lor au druit o cas pentru a servi ca azil pentru cei fr adpost. Scriban, arhim., ,,tiri. Tipografie bisericeasc nou", în: BORom XLV (1927), 5, p. 316. P.S. Ghenadie al Buzului a luat hotrârea ,,s pun din nou în fiin" tipografia episcopiei, la care lucra pe vremea rposatului de bun amintire episcopul Chesarie. Ioan, Ruescu, preot, ,,Însemnri de pe crile vechi bisericeti", în: BORom XLVI (1928), 3, p. 236-243. Cele mai multe însemnri arat: numele celor care au donat aceste c ri, costul lor, viaa preoilor sau a diaconilor, diferite evenimente ca rzboaie, boli, pribegii etc. Se prezint în acest arti col câteva însemnri, care se a fl pe c rile bisericeti din satele Rucr, Dragoslavele i Coteneti. Pr. Ruescu începe cu expunerea însemnrilor gsite pe crile bisericeti din satul Rucr. Aceste însemnri sunt: pe un ,,Molitfelnic" ­ însemnare din 1771, care amintete despre posesorul acestei cri, pe un alt ,,Molitfelnic" - însemnare din 1833 din vremea ocupaiei ruseti. Autorul trece apoi la însemn rile gsite pe cri bisericeti din satul Dragoslavele ­ în acest sat se afl dou biserici una de la 1661 ctitorit de Grigorie Ghica i alta de la 1745 zidit de vameul Hristea. Aceste însemnri sunt: pe un ,, Triod" ­ însem nare în care apare nu mele vameului Zota, din ea rezult c satul Dragoslavele era vam, o alt însemnare aflat pe acelai ,,Triod" despre ploile abundente din 1864; pe un ,, Apostol" ­ însemnare din 174 3 pe care o redm în întregime ­ ,, Acest ,,Apostol" a fost cu mprat în Sfânta biseric domneasc din 231

Dragoslavele de vameii: Sterie, Drghiceti i Hristea ca s fie pentru sufletele lor. i cine va ispiti a-l lua din sfânta mnstire, s fie neiertat în vecii vecilor. Amin". Se prezint în finalul articolului însemnrile gsite pe c rile bisericeti din satul Coteneti. Acesta sunt: pe ,,Cazania" tiprit la Govora în 1642 ­ însemnare din care aflm c a fost cu mprat la începutul secolului al XIX-lea de Gheorghe din satul Coteneti i druit bisericii din acela i sat; pe o ,, Evanghelie" din 1682 ­ însemnare pe care autorul o dateaz a fi din perioada 1788-1792, aceast însemnare arat c Mnstirea Prahovia a d ruit Schitului Negru Vod aceast ,,Evanghelie", deoarece Schitul Negru Vod a avut mult de suferit de pe urm a rzmeriei din timpul lui Nicolae Mavrogheni. Urscescu, V., econom, ,,O pecete veche", în: Buletinul Episcopiei Huilor VII (1931), 2, p. 2-4. La muzeul de obiecte vechi biserice ti din Hu i exist o pecete veche c are a fost druit de P.S. Iacov i a servit în m onopolul acordat unei librrii. Este prezentat pecetea i textul acesteia. La Chiinu s-au descoperit documente care, împreun cu aceast pecete, oglindesc o pagin din trecutul cult ural al Moldo vei, vorbind de mijloacele de r spândire ale culturii, de tipografiile din prim ul sfert al veacului al XIX-lea. Din aceste documente afl m c la începutul secolului trecut m ai exista o tipografie, cea a str inului ,,Ioan Hardi tipograf". El trebuia s tipreasc doar c ri politice, nu i bisericeti i s opreasc pe altcineva c are ar fi putut s dein o tipografie atâta timp cât avea el. Dei tipografia lui a obinut monopolul lucrrilor din acea ramur înc din 1909, ea nu îi oficializeaz dreptul câtigat decât în 1911. Nu se poate ti exact ce a fcut Hardi cu tipografia lui din lips de izvoare istorice. ***, ,,Note bibliografice, Pcescu T., «Tipografia C rilor bisericeti» în ,,Boabe de grâu", IV (1933), p. 664-672", în: BORom LII (1934), 1-2, p. 125-126. Recenzie. Este o monografie a celei mai vechi institu ii de cultur a Bisericii noastre ­ Tiparnia Bisericeasc. Autorul (Pcescu T) trateaz aceast chestiune doar de la introducerea caracterelor latine în crile de slujb. ,,Tipografia Crilor Bisericeti" reîncepe s funcioneze la 1882 în l ocul vechii tipografii reînfiinate la 1852 de mitropolitul Nifon. Se amintete apoi despre crile ieite de sub teascurile acestei tipografii. ***, ,,Note Bibliografice, Dan Simonescu Un «Octoih» a lui Bojidar Vucovici la noi i legturile acestui cu Tipografia Rom âneasc, în ,,Revista Istoric Român", III (1933), p. 227-233.", în: BORom LII (1934), 1-2, p. 127. Recenzie. Academia Român a intrat în posesia p rii a doua din ,, Octoihul slav" tiprit la îndemnul lui Bojidar Vucovic la Veneia în 153 6-1537. Cartea vine din Banatul românesc, unde s-au g sit i alte cri bisericeti slave tip rite la Veneia. Autorul încearc s stabileasc legturile tipografice ale tipografiei din ara Româneasc cu imprimeria slav din Veneia pân la Coresi. 232

V., N. P., preot, ,,Note bibliografice. Stanca Sebastian dr., «Cri cltoare» în ,,Revista Teologic" (ianuarie -februarie), 1935, nr. 1-2", în : BORom LIII (1935), 3-4, p. 221. Recenzie Autorul vrea s arate cum legturile spirituale între Ardeal i ara Româneasc s-au fcut prin diferite cri care treceau dintr-o parte în alta i prin mai multe mâini. Spre exemplu ­ un exem plar din ,,Cartea de învtur" de la 1643 a m itropolitului Varlaam al Moldovei i un exemplar din ,, Îndreptarea Legii" de la 1652 dau interesante mrturii despre ,,cltoria" lor. P., A., preot, ,,Note bibliografice, Arbore Virgiliu P., «Însem nri culese de pe marginea crilor bisericeti din oraul Focani» în ,,Milcovia", an II, p. 237-247, a III v. 1-2, p. 53-66 i a. IV, v. 1-2 p. 54-84", în: BORom LIII (1935), 7-8, p. 418. Recenzie. Lucrarea conine o contribu ie remarcabil la descifrarea i studiul însem nrilor de pe crile noastre bisericeti. T., S., ,,Note bibliografice. Cotoman Gheorghe, «Din trecutul Banatului, Comuna i bisericile din Giridava-Morisena-Cenad», Timioara, 1935, p. 397-401", în: BORom LIII (1935), 7-8, p. 419-420. Recenzie. În aceast not bibliografic este r edat prefaa lui Niculae M. Popescu la aceast lucrare. Pe lâng aprecierile critice aflm despre eforturile depuse de maghiari i sârbi spre a-i dezn aionaliza pe români i c multe din satele studiate au cri bisericeti vechi tip rite în ara Româneasc i Moldova ­ ,, Cazania lui Varlaam", ,,Pravila Mare", ,,Mineiele" lui Chesarie, episcopul Râmnicului. G., I. M., ,,Note bibliografice, Crciun I., «Cartea ro mâneasc în decursul veacurilor», în revista ,,Viaa ilustrat", an IV, 1937, nr. 7, p. 15-17", în: BORom LV (1937), 7-8, p. 570-571. Recenzie. Cea mai veche tipritur aprut pe pmântul românesc este ,,Liturghierul" de la Târgovite din 1508. Acesta a fost tip rit de Macarie. El a mai tiprit în 1510 un ,,Octoih" i în 1512 o ,,Evanghelie" din îndemnul domnului Neagoe Basarab. A IV-a carte cunoscut este ,,Octoihul" din 1535. Toate aceste c ri au fost tip rite în slavon. În 1544 este tiprit, la Sibiu, un ,,Catehism românesc". A VI-a tipritur este un ,,Molitfelnic slavon" tip rit la Târgovi te în 1545. Din p unctul de ve dere al tipriturilor din spaiul românesc, a doua jumtate a secolului al XVI-lea este marcat de diaconul Coresi. Secolul al XVII-lea este secolul în care se f ac primele demersuri pentru introducerea limbii române în cult. În acest secol apar: ,,Cazania de la Govora" 1642, ,,Cazania lui Varlaam" din 1643, ,, Pravila lui Vasile Lupu" aprut la Ia i în 1646, ,,Noul Testament de la Belgrad" 1648, ,, Psaltirea în versuri" la 1673, ,, Biblia de la Bucureti" în 1688, ,, Mineiele" de la Buz u în 1698-1699. Începutul secolului al XVIII-lea este marcat de domnia lui Constantin Brâncoveanu. În timpul domniei sale s-au tiprit 75 de cri dintre care jumtate au fost în limba român. Dup el au urmat 233

domniile fanariote 1716-1821, perioad în care s-au tip rit 483 de c ri dintre care 401 sunt româneti. G., I. M., ,,Note bibliografice. Moisil Constantin prof., «Prima carte tiprit în România», în revista ,,Art i tehnic grafic", caietul 2, decem brie 1937, p. 21-25", în: BORom LVI (1938), 1-4, p. 133. Recenzie. Prima carte tiprit la noi a fost ,, Liturghierul" lui Macarie. A cesta a pri mit învoirea de la domnul Radu cel Mare s deschid o tipografie la Târgovite. G., I. M., ,,Note bibliografice, Sacerdo eanu Aurelian, «Predosloviile româneti. I 1508-1647», Bucureti, 1938, 132 p", în: BORom LVI (1938), 1-4, p. 136. Recenzie. Sacerdoeanu Aurelian a strâns laolalt i a retiprit ,,Predosloviile" româneti din acea perioad. G., I. M., ,,Note bibliografice. Mihailovici Paul Pr., «Rspândirea tipriturilor româneti din Basarabia în a doua jum tate a secolului al XIX-lea», extras din ,,Lumintorul", nr. XI, Chiinu 1938, 10 p", în: BORom LVI (1938), 9-10, p. 590-591. tiri despre rspândirea crilor româneti aprute în Basarabia în vremea stpânirii ruseti. Simonescu, Dan, ,,Începuturile culturale ale do mniei lui Matei Basarab ", în: BORom LVI (1938), 11-12, p. 866-880. Se amintete despre politica cultural a do mnului rii Româneti, Matei Basarab (1632-1654). Ne sunt prezenta i atât crturari i tipografi din vrem ea sa, cât i tipriturile acestora. D e asemenea, este prezentat i textul slavo-rom ân al unei prefee la un ,,Molitfelnic slavon", tiprit în 1635. D., t. P., ,,Note bibliografice. Papadopol P . I., «Din trecutul tiparului românesc. Câiva tipografi români mânuitori de condei», Bucureti, 1940, 59 p", în: BORom LX (1942), 5-6, p. 227. Recenzie. Autorul arat rolul jucat de m aetrii tipografi în via a cultural a rilor noastre. Sunt am intii: diaconul Coresi, Dim itrie Liubavici, m itropolitul Petru Movil, Antim Ivireanu, episcopul Mitrofan, Gh. Asachi .a. ***, ,,100 de ani de la înfiinarea Tipografiei Institutului Bi blic", în: BORom LXX (1952), 9-10, p. 561-565. La 1 august 1952 s-au împlinit 100 de ani de la întemeierea tipografiei Mitropoliei Ungrovlahiei, devenit astzi (1952) ,, Tipografia Institutului Biblic i de Misiune Ortodox". Este prezentat desfurarea acestei srbtori i sunt reproduse pri din cuvânt rile rostite cu acest prilej de Constantin Andreescu i de pr. Gr. Burluanu. 234

Din cuvântarea rostit de ultimul aflm urmtoarele informaii: întâiul ctitor al tipografiei Mitropoliei a fost mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei (1673-1679) care, la 1675, a fcut o vizit în Rusia i a adus cu el de acolo m eteri tipografi i cartea ,,Cheia înelesului" pe care a tradus-o i a tiprit-o la 1678 în tipografia întemeiat de el. Tipografia a strlucit la sfâr itul secolului al XVII-lea i începutul secolului al XVIII-lea, în vremea mitropolitului Grigorie al II-lea care a mers într-o solie la Petersburg între anii 1769-1770 i în vremea mitropolitului Grigorie Dasc lul (1823-1834). Dup anul 1838 tipografia i-a încetat activitatea. La 1852 m itropolitul Nifon a luat decizia ca pe lâng Mitropolie s se (re)înfiineze o tipografie i astfel, în 1859, tipografia Mitropoliei s-a unit cu cea de la Sfântul Sava. La 1882 s-a redeschis acest aezmânt cu numele ,,Tipografia crilor bisericeti". Bogdan, P. D., ,,Cri ruseti în ara Româneasc sub Constantin Brâncoveanu", în: BORom LXXIV (1956), 6-7, p. 543-557. Legturile politice ale lui Constantin Brâncoveanu cu Petru cel Mare au dus la închegarea legturilor culturale, fiindc prin relaiile rii Româneti cu Rusia, cultura rus ptrunde în Muntenia. Tipriturile ruseti au fost numeroase, dar multe s-au pierdut, cele mai multe cri având coninut religios. Cea mai veche ca rte ruseasc adus în ara Româneasc, în tim pul lui Constantin Brâncoveanu, este ,, Prologul" sau ,,Sinaxarul", tiprit la Moscova în 1685, a doua este ,,Octoihul", tiprit la Liov în 1686, a treia, cu foi lips , este ,, Psaltirea" (Liov, 1687), urm at de ,,Sbornicul" (Moscova, 1700) i ,,Mineiul pe luna aprilie" (Moscova, 169 1) i ultima ,,Vieile Sfinilor pe lunile decembrie-februarie" (Kiev, dup 1690). Deoarece în ar slujba din biserici se oficia în român i slav, Constantin Brâncoveanu a achizi ionat personal o serie de cri necesare cultului religios. Cea mai veche c arte ruseasc procurat de domnitor este un ,,Liturghier ­ slujebnic", tiprit la Kiev în 1629, urmat în ordine de u n ,,Octoih" (Liov, 163 9), un ,,TriodPenticostar" (Kiev, 1640) , ,,Evhologhion Molitvoslov sau Trebnic" (Liov , 1645), ,,Apostolul" (Moscova, 1688), ,, Psaltirea" (Moscova, 1689), ,,Evhologhionul" (Moscova, 1689), ,,12 Mineie" (Moscova. 1689, 1690, 1691), ,,Octoihul" (Moscova, 1692) i ultima carte ,,Penticostarul" (Moscova, 1692). Crile sunt ornate în aur, m ulte din ele pstrându-se la Biblioteca Academiei i poart pecetea lui Constantin Brâncoveanul. Cartea ruseasc s-a rspândit în vremea lui Brâncoveanu nu nu mai sub form tiprit, ci i sub cea de manuscris românesc tradus din limba rus. Prima carte i cea mai important, este ,,Patericul Lavrei Pecerska" din Kiev, aprut la mijlocul secolului al XIII-lea la rui), având ca auto ri pe Simion, episcopul de Vladimir i Policarp, monah al Lavrei. Manuscrisul românesc se afl în Biblioteca Academiei. A doua carte este o t âlcuire la ,,Apocalipsis" a S fântului Printelui nostru Andrei, arh iepiscopul Kesariei Kappadochiei. Cartea s-a gsit în trei copii dup traducerea episcopului Damaschin, manuscrisele pstrându-se în Biblioteca Academiei. Articolul amintete apoi despre un manuscris din 1703, care este o copie scris în limba rus dup o carte ce s-a tiprit la Moscova în 1698, care, la rândul ei, este o retiprire a ediiei din 1648. Manuscrisul este druit de mitropolitul Teodosie Mnstirii Cozia, dup nota din 1708. 235

Bibliografia româneasc veche cunoa te i o tip ritur ruseasc imprimat în ara Româneasc în vremea lui Constantin Brân coveanu. Este vorba de o carte profan i anume de cunoscuta ,,Gramatic" a scriitorului rus Meletie Smotriki (1578- 1633), o lucrare de inova ie fa de gramaticile sl ave. ,,Gramatica" a fost folosit ca manual pân în 1755. Ediia din 1648 a circulat la noi, exemplarul aflat în Biblioteca Academiei aparinând stolnicului Constantin Cantacuzino i dup el a învat dasclul Damaschin, viitor ul episcop de Buz u i apoi de Râmnic. Aceast ediie a ,,Gramaticii" o folosete Antim Ivireanul în 169 7 pentru a tipri o nou ediie a ei. Autorul red prefaa interesant a ,,Gramaticii" i subliniaz întrebuinarea ei practic. Ionescu, Ioan, pr. prof. pensionar, ,,Întâiul deceniu cultural al prim ei tipografii din Episcopia Buzului (1691-1701) ", în: GBis XVI (1957), 6-7, p. 445-446. În studiu este m enionat episcopul Mitrofan (1691-1703) i tipriturile fcute de acesta la Buz u în prim ul deceniu cultural al primei tiprografii existente în Episcopie (1691-1701). Între ti prituri menionm: ,,Pravoslavnica Mrturisire" (1691), ,,Evanghelia greco-roman" (1693) (12 v ol. în slavonete, iar Sinaxarele în românete), ,,Octoihul i Triodul" (1700), ,,Penticostarul" (1701). Burlacu, Mihail, pr., ,,Cartea Româneasc de înv tur a marelui Varlaam Mitropolitul Moldovei", în: GBis XVI (1957), 12, p. 908-920. Mnstirile au reprezentat adevrate focare ale culturii române ti în decursul vremurilor. O contribuie important la dezvoltarea dimensiunii religioase a literaturii noastre a avut-o m itropolitul Varlaam, al Moldovei, fost stare al M nstirii Secu, ales mitropolit în 1632. Datele de fa contureaz personalitatea marelui mitropolit, implicarea direct a acestuia în tiprirea crilor, dar i în susinerea unor lucrri de construcie fie la biserica Sfin ii Trei Ierarhi, fie la Colegiul tipografiei. Cea mai însemnat din lucrrile tiprite sub directa sa îndru mare este ,,Cartea româneasc de învtur" (1643), lucrare cu un coninut de o importan actual. Teodorescu, Barbu, ,,Prima tipografie a rii Româneti. (Macarie 1508-1512)", în: BORom LXXVI (1958), 10-11, p. 983-1004. Reconstituirea trecutului se face dup documentele pstrate între care in tr i cartea. Slavitii consider ca fiind scrise pe pmânt românesc în slavon ,,Savina cniga" i ,,Codex supraliensis", o ,,Evanghelie i un ,,Minei" pe la începutul secolului al XI-lea, urmate de alte cinci, ase cri caligrafiate premergtoare tipografiei. Cel m ai vechi document cunoscut, al lui Vadislav, 25 noiembrie 1369, e scris i cu litere latineti. Mnstirea era singurul focar de cultur fiindc monahul era singurul tiutor de carte. Iachint, episcopul Vicinei, pune bazele Mitropoliei de la Arge i biserica duce i impune cultura bizantin . În primele mnstiri de la Vodi a, Tismana, Motru, Prislop etc. Nicodim aduce forma monahal spiritual de la Athos. La Vodi a întâlnim un ,,Tetraevanghel" donat de d omnitor, cunoatem ,,Evangheliarul din 14 05", scris la Tismana de Nicodim. Cultura slavon s-a întrit în colile mnstireti de la 236

Neam i Bistria. În 1429, Gavril Uricovici scrie i picteaz o ,, Evanghelie slavogreac", ale crei elemente componente sunt analizate sumar în articol. Cartea manuscris slavo-român e utilizat de tefan cel Mare pentru înzestrarea ctitoriilor sale i pentru danii la Muntele Athos. Învtura neamean se mut la Putna, unde arta broderiil or ia avânt, iar scrisul d titlurile: ,, Psaltirea din 1470", ,,Tetraevanghelul" ­ cu o str lucit ornamentaie din 1473, ,,Zbornicul" ­ din 1475 etc. În art se î mpletesc elementele bizantine cu cele vene iene i sseti din Ardeal, într-o viziune artistic mereu înnoit. Articolul surprinde contribuia adus la îmbogirea culturii româneti de ctre domnul Radu cel Mare. În 1861, Alexandru Odobescu decoper la Mnstirea Bistria, printre alte 390 de volum e vechi i foarte ru conservate apte exemplare din ,,Liturghierul" din 15 08 i dou din ,, Evangheliarul" de la 1512, atribuite de cercet tori lui Macarie, car e, venind în ara Româneasc, la curtea lui Radu cel Mare, îl sftuiete s înfiineze o tipografie. Autorul face o prezentare co mplet a celor trei lucr ri ale lui Macarie: ,,Liturghierul" din 1508, ,,Octoihul" din 1510 i ,,Evangheliarul" din 1512. Arta grafic veneian s-a impus în toat lumea. Se prezint un istoric al tipografiilor italiene, afirmând c în 1510-1511 tipografia este închis i nu apare nici o lucrare, surprinzând i teoriile contradictorii asupra locului tipririi lucrrilor lui Macarie (se concluzioneaz c acestea s-ar fi tiprit la o tipografie înfiinat de Radu cel Mare, la Bistria). Ivan, I., ,,Tipografia de la M nstirea Neamu la 150 ani de în:MitrMold XXXIV (1958), 3-4, p. 315-325. activitate",

Se analizeaz i descrie organizarea tiparni ei nemene pe epoci, între anii 17921807, 1807-1831, 1821-1859, 1859-1883, 1883-1922. Textul este însoit de note. Gheorghi, Ilie, pr., ,,Tipografia arab din M nstirea Sf. Sava i venirea lui Silvestru patriarhul Antiohiei la Iai", în: MitrMold XXXIV (1958), 5-6, p. 418-423. Înfiinarea unei tipografii arabe la Mnstirea Sfântul Sava a fost posibil datorit legturilor pe care rile Române le-au stabilit cu arabii în secolele XVIIXVIII i pe care autorul le prezint în introducerea celor dou vizite ale patriarhului Silvestru în Principatele Rom âne. El a fost c el care a ref cut tipografia arab din Bucureti, din resturile literelor rmase de la Antim Ivireanul, pentru a o muta apoi la Sfântul Sava - stavropig hia Sfântului M ormânt. În 1745 tiprete aici un ,,Liturghier", a doua carte fiind ,, Arbitrul adevrului i expunerea dreptii" din 1746. Un an mai târziu apar e ,,Colecia scrisorilor a dou Sinoade din C onstantinopol", iar între anii 1746-1747 este tiprit ,,Cina cea divin". Bratu, Daniela, ,,Tipografii de la Buzu", în: GBis XVII (1958), 8, p. 727-739. Pornind de la aspecte generale, privind evoluia tipriturilor pe teritoriul rii noastre, informaiile se particularizeaz, fcând referire strict la Episcopia Buzului în timpul lui Mitrofan (1691-1703) i la cele 15 c ri tiprite în perioada respectiv . Tipografia este închis dup moartea lui Mitrofan, fiind redeschis în 17 43. Exist prezentat i o anex cu lista cronologic a crilor tiprite la Buzu i a tipografiei care a înlesnit apariia lor. 237

Simonesu, Dan, ,,Târgovitea, centru cultural tipografic (150 8-1830)", în: GBis XVII (1958), 9, p. 830-845. Primele forme de manifestare ale culturii româneti scrise sunt legate de religia cretin, de instituia eclezial i de necesitatea comunicrii în interiorul comunitii de credin. Târgovite, capitala rii Româneti, a reprezentat un focar de cultur , articolul cuprinzând inf ormaii generale despre a cest centru cultural tipografic i despre tipriturile executate în zon, în special la M nstirea Dealu. Aici, din ini iativa lui Ra du cel Mare , se tiprete ,,Liturghierul slav" (1508) de ctre ieromonahul Macarie. Anexa cuprinde o list a crilor tiprite la Târgovite în perioada 1508-1830. Rezu, Petru, pr. prof., ,,Vechea tipografie din R dui", în: MitrMold XXXV (1959), 5-6, p. 298-302. Se observ în m od detaliat activitatea tipografic din R dui, autorul prezentând rolul ti parniei înfiinate aici în 1744 de ctre vldica Varlaam. Se aduc informaii despre pri mele tiprituri realizate aici, menionându-se aspecte din contribuia episcopului Iacob Putneanul (1745-1750). Molin, Virgil, ,,Tradiia artistic a Moldovei i tipriturile ieromonahului Macarie", în: MitrMold XXXV (1959), 5-6, p. 303-313. Articolul este scris la 450 de ani de la introducerea tiparului bisericesc. Se lmurete problema dac tiparnia a fost adus de la Cetinie sau a fost creat direct în ara Românesc. Este analizat personalitatea iero monahului Macarie i opera sa, între date fiind consemnat i marea influen pe care a avut-o asupra acestuia centrul de caligrafie i miniatur de la Mnstirea Neam. Este surprins contribuia adus în scopul consolidrii tradiiei artistice de ctre monahul Gavriil. Theodorescu, Barbu, ,,Cartea veche româneasc 1508-1830", în: MitrOlt XI (1959), 9-12, p. 589-602. În acest studiu se prezint cartea româneasc veche ca apanaj al biseri cii, mai ales în primele secole ale dezvoltrii ei. Se observ legturile dintre tipografii i centrele vldiceti unde au aprut. Un subcapitol abordeaz toate tipografiile înfiinate în perioada 1508-1830, specificându-se c s-au tiprit aproximativ 2113 c ri. Se realizeaz mai multe statistici, unele pe centre ti pografice, iar altele pe zone geografice. Se face un istoric al c rilor de cult tiprite de-a lungul perioadei, dându-se o list cu 24 de cri de cult cu larg circulaie (specificându-se anul apariiei si ediia). Turcu, Constantin, ,,Cri, tipografi i tipografii di n Moldova în secolul al XVIII-lea", în: MitrMold XXVI (1960), 1-2, p. 21-31. Studiu care reunete date despre activitatea tipografic din Moldova secolului al XVIII-lea. Paginile de fa amintesc despre ,,Liturghia" tiprit în 1759 cu cheltuiala mitropolitului Iacov. Î n apelul c tre preoi acesta ce re înelegere pentru slavonismele fcute, deoarece limba ,,noastr" era srac i altfel nu aveau cu m traduce. Se dau informaii despre tipograful i dasclul Duca Satiriovici de la Thasos, men238

ionat pentru prima dat în 1743 în domniile fanariote. Prima sa carte, tiprit în 1743, a fost Psalmii. Autorul ofer o list complet cu 14 cri cunoscute tiprite de Sotiriovici. Cocora, Gabriel, pr., ,,Tipografia i tipriturile de la Episcopia Buzului", în: BORom LXXVIII (1960), 3-4, p. 289-331. În timpul domnului Constantin Brânc oveanul existau cinci tipografii funcionale: la Buzu, Bucureti, Snagov, Râmnic, Târgovite. Cea de la Buzu ia fiin în 1691 odat cu alegerea ca episcop a lui Mitrofan (10 i unie 1691-1703). Se vor tipri aici 14 c ri cu osteneala i osârdia arhiereului-tipograf Mitrofan: un ,, Triod slavo-român" (1697), ,,12 Minee" (1698), ,,Molitvelnicul"(1699), ,,Triodion" (1700), un ,,Octoih" (1700), ,, Molitvelnic" (1701), ,,Penticostar" (1701), ,,Psaltire" (1701), ,,Ciaslov" i ,,Liturghier" (1702). La 3 octombire 1703, este ales ca episcop Damaschin, în locul lui Mitrofan ce trecuse la Domnul. Acesta, în cei cinci ani de pstorire la Buzu (1703-1708), nu a tiprit decât ,,Apostolul" (1704). Activitatea tipografic va fi continuat de episcopul Metod ie, care îl aduce la tipografia din Buzu pe Ioan Stoicovici cel care tiprete între 1743 i 1745: ,,Apostol", ,,Ceaslov", ,,Catavasier" i ,,Acatist". Dup aceea, din lips de meter tipograf, tipografia abia mai funcioneaz în 1747, tiprindu-se un singu r ,,Molitvelnic". Din cauza decesului episcopului Metodie (23 martie 1748), cât i faptului c dup el, într-o perioad de 15 ani, se perind la cârma episcopiei trei greci care nu erau interesai de tiprirea crilor româneti, activitatea tipografic înceteaz pân la episcopul Cosma, când se reia sporadic, apoi din 1768 pân în 1832 înceteaz definitiv. Mitropolitul Grigorie IV al Ungrovlahiei- s-a stabilit între februarie 1832 i 13 aprilie 1833 la Buz u, hotrând ca s tipreasc aici manuscrisele cu diferite traduceri pe care le f cuse anterior, astfel încât în septem brie 1832 apreau patru cri. Articolul continu cu prezentarea activitii tipografice în tim pul episcopului Chesarie, când s-au tiprit 57 de c ri care pot fi îm prite dup coninut în cri de cult, colare, de învtur pentru preoime, cuvântri, cri morale, laice, periodice, constatându-se i lipsa crilor de muzic psaltic. Acest proiect va fi realizat de ctre episcopul Filotei, care înzestreaz tipografia cu semne psaltice, retiprind o parte din crile de muzic psaltic ale iero monahului Macarie, dar i altele. Din 1857, tipografia intr din nou în inactivitate, reluându-se m unca prin struina arhimandritului Dionisie Romano, numit aici locotenent de episcop în iunie 1 859. Tipografia îi va înceta definitiv activitatea în 1873. Articolul conine date referitoare la cheltuielile de personal i la cele nec esare întreinerii tipografiei, fiind prezentate, în ordine cronologic, toate crile tiprite de-a lungul anilor în acest centru cultural. Teodorescu, Barbu, ,,Repertoriul crii româneti vechi (1508-1830 )", în: BORom LXXVIII (1960), 3-4, p. 339-366. Pân în 1508, literatura noastr era reprezentat prin cri scrise de mân, majoritatea fiind în limba slavon, primul astfel de manuscris datând de la începutul secolului al XI-lea. Prima carte tiprit este ,,Liturghierul" slavon a lui Macarie din 1508, în secolul al XVI-lea tip rindu-se sporadic 52 de c ri (35 în slav, 14 în 239

român itreiîn slavo-român), la Târgovite, la Bistri a, Braov, Sibiu, Or tie, Blgrad i Cluj. Articolul aduce informaii referitoare la aceste tipografii ale cror cheltuieli erau suportate de voievozi, fiind menionai ca tipografi Macarie i Coresi. Se precizeaz c între 1508 i 1830, perioad în care tipografia a fost patronat de Biseric, s-au tiprit 2113 cri în slav, român i greac, existând 29 d e centre tipografice. Toate aceste cri vechi româneti sunt cunoscute prin intermediul lucrrii ,,Bibliografie româneasc veche", întocmit sub auspiciile Academiei Române. Articolul conine un repertoriu de date sumare privind cele 2113 cri ale patrimoniului cultural românesc vechi. Sacerdoeanu, A., ,,Tipografia Episcopiei Râm nicului", în: MitrOlt XII (1960), 5-6, p. 291-349. Autorul expune istoricul tipografiei Episcopiei Râmnicului în perioada 1705-1825, cu tlmcitorii, diortisitorii i tipografii ei. De asemenea, se aminte te despre arta gravurii i a ilustrrii crilor i este oferit o list a crilor tiprite la Râmnic ­ 136 de titluri. Cocora, Gabriel, ,,Câteva tiri despre tipografia de la Neam ", în: MitrMold XXXVI (1960), 7-8, p. 477-480. Însemnri referitoare la tipografia de la Mnstirea Neam, în car e este precizat data înfiinrii acesteia, respectiv 4 m ai 1843. Se prezint câteva scri sori prin care se arat c tipografia a fost înzestr at la 1856 cu liter de la Praga i hârtie de la Viena. Molin, Virgil, ,,Tiparnia de la Râm nic, mijloc de lupt ortodox împotriva catolicismului din Transilvania (1705-1800)", în: MitrOlt XII (1960) , 7-8, p. 458-471. Istoric al tiparniei de la Râmnic. Afl m c a fost înfiinat în 1705, iar un an mai târziu, Antim Ivireanul tip rete primele cri. Se prezint activitatea de aici, specificându-se c anii 1730-17 53 au fost de maxim productivitate. Se am intete apoi despre rspândirea crii bisericeti în Ardeal i Banat în secolul al XVIII-lea, artându-se de ce privirile s-au îndreptat spre Râm nic, fiind aduse dou argumente: aezarea geografic i faptul c acolo existau toate crile în versiune românesc. Molin, Virgil, ,,Contribuiuni noi la istoricul rela iilor culturale cu Orientul Ortodox (1709-1712). Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui tefan, meter de tipar în ri strine", în: BORom LXXIX (1961), 3-4, p. 319-338. Se crede c Mihail, fiul lui tefan, a fost originar din Ardeal, ieit din marea mas anonim de iobagi care au slujit pe la numeroase curi de grofi. A fost primit în cea dintâi treapt de slujitor al Bisericii, acea de ipodiacon, probabil în ara Româneasc. A trecut în ara Româneasc, dup cum au trecut muli tineri ardeleni, din dorina de a se realiza. În tim pul domnului Constantin Brâncoveanul, pe ipodiaconul Mihai ,,l-a ispitit tiparnia" fiind setos de carte i având i însuiri literare. S-a format la coala lui Antim Ivireanul, mai întâi la Bucureti, apoi la Snagov, unde i-a 240

aprut i prima carte încredinat spre executare tipografic , în care a publicat i câteva versuri o magiale la adres a domnului, precum i confesiunea de devotament fa de dasclul su, Antim. Prestigiul su crescând, stpân pe meserie i apreciat de Brâncoveanu, Mihai a fost trim is în misiune ortodox în Ardeal, la Alba Iulia, ca organizator i conductor al tiparniei de acolo. În perioada 1698-1700, cât timp a rmas la Blgrad, Mihai a tiprit dou cri: o ,,Bucoavn" i un ,,Chiriacodromion" sau ,,Evanghelia cu învtur". Crile nu au excelat sub aspect tehnic din cauza tiparului care era foarte vechi i tocit. Dup unirea cu Ro ma, la 1700, Mihai s-a întors în ara Româneasc, la Râm nic, la îndrumtorul su Antim. Aici tiprete: ,,Slujba Adormirii Nsctoarei de Du mnezeu" în 1706, ,,Molitvelnicul", un ,,Octoih" i un ,,Antologhion". Dup ce Antim Ivireanul a ajuns mitropolit, domnul Constantin Brâncoveanu l-a trimis pe Mihai î mpreun cu o echip de specialiti în Georgia, în ara Iviriei, unde s-a n scut Antim. Aici a tip rit în 1709, o ,,Evanghelie", semnând ,,Mihai Ungrovlahul, fiul l ui tefan", apoi un ,,Liturghier". În urma cer cetrilor fcute, Dan Dumitrescu a publicat în revista ,,Studii" o list cu nou cri tiprite de Mihai: în 1709, trei c ri bisericeti (,,Evanghelie", ,,Psalmii lui David", ,,Molitvelnic"); în 1711, dou cri (,,Psalmii lui David", ,,Învtuta ieromonahului Gherman" i o ,,Biblie", rmas neterminat). În 1712, ipodiaconul Mihai a prsit Georgia i a plecat în Olanda, nemaicunoscându-se alte informaii despre el. Teodorescu, Barbu, ,,Circulaia vechilor cri bisericeti de Bucureti (1508-1830)", în: GBis XX (1961), 9-10, p. 879-921. Autorul surprinde istoricul i evoluia tipografiei rii Româneti de la Câmpulung, Târgovite i Bucureti. Tipografia era unde se afla Do mnul i Vldica. Exist o argum entare cu documente c tipriturile din Bucure ti au avut o larg circulaie în Maramure, Bihor, Banat, Moldova, Muntenia, Oltenia. Cocora, Gabriel, ,,O alt tire despre tipografia Mitropoliei Mold ovei i Sucevei", în: MitrMold XXXIX (1963), 3-4, p. 218-219. Însemnare. tirea despre tipografia Mitropoliei Mol dovei i Sucevei o afl m dintr-o scrisoare din 20 aprilie 1821 a mitropolitului Veniamin Costachi ctre ,,chir Dositei igumen monastirii Bogdanii". Molin, Virgil, ,,Tiparnia de la Râmnic în tim pul episcopului Ioanichie", în: MitrOlt XV (1963), 3-4, p. 187-196. În introducere, acest articol prezint condiiile de înf iinare a t iparniei de la Râmnic, accentul c zând pe etapa iniial, începând cu iera rhii Antim, Damaschin i Ioanichie. Despre Ioanichie ca e ditor se menioneaz c avea la îndemân manuscrise deja întocmite, dar ca tipograf a trebuit s refac tiparnia. Astfel, în 173 0 îl aduce la Râmnic pe Peter Barth, vestit tipograf din Ardeal. Acesta va reface i va perfeciona tiparnia. Tot la perfecionarea ei muncesc i Johann Barth-tipograf i Ch. Witsch-armurier. Cândea, Spiridon, pr. dr., ,,Diaconul Coresi simplu tipograf sau i traductor al crilor tiprite de el", în: MitrArd VIII (1963), 4-6, p. 324-344. 241

Articolul de fa debuteaz cu o discu ie asupra originii diaconului Coresi. Sunt cântrite cele dou ipoteze posibile, fie c ar fi din Insula Chios (Hios), fie c ar fi român neao, pentru ca în final, autorul s aduc dovezi în sprijinul faptului c s-a nscut în ara Româneasc, la Târgovi te. Activitatea sa de tipograf a început la Târgovite i a continuat la Braov, mai puin la Sas-Sebu. Crile tiprite de Coresi la care se face referire în ace st articol sub prezu mia c ar putea fi i traduse de el sunt: ,,Întrebare cretineasc", din 155 9 - nu a fost i traductor; ,,Tetraevangheliarul" de la Bra ov din anii 1 560-1561 - nu a fost i traductor; ,,Apostolul" din 1563 de la Braov - a fost o tip ritur a traducerii di n maghiar fcut de altcineva; ,,Tâlcul Evanghelilor sau Cazaniile" de la Braov din 1564; ,,Molitvelnicul"; ,,Psaltirea" de la Br aov din 1 570; ,,Liturghierul" de la Bra ov din 1570 - nu a fost i traductor; ,,Evanghelia cu învtur" de la Bra ov din anii 1580-1581, ultima tipritur a diaconului Coresi la Bra ov i ,,Psaltirea slavo-român", despre c are nu se tie unde a fost tiprit. Cocora, Gabriel, pr., ,,Prima editur religioas din ara noastr", în: MitrOlt XV (1963), 7-8, p. 604-612. Prezentare istoric a editurii religioase. Pri ma a fost înfiinat la iniiativa lui Dionisie Romano i s-a numit ,,Biblioteca Religioas Moral". Redacia a fost la biserica Sf. Dimitrie din Bucureti ­ metocul Episcopiei Buzului, primul ,,director" fiind Dimitrie Bltceanu. Se prezint ajutorul m aterial acordat de unele personaje importante ale epocii. Se aduc informaii despre abonaii din diferite regiuni care, ca numr, erau în jur de 700, astfel ajungându-se la concluzia c tirajul era de maximum 1000 de cri. Se face o scurt descriere a patru cri tiprite din 1850 pân în 1853, câte una în fiecare an. Zarea, Anatolie, ,,Biserica Trei Ierarhi din Iai", în: GBis XXIII (1964), 5-6, p. 614-615. Autorul red în acest articol eveni mente importante din istoricul bisericii Trei Ierarhi din Ia i construit în 1 669, cum ar fi înfiin area colii superioare, instalarea unei tipografii la 1640. Prima meniune documentar este de la 3 octombrie 1615, dar cercetrile arheologice au artat c a fost întemeiat în a II-a ju mtate a secolului al XVI- lea. A fost trans format în mnstire la începutul secolului al XVII-lea i închinat Mnstirii Ivir (2 aprilie 1625). Ivan, Ioan, ,,Din activitatea tipografiei Centrului Mitropolitan", în: MitrMold XL (1964), 7-8, p. 431-432. Se prezint activitatea tipografiei Centrului m itropolitan dup anul 1 952, de când a intrat în folosi na Mitropoliei Moldovei i Sucevei. Se precizeaz c i-a pstrat sediul la Mnstirea Neam. Stoian, Nicolae, ,,Damaschin Mioc,« Date noi cu privire la Macarie tipograful, Studii - Revista de istorie 2», Ed. Academiei R.P.R, anul XVI - 1963, p. 429-440", în: MitrMold XLI (1965), 5-6, p. 338. Recenzie. 242

Despre tipograful Macarie, din studiul care face subiectul acestor pagini, afl m c în 1492 înva meteugul tiparului la Veneia, dup care s-a întors la Muntenegru, urmând ca la Cetinje s înfiineze o tipografie cu caractere slave. Între anii 1492-1496 tiprete mai multe cri bisericeti, în 1496 îl gsim la Veneia, apoi în anii 1504-1505 în ara Româneasc. Între 1507 i 1512 desfoar o activitate intens ca tipograf, iar în 1521 devine mitropolit al Ungrovlahiei sub Neagoe Basarab. Juhasz, Stefan, dr., ,,Filip Moldoveanul ­ ini iatorul tiparului românesc în Transilvania", în: MitrMold XLI (1965), 5-6, p. 323-325. Articolul de fa cuprinde analiza a dou studii ale profesorului Joko Sigismund, analiz din care reies câteva informaii importante despre tiparul rom ânesc din Transilvania. Aflm c Tipografia din Sibiu exista înc din 1528 i c a avut de la bun început litere atât latine, cât i chirilice. Sunt prezentate argumentele care demonstreaz faptul c ,,Tetraevangheliarul slavon" din 1546 a fost tiprit la Sibiu, precum i cele ce afirm originea moldovean a lu i Filip, iniiatorul tiparului românesc în Trans ilvania, numit i ,,pictor" datorit talentului în decorarea manuscriselor i caligrafie. ***, ,,Tiparul bucuretean de carte bisericeasc în anii 1740-1750", în: BORom LXXXIII (1965), 9-10, p. 845-942. O prim parte a artic olului vizeaz activitatea celor trei tipografii existente în perioada 1740-1750 în Bucureti, tipografii ce editau cri bisericeti prin intermediul crora s-a modernizat forma limbii române scrise. În perioada 1740-1750, domni în ara Româneasc au fost: Mihai Racovi (1741-1744), Constantin Mavrocordat (1744-1748) i Grigorie al II-lea Ghica (1748-1752), iar mitropolit era Neofit Criteanul (1738-1753), vestit ierarh, preocupat de înzestrarea bisericilor cu cri liturgice. Capitolul I al articolului prezint ,,Tipografia colii Vcreti". Autorul menioneaz c, urmrind datele existente în ,,Bibliografia Ro mâneasc Veche", prima tiparni bucuretean întâlnit imprimând cri religioase la sfâritul secolului al XVIII-lea se nu mete ,,Tipografia colii Vcreti". Analizând informa iile referitoare la denum irea acestei tipografii, autorul conchide c coala adpostit de M nstirea Sfântul Sava din Bucure ti nu era a fam iliei Vcreti i nici nu era întemeiat de acea sta, ci era ,,Academie", cu li mba de predare elen, întemeiat de Constantin Vod Brâncoveanul în 1694-1695. Se argumenteaz c tipografia colii Vcreti îi trage nu mele de la ,,Colegiul Mnstirii Vcreti", din marginea Bucuretiului, numele fiind preluat la începutul p storirii mitropolitului Neofit Cretanul, autorul folosind ca surs de inspiraie patru manuscrise: o informaie de pe un ,,Hesoid", manuscris grec din Biblioteca Sfântului Morm ânt, o alt însemnare aflat pe o ,,Iliad", manuscris grec din aceeai bibliotec, o tire scoas dintr-o epistol greceasc din 1730, iunie, 20, trimis patriarhului Hrisant al Ierusalim ului i o alta, final , care ate st c în M nstirea Vcreti a func ionat o coal de înalte studii de filozofie i matematic. Referitor la momentul când apare ac east tipografie, autorul aduce argum ente istorice, justificând c domnul Constantin Brâncoveanu a îm plinit dorina patriarhului Hrisant de a avea o tipografie greceas c în Bucureti, zidindu-i un loc pentru 243

aceasta în cuprinsul Mnstirii Sfântul Sava. În ceea ce prive te înzestrarea tiparniei cu cele nec esare editrii, acest lucru se datoreaz mitropolitului Antim Ivireanu (acesta scrie în 1714 patriarhului Hrisant c a adus de la Târgovi te la Bucure ti tiparnia întreag i c a suportat el cheltuielile necesare repar rii i turnrii unor litere stricate pe traseu). Se aduc i alte argumente ce sprijin afirmaia de mai sus: o mrturie a înv atului ieromonah Mitrofan Grigora , care scrie în martie 1715 patriarhului Hrisant despre cât hârtie a întrebuin at la tip rirea unei lucr ri, dar i mrturia care vine de la mitropolitul Mitrofan al rii Româneti, care îl informeaz pe acelai patriarh Hrisant despre corecturile f cute lucrrii patriarhului Dositei, editat la Bucureti. În continuarea articolului autorul argumenteaz faptul c aceast tipografie a patriarhului Hrisant, creia i se va zice mai târziu ,,tipografia colii Vcreti", a început s lucreze ctre sfâritul anului 1715, constatând existena unei cri tiprite în 1715 (,,Istoria Patriarhilor Ierusalimului", lucrare a patriarhului Dositei). Aceast tiparni a încetat a mai funciona în 1742, în urma unor restric ii impuse prin intermediul ,,hrisovului" dat de Mihai Racovi, domnul rii Româneti, în 20 iulie 1742. Partea a doua a articolului vizeaz ,,tipografia Domneasc", nume care a fost dat mai întâi tiparnielor înfiinate de Matei Vod Basarab în Mnstirea Câmpulung, dar i celei de la Govora, precu m i celei de la Târgovi te, dup care au mai purtat acest nume tipografiile înfiin ate de Constantin Brâncoveanu la Bucureti (1690), Buzu (1691) i Snagov (1696). Dac primele tipografii î i înceteaz lucrul pân în 1705, ,,tipografia Domneasc" de la Bucure ti i-a întrerupt activitatea în 1705 , a reluat-o în 172 5, iar dup ce a term inat de imprimat ,,Catavasierul" din 1724 i-a oprit lucrul, reluându-l în 1745 din porunca lui Constantin Vod Mavrocordat i cu binecuvântarea mitropolitului Neofit Criteanul. Aut orul precizeaz c popa Stoica Iacovici, tipograful, a r mas fr activitate dup desfiinarea Tipografiei colii Vcreti i, dup oprirea activit ii în tipografia Mitropoliei, a luat cu chirie ,,Tipografia Domneasc", unde a tip rit: ,,Pravoslavnica mrturisire" (1745), ,,Psaltirea slavon" (1745), ,,Ohtoihul" (1746), ,,Liturghia" (1746) i ,,Mrgritarele" (1746). Nu se tie unde fusese ad postit ,,tipografia Do mneasc" din Bucure ti pe vremea ctitorului ei, dar în 1748 se afl adpostit în cuprinsul M nstirii Colea. Prin ,,Hrisovul Domnesc" din 3 aprilie 1749, ,, tipografia Domneasc" din Bucureti se desfiineaz. Partea a trei a a articolului aduce informaii referitoare la tipografia Sfintei Mitropolii, locul unde s-au tiprit pentru prima dat în Mitropolia Bucure tiului o culegere de predici (Cazanie) intitulat ,,Cheia înelesului". Este prima tiparni înfiinat cu cheltuiala i pe numele Bisericii din ara Româneasc, ridicat fiind din iniiativa mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei, în 1678, aici tiprindu-se; ,,Evanghelia" (1682), ,,Apostol" (1683), ,,Biblia" (1688), ,,Psaltirea" (1694). Pân în 1728, tiparnia mitropolitan din Bucure ti n-a mai tip rit nicio carte, în afara c rii greceti, în versuri, a lui Antim (,,Sfaturi cretine-politice"- 1715), lucrul reluându-se în 1728, întrerupt fiind din nou în 1736, nemaitiprind nimic pân în 1742, în vremea pstoririi mitropolitului Neofit Criteanul. În urma Hrisovului dat în 1742, ti pografia Mitropoliei avea dreptul de editare a unor cri bisericeti. 244

În continuarea studiului sunt enumerate crile tiprite între 1740-1750 la aceast tipografie, care a lucrat f r întrerupere din 1742 la 1744, apoi nu mai tiprete nimic pân în 1747, tim p în care Biserica a fost înzestr at cu cri liturgice tiprite la ,,Tipografia Domneasc". Crile editate aici sunt: ,,Catavasierul" (1742), ,,Cazanie" (1742), ,,Evanghelia" (1742), ,,Apostolul" (1743), ,,Penticostarul" (1743), ,,Liturghia" (1747), ,, Psaltirea" (1748), ,, Ceaslovul" (1748), ,,Carte de rugciuni culese din Psaltire" (1749), ,,Evanghelia" (1750), ,,Crticic de rug ciuni" (1747), ,,Orologhionul" (1747), ,,Ceaslovul"(1749). Capitolul patru este intitulat ,, Înfiarea unei tipografii b ucuretene de pe la jumtatea veacului al XVIII-lea". Atelierul de lucru tipografic era a ezat într-o încpere spaioas, împrit în dou:- într-o parte erau ze ria i turntoria cu litere, iar în cealalt parte lucr au teascurile. În acea st parte autorul aduce informaii detaliate despre slovele de metal, matrie, teascuri, cerneal (neagr i roie). În capitolul V se am intete despre ,,Oamenii m uncii, tipografi din anii 17401750". Etimonul ,,a tipri" apare în scri sul românesc prima dat în ,,Tâlcul Evangheliilor", imprimat de diaconul Coresi la Bra ov, în 1564, iar apelativul ,,tipograf" apare documentar întâi în ,, Antologhionul" (slavonesc) im primat în 1643 la Câm pulung de ,, tefan ieromonah, tipograf sârb". Tipograful era u n om de carte, chiar dac n-avea tiparnia lui, era supraveghetorul atelierului tipografic, îndrum a ,,feciorii" i fcea primele corecturi ale c rilor, trebuia deci s cunoasc ortografia româneasc, greac i slav. El pltea pe ,,feciori", pstra materialul tipografic luat în primire, turna semnele tipografice din amestecul de metale, plumb i cositor. ,,Feciorii" erau ajutoarele tipografului i erau îm prii în ,,ze ari" (culegeau literele din case, alctuiau tablele i pregteau formele), ,,drugari" i ,,feciorii propriu-zii". Diortositorul era cel care cor ecta greelile de tipar. La tipografia Mitropoliei, pe lâng personalul prezentat mai sus, se afla i ,,eclesiarhul" care p stra materialul tipografic. Alte inform aii din acest c apitol vizeaz: munca i salarizarea (se analizeaz comparativ ,,Aezmântul" dat de mitropolitul Antim Ivireanul, unde se prezint rânduiala edit rii crilor i modul în care trebuia pl tit tipograful i ,,Tocmeala tipografilor" din 1747, dat de mitropolitul Neofit Criteanul), m odul cum se tiprea o carte la tipografia Mitropoliei, preul de cost al crilor. Capitolul VI prezint informaii despre ,,Dasclii tipografi bucure teni din a cincea decad a veacului al XVIII-lea", fiind menionai Popa Stoica Iacovici, tipograful i fratele s u Radu logof tul Iacovici, Dim itrie Pandovici, Barbu Bucure teanul i Grigorie. Stoica Iacovici se fac e cunoscut în 1715 ca tipograf la tipografia înfiinat de patriarhul Hrisant în Mnstirea Sfântul Sava din Bucure ti, apoi a început s editeze cri pe seama sa în 1724 , în vremea lui Nicolae Mavrocordat, în tiparnia domneasc. Se aduc câteva detalii referitoare la viaa tipografilor menionai anterior. Articolul conine numeroase anexe i imagini. Ivan, I., ,,O completare a istoriei relaiilor comerciale ale tipografiei Mnstirii Neam în secolul al XIX-lea", în: MitrMold XLII (1966), 5-6, p. 369-373. Istoricul relaiilor comerciale ale tipografiei M nstirii Neam în secolul al XIX-lea este prezentat pe etape. Între anii 1841-185 0, relevant este coresponden a 245

cu librarul Iosif Romanov din Bucureti. În 1848, tipografia primete instrumente de la Praga. A doua etap , cuprins între anii 1851-1860, este cea mai bogat în informaii, fiind prezentate articolele cumprate i corespondena tipografiei, urmând ca între anii 1861-1 880 activitatea s fie redus. Ultimul cont al tipografiei dateaz din 1874, dup care reapare doar în 1900. Coravu, Dimitrie, ,,Tipografi de la Râmnic în prim a jumtate a secolului al XVIII-lea", în:MitrOlt XIX (1967), 1-2, p. 45-58. Tipografii despre care se amintete în aceste pagini sunt : a) Mihai Istvanovici - ucenicul lui Antim Ivireanul, trimis în 1699 de Constantin Brâncoveanu s înfiineze tipografia de la B lgrad. Ca tipograf apare la Râmnic în 1706; se prezint crile tiprite de el; b) Ilie Cernavodeanul - tip rete cri traduse sau alc tuite de Da maschin, episcop de Râmnic (1702-1708); c) Vladul Gheorghevici ­ tipograf în timpul episcopului Inochentie, apare pe o singur carte ­ ,,Liturghierul" din 1733; d) Dimitrii Pandovici - prima oar apare ca tipograf la Râm nic în 1737; se dau crile tiprite de el. Coravu, Dimitrie, drd., ,,Meteri tipografi de la Râmnic din a doua jumtate a secolului al XVIII-lea i primul ptrar al se c. al XIX-lea", în: MitrOlt XIX (1967), 3-4, p. 247-260. Se prezint activitatea a dou familii de tipografi: Atanasievici i Mihailovici. Din prima se cunosc patru membri: - Ieremia, a c rui activitate se cunoa te din timpul pstoririi episcopului Ioanichie (1727-1735); - Mihai despre care se cunoate faptul c în 1742 devine tipograf. De asemenea se face cunoscut i activitatea altor doi m embri: Constantin i Gheorghe. Din a doua fam ilie aflm câte ceva despre activitatea lui Constantin (fiul lui Mihai din fam ilia Atanasievici) i despre fii s i: Gheorghe i Dumitru. Pe lâng aceste dou familii se prezint i activitatea lui Climent Ieromonahul care se afl la Râmnic între anii 1776-1787. La fiecare în parte se descriu crile lor. erbnescu, Niculae, preot, ,,Muzeul tiparului i al crii vechi româneti din Târgovite", în: BORom LXXXV (1967), 5-6, p. 618-630. La Târgovite, în casa renovat a lui Iordache Cre ulescu, soul Domniei Safta, fiica lui Constantin Brâncoveanul , s-a deschis la 11 mai 1967, un ,, Muzeu al tiparului i al c rilor vechi rom âneti" în care se oglinde te evoluia scrisului i a limbii române de la începuturile lor pân la genera ia paoptist. Muzeul cuprinde exponate ale istoriei tiparului în ara noastr în piese originale sau fotocopii de pe hrisoave, manuscrise i cri scrise. irul exponatelor este intercalat cu texte fru mos caligrafiate pe sticl în care sunt înfiate succint momentele cele mai însemnate din istoria tiparului i a crii vechi româneti. 246

Articolul mai conine date referitoare la istoricul tiparului, care p trunde în ara Româneasc la începutul secolului al XVI-lea, c ând, la Mnstirea Dealul ieromonahul Macarie înfiin eaz prima tipografie cu ajutorul v oievodului Radu cel Mare. Autorul precizeaz elementele care sunt expuse în Muzeu: tablourile ierarhilor cu rol im portant în istoria culturii româneti, Varlaam, mitropolitul Moldovei, Dosoftei i Antim Ivireanul, dou machete de teascuri tipografice constituite din lemn, una a presei tipografice a lui Matei Basarab din 1640 i alta a tiparni ei de la Cluj din 1778, numeroase exponate privind istoricul ,,morilor de hârtie" din Moldova i ara Româneasc, panouri ce înf ieaz forme ale celui mai vechi scris de la noi ,,miniaturile pe manuscrise" i alte panouri închinate m ijloacelor de îm podobire a crilor, xilografia cu m odele în fotocopii, vitrine cu foarte pu ine lucrri originale (un ,,Evangheliar" cu miniaturi, un m anuscris din secolul al XV-lea, un hrisov pe pergament de la Mihai Viteazul, din 13 august 1596). În alt încpere a Muzeului se prezint dezvoltarea tiparului în cele trei provincii româneti. Tiparnia lui Dimitrie Liuvovici din Târgo vite apare cu crile sale în fotocopii. E xpoziia semnaleaz apoi ,,Începutul folosirii lim bii române în scris", ,,Începuturile tiparului în Transilvania", cu fotocopiile crilor aprute la Sibiu i Braov. Un panou este dedicat activit ii tipografice a diaconului Coresi i exemplificat prin material ilustrativ din opera sa tipografic . Se mai preciz eaz în articol c în cea de a treia camer a Muzeului sunt prezentate exponate privind ,,Tiparul în secolul al XVII-lea" grupate pe panouri ce ilustreaz tipriturile din ara Româneasc, din Moldova i din Transilvania. Autor ul prezint fiecare exponat precum i coninutul textului explicativ. Printre lucrrile originale din vitrine se afl: ,,Biblia de la Bucure ti" (1688) ,,Cazania" lui Varlaam (1643) i altele. O camer este destinat ,,Tiparului în secolul al XVIII-lea i începutul secolului al XIX-lea ". Materialul ilustrativ se ref er la tiparniele de la Snagov i Buzu, Bucureti (la Mitropolie, la Antim, la Colea), Râmnic, Târgovite, Iai, Mnstirea Neam, Cluj, Bra ov, Sibiu i Blaj. Fiindc la începutul secolului al XIX-lea apar pri mele gazete româneti, un panou prezint date despre ,,Primele ziare româneti". Informaia din Muzeu privind tiparul i crile româneti se întrerupe în jurul anului 1830, an în care epoca veche a tiparului rom ânesc se poate considera încheiat, ulterior dezvoltându-se tipografiile moderne. Molin, Virgil, ,,Observaii i opinii noi î n legtur cu tip riturile ieromonahului Macarie (1508-1512)", în: MitrMold XLIII (1967), 5-6, p. 382-388. Articolul se constituie într-o analiz critic a opiniilor istoriografului P. Atanasov, sintetizate într-un studiu aprut în ,, Istorieski Pregled", cu referire la tip riturile ieromonahului Macarie. Popescu, Gabriel, ,,Recenzie. Arta tipografilor de odini oar", în: BORom LXXXV (1967), 5-6, p. 636-637. Autorul comenteaz dou articole de speci alitate, publicate de Mircea Tomescu în revista ,, Poligrafia", despre tehnica tipografic , forma grafic i ornamentarea crilor bisericeti. În articolul intitulat ,, Forma grafic a primelor tiprituri 247

româneti" din nr. 6-7 pe 1965, autorul apreciaz calitatea tip riturilor lui Macarie, prezentându-le particularitile specifice. Capodopera grafic a tip riturilor noastre din secolul al XVI-lea est e ,,Evangheliarul" din 1512, care a servit ca model lui Coresi i tipririi ,,Psaltirii lui Bojidar" din 1521 i primelor tiprituri moscovite din 1556-1563. În cuprinsul articolul ui sunt ilustraii dup ,,Liturghierul" lui Macarie de la 1508 i alte cri bisericeti vechi. În nr 2/1966 este publicat articolul ,,Forma grafic a crii româneti în secolul al XVII-lea i la începutul secoluluial XVIII-lea" în care subliniaz contribuia lui Dosoftei, Varlaa m i Antim Ivireanul la reali zarea formei grafice i a ornamentaiei crilor tiprite. Se prezint caracteristicile crilor tiprite în aceast perioad, remarcând c motivele florale i colonadele sunt inspirate din arhitectura autohton brâncoveneasc. Ca modele sunt amintite: ,,Biblia de la Bucureti" din 1688, lucrrile de la Buzu etc. Pe foaia de titlu se imprim stema rii sau a Mitropoliei. Una din crile cele mai artistic lucrate este ,,Cazania lui Varlaam", Iai, 1643, care cuprinde numeroase ilustraii, decoraii autohtone, chipuri de sfini. Cei mai iscusii meteri tipografi-gravori sunt aminti i ca fiind Antim Ivireanul, Mihail tefan, Mitrofan i Ursu Zugravu. Articolul este ilustrat policrom, cu pagini din tiprituri. În nr. 1/1967 este prezentat ,,Calendarul 1967". Supracoperta reprezint un fragment dintr-o ,,viniet decorativ a Evangh eliarului moldovenesc" din 1502 , aflat la Viena. Autorul precizeaz c pe scoara legturii este reprodus rama cu elemente ornamentale din foaia de titlul a ,,Liturghierului grec-arab", imprimat la Snagov la 1701. Coravu, Dimitrie, doctorand, ,,Aspecte ale activitii de tiprire i rspândire a crilor bisericeti româneti în Transilvania, Muntenia i Moldova în secolul al XVIII-lea", în: BORom LXXXV (1967), 11-12, p. 1218-1228. Activitatea de tiprire a vechilor c ri în rile Române a fost studiat atât în ansamblu, cât i sub diferite aspecte (me teugresc, artizanal, filologic, istoric), dintre lucrri remarcându-se monumentala ,,Bibliografie Româneasc Veche 1508-1830". Autorul se refer în acest articol la activitatea de concuren dintre vechile tipografii româneti din Principate, studiul fii nd împrit în cinci p ri: ,,Preferina crilor tiprite la Râmni c, în Banat i Transilvania", ,, Regimul rspândirii crilor provenite din ara Româneasc i Moldova în Transil vania", ,,Meteri tipografi de la Râmnic i Iai folosii în tipografiile din Blaj i Sibiu", ,,Regimul rspândirii crilor provenite din Transilvania în ara Româneasc i Moldova" i ,,Precizri bibliografice asupra unor ediii de cri". Tipografia de la Râmnic, înfiinat de episcopi c rturari, ca Anti m Ivireanul, Damaschin, Inochentie, Climent, Grigorie Socoteanul, Chesarie i Filaret a dus cu succes lupta de introducere a limbii române ca limb de cult în Biseric, în secolul al XVIII-lea, în locul celei slavone, luptând prin tip rirea crilor de cult în lim ba român împotriva curentului grecesc de introducere a lim bii greceti în biserica român. Aici se traduc în lim ba român ,,Mineele"- 1776-1780, sub episcopii Chesarie i Filaret dar i alte c ri. Consultând diferite statistici, autorul afirm c RâmnicuVâlcea deine locul al doilea dup Bucureti, în rspândirea crilor în Moldova din 248

secolul al XVIII-lea, iar în Banat i Transilvania, locul întâi, uneori fii nd depit de Blaj. În secolul al XVIII-lea, tipriturile din ara Româneasc i Moldova au circulat mult în Transilvania, dei aici s-au lovit de î mpotrivirea austriecilor, care interziceau rspândirea crilor româneti în aceast provincie ocupat de ei. Totu i, tipriturile de la Râmnic prin episcopul Inochentie, au pstruns în Ardeal, având u n depozit de cri bisericeti la Sibiu. Maria Tereza a dat dou decrete în 1746 i 1747 pentru a interzice rspândirea crilor bisericeti în Ardeal. Tot pentru a contracara circulaia crilor tiprite în Principate, a luat fiin tipografia de la Balj. Din scrisorile episcopului Grigorie al Râmnicului c tre arhiereul Dionisie Novacovici, din Ardeal, aflm c, activitatea de extindere a tipriturilor peste muni a continuat. Dei la Sibiu s-a înfiin at a doua tipografie, crile tiprite în Transilvania n-au fost apreciate de ortodoci, fiind suspectate de catolicizare. Unitatea spiritual a românilor nu a putut fi destrmat de încerc rile de stopare a pro movrii crilor bisericeti, fapt care reiese i din ,,Pastorala" din 1761 a episcopului Grigorie a Râmnicului. Pentru a putea concura cu tipografiile din rile Române, Blajul i Sibiul atrage specialiti din Ia i i Râmnic, care reorganizeaz tiparniele. Se tip rete, în 1765, ,,Evanghelia", ,,Molitvenic", ,,Acatistier", ,,Psaltire" în 1791, ,,Acatist" în1792 i ,,Pilde filozofeti" în 1795. Mitropolitul rii Româneti, Filaret al II-lea, cere do mnului Alexandru Moruzi s opreasc penetrarea din Transilvania a c rilor româneti, lucru pe care îl va face i mitropolitul Dositei, argumentând cererea prin greelile strecurate în ele. În Moldova, episcopul Romanului, Meletie d o circular la Ia i în 1805, prin care atrage atenia credincioilor despre crile ce s-au strecurat în ar, falsificate în sens catolicizant, având rupt foaia de început (foaia de titlu) pentru a nu se ti unde s-au tiprit. Autoritile bisericeti din Muntenia i Moldova au sesizat contrafacerea de ctre tipografia din Blaj a dou cri bisericeti: ,,Apostol" i ,,Triod", puse pe seama tipografiei din Râmnic. ,,Bibliografia Româneasc Veche" a cons emnat doar ,,Apostol" din 17 84, ,,Triodul" nefiind pân în prezent identificat, dar din el a fost scoas slujba Sfântului Grigorie Pala ma, în mare cinste la ortodoc i, dar urât de catolici. Mai exist o mistificare a ,,Octoihului" de la Râmnic din 1788. Autorul comparând ediiile aprute la Blaj cu cele de la R âmnic, constat c, ediia din 1788 nu este de la Râmn ic ci de la Blaj, falsul trecând neobservat fiindc avea un cuprins ortodox. Referindu-se la cele dou ediii, aprute în 1783, ale c rii ,,Pilde filozofeti", dup o analogie cu crile de la Râmnic, autorul conchide c ele au aprut la Sibiu. Cocora, Gabriel, pr., ,,Alte tiri referitoare la tipografia Episcopiei Buzului", în: GBis XXVII (1968), 1-2, p. 125-137. Materialul red tiri referitoare la tipografia Episcopiei Buz ului care e reînfiinat în 1834. Se prezint patru chitane date de episcopul Chesarie pentru crile vândute (cca. 1840) i sunt prezentate 12 cri. Materialul este însoit de anexe. Sinescu, C., pr., ,,Contribuie la Bibliografia Rom âneasc Veche", în: MitrMold XLIV (1968), 11-12, p. 704-709. Cartea la care face referire autorul este a doua edi ie a unui volum din ,,Vieile Sfinilor" pe luna octom brie, tiprit la M nstirea Neam în 1809 în chirilic . Din 249

analiza ei aflm despre format, foaia de titlu, câteva frontispicii, despre hârtia folosit i despre modul în care a fost f cut paginaia. Aceast ediie este studiat comparativ alturi de prima, notându-se particularit ile de litere, cuvinte i de titlu. În încheierea articolului este redat cuprinsul crii. Molin, Virgil, ,,A intenionat Râmnicul s înfiineze o tiparni în Banat", în: MitrOlt XXI (1969), 1-2, p. 67-71. Despre cele enunate în titlu se g sete o men iune din 176 7 în ,,Cronica lui Nicolae Stoica de H aeg": ,,c Popa Constantin, tip ograf râmnicean venise la Tim ioara la episcopul Vichentie Ioanovici Vidac i ceru s-l lase s fac o tipografie cu banii lui (Co nstantin)... episcopul n u primi". Iniiativa înfiinrii unei tiparnie în Banat a venit de fapt de la epi scopul Râmnicului. Articolul mai menioneaz c acest ,,Popa Constantin" nu e acelai cu vestitul meter de tipar de la Râmnic. Cristache-Panait, Ioana, ,,Cri vechi cu însem nri din bisericile Mitropoliei Banatului", în: MitrBan XIX (1969), 4-6, p. 264-271. Despre ,,Noul Testament", tiprit în 164 8 prin strdania ieromonahului Silvestru (autorul ,,Evangheliei de la Govora"), care se p streaz în biserica Adormirea Maicii Domnului din Li pova. În 1751 începe activitatea tipografiei de la Blaj, evoluia acesteia i tipriturile de aici fiind surprinse în paginile articolului. Se amintete i despre alte tiprituri pstrate în bisericile bnene de lemn. Bulat, T. G., ,,Tipografia Mitropoliei Bucuretilor în a doua jum tate a sec. al XVIII-lea (1754-1890)", în: BORom LXXXVII (1969), 7-8, p. 791-816. Dei cu unele lacune, informa iile despre tipografia mitropolitan din Bucureti sunt bogate, ultimele fiind date de Î.P.S. Tit Sim edrea în lucrarea ,,Tiparul bucuretean de carte biseri ceasc în anii 1740- 1750", aprut în 1965. Se face o prezentare a activitii tipografiei m itropolitane bucuretene, de la aceast dat înainte pe timp de o jumtate de secol. Urmaul mitropolitului Neofit Cretanul a fost tot un grec, Filaret I (1753- 1760), fost episcop al Buz ului, care s-a preocupat de treburile tipografiei, având alturi de el la Ia i pe mitropolitul Iacob I Put neanu, la Râmnic pe episcopul Grigorie Socoteanu i la Blaj pe mitropolitul Petru Pavel Aron. Acum tipograful Barbu Bucureteanu tiprete în românete cu binecuvântarea i cheltuiala mitropolitului Filaret I ,,Psaltirea", în 1756. În 1759 se tiprea la Bucureti un ,,Ceaslov mic", apoi ,,Slujba Sf. Visarion", în grecete, iar în 1760 ,,Lavsaiconul", care con inea viei pustniceti de clugri i clugrie. Dup Filaret, în scaunul mitropolitan a venit românul Grigorie al II-lea (1760- 1787), om de cultur, care a avut o coal de instruire a clerului prin cartea tiprit, numit ,,coala grigorian". A dat la lu mina tiparului opera r mas în parte, în manuscrise, a vestitului dascl Damaschin, fost episcop de Buzu i Râmnic, iar în 1760 ,,Evanghelia", dup care ur meaz o perioad de penurie de tiprituri pân în 1764 (când se amintete de un ,,Apostol", de ,,Învtura pentru ispovedanie" i de un ,,Molitvenic"). În 1765 apare o ,, Cazanie" i lucrarea lui Simeon, arhiepiscopul 250

Salonicului, intitulat ,,Voroav de întreb ri i rspunsuri întru Hristos" în lim ba român. În ,, Predoslovie" Chesarie arat însemntatea crii traduse de dânsul, cerându-i iertare pentru eventualele greeli. În 1767 apare ,,Ceaslovul", tot o lucrare voluminoas ca i precedenta lucrat tot de tipograful Io rdache Stoicovici i ucenicii si. În 1768 apare pentru a do ua oar ,,Cazania", fiind tipograf râm niceanul Popa Contsntin, preot i ,,Penticostarion", iar în predosloviile lor mitropolitul Grigorie al II-lea le prezint însemntatea i rolul lor în rândul credincio ilor i al bisericii. În 1769 mitropolitul Grigorie dispune tip rirea ,,Triodului" cu toat cheltuiala sa, tipograf fiind ieromonahul Grigorie i tiprirea celei de-a doua edi ii a crii lui Meletie Pigas, patriarh al Alexandriei intitulat ,,Învtura ortodox" în grecete, cu cheltuiala patriarhului Efrem al Ierusalimului. Urmeaz o întrerupere în activitatea tipografic pân în 17 74, când mitropolitul Grigorie d la lumin ,,Apostolul", tiprit pentru a patra oar , de Popa Constantin din Râm nic, în colaborare cu ieromonahul Ioachim, care va lucra i la tiprirea ,,Mineielor" de Râmnic. Din înde mnul ieromonahului Grigorie, iconom ul Mitropoliei, apare acum ,,Învtura bisericeasc", text reprodus dup cartea lui Antim din 1710 i retiprit în 1741. Urmeaz apoi ,,Octoih", iar în 1775 se tiprete pentru a do ua oar lucrarea mitropolitului Antim , ,,Capete de porunc " din 1 714. irul tipriturilor continu cu ,,Evanghelia", ,,Omilii" de Macarie Egipteanul, ,, Psaltirea" tiprit a doua oar , iar în 1777 apare un ,,Antologhion" i un ,, Ceaslov", ambele tiprite de Dimitrie Petrovici, cu cheltuiala mitropolitului Grigorie al II-lea. În 1778 apare doar un ,,Ceaslov" iar în 1779 ,, Slujba Cuviosului Dimitrie de la Basarabov", cu concursul arhim andritului Grigorie Delenul. În 1780 se tip rete în grecete i românete ,,Mic manual de legi" alc tuit de voievo dul Alexandru Ipsilanti, ,,Dumnezeietile i Sf. Liturghii", o ,,Psaltire", iar în 1781 apare ,,Catavasierul" i ,,Prvilioara de taina ispovedaniei", îndreptat i completat cu canoane de arhimandritul Grigorie Delenul. În 1 782 apare ,, Penticostarion", carte apreciat de mitropolitul Grigorie ca fiind m ai important decât alte c ri bisericeti afar de ,,Sf. Evanghelie". În 1784, tiparnia de la Râmnic inund piaa cu numeroasele tiprituri iar la Bucureti apare doar o cart e româneasc, ,,Apostolul", la tipografia m itropolitan i una greceasc la tipografia cea nou ,,Însemnri fizice ale lui Iosif Misiodax". În 1785, mitropolitul Grigorie Sidis, care i-a adus contribuia sa la îndreptarea ,,Apostolului", dup cel grecesc, tip rete un ,,Cea slov", apoi lucreaz i la apari ia ,,Antologhismului" din penultimul an al p storiei lui Grigorie al II-lea car e moare în primvara anului 1787. Pentru fiecare carte, autorul articolului indic numrul de file, caracteristicile ei, autorii prefeelor, tipografii i principalii colaboratori. De la 9 octombrie 1787 pân la 3 septembrie 1792, scaunul mitropolitan este ocupat de fostul episcop de Buzu, Cozma, fiul unui preot din Curtea de Arge. Pentru rile Române urmeaz vremuri grele din cauza izbucnirii în 178 7 a rzboiului între turci i rui, cu amestecul austriecilor, care s e va ter mina abia în 1791. Antrenat în problemele politice ale rii, arhiereul Cozma nu poate realiza decât foart e puin ca mitropolit al rii. Abia în 17 92 apare ,, Octoihul" cu binecuvântarea sa, dar prin munca i cheltuiala lui Grigorie Sidis. Cozma moare în 1792 de cium i îi urmeaz fostul episcop de Râmnic, Filaret (6 septembrie 1792- septembrie 1793), a crui oper de traductor 251

i tipograf început la Bucureti în timpul lui Grigorie al II-lea continu la Râmnic, aceasta constituind un capitol important din istoria literaturii i crii vechi româneti. Ca mitropolit public doar o singur carte, ,,Catavasierul" 1793. Din tipografie crile ieeau nelegate, aceasta fiind o operaie aparte. Mitropolitul Filaret cere domnului Al. C. Moruzi interzicerea prin lege a vânz rii crilor strine în Muntenia, pentru a pzi credina ortodox i a spori tipo grafia, lucru aprobat de domnitor. Dup un an de cârmuire, mitropolitul Filaret demisioneaz i se r etrage la M nstirea Cldruani, unde moare în anul urmtor. În fruntea Mitropoliei va veni un ierarh vrednic, Dositei Filitti, care va face eforturi pentru readucerea tipografiei la strlucirea ei de odinioar în cei 17 ani de pstorire (25 septembrie 1793 - 1 5 ianuarie 18 10). Iubitor de carte bisericeasc tiprit, el dorete s difuzeze crile gsite în depozitul tipografiei m itropolitane în eparhiile vecine, dup cum reiese dintr-o scrisoare adresat, probabil, lui Veniamin Costache, episcop de Hu i (1792-1796). Simind necesitatea unui nou ,, Molitfelnic", mitropolitul Dositei în 1794, tiprete aceast carte de slujb , urmat de ,,Pravoslavnia învtur" i ,,Urmare pe scurt a dreptei credine". Cumprând o fabric de hârtie vândut cu sila de dom nul Al. Moruzi Mitropoliei, Dositei tiprete în 1796 ,,Psaltirea", în 1797 ,,Liturghia"i în 1798 ,,Triodul". Tot el ajut i micarea de înnoire clugreasc de la Mnstirea Neam, condus de monahul Paisie Velicicovschi, prin tiprirea ,,Crii folositoare de suflet" în 1799, prefaa fiind scris de monahii nemeni Gherontie i Grigorie, ulti mul fiind viitorul mitropolit al rii Româneti. În 180 0 va tip ri a doua edi ie i ,,Penticostarul". Mitropolitul Dositei, ceruse clugrilor nemeni i alte traduceri spre tiprire i astfel, în 1801, apare ,, Chiriacodromionul" cu dou prefee, prima scris de traduc torii Gherontie i Grigorie i a doua de însu i înaltul arhiereu. Tot î n 1801 se tiprete a doua ediie din ,,Slujba Cuviosului Sf. Dimitrie de la Basarabov" întocmit în 1779 de Filaret Mireon, fostul m itropolit, la care se adaug ,,Patimile Sf. Ioan Ru mânul i ale Sf. Ioan de la Suceava". În 1805 m itropolitul Dositei închiriaz în anum ite condiii tipografia mitropolitan vechiului ei tipograf Stanciu pe tim p detreiani. În 1806 se tiprete un ,,Ceaslov", în 18 08 un ,,Evhologhion" pentru a doua oar, iar în 1809 ,,Învtura cretineasc" i ,,Orânduiala pentru sfinirea Bisericii". La 15 ianuarie 1810, Dositei este înlocu it cu Ignatie, fost m itropolit al Artei din Epir. Dup peregrinri prin m ai multe locuri Dositei se va stabili la Bra ov în 1812, unde va tip ri cartea ,,U a pocinii" tradus de monahul Rafail de la Mnstirea Neam, la tipografia Herfurt din Bra ov. În acest ora va trec e la cel e venice în ziua de 14 decem brie 1826. Ierarhii tim pului respectiv au fost rom âni i greci, însufleii de aceleai idealuri i interese româneti i au dat naiei noastre prin tiparnia lor din Dealul Mitropoliei bucuretene o oper de mare importan, fcând s se aud limba româneasc în toate straturile popula iei în decursul celei de-a doua jumti al sec. al XVIII-lea. Ionescu, I., pr. prof., ,,Recenzii. Petre tefan, «Tipograful Coresi logof t pmântean», în ,,Limb i literatur", Bucureti, XVIII (1968), p. 13-25", în: BORom LXXXVII (1969), 7-8, p. 846-851. 252

Interpretând informaiile pe care ni le dau documentele privind istoria rii Româneti din secolul al XVI-le a, autorul caut s stabileasc genealogia lui Coresi ca fiind româneasc i nu greceasc, din Chios, cum fusese socotit de Al. Odobescu i acceptat apoi de N. Iorga. Preocup ri despre originea lui Coresi se întâlnesc la Nerva Hodo, Stoica Nicolaes cu, P.P. Panaitescu, prof. Dan Sim onescu. Însui diaconul Coresi afirma în epilogul ,,Psaltirii" româneti, din 1570 c este român. Cercetând documentele, autorul ajunge la concluzia c tipograful Coresi a fost fiul grmticului Coresi i fratele logoftului Coresi. Se afirm c în secolul a l XVI-lea termenii grmtic, diac, diacon, e, logoft desemnau fr distincie pe micul scriitor de limba slavon dintr-o cancelarie. Coresi tipograful a fost considerat cleric, dup semntura ,,Diaconul Coresi", rmas aceeai tot timpul cât a tiprit la Braov. Dar el nu a fost supus unor norme canonice, cci a tiprit cri din porunca luteranilor sau calvinilor cu caracter et erodox, neimputându-i-se acest fapt de vreo autoritate ortodox. Dar, profesorul P.P. Panaitescu în lucrarea sa îl prezint pe diaconul Coresi nu ca un susintor al Reformei, ci ca un adversar al ei, fiind un slujitor al Ortodoxiei. Deci se constat unele confuzii i erori regretabile în interpretarea inform aiilor referitoare la Coresi, date de autorul c rii recenzate. Din epilogul ,,Sbornicului slavonesc" din 1580 tip rit de Coresi în Sebe ul Ssesc se spune c a executat aceast tipritur din porunca Preasfinitului mitropolit al Ardealului Chir Ghenadie, el ,,pctosul i ticlosul Coresi diaconul". Deci el era diacon i asculta de porunca arhiereului su, mrturie ce infirm afirmaia autorului crii. Coresi a r mas diacon toat viaa, fiind c storit i având un fi u, erban, cruia i-a transmis meteugul tipografic. Legtura sa cu preotul Tom a din Bra ov se poate constata din hot rârea instanei de judecat din Braov din 1570, dat în procesul dintre Coresi i Laureniu Fronius, orean din Braov. Ivan, I., ,,Din istoricul tiparniei de la Mnstirea Neam", în: MitrMold XLV (1969), 7-9, p. 510-512. Printre aspectele importante semnalate în prezentarea activitii tiparniei de la Mnstirea Neam, în special din perioada anilor 1859-1870, se numr i faptul c Antonie Dumbrav, egumen al M nstirii Bogdana, a activat ca tipograf aici. Sunt date precizri i despre un inventar al tipografiei din secolul al XIX-lea. Blu, Al. i Blaa, D., pr., ,,Valori muzeale i crturreti din Arhiepiscopia Craiovei", în: MitrOlt XXII (1970), 5-6, p. 451-468. Se prezint în paginile de fa ,,Biblioteca Eparhial a Craiovei", ca re deine cri importante, precum ,,Evanghelia învtoare" ­ Govora, 1642, ,,Îndreptarea legii" ­ Târgovite, 1652, ,,Colecia-Muzeu de la Tis mana", cu unele piese, precu m ,,Epitrahilul" din secolul al XIV-le a, ,,Colecia Mnstirii Jitianu" cu dou sli i colecia ,,Eufrosin Poteca". Chiimia, Ion C., prof., ,,Din vechea r spândire a c rii româneti în ara Oltului", în: MitrOlt XXII (1970), 5-6, p. 533-542. 253

Se prezint date despre ,,Cazania lui Varlaam", ,,Evanghelia lui erban Cantacuzino", ,,Evhologhion" (molitfelnic), ,,Antologhion", adic ,,Floarea cuvintelor", toate considerate cri rare. Se d o list cu 30 de cri disprute. Porcescu, Scarlat, pr., ,,Tiparnia de la biserica Sf. Trei Ierarhi - Ia i. Cea dintâi carte imprimat în Moldova ( 1643)", în: MitrMold XLVII (1971), 3-4, p. 204-214. Cea dintâi carte i mprimat în Moldova este ,,Cartea româneasc de învtur la duminicele de peste an i la praznice împ rteti i la svâni mari", cunoscut sub numele de ,,Cazania lui Varlaam" i tiprit la biserica Sfinii Trei Ierarhi din Iai în 1643. Pentru a face aceast traducere, Varlaam a adunat mai multe tlmciri pe care le-a scris în propria limb, creând astfel stilul c rturresc al lim bii române. Izvorul principal al ,,Cazaniei" este ,,Comoara" lui Damaschin Studitul. Articolul cuprinde o important bibliografie selectiv. Bulat, T. G., ,,«Tiparniele» moldoveneti de carte biseric easc de la Mitropolitul Varlaam la Mitropolitul Veniam in Costachi (1641-1808)", în: MitrMold XLVII (1971), 5-6, p. 349-361. Activitatea tipografic moldoveneasc din perioada secolelor XVII-XIX este foarte important pentru tiprirea de carte bisericeasc pe t eritoriul rii noastre. Autorul amintete despre tiparnia unde au ieit la lumin crile mitropolitului Varlaam, tiparni care i-a încetat activitatea în 1646 i a fost reînfiinat de mitropolitul Dosoftei cu slove aduse din Moscova. Sunt prezentate pe scurt c rile scoase cu binecuvântarea acestuia. Sunt date precizri despre tipografia greceasc de la Iai, înfiinat în 1680, precum i despre activitatea tipografic din timpul regimului fanariot. Mureianu, Ion B., prof., ,,Circulaia crii de la Râmnic în Banat dou tiprituri rmase necunoscute", în: MitrBan XXI (1971), 7-9, p. 443-449. În contextul m ai larg al prezent rii activitii tipografice din Banat, sunt prezentate pe scurt c rile tiprite de Arhiepiscopia Tim ioarei i Caransebeului i de alte centre tipografice, cu insisten pe dou tiprituri necunoscute: o ,, Psaltire" din 1743 i un ,,Ceaslov" din 1767, ambele tiprite la Râmnic. Bulat, T. G., prof., ,,Tipografia Mitropoliei Bucuretilor între anii 1810-1864", în BORom XC (1972), 5-6, p. 583-590. Dup ce se amintete, în trecere, despre contribuiile înaintailor mitropolitului Grigorie IV Dasclul sunt redate cele 20 de tip rituri realizate de acesta în perioada 1823-1829 i 1833-1834. A doua parte a articolului cuprin de câteva documente ce ilustreaz atât strduinele i reuita mitropolitului Nifon (1850-1875) de a reînfiina ,,tipografia crilor bisericeti", cât i apropiata colaborare a acestuia cu stare ul Neonil de la Mnstirea Neam. Bltu, Mitrofan, ,,Tipografia greac de la M nstirea Cetuia", în: MitrMold XLVIII (1972), 7-8, p. 577-588. 254

Tipografia greac de la Mnstirea Cetuia a func ionat ctre sfâritul secolului al XVII-lea, între anii 1681-1694. A fost înfiinat cu cheltuiala patriarhului Dosoftei i cu ajutorul m onahului Mitrofan i a avut un r ol foarte im portant în contiina româneasc ortodox, întrucât a fost considerat un trium f al ortodoxiei împotriva catolicismului inovator. Prim a carte publicat aici, în 1682, a fost ,,Întâmpinarea contra primatului papei", a c rei ,,Prefa", scris în lim ba român, este redat în cuprinsul articolului. Activitatea tipografiei a fost tem porar suspendat în chiar urm torul an de la apari ia acestei prime tiprituri. Pe lâng informaiile privind tipografia aflm i alte date despre Mnstirea Cetuia, cum ar fi faptul c a fost sfinit la 29 iunie 1672 în timpul lui Duca Vod, care a i închinat-o Patriarhiei de la Ierusalim. Pisania lcaului este redat de ctre autor. Grigora, N., ,,Primele cri tiprite în tipografia de la MitrMold XLVIII (1972), 11-12, p. 822-824. Trei Ierarhi", în:

Dup prezentarea preg tirilor pentru înfiin area tipografiei ie ene de la Trei Ierarhi, autorul se oprete asupra celor mai timpurii tiprituri. Prima carte a aprut în 1642, ,,Catehismul" lui Varlaam, în care acesta condamna calvinismul. Cartea a fost scris mai întâi în limba slavon, apoi în rom ânete în 1645, dar nu s-a pstrat nici unul dintre originale. Între anii 1643-1646 au aprut ,,Cazania lui Varlaam", ,,Cele apte taine", ,,Acatistul Maicii Domnului" i altele, pentru ca între anii 1646-1651, probabil, s nu se mai fi tiprit nimic. În 1651 a aprut o ,,Bucoavn" în limba greac. Stnculescu, N., pr., ,,Începuturile culturii i învmântului în jude ul Dâmbovia", în: GBis XXXI (1972), 11-12, p. 1320-1326. Recenzie. Material informativ despre activitatea tipografic de la Târgovi te, despre colile care au func ionat aici, despre figurile cele mai importante al e culturii din zon, fiind menionat episcopul Naum Râmniceanu (1764-1839). Ivan, I., diac. prof., ,,Dimitrie Cantemir. Trei veacuri de la natere 1673-1973. Contribuia Mnstirii Neam la tiprirea celei dintâi edi ii în limba român a operei lui D. Cantemir Descriptio Moldaviae", în: MitrMold XLIX (1973), 5-6, p. 369-375. Srbtorind trei secole de la na terea lui Di mitrie Cantemir, autorul scoate în eviden importana contribuiei Mnstirii Neam la tip rirea celei dintâi edi ii în limba român a operei marelui domnitor, ,,Descrierea Moldovei". Articolul cuprinde o anex cu ,, Predoslovia" la ,,Scrisoarea Moldovei" a tipograful ui Gherontie Ieromonahul, precum i o fotocopie a unei imagini din aceast ,,Scrisoare". Jivi, Aurel, asist., ,,Opere teologice bizantine editate în rile Române de ctre patriarhul Dositei al Ierusali mului" în: StTeol, Seria a II-a, XXVII (1975), 3-4, p. 219-225. Descrierea secolului al XVII-lea mai ales în spaiul românesc; scurt biografie a patriarhului Dositei. Prim a carte tiprit a fost în 1682 , în grecete, fiind vorba despre o lucrare a patriarhului Nectar ie împotriva primatului papal, se dau i 255

izvoarele operei; a II-a carte ,,Tomul Dragostei", Iai (1698), descrierea se face la fel; o alt carte-,,Tomul Bucuriei" (1705) la Râmnic, episcop fiind Antim Ivireanul. erbnescu, N., pr. prof., ,,Tipografia iero monahului Lavrentie de la Mnstirea Plumbuita din Bucure ti (sec X VI)" în: StTeol, Seria a II-a, XXVIII (1976), 1-2, p. 20-40. Se face analiza ,, Tetraevangheliarelor" de la Cluj, Bucureti, din Rusia i Bulgaria. În epilogul ,, Tetraevanghelului" de la Leningrad (singur ul care are acest epilog) se dau informaii importante în legtur cu locul de func ionare al tipografiei lui Lavrentie: m nstirea care ,,are hramul Sf. Prooroc Ioan Botez torul, de lâng Bucureti, pe râul Colentina", adic Mnstirea Plumbuita. Se prezint câteva dat e istorice despre mnstire, se arat cu argumente solide c Lavrentie a fost i tipograf i c la Plumbuita a fost prima tipografie din istoria ora ului Bucureti. Lavrentie tiprete aici tr ei cri: un ,, Tetraevanghel slavon" în dou ediii i o ,,Psaltire". Se cunosc 11 exemplare. Rusu, D., ,,Tipografia în Moldova pân la sfâritul secolului al XVII-lea", în: MitrMold LII (1976), 3-4, p. 254-264. În Moldova secolului al XVI-lea nu existau tipografii, îns crile tiprite în Muntenia aveau o m are circulaie. Autorul explic motivul pentru care tiparul a aprut atât de târziu în Moldova, în perioada lui Petru Movil i modul în care acest lucru totui s-a întâmplat. Aflm despre ,,Pravila lui Vasile Lupu" i despre importana mitropolitului Dosoftei în istoria tiparul ui moldovenesc. Sunt amintite tiparnia de la Sf. Nicolae Domnesc, din care nu au ieit decât tiprituri în limba român i cea greceasc de la Cetuia. Ludat, I. D., prof., ,,Contribuia tipografiei din Râmnicu Vâlcea la promovarea crii în veacul al XVIII-lea", în: MitrOlt XXVIII (1976), 5-6, p. 360-369. Autorul detaliaz activitatea tipografiei din Râm nicu-Vâlcea desfurat sub îndrumarea episcopilor Antim Ivireanul, Dam aschin (1708-1725), tefan de la Govora (1726-1727), Inochentie de la Br âncoveni (1727-1735), Climent (1735-1748), Grigore Socoteanu (1749-1764), Part enie (1764-1770), Chesarie (1771-1780) i Filaret (1780-1792). Aflm despre implicarea lor în tiprirea crilor în limba român i este oferit o list a tipriturilor fcute în timpul fiecruia în parte. Pârnu, Gh., prof. dr., ,,Vechi urme de cultur la Episcopia Râmnicului i la Mnstirile vâlcene (sec. al XVII-lea-al XVIII-lea)", în: MitrOlt XXIX (1977), 4-6, p. 452-466. Autorul enumer o serie de înv ai (traductori, tipografi, scriitori) care i-au desfurat activitatea pe lâng mnstiri, precum Govora, Bistria, Cozia etc., precum i lucrrile lor i prezint un tablou al im plicrii Episcopiei Râm nicului i a mnstirilor în dezvoltarea i rspândirea culturii. 256

Cocora, Gabriel, pr., ,,Un mar e tipograf rom ân din secolul al XVII-lea, d e circulaie european, episcopul Mitrofan al Buz ului", în: BORom XCV (1977), 9-12, p. 981-995. I.Bianu a publicat un articol intit ulat ,,Mitrofan, episcopul Hu ilor i al Buzului, mare tipograf" în ,, Almanahul graficei române, Craiova, 1927, p. 44-49". Mitrofan nu a fost îns numai un mare tipograf i iscusit tehnician în ale tiparului, ci i o complex personalitate: traductor, verificator, corector, gravor i poliglot. El a adus o bogat contribuie la strlucirea culturii din epoca brâncoveneasc. Nu sunt dezvluite multe date biografice sau amnunte cu privire la multiplele sale preocupri culturale. Sumarele informaii pe care le avem despre el sunt datorit unor însemnri strecurate de el în tip riturile sale. În 1683, Mitrofan a fost rânduit s cârmuiasc Episcopia Huilor dar, la 25 mai 1686, el prsete scaunul episcopal din motive necunoscute. În 1691 a fost pr omovat ca episcop de Buz u. Posedând calit i artistice deosebite, cât i un coninut care interesa întreaga Ortodoxie, unele din tipriturile lui Mitrofan au circulat i în afara hotarelor Principatelor. Astfel, câteva exe mplare din ,,Mineie" au fost identificate în ,,Biblioteca naional din Sofia", ,, Biblia din 1688", carte rar, la Biblioteca i mperial din Viena. Publicarea unor m onumente de art tipografic au fost apreciate peste hotare c a tiprituri foarte fru moase i reuite i sunt socotite c ri rare în marile biblioteci apusene, ac easta susinând afirmaia c renumele su este de circulaie european. Mureianu, Ion B., prof., ,,Importana însemnrilor de pe tipriturile bisericeti din secolul XVIII afl ate în biblioteca Arhiepiscopiei Ti mioarei i Caransebeului", în MitrBan XXVIII (1978), 1-3, p. 69-73. Se precizeaz faptul c , pân la anul 1800, biblioteca Arhiepiscopiei Timioarei i Caransebeului avea peste 150 de edi ii. Cercetrile arat c numrul tipriturilor venite din rile Române în Banat în secolul al XVIII-lea este de cel puin 1600 de exemplare, cea mai veche însemnare în limba ro mân cunoscut pân acum fiind descoperit pe o carte bisericeasc din Banat, din 1688. Sunt prezentate i alte însemnri. igu, Viorel, ,,Însemnri de pe tip riturile vechi (fondul de carte al Mitropoliei Banatului Timioara)", în: MitrBan XXVIII (1978), 1-3, p. 74- 94. Se însemnri descoperite pe tiprituri vechi, acestea fiind împrite astfel: a)Cronici bisericeti, istorice, familiale; b) Însemnri cu caracter economic, bisericesc, istoric, colar, social, meteorologic. Articolul cuprinde i o list cu lucrri ce se încadreaz în aceeai categorie. Niu, Octavian, dr., ,,Diacul Lorin" i tipografiile transilvnene", în BORom XCVI (1978), 3-4, p. 311-333. Se face o paralel între activitatea ieromonahului Lavrentie tipograful i cea a diaconului Coresi emiându-se ipoteza c, la un moment dat, ,,diacul Lorin" ar fi fost unul din colaboratorii lui Coresi. 257

Cunescu, Gheorghe, pr., ,,Tipar i crturari", în: GBis XXXVII (1978), 3-4, p. 418-421. Recenzie. Date despre tipografiile din Episcopia Buzului, având consemnate istoricul i tipriturile, dar i despre crturari: episcopii Mitrofan al Buzului i Dionisie Romano. Bulat, T. G., prof., ,,Tipografiile moldoveneti de c ri bisericeti de la Mitropolitul Veniamin Costachi pân la secularizarea din 1864", în: MitrMold LIV (1978), 3-4, p. 321-337. Acest studiu despre tiparul moldovenesc din perioada mitropolitului Veniamin Costachi pân la secularizarea din 1864 se opre te asupra c rilor tiprite, asupra documentelor i a corespondenei relevante pentru situa ia tiparului, despre costurile de tipografie i banii adunai din vânzrile crilor scoase. erbnescu, N., pr. prof., ,,300 de ani de la înfiin area tipografiei Mitropoliei rii Româneti", în BORom XCVI (1978), 9-10, p. 963-1003. Duda, Florin, ,,Tiprituri i manuscrise dup tiprituri ale m itropolitului Dosoftei identificate în v estul Transilvaniei", în: MitrMold LIV (1978), 9-12, p. 749-752. Autorul realizeaz o descriere analitic a tip riturilor i manuscriselor transilvnene realizate dup modelul tipriturilor mitropolitului Dosoftei, printre care se numr ,,Psaltirea româneasc în versuri", ,, Liturghierul" i ,,Molitvelnicul", ,,Viaa i petrecerea svinilor". Simonescu, Dan, prof., ,,Tipografia Mitropoliei Bucuretilor (1678-1978)", în BORom XCVI (1978), 9-10, p. 1019-1026. Chiimia, I. C., pr. prof., ,,Primele tiprituri slavo-române i importana lor în context european i sud-est european", în BORom XCVI (1978), 9-10, p. 1027-1031. Mureianu, Ion B., prof., ,,Tipar i crturari", în: MitrBan XXVIII (1978), 10-12, p. 766-767. Cartea prezint informaii despre tiparnia vldiceasc de la Buzu (subliniind rolul episcopului Mitrofan în promovarea i dezvoltarea interesului c rturresc în zon). Pentru prima dat este luat o iniiativ de a se înfiin a o tipografie la Arge . Exist date consemnate despre cum s-a tiprit primul DEX în limba român. Aurel, M. i Cioroni, C., ,,Cartea româneasc în Dobrogea înainte de 1877", în: GBis XXXVII (1978), 9-12, p. 1075-1096. Activitatea crturreasc în secolul al XIX-lea cunoa te o intens preocupare i în Dobrogea, în istoricul colilor din aceast zon menionându-se faptul c cea mai veche coal de aici este din 1774. Materialul prezint legturile dintre biserica din Dobrogea (avându-i ca reprezentan i pe mitropoliii Dârstei i Silistrei) i ara Româneasc, dar face i o prezentar e a c rilor bisericeti existente pe teritoriul 258

acestei provincii rom âneti: ,,Floarea darului" (1706), ,,Evanghelia Greco-roman" (1821), ,,Letopiseul de la Bistria" 1359-1508 (acesta a fost gsit la Tulcea). Materialul mai conine informaii referitoare la leg turile Mnstirii Coco cu mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache i un catalog selectiv al crilor româneti editate pân în 1877 pe judee i localiti, însoit de imagini. Dima-Drgan, Cornelius, prof. dr., ,,Un mare tipograf român din sec. al XVII-lea, episcopul Mitrofan", în: MitrBan XXXII (1982), 7-9, p. 457-467. Lucrarea prezint repere biografice despre c el care a fost considerat un mare tipograf român din secolul al XVII-lea, episcopul Mitrofan. Datele certific faptul c în timp ce tip rea prima carte, în 1680, era iero monah la Mnstirea Bisericani. A fost tipograful Mi tropoliei Moldovei pân în 1686, când a plecat în ara Româneasc, documentul precizând c a avut m uli ucenici. Dup 1690, creeaz în ara Româneasc o tipografie greceasc, el fiind în acela i timp i cel care a creat literele pentru ,,Biblia de la Bucureti" (1688). A fost un m are traductor, bun cunosctor al limbii latine. Din prezentarea amnunit a activit ii tipografice fac parte informaiile despre tipografia româneasc de la Iai i cea greceasc (1680), despre activitatea de la Bucureti, când tiprete ,,Biblia", dar i despre activitatea de la Buzu (din 1691 este episcop de Buzu) unde tiprete cele 12 volume ale Mineelor în 1698. Durac, Ion, pr., ,,Date noi privind î nfiinarea tipografiei diecezane din Caransebe", în: MitrBan XXXIII (1983), 9-10, p. 615-619. Episcopia Caransebeului a fost reînfiin at în 1 865, primul arhipstor al acesteia fiind Ioan Popasu. Prim ul anun privind înfiinarea tipografiei diecezane din aceast Episcopie apare în ziarul ,,Lumintorul", în ianuarie 1885. Articolul cuprinde toate demersurile pentru înfiin area acestei tiparnie, textul fiind înso it de anexe ce conin trei documente. Ciurea, Al. I., pr. prof. dr., ,,Tiparul, cartea i presa bisericeasc pe meleagurile Olteniei în prim a sut de ani de la autocefalia B.O.R. (1885 ­ 1985)", în: MitrOlt XXXVII (1985), 5-6, p. 366-375 Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române, autorul realizeaz o prezentare general a tiparului oltenesc, a c rilor tiprite i a presei bisericeti. Bndean, Ioan, pr. drd., ,,Circulaia crilor vechi ro mâneti în inuturile Bistriei i Nsudului în secolul al XVIII-lea", în: MitrArd XXXII (1987), 2, p. 79-89. Studiul cuprinde mai întâi o scurt prezentare a tezaurului de carte veche româneasc aflat la depozitul de la proto popiatul ortodox Bistria dup care urmeaz informaii despre cronologia i proveniena crilor, circulaia i inventarierea lor. În final este precizat valoarea religioas i cultural-istoric a însemnrilor manuscrise. 259

Staicu, Constantin, pr., ,,De la Antim Ivireanul la Preaferi citul Printe Patriarh Teoctist" în: StTeol, Seria a II-a, XLIV (1992), 3-4, p. 52-65. Este menionat la început pri ma instituie de cultur i coal româneasc, atestat documentar la M nstirea Cenad (sec. X), dup care se a mintete despre ,,Liturghierul" din 1508 i Macarie, episcopul Romanului (1531-1558). Se dau informaii despre ,,Biblia" de la 1688, se face o comparaie între ,,Didahii" i ,,Treptele slujirii cretine", sunt prezentate date biografice despre Anti m Ivireanul f cându-se în paralel prezentarea principalelor teme din ,,Treptele slujirii cretine". Popescu, Ionel, pr. prof., ,,Tiparul românesc diecezan din Caransebe, 18851918", în: AltBan VIII (1997), 7-9, p. 127-128. Volumul cuprinde dou pri: a) Tipografia diecezan. Librria diecezan. b) Producia tipografic cu dou subcapitole: ,,Producia de carte " i ,,Producia de periodice".

VIII.7. LUCRRI CE SE REFER LA INTRODUCEREA LIMBII ROMÂNE I A GRAFIEI LATINE ÎN CULT

G., ,,Retiprirea crilor bisericeti cu litere latine sau strbune, cu o scurt introducere istoric", în: BORom XIX (1895-1896), 10, p. 648-654. Timp îndelungat lim ba slavon a fost lim ba oficial în ara Româneasc i Moldova. Se prezint câteva preri referitoare la perioada în care s-a introdus aceast limb la noi. O cronic bulgar spune c în d omnia lui Asan s-ar fi introdus limba slavon la noi. Dim itrie Cantemir este de p rere c limba slavon s-ar fi introdus îndat dup Sinodul de la Ferarra-Florena, 1438-1439, afirmaie care este combtut de autor. Ioan Bogdan afirm c în debutul secolului al XIV-lea începe la noi o epoc de înflorire a literaturii i a artei bulgare. P.S. Melchisedec al Romanului spune c, din cauza turcilor, muli dintre crturarii bulgari i sârbi s -au refugiat în ara Româneasc i Moldova, unde au ctitorit mnstiri ca V odia, Tismana, Neam, Bisericani, Pobra ta, Pângrai, Agapia etc. Autorul înclin s dea dreptate cronicii bulgare, deoarece cele mai vechi documente slavone româneti sunt din secolul al XII-lea. Autorul enumer câteva evenimente, care de-a lungul timpului i-au determinat pe bulgari s treac Dunrea. Prima reacie fa de limba slavon apare în se colul al XV-lea, c ând s-a scris ,,Codicele Voronean". În secolul al XVI-lea diaconul Coresi a scris în limba român ,,Tetravanghelul", ,,Psaltirea", ,,Praxiul"(Faptele Apostolilor). Întâia tipografie româneasc a fost la Govora în Muntenia în 1634 i la Trei Ierarhi din Ia i în 1640. Mitropolitul Moldovei, Varlaam, a fost un aprig lupttor pentru introducerea li mbii române în cult. În sprijinul acestei afir maii autorul red un fragment din prefaa la ,,Carte de înv tur dumnezeiasc". La fel, mitropolitul Dosoftei al Moldovei a luptat pentru introducerea limbii române în cult, autorul reproducând un fragment din prefaa ,,Psaltirii". În ara Româneasc, în 1642, apare ,,Cazania de la Govora" i 260

,,Cazania de la Câm pulung". Mitropolitul tefan al Ungrovlahiei a fost un mare lupttor pentru introducerea limbii române în cult. În prefaa ,,Psaltirii de la Belgrad" se amintete despre nevoia tipriturilor în limba român. G., ,,Retiprirea crilor bisericeti cu litere latine sau strbune, cu o scurt introducere istoric", în: BORom XIX(1895-1896), 11, p. 703-716. În secolul al XVI-lea, primul care a folosit scrier ea latin în paralel cu cea chirilic, a fost Luca Stroici. El a publicat la 1597 rugciunea ,,Tatl nostru" scris cu litere latine, rugciune care este reprodus în articol. În secolul al XVII-lea, preotul tefan Fgranu traduce ,,Catehis mul calvinesc" i îl public cu litere latine la Alba-Iulia la 1647 iar Vito Firl uzio tiprete la Ro ma, în 1677 , un ,,Catehism românesc" cu litere latine. În secolul al XIX-lea, mitropolitul Veniamin Costache a fost unul dintre cei mai aprigi lupttori pentru introducerea alfabetului latin. Samuel Micu Klain, fiind ajutat de G. incai i Petru Maior, începe s rspândeasc în mijlocul poporului i s sistematizeze scrierea cu caractere latine. Astfel, el public la Viena în 1780 ,,Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachiae". I. Heliade Rdulescu public ,,Curierul de ambele sexe" în perioada 1844-1846 cu litere latine. Autorul spune c toate ziarele din Transilvania, de dinainte de 1860 erau scrise cu car actere latine. În timpul ministrului Ion Ghica, în 1860, este e mis ,,Decretul pentru înl turarea alfabetului chirilic i înlocuirea sa cu cel latin". În finalul articolului sunt artate demersurile fcute de Sfântul Sinod pentru transcrierea textelor cu litere latine i pentru revizuirea crilor bisericeti de cult. C., E., ,,Buchile chirilice", în: BORom XXXV (1911-1912), 10, p. 1191-1195. Se reproduce un articol scris de Nau m Râmniceanu asupra literelor chirilice, prin care afirm c scrierea cu litere latine nu poate produce toate sunetele vocale la fel ca sc rierea cu buchii! Articolul este adresat ctre Marele Vornic Gheorghe Golescu i ctre profesorii colilor naionale din Bucure ti. Din articol afl m c Naum ,,a învat scrierea de la Rafail ce a fost diortositor al Episcopiei Râmnicului i apoi egumen al Hurezului". C., E., ,,Buchile chirilice (continuare)", în: BORom XXXV (1911-1912), 10, p. 1262-1267. A se vedea articolul din B.O.R. XXXV (1911-1912), 10, p. 1191-1195. În continuare este redat partea a doua a articolului scris de Naum Râmniceanu asupra buchiilor chirilice. Bneanul, I., ,,Din istoria strduinelor pentru înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin în crile româneti de ritual bisericesc", în: MitrBan IX (1959), 7-8, p. 20- 25. În studiul de mai sus sunt cuprinse textele a dou prefee în care este argumentat importana înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin în c rile româneti de cult bisericesc. Est e vorba despre textul ce-i apar ine mitropolitului Miron Romanul, plasat în prefaa la ,,Octoihul Mic" aprut în ,,Tipografia Arhidiecezan" la 8 261

noiembrie 1894 i textul mitropolitului Ioan Me ianu, text încadrat în prefa a la ,,Evanghelia" aprut la Sibiu la 7 ianuarie 1906. epelea, G. F., ,,Prima simplificare a ortografiei cu cara ctere chirilice", în: BORom LXXXIII (1965), 7-8, p. 777-782. Opinia c prima încercare de si mplificare a alfabetului chirilic este f cut de Enchi Vcrescu în ,, Observaii sau b gri de seam asupra regulelor i orânduielelor gramaticii rumâneti" din 1787, este com btut în acest articol, în care autorul susine argumentat c meritele în formarea unor principii de scriere i de simplificare a alfabetului chirilic o are lucrarea ap rut în 1784, la Viena, intitulat ,,Orthografia sau scrisoare dreapt pentru folosul coalelor neamniceti". Fcând un studiu comparativ al unor principii impuse separat în cele dou studii, autorul afirm c Enchi Vcrescu a cunoscut lucrarea tip rit la Viena cu trei ani înaintea studiului s u, fiind influenat de aceasta. Mai i mportant se remarc a fi pozi ia identic adoptat în aceea i perioad de câ iva crturari români din provincii diferite. Preocupai de problema contactului cu masele populare prin intermediul scrisului, atât autorii ,, Orthografiei", cât i Enchi reuesc s se sustrag curentului dominant din lingvistica european, acela al directivrii limbii de ctre oamenii înv ai i opteaz pentru consacrarea unor realit i de fapt. Pe lâng meritul de a fi întreprins prim a simplificare cunoscut prin interm ediul tiparului, ,,Orthografia" aduce o serie de preciz ri cu privire la ,, slovele care aseam n i nu trebuie s le amestec m". Aceste precizri (care sunt detaliate în articolul de fa ) sunt utile pentru a urm ri regulile resp ectate de câteva centre editoriale din cadrul Imperiului Habsburgic i în special cel de la Viena (tipografia lui Iosif Kurtbek) i cel de la Sibiu (Petru Bart). Concluziile la care ajunge autorul articolului sunt c ,,Orthografia sau scrisoare dreapt pentru folosul coalelor neamniceti", tiprit la Viena în 1784 inaugureaz seria lucrrilor tiprite care pledeaz pentru simplificarea alfabetului chirilic, eliminându-se cinci ,,slove", se combat anumite tendine dialectale, lucrarea aducând câteva precizri despre întrebuin area anumitor litere în funcie de pozi ia lor, de valoarea fonetic, prin acestea ea putând servi ca auxiliar pre ios în interpretarea grafiei chirilice de la sfâritul secolului al XVIII-lea.

VIII.8. DIVERSE TIPRITURI

Erbiceanu, C., ,,Material pentru istoria înv mântului crii la români. Învtura crii româneti prin Biseric în secolul trecut", în: BORom XII (1888-1889), 7, p. 480-492. Dup ce am intete puin despre contribu ia clerului la dezvoltarea învmântului, Constantin Er biceanu prezint o carte tip rit la tipografia Episcopiei Râmnicului, în 1749, de ctre episcopul Grigorie. Aceast carte are titlul ,,Bucoavn pentru învtura pruncilor" i conine o prefa alctuit de P.S. Grigorie, o scurt tâlcuire a Sfintei Liturghii, ex plicarea celor 10 porunci, a Sim bolului Credinei i a 262

Fericirilor, un mic catehism i ,,Învtura bisericeasc a Vldicii Antim", aceasta din urm fiind tiprit pentru a doua oar. C., E., ,,Macsimile i sentinele mitropolitului Antim Ivireanu ", în: BORom XIV (1890-1891), 5, p. 333-355. Este redat traducerea în limba român din limba greac a brourii în versuri, a mitropolitului Antim Ivireanu, ediia imprimat în Mitropolia din Bucureti la 1715. Crticica lui Antim Ivireanu cuprinde sfaturile pe care acesta le d domnului Ioan tefan Cantacuzino, cu scopul de a-l îndemna la religiozitate i pioenie cci, spune Antim, ,,numai un domnitor cu aceste caliti putea împri dreptatea fr prtinire". Unele dintre ideile lui Antim sunt împrumutate din diferii scriitori greci, latini i de la Sfinii Prini. Cartea mitropolitului cuprinde patru p ri ­ prim ele dou conin sfaturi pentru dom nitor, iar celelalte dou conin sfaturi pentru sufletul acestuia. Antim arat în cart ea sa c virtutea principal pe car e trebuie s-o aib domnul este rugciunea. Finalul crii conine rugciuni pentru fiecare zi a sptmânii. Erbiceanu, C., ,,Mystirio sau Sacra ment sau Taine dou din cele apte. Lucrare fcut de Mitropolitul Ungrovlahiei tefan la 165 1 i imprimat la Târgovite", în: BORom XIV (1890-1891), 9, p. 667-689. Aceast carte a mitropolitului tefan, cuprinde explicarea Tainei Botezului i cea a Mirungerii. Sunt redate prefa a acestei cri i cuprinsul ei. În prefa , mitropolitul tefan arat necesitatea introducerii limbii române în cult ­ acest demers, spune mitropolitul tefan, lovindu-se de reticen a unora. To t în prefa , mitropolitul se justific pentru ce a trebuit s scrie, totui, cartea în lim ba slavon i arat necesitatea i efectele Sfintei Taine a Botezului i a Mirungerii. Constantin Erbiceanu, pe lâng cele menionate mai sus, prezint în articol i o scurt analiz filologic a termenilor folosii în lucrare. Erbiceanu, C., ,,Învtura preoilor pe scurt. Despre cele 7 Taine ale Bisericii cu drepte dovediri din Pravila Sfi nilor Prini, pe tim pul lui Constantin Brâncoveanu de Mitropolitul Teod osie. (În tipografia dom neasc în Sfânta Episcopie de la Buzu", în: BORom XIV (1890-1891), 9, p. 703-711. Constantin Erbiceanu red pasaje din cartea mitropolitului Teodosie, în care se arat cât de puternic era sentimentul de religiozitate al poporului. În prefaa crii Teodosie arat însemntatea ei precum i cauza care l-a îndemnat s o scrie. Pref aa conine i câteva versuri ale lui Mitrofan, episcopul Buzului, care sunt redate în articol. Pasajele redate în articol, cuprind descrierea Sfântului Botez, învturi pentru preoi spre a le fi de folos atunci când adm inistreaz Taina Mirungerii, învturi pe care trebuie s le aib în vedere preotul du hovnic, învturi referitoare la ad ministrarea Tainei Sfintei Euharistii i o descriere despre Sfintele Pati i a abuzului ce se fcea cu Pasca. C., E., ,,Chesarie Daponte. Material pentru literatura bisericeasc", în: BORom XV (1891-1892), 2, p. 124-126. 263

Se precizeaz c, în 1780, Chesarie Daponte a imprimat la Veneia ,,Patericul Sfântului Grigorie Dialogul" i l-a afierosit episcopului de Râm nic, Chesarie, deoarece acesta i-a dat banii necesari pentru a i mprima cartea menionat. Aceasta mai cuprinde viaa i cuvintele Sf. Epifanie, cântri ctre Sfânta Nsctoare de Dumnezeu i slujba Sfântului Atanasie. Se red dedicaia acestei cri în care sunt descrise meritele episcopului Chesarie al Râmnicului. C., E., ,,Învtura bisericeasc a Vldici Antim", în: BORom XVI (18921893), 10, p. 769-785. Este redat prefaa crii analizate, din care aflm îndemnurile date de c tre mitropolitul Antim Ivireanu clericilor din ep arhia Ungrovlahiei, date despre starea intelectual i moral a preo ilor. Carte est e împrit în trei p ri doctrinar, administrativ i disciplinar. Articolul abordeaz partea doctrinar care cuprinde explicarea rugciunii Tatl nostru, explicarea Sim bolului de credin , expunerea i explicarea celor apte Taine ale Bisericii i o scurt expunere a moralei cretine. Ghenadie al Râmnicului, ,,O Pr ecuvântare", în: BORom XVI (1892-1893), 10, p. 786-799. Se precizeaz c aceast ,,Precuvântare" ine loc de prefa la o istorie a literaturii ecleziastice a ro mânilor ce în curând va fi publicat . În ea sunt ar tate fazele literaturii ecleziasti ce româneti, pân la tip rirea ,,Bibliei lui erban Cantacuzino". Autorul ,, Precuvântrii" arat importana ,,Tetraevanghelului" lui Coresi din 156 1 i a ,,Evangheliei" sale de la 1580. Lucr rile lui Coresi au fost urmate de ,,Pravila de la Govora", ,,Evanghelia învtoare", traducerea Crezului în limba român ­ cel care a tradus Sim bolul Credinei pentru prim a dat în li mba român fiind m onahul Teodosie, cel care va ajunge mitropolit al Ungrovlahiei, ,,Mistirion" ­ traducerea mitropolitului tefan al Ungrovlahiei. C., E., ,,Învtura bisericeasc a Vldici Antim", în: BORom XVI (18921893), 12, p. 912-922. Este redat în continuare partea doctrinar a crii lui Antim Ivireanu, parte în care acesta amintete despre cele 10 porunci, cele 7 daruri ale Duhul ui Sfânt, cele 7 pcate capitale, cele 12 roade al e milosteniei. Tot în aceast parte este cuprins i învtura pentru spovedanie, care cuprinde sfaturi i îndrumri pentru duh ovnici. Într-o not de subsol, aut orul enumer câteva cri scrise în li mba român, care trateaz i învtura pentru spovedanie. Acestea sunt ,,Sinopsis" adic adunarea celor 7 Taine a celor 7 laude ale Sfintei Biserici; ,,Canoanele din Sfânta Pravil ce sunt trebuincioase la taina duhovniciei"- tip rit în 1751 cu cheltuiala m itropolitului Iacov (Putneanul) al Mol dovei, ,,Cereasca floare" tiprit cu osteneala i cheltuiala mitropolitului Iacov (Putneanul) al Moldovei, ,,Catihis"- tiprit la Ia i în 1777 cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil (Callim achi) al Moldovei, ,, Prvilioar cu învtura bisericeasc de taina ispovedaniei" tiprit cu binecuvântarea mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei la 1781, ,, Carte folositoare de suflet desp rit în trei p ri 264

din care cea dintâi cuprinde înv tura ctre duhovnici...." tiprit la anul 18 00 cu binecuvântarea mitropolitului Dositei al Ungrovlahiei .a. C., E., ,,Învtura bisericeasc a Vldici Antim", în: BORom XVII (1893-1894), 2, p. 130-146. Este redat, în continuare, partea doctrinar a c rii mitropolitului Antim Ivireanu, în care se amintete despre înv tura pentru spovedanie i care con ine îndemnuri, sfaturi i rugciuni adresate duhovnicilor. Erbiceanu, C., ,,Învtura bisericeasc a Vldici Antim", în: BORom XVII (1893-1894), 3, p. 225-242. Sunt redate prile administrative i disciplinare ale crii mitropolitului Antim Ivireanu. În aceste dou capitole gsim învturi cu privire la mutarea preoilor într-o alt parohie, slujirea într-o alt parohie, cununarea celor proveni i dintr-o alt ar, împrtirea muribunzilor, ctitorirea bisericilor, divorurile etc. Într-una din multele note de subsol, Constantin Erbiceanu amintete despre o tradiie legat de Sfântul Nichita Romanul. Stnescu, B., ,,Din istoria Biseri cei Române. Literatura biseri ceasc", în: coala i Biserica VI (1903), 3, p. 35-37. Este prezentat literatura bisericeasc. Multe cri cu coninut religios au fost scrise atât în Muntenia cât i în Moldova în grecete, iar cele care ap reau în românete, erau scrise cu car actere chirilice. Tip rirea crilor greceti a început la Iai în 1639 i a inut pân la 1820, iar în Valahia de la 165 0 pân în secolul prezent (la 1903!). Scrierea cu caractere chirilice a durat pân la 1860, fiind înlocuit cu cea latin. În acest ti mp, o singur scriere a ap rut cu litere latine în 1838, aceasta fiind ,,Învturi de c petenie ale Bi sericei Rsritului de Singhelul Neofit Scriban". De asemenea, sunt enumerate crile aprute în timpul mitropolitului Dosoftei Filitis. Lepdatu, Alex, ,,Un cuvânt asupra Gramaticii lui En chi Vcrescu", în: BORom XXVIII (1904-1905), 3, p. 348-353. Cartea ,,Observaiile sau b grile de seam asupra regulilor i orânduielilor gramaticii româneti" a fost tip rit în 1787, î n dou ediii. Prima ediie a aprut la tipografia Episcopiei Râm nicului, iar a doua a ap rut la tipografia lui Iosif de Krutzbeck din Viena. Pentru c s-a tip rit aceast carte la tipografia Episcopiei Râmnicului, domnul Mavroghenii a acordat acestei tipografii o serie de privilegii. Se arat apoi de ce în acel ai an 1787, s-a tiprit aceast carte la Viena ,, retiprirea Gramaticii lui Enchi Vcrescu venea din alt parte decât de la autor i rspundea unei necesiti de cultur româneasc în monarhia vecin". C., E., ,,Analiza crii ce cuprinde serviciul Cuvioasei Parascheva i a Cuviosului Sfânt Grigorie Decapolitul, im primat pe grecete în tim pul domnului Constantin Brâncoveanu de Antim Ivireanu", în: BORom XXVIII (1904-1905), 7, p. 756-766. 265

Cartea analizat este în limba greac, a fost imprimat în tipografia domneasc din Bucureti de Antim Ivireanu i cuprinde al turi de slujbele am intite i note referitoare la istoria bis ericeasc a ro mânilor. Sunt reproduse câteva note din care aflm c aceast carte, a fost druit de Constantin Brâncoveanu M nstirii Glavacioc, în 169 7. Constantin Erbiceanu arat c slujba Cuvioasei Parasch eva a fost scris de Mele tie Sirigul, cel care a tradus în lim ba greac i latin ,,Mrturisirea Ortodox" a lui Petru Movil. Se mai arat, reproducându-ne un fragment din cartea mitropolitului Varlaam al Moldovei intit ulat ,,Carte româneasc de înv tura duminicilor de peste an i la praznicele împrteti i la Sfinii Mari", modul în care au fost aduse în ar moatele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În finalul articolului sunt redate atât titlul, cât i prefaa acestei cri, prefa ce a fost s cris de erban, al doilea logoft, rud cu Constantin Brâncoveanu. Erbiceanu C., ,,Precuvântarea de la Liturghia de la Buz u din 1702, fcut ca din partea paharnicului erban Cantacuzino", în: BORom XXIX (1905-1906), 12, p. 1341-1345. Se arat c este posibil ca ace ast prefa care este reprodus în articol, s fie fcut de episcopul Mitrofan al Buzului. Lapedatu, Alex, ,,Doi crturari braoveni din secolul XVIII. Ion Duma", în: BORom XXXIX (1915-1916), 9, p. 952-966. Cu anexe. i Radu

Ion Duma a fost cântre i dascl al biseri cii Sfântul Nicolae din cheii Braovului. Viaa sa o aflm din ,,Preoia sau îndreptarea preoilor"(1786), ,,Rai nou" (1774), ,,Piatra credinei" (1777). Radu Duma a fcut un ,,Minei pe luna Septembrie"i a tradus ,,Viaa lui Petru cel Mare" i ,,Viaa lui Dimitrie Ioanovici". Ion Duma a tradus ,,De imitatione Christi" i a fcut o copie de pe ,, Tâlcuirea lui Andrei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei la Apocalipsa Sfântului Ioan fcut de Damaschin al Râmnicului la 1704 din ordinul mitropolitului Teodosie". Se mai amintete despre o ,, Psaltire" (1751) ­ f cut de el în ara Româneasc în tim pul mitropolitului Neofit i de ,,Teologia Sfinilor Prini". În anexe sunt redate ,,Prologul crii Raiului nou ce se numete Leimonarion", ,,Punarea oilor celor cuvânt toare" - scurt prezentare, ,,Teologia Sfinilor Prini" ­ scurt prezentare, ,,Psaltire Româneasc" prezentare i mai multe stihuri precum i diferite note i însemnri din care aflm c în timpul rzboiului ruso-turc din 1776-1777 exista un episcop Neofit la Cernavod! Urscescu, V., ec., ,,Crezul din veacul al XVI-lea ", în: BORom XLIV (1926), 2, p. 71. Se amintete despre un exemplar dintr-o tipritur privitoare la o carte din epoca coresian intitulat ,,Întrebare cretineasc" atribuit anului 1560 din care la 1926 se mai pstrau doar 11 foi. V. Urs cescu red în articol ,,Crezul" din ace ast carte. În finalul articolului autor ul scrie: ,,dac Coresi i-a tiprit cartea servindu-se de ,,Catehismul" din 1544, ceea ce e foarte probabil, atunci în textul de m ai sus 266

(,,Crezul" redat în articol) avem cel mai vechi ,,Crez" în limba român al c rui alctuitori sunt socotii cei 12 Apostoli". Scriban, arhim., ,,Literatura pioas în limba ro mâneasc. Crile de pietate româneti", în: BORom XLIV (1926), 9, p. 524-529. Articolul este alc tuit din patru p ri. Prima se intituleaz ,,Cunotine preliminare" i din ea afl m c toate lucrrile ,,de pietate" în li mba româneasc sunt numai traduceri. A doua parte - ,,Felul studiului", arat în ce se cuprinde cercetarea tipriturilor româneti a crilor de pietate în lim ba româneasc i se demonstreaz însemntatea i tria religioas a acestor cri. A treia parte nu mit ,,Catalogul ediiilor româneti" ­ în ea sunt enumerat e crile 1) ,,Alfa vita sufleteasc"; 2) ,,Oglinda omului celui din l untru"; 3) ,,Îndeletnicirea pentru buna m urire"; 4) ,,Mântuirea pctoilor"; 5) ,, Urmarea lui Iisus"; 6) ,, Mângâietorul celor întrista i, bolnavi i btrâni"; 7) ,, Viaa repausailor notri dup moarte"; 8) ,,Momente de odihn "; 9) ,, Vitania"; 10) ,,Dru mul crucii"; 11) ,,Gândete-te bine"; 12) ,,În cer recunoatem"; 13) ,,Carte folositoare de suflet "; 14) ,,Cltoria cretinului"; 15) ,,Artarea glorioas"; 16) ,,Calea ctre Dumnezeu". Ultima parte a articolului se intituleaz ,,Cercetarea în parte a fie crei cri". Aici sunt prezentate primele dou cri. 1. ,,Alfa-vita sufleteasc" ­ a fost tip rit pentru prima dat la Iai în 1755 cu binecuvântarea mitropolitului Iacov (Putneanul) al Moldovei. Originalul c rii este grecesc. O alt ediie a mai aprut la Sibiu în 18 03 cu binecuvântarea episcopului Vasile Moga iar în 1839 arhim andritul Scriban îi prezint cuprinsul i reproduce câteva fragmente din ea. 2. ,,Oglinda omului celui din l untru" ­ a fost tip rit în 1834 cu cheltuiala i cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costache al Moldovei în M nstirea Neam. Cartea este o traducere reali zat de iero monahul Chiriac din M nstirea Neam fcut dup un manuscris rus. Arhimandritul Scriban prezint ediiile acestei cri, alctuirea ei i reproduce câteva fragmente. Scriban, arhim., ,,Literatura pioas în limba ro mâneasc. Crile de pietate româneti (continuare)", în: BORom XLIV (1926), 10, p. 592-599. A se vedea articolul din revista B.O.R. XLIV (1926), 9, p. 524-529. Sunt prezentate înc dou ,,cri de pietate" româneti. 3. ,,Îndeletnicire despre buna murire" ­ cartea a fost scris în grecete de Evghenie Vulgaris i a fost tradus în lim ba român de mitropolitul Veniam in Costache în vremea în care tr ia retras la M nstirea Slatina în 1845. Cartea a fost tiprit pentru a do ua oar în 19 14. Se prezint alctuirea crii i se red au câteva fragmente semnificative. 4. ,,Mântuirea pctoilor" ­ a fost scris în 1710 de monahul Agapie Criteanu, a fost tradus în 1726 de scriitorul domnesc Pavel iar a treia ediie a acestei cri a fost tiprit în Bucure ti în 1 911 de monahii de la Schitul ,,Icoana", metoc al 267

Schitului românesc ,,Prodromu" din Muntele Athos. Este prezentat alctuirea crii i se redau unele pasaje. Scriban, arhim., ,,Literatura pioas în limba ro mâneasc. Crile de pietate româneti (continuare)", în: BORom XLIV (1926), 12, p. 697-702. A se vedea articolul din revista B.O.R. XLIV (1926), 10, p. 592-599. Sunt prezentate alte trei cri de pietate româneti. 5. ,,Mângâietorul celor întristai, bolnavi i btrâni" ­ a fost tiprit în 1858 la Buzu de arhimandritul Dionisie Romano (care a ajuns m ai târziu episcop al Buzului). Cartea a cunoscut o a doua edi ie în 1915 fiind editat de Nifon Niculescu - episcopul Dunrii de Jos. Autorul prezint titlul crii, cuprinsul i reproduce câteva fragmente smnificative. 6. ,,Urmarea lui Iisus Hristos" ­ a fost scris în li mba latin de To ma de Kempis i tradus în limba român de Gavriil Munteanu în 1845. Udri te Nsturel a tradus-o în lim ba slavon i aceast traducere a fost tiprit în 1647 la M nstirea Dealu. Arhimandritul Scriban prezint alctuirea acestei cri i red câteva fragmente mai importante. 7. ,,Carte folositoare de suflet" ­ a fost scris în grecete i tiprit în traducere româneasc la Ia i, în 1819 , din porunca i cu cheltuiala mitropolitului Veniamin Costache prin osteneala iero monahului Stratonic i a m onahului Atanasie. De asemenea, se prezint cuprinsul crii i se redau câteva fragmente semnificative. Furtun, D., econom, ,,De imitatione Christi" ­ în rom ânete", în: BORom XLVI (1928), 2, p. 97-108. Toma de Kempi s (1471) a scr is aceast carte ,,De imitatione Christi" ca o reacie împotriva direciei scolastice a teologiei de pe acele vre muri. Sunt prezentate traducerile acestei cri în limba român. Vorbind despre prima traducere a acestei cri se ar at c arhimandritul Iuliu Scriban s-a înelat când a afirmat c aceast carte a fost tradus pentru prima dat de Gavriil Munteanu. Autorul demonstraz c aceast carte a fost tiprit la noi în limba slavon în 1647, la tipografia din Mnstirea Dealu cu cheltuiala Doamnei Elena i a lui Matei Basar ab i cu ajutorul lui Udrite Nsturel. Primul care a tradus cart ea în limba român a fost das clul Ioan Du ma, epitropul bisericii Sfântul Nicolae din cheii Braovului, în 1774 . Un exem plar din aceast traducere se g sete printre manuscrisele Mnstirii Cldruani. Cel de al doilea care a tradus ,,De imitatione Christi" în limba român a fost episcopul Argeului, Iosif. Acesta a tradus cart ea în 1794 i, foarte interesant este faptul c Iosif al Arge ului nu a tiut de traducerea lui Ioan Duma. Sunt redate prefeele scrise de Iosif al Argeului la traducerea crii mai sus menionate. D., Furtun, econom, ,,De imitatione Christi" ­ în rom ânete", în: BORom XLVI (1928), 3, p. 199-205. Al treilea traductor al acestei opere a fost ierom onahul Samuil Clain din Mnstirea din Blaj. Acesta a tradus cartea în 1803. Al patrulea traduc tor al ,,Urmrii 268

lui Hristos"a fost Gavriil Munteanu în 1845. Din iniiativa lui Gavriil Munteanu i a ierodiaconului Dionisie Romano a luat fiin la Buz u primul ziar biseri cesc din România ­ ,,Vestitorul Bisericesc". A cincea traducere a crii ,,De imitatione Christi" a fost fcut de Gavriil Pop din Blaj, iar cea de-a asea a aparinut mitropolitului Iosif Gheorghian în 1901. Sunt redate câteva paragrafe din aceste traduceri. Scriban, arhimandrit, ,,Vechile omiletici româneti. ", în: BORom XLVI (1928), 7, p. 613-623. Articolul arhimandritului Scriban este structurat în cinci p ri. În prima, intitulat ,,Predica mai veche decât omiletica", autorul arat c, mai întâi, învtura a fost dat prin pilde. Tot în aceast seciune aflm opinia autorului conform creia cea mai bun cuvântare de d inaintea apariiei manualelor d e omiletic este cea a lui Vartolomei Mazereanu ­ ,,Cuvântarea de la pomenirea lui tefan cel Mare" din secolul al XVIII-lea. Partea a doua a articolului se intituleaz ,,Omiletici vechi i noi" ­ aici sunt subliniate diferenele dintre omileticele din secolul al XIX-lea i cele din secolul al XX-lea. Partea a treia este numit ,,Cea mai veche omiletic". Aici autorul arat c cea mai veche scriere de acest gen în lim ba român a fost o traducere dup o Omiletic scris în limba rus, care a fost cuprins într-un studiu de pastoral al ierarhilor ru i Gheorghe Coninski i Partenie Sopovski. Traducerea dup cei doi ierarhi rui a fost imprimat la Buda în 1817. A patra parte se intituleaz ,,Omiletica lui Teoctist Sc riban" ­ care este cea dintâi omiletic româneasc pe c are o avem ca o carte întreag. Teoctist Scriban a scris aceast carte pe vremea când era iero monah i a intitulat-o ,, Omiletica sau tiina despre literatura bisericeasc " ­ fiind tiprit în 1856. În 1858 a aprut un alt volum cu acelai titlu. Se prezint în articol cuprinsul acestei omiletici. Ultima parte se intituleaz ,,Omiletica lui Dionisie Ro mano". Acesta a fost arhimandrit, lociitor de episcop al Episcopiei Buz ului i apoi episcop titular al Buzului. Cartea sa se numete ,,Principii de retoric " i este mai m ult o carte de retoric decât de o miletic. În finalul articolului este prezentat, pe scurt, con inutul acestei cri. ***, ,,tiri. Carte cu bun spor", în: BORom L (1932), 3, p. 286. Se anun c printele Cicerone Iordchescu, profesor la Facultatea de Teologie din Chiinu, a scos de sub tipar ,, Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul", traduse în grece te, care s-au epuizat dup primul tiraj. Inten ia autorului este de a mai scoate o ediie, fcând un sondaj de opine în legtur cu cei care i-ar dori cartea, rugai s lase rspuns la Facultatea de Teologie. ***, ,,Bibliografie. Dionisie Areopagitul, «Ierarhia cerea bisericeasc» ", în: BORom L (1932), 7, p. 510. sc, ierarhia

Se anun apariia în 1932 a acestei c ri, de 100 de pagini, cu o traducere din limba greac de preotul Ghe. Iordchescu, profesor la Facultatea de teologie din 269

Chiinu. Acesta a mai tradus, de curând, o carte înse mnat a Bis ericii Rsritene, ,,Omiliile duhovniceti ale Sfântului Macarie Egipteanul". Gheorghe, N. A., ,,Când a ap rut Alfavita sufletea sc?", în : BORom LV (1937), 1-2, p. 30-35. Cu text în limba slavon. Informaii cu privire la anul apariiei crii ,,Alfavita sufleteasc", cunoscut în patru exemplare, dintre care doar unul p stra foaia de titlu. Cercet torii au stabilit de comun acord, pe baza unui exem plar doar, c aceasta s-a publicat la Ia i, singura localitate care avea tipografie în acea vreme, în 1785. Aceasta este opinia atestat în ,,Bibliografia româneasc veche", publica ia lui Ion Bianu i Nerva Hodo , din volumul al II-lea. Cercetri mai recente, inventariind i celelalte variante, au artat c pista de localizare este fals. Titlul corect s-a tiprit într-adevr la Iai, data fiind îns alta; pstrându-se numele mitropolitului i al dom nului rii, Matei Ghica (3 iulie 1753-29 februarie 1756), respectiv Iacov Putneanul (1750-1761), s-a stabilit c în decursul celor doi ani i jumtate ai do mniei lui Ghica a v zut lumina tiparului i manuscrisul adus în discuie. Titlul, încadrat în chenar, este asem ntor cu cel din ,, Bucvarul", tiprit tot la Iai, în aceeai perioad, 1755. Pe baza acestei similariti, autorul studiului de fa cadreaz data apariiei ,,Alfavitei sufleteti" în 1755, deci cu 3 0 de ani î naintea celei oficiale, din ,, Bibliografia româneasc veche". Sunt reproduse titlul acesteia, cuprinsul aezat pe primele patru pagini, urmând o noti a copistului Chesarie din ara Româneasc, probabil de la Mnstirea Cernica, având chiar i un capitol introductiv, nepomenit în cuprins, pentru ca la sfâr it s se r egseasc câteva versuri ale traductorului crii, Evloghie monahul. Tot aici se pomenete numele mitropolitului în timpul creia s-a tiprit, fapt ce constituie un nou argum ent care poate fi folosit în vederea stabilirii anului apariiei. Simedrea, Tit, Gavriil, Protul, ,,Viaa Sfântului Nifon Patriarhul Constantinopolului", în: BORom LV (1937), 5-6, p. 257-299. Articolul noteaz existena mai multor ediii despre via a Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, printre care: ,,Biografia patriarhului Nifonu î n Turcia i în earra Româneasc, scris de Gabrielu, superiorului muntelui Athos", editat întâia oar în ,,Arhiva Istoric a României" în 1865 de ctre B.P. Hasdeu, însoit de o scurt not informativ în care se arat de ce manuscrisului îi lipseau câteva pagini, ediia completându-se dup o copie din 1816. A doua ediie a vzut lumina tiparului în 1888, prin grija m itropolitului Iosif Na niescu în colaborare cu Constantin Erbiceanu. În ceea c e privete studiile dedicate acest ei personaliti, sunt enum erate: ,,Nifon II patriarhul Constantinopolului", din 1914, scris de diaconul dr. Nicolae M. Popescu, care l murete definitiv o seam de probleme, apoi ,, Contribuiile" lui Mazilu. Manuscrisele ro mâneti cunoscute ale ,,Vieii" sunt în num r de apte: cel editat de Hasdeu, la 1865, (de la 1816), cel în care Hasdeu mrturisete c a completat finalul ediiei sale, de la 1682 editat de Iosif Naniescu-Erbiceanu, un altul di n veacul al XVIII-lea (1720-1730), un al patrulea din 1727, cel din 1817 i o a aptea copie, de la începutul veacului al XIX-lea, în posesia lui Rizea Dobrescu. 270

Deoarece originalul grecesc, scris de Gavriil Protul, nu a putut fi g sit, studiul îi propune s se limiteze la cele româneti, cea mai bun fiind ediia Iosif NaniescuConstantin Erbiceanu, pe care autorul se decide s o reediteze, c a pe un însem nat izvor al rii Româneti i al Bisericii. Valoarea ediiei din 1682 cre te i mai mult, susine autorul, privindu-o din perspectiv filologic, manuscrisul fiind o copie dup un text mai vechi, lucru mrturisit chiar de copist, când în limba român se da o lupt între forme mai vechi, care s rmân - unele regionale, dar neconsecvent utilizate i acelea noi care s le înlocuiasc, având aadar i dovezi lingvistice. Se constat c varianta cuprinde dou feluri de graiuri, unul al originalului i altul al prescriitorului, lucru care ofer acestuia nu doar valoare istoric i hagiografic, dar i filologic. În ceea ce prive te transcrierea, autorul motiveaz ideea de a reproduce întocm ai pronunarea autorului i nu eventualele gre eli pe care ac esta le-a întrebuinat, fiind m enionate înlocuirile f cute. În afar de textul biografiei, manuscrisul lui Iosif Naniescu mai cuprinde i pisania Mnstirii Argeului, ,,Cuvânt de învtur al bunului cretin domn Neagoe Voevod", ,,Inscripia" copistului, apoi câteva ,,Sfaturi", care nu sunt altceva d ecât extrase din ,,Pildele lui Solom on". La finalul ,,Cuvântului de în vtur..." se de scoper copistul, Ioan, ierom onah de la Mnstirea Bistria, din vremea lui erban Voievod, m itropolit fiind Teodosie. Autorul aduce un pios omagiu profesorului Giuglea, de la Universitatea din Cluj, dup care aflm transcrierea manuscrisului ,,Vieii Sfântului Nifon", din 1682. Bogdan, Damian P., ,,Contribuii la bibliografia rom âneasc veche" în ,,Tiprituri dintre anii 1546-1762 necunoscute la noi", în: BORom LVI (1938), 11-12, p. 55-63. Cu text în limba slavon. Bibliografii români Ioan Bianu i Nerva Hodo au depus o pr odigioas activitate, punând la în demâna cercettorilor tot ce s-a scris de la începutul tiparului i pân în 1830. Întrucât au ap rut o serie de studii referitoare la unele tip rituri, necunoscute Bibliografiei Rom âneti Vechi, i-a urmat cu mult pricepere, Dan Simonescu, cu un vol um de ,,Addenda i corrigenda". Autorul î i aduce contribuia la acest volum, descriind opt c ri tiprite în rile Româneti. Prima dintre ele este ,,Tetraevanghelul" de la 1546, prezentat de cercet torul rus, prof. A. Petrov, într-un studiu publicat întâi în 1891 i apoi în 1906. Pe baza acestor docu mente, autorul ofer o descriere a crii. Cea de-a doua lucrare este o ,,Carte tiprit între anii 1576-1581 . Sas-Sebe", de a crei existen informeaz o foaie lipit în ,,Sbornicul" tiprit de Coresi, în 1580. Se red textul acestui fragment în slavon, precum i traducerea, adugându-se faptul c apare i stema Bathoretilor. A treia carte la care se face referire este un ,,Catihisis slav", aprut la Iai, în 1642, ca rspuns la catehismul calvinesc. Dup acesta s-a realizat o copie în 1754, cu caracter polemic, îm potriva protestanilor. În catalogul de manuscrise al Bibliotecii Academiei de tiine din Petrograd, în care este descris a cesta din urm, se mai face referire i la un ,,Sbornic" din primul sfert al secolului al XVIII-lea, ce cuprinde predici la duminicile de peste an, în lim bile rus, greac i latin. Pe fila 140 a acestuia 271

este redat, cel mai probabil, titlul complet al ,,Catehismului" slav, tiprit în 1642 la Mnstirea Trei Ierarhi din Iai. Urmtoarele trei cri pe care autorul le aminte te sunt tiprite la Suceava, în 1726: dou ,,Mineie" ­ unul pentru srbtori i unul general, precum i un ,,Octoih". În 1884, acestea s e aflau la muz eul Academiei Teologice din Kiev. În continuare, autorul descrie o ,, Bucoavn latino-slav", aprut la Cluj, în 17 46, pentru folosina ortodocilor din Ungaria, cu text în latin i în slav ­ bisericeasc . Lucrarea are dou pri: prima cuprinde abecedarul, iar a doua, lectur format din rug ciuni, prile eseniale din catehism i cifrele. Ultima lucrare la care se face referire este un ,,Catavasier", aprut la Buzu, în 1762, care, probabil, a servit ca model ediiei din 1768. Simedrea, Tit., ,,Pe o veche c arte româneasc, în: MitrOlt VII (1955), 1-2, p. 99-106. Articolul se refer la cartea ,,Tâlcuirea Liturghiei" din 1697, tiprit la Iai. Pcurariu, Mircea, magistrand, ,,Traduceri româneti din literatura teologic rus pân la sfâritul sec. XIX" în: StTeol, Seria a II-a, XI (1959), 3-4, p. 182-212. Dintre cele mai importante traduceri se prezint ,,Întâia învtur pentru tineri", Râmnic(1726), ,,Vieile sfinilor" - traduse de ierodiaconul tefan, 12 vol., Neam (1807-1815), ,,Viaa stareului Paisie" - tradus de ieromonah Chiriac, Neam (1836), ,,Drept slvitoarea învtur" - tradus de Veniamin Costachi, Iai (1839). Brbulescu, D., ,,O carte veche româneasc necunoscut Acatist, Râmnic, între anii 1737-1760", în: MitrOlt XII (1960), 9-12, p. 701-704. Se descrie în amnunt ,,Acatistul" de la Râmnic ce este diferit de cel din 174 6, diortosit de Lavrentie Dimitrievici. Smochin, N. i Smochin, N., Nicolae, ,,O traducere ro mâneasc din sec. al XV-lea a crii Floarea Darurilor" în: BORom LXXX (1962), 7-8, p. 712-741. În studiul de fa, autorii încearc s dovedeasc c ,,Floarea Darurilor" a fost tradus din limba italian în limba român, sub domnia lui tefan cel Mare, iar din limba român a fost tradus în limba slav în 1492. Aceasta demonstreaz c în afara ,,Scrisorii lui Neac u" din 152 1 i a tip riturilor lui Coresi, cunoscute ca cele mai vechi texte româneti, exist altele mai vechi, din timpul lui tefan cel Mare. ,,Floarea Darurilor" este o cart e de moral, întocmit cu mare miestrie de clugrul Tommaso Gozadini, originar din Bologna, în a doua jumtate a secolului al XII-lea. Ediia I, din 14 74, are 34 de capitole, iar ediia a II-a are 35 de capitole. Toate se refer la virtui i vicii. Dup o virtute se d i viciul. Lucrarea se termin cu facerea lumii. Maximele sunt ilustrate cu chipuri sim bolice de diferite animale, psri, se cuprind i mici fragmente din c rile sfinte. Lucrarea s-a bucurat de o popularitate foarte mare, s-a r spândit în tot Occidentul i în Orient, ajungând la peste 40 de edi ii. A prezentat un interes deosebit i pentru trim iii lui tefan cel Mare la Veneia, locul unde a aprut ediia a doua. Profesorul N. Cartojan a se mnalat 272

c în 1592 s-a tradus ,, Floarea Darurilor" din limba român sau ,,bogdneasc" în limba slav de ctre ieromonahul Veniamin Rusin, iar anterior, din lim ba italian în limba român a fost tradus de Gherman Valahul. Se d titlul acestei traduceri în limba slav, apoi în lim ba român i se prezint tirile i dovezile cunoscute cu privire la traducerea crii. I. ,,Floarea Darurilor" din versiunea italian în limba român Pe baza materialului documentar existent, autorii au încercat s aduc o lmurire în ace ast problem deosebit de interesant pentru istoria culturii i literaturii noastre vechi. Ei au susinut i argumentat, c anul traducerii ,,Florii Darurilor" din limba român în limba slav este 1492, iar anul traducerii din l imba italian în lim ba român este 1478-1484. Se analizeaz manuscrisul slav 2748 din 1492 i se aduc argumente în favoarea teze i c traducerea ,,Florii Darurilor" în limba slav a avut loc în 1492. II. ,,Floarea Darurilor" în textele bilingve româno ­ slave din sec. al XVI-lea Din prima jumtate a sec al XVI-lea, pe cuprinsul Moldovei, iar de la începutul jumtii a doua a acestui secol i pe cuprinsul Munteniei i al Ardealului, au circulat manuscrise bilingve din ,, Floarea Darurilor". Acest e manuscrise au fost numite româno-slave i nu slavo-române, deoarece ele sunt traduceri din lim ba român în limba slav. Aceast afirmaie a fost sus inut pe baza analizei t extelor. S-a analizat manuscrisul 4620 din 1523 i manuscrisul 559. Sunt prezentate câteva fragmente i observaiile respective. Dintr-o analiz succint reiese c textele 559 i 4620, atât versiunea slav cât i cea româneasc, se deosebesc, ceea ce demonstreaz c sunt dou traduceri independente una fa de alta. În finalul studiului, autorii au desprins câteva concluzii: a) ,,Floarea Darurilor" a fost tradus din lim ba italian în lim ba român, în Moldova, între anii 1478-1484, de ctre Gherman Postelnicul. b) Din limba român ea a fost tradus ulterior în limba slav în 1492, de ctre ieromonahul Veniamin. Traducerea în limba slav nu putea s fie fcut în 1592, aa cum a susinut N. Cartojan, deoarece începând cu 1523, pe teritoriul Moldovei circula ,,Floarea Darurilor" în text bilingv româno-slav. Textul românesc din manuscrisul 4620 este o copie a traducerii în lim ba român, fcut de Gher man în sec. al XV-lea pe care a folosit-o i Veniamin pentru traducerea în limba slav. ,,Floarea Darurilor" a ptruns în lumea ortodox de lim b liturgic slav prin li mba român, iar apoi din lim ba român în lim ba slav a p truns pe dou ci: traducerea f cut de iero monahul Veniamin în 1492 i traducerile f cute de români în sec. al XVI-lea. ,,Floarea Darurilor" a fost r spândit în numeroase exemplare în toate prile locuite de ro mâni, atât în texte bilingve, cât i în texte f cute numai în li mba român. Numeroasele românisme, fraze construite dup gândirea româneasc, cuvinte ro mâneti cu declinaie slav sau trecute la genul dup limba român, sunt o dovad c traductorul n-a avut la îndemân un text slav, ci un text românesc. Pcurariu, Mircea, ,,«Crile populare în literatura româneasc », Ediie îngrijit i studiu introductiv de Ion C. Chi imia i Dan Si monescu, Editura 273

pentru Literatur Bucureti, (1963), Vol. I: XL+545 p., Vol . II: 414 p."; în: BORom LXXXI (1963), 9-10, p. 1017-1021. Ediia de fa reprezint o culegere a celor mai reprezentative c ri populare româneti care au circulat din secolul al XVI-lea i pân în prezent. Majoritatea au luat natere în ri ale Asiei, fiind scrise în li mbile indian, arab, persan i în dialectele lor, apoi traduse în lim bile egiptean, greac, slav i mai târziu în lim bile moderne ale diferitelor popoare europene. În ceea ce prive te coninutul i scopul, scrierile de literatur popular sunt de d ou categorii: unele care au scop educativ, didactic sau moralizator i altele care înfieaz eroismul sau greutile cu care au de luptat diferite personaje pozitive. Ele au constituit puncte de plecare pentru literatura cult. Sunt enumerate crile care s-au r spândit pe teritoriul rii noastre. Edi ia respectiv este alctuit din dou volume ce cuprind un studi u introductiv însoit de reproduceri, în întregim e sau fragmente, din cri populare, fiecare având i câte o scurt introducere semnat de unul din autori. Volumul I cuprinde nou cri populare împrite în trei grupe: ,,Romane pseudo-istorice"; ,,Romanele înelepciunii populare-satirice" i ,,Romanele moralizatoare". Volumul II cuprinde 11 repro duceri de cri i povestiri populare împrite în dou grupe: ,,Romane cavalereti i erotice" i ,,Povestiri i fragmente diverse". Sunt prezentate romanele care aparin fiecrei grupe. Lucrarea se încheie cu un ,,Glosar" i un ,,Indice analitic". Carda, Gh., ,,O tip ritur româneasc necunoscut din 1741", în: MitrOlt XVI (1964), 1-2, p. 24-38. Se prezint i red textul integral al unei bro uri din care s-au p strat opt foi, despre care se crede c este un adaos la cartea lui Antim Ivireanul din 1 741, ,,Învtura bisericeasc". Broura conine o list a întregii ierarhii biserice ti din Valahia anului1741. Sacerdoeanu, A., ,,Documente de cultur româneasc veche", în: MitrOlt XVI (1964), 5-6, p. 447-463. Paginile din articol cupri nd însemnri de pe cartea ,,Cheia înelesului" a mitropolitului Varlaam din 1678 din care aflm c în 1642 o icoan ferecat costa 10 taleri. De pe un ,,Minei" din 1741 aflm c a primit ca danie un loc de livad. B., C., ,,Recenzii. Dou mrturii din cultura româneasc a veacului al XVIII-lea", în: BORom LXXXV (1967), 9-10, p. 1065-1066. Alexandru Du afirm în studiul recenzat c ,,Plidele filosofeti" Târgovite 1713, ca i ediia greceasc tiprit în ac elai an, tot la Târgovi te, de Antim Ivireanul, ocup un loc im portant în evoluia vechii noastre culturi rom âneti. Coninutul lor provine din cartea francezului orientalist Antoine Galland ,, Les maximes des orientaux". În aceast epoc, biserica româneasc e antrenat în formularea unor noi concepte conform e cu dezvoltarea cultural i obiectivele politice a celor dou ri, de eliberare de sub dom inaia otoman, crile de acest gen având ca scop o adaptare integral a existenei omeneti în cadrul perceptelor cretine. 274

Pe plan cultural se reflect o direcie anticatolic, micare patronat de Dositei al Ierusalimului i una de dezvoltare a unui umanism românesc ilustrat de Stolnicul Constantin Cantacuzino. Cele dou tiraje ale ,, Pildelor filozoficeti" din 178 3, sunt mai voluminoase decât edi ia din 1713, fiindc editorul Grigorie Râm niceanul adaug maxime la textul original. Consultând manuscrise din toate rile româneti, precum i cri complementare problemei menionate, Al. Du u identific filiere i direcii de dezvoltare a gândirii rom âneti medievale. O creaie a genului rom ânesc medieval, cu rdcini în filozofia patristic i coninând multe maxime o reprezint ,,Învturile lui Neagoe Basarab ctre fiul su Teodosie". Publicarea crilor în li mba româneasc i greceasc era patronat de intelectualii munteni, care se orientau atunci ctre izvoarele de cultur europene. În rile Române apare o sintez în spiritul culturii, în care ra ionalismul, conceptele i imaginile clasice i europene medievale se întreptrund cu specificul în elepciunii populare româneti. ,,Pildele filosofeti"ale lui Grigorie Râm niceanul (1783) acord un loc prep onderent omului activ i descriu com portamentul necesar omului de societate. Tinzându-se ctre o filozofie laic, în crile menionate în aceast recenzie se observ formularea unei sinteze Orient-Occident. Circulaia ,,Pildelor filosofeti" în toate provinciile româneti dar i în Grecia, ca i alte tiprituri ale noastre, arat fora de iradiere a c ulturii în epoca brâncovean i subliniaz premisele umanistice i laice enunate la sfâritul celui de-al XVIII-lea secol. Bulat, Toma G., prof. dr., ,,O carte bisericeasc pentru Banat tip rit la Iai, în 1765", în: MitrBan XX (1970), 1-3, p. 138-144. Cartea ce trateaz temele pocinei i a duhovniciei, se intituleaz ,,Îndreptarea pctosului cu duhul blândeelor precum Dohtorilor, celora duhovn iceti, aa i celor ce s poceasc, întru folos aezat. În Tim ivarul Banatului la anul 1765 luna lui Iunie 8", tip rit cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei ,,Chyriu Chiru Gavriilu", la tipografia Mitropoliei ie ene. Este tip rit special pentru Banat, prin îndemnul episcopului Vinceniu de la Timioara. Voicescu, C., pr. drd., ,,Cri de zidire sufleteasc traduse din g recete i tiprite de Mitropolitul Grigore Dasclul", în: GBis XXXII (1973), 7-8, p. 719-725. Din activitatea crturreasc a mitropolitului Grigore Dasclul se desprinde etapa în care acesta a realizat numeroase traduceri, perioad cuprins între 1817-1834. Dintre cri sunt menionate ,,Cuvinte ase pentru preo ie", a Sfântului Ioan Gur de Aur, ,,Cuvânt pentru preoie", a Sfântului Grigorie de Nazianz, ,,Doao cuvine ale Sfântului Kassian Râmleanul", ,,Cuvinte puine oarecare din ceale multe ale alui întru sfini printelui nostru Ioan Gur de Aur". Voicescu, C., ,,Cri de spiritualitate ortodox scrise în lim ba greac, traduse în românete i tiprite la M nstirea Neam în secolul al XIX-lea", în: MitrMold L (1974), 7-8, p. 630-637. În cadrul însem nrii date despre c rile de spiritualitate ortodox aprute în românete la Mnstirea Neam în secolul al XIX-lea, se amintesc ,,Scara" Sfântului 275

Ioan Scrarul, ,,Viaa Stareului Paisie", ,,Cuvintele i învturile preacuviosului printelui nostru Efrem Sirul", ,,Cuvintele i învturile lui Isaac Sirul", ,, Carte de suflet", ,,Nevzut rzboiu", ,,Nicodim de la Athos pentru pzirea celor cinci simuri". Mihail, Paul, pr., ,,Date noi despre edi ia de la Râmnic a «Gramaticii slave» din 1755", în BORom XCVI (1978), 1-2, p. 149-151. Este evocat o adev rat ,,epopee" legat de colaborarea dintre mitropolitul sârb Pavel Nenadovici i episcopul Râm nicului Grigorie Socoteanu realizat în vederea editrii (1755) i transportrii la Karlovitz a ,,Gramaticii lui Smotriki". Ivan, I., ,,Lucrri ale Sf ântului Vasile cel Mare în manuscrise i tiprituri la Mnstirea Neam", în: MitrMold LV (1979), 1-2, p. 99-113. Articolul debuteaz cu o introducere general în via a Sfântului Vasile cel Mare i cu prezentarea principiilor monahale stabilite de el. Se amintete c în 1407 Mnstirea Neam s-a unit cu M nstirea Bistria sub conducerea stare ului Domentian, dup care sunt prezentate cinci exe mplare de tampile cu chipul Sfântului Vasile, realizate pe gravuri nem eti din lem n. Lucrrile Sfântului aflate în manuscrise i cri în biblioteca M nstirii Neam sunt analiz ate, cu acc ent pe traducerea ,,Hexaimeronului". Articolul cuprinde cinci anexe importante. Stnule, Constantin, pr., ,,Predoslovii (II)", în BORom XCVIII (1980), 3-4, p. 521-522. Este redat textul integral intitulat ,,Predoslovie ctre toi pravoslavnicii cretini" care reprezint de fapt prefa a la ,,Bucoavna" tiprit de episcopul Grigorie al Râmnicului la anul 1749. Stnule, Constantin, pr., ,,Predoslovii (III)", în BORom XCVIII (1980), 5-6, 676-677. Sunt prezentate dou predoslovii. Prima este o prefa la cart ea ,,Învtura despre 7 Taine" a episcopului Dam aschin al Râmnicului publicat la 1724. Cea de-a doua, ,,Cuvântu depreun ctr totâ sem iniia rumâniascâ", aparine lucrrii mitropolitului Dosoftei al Moldovei ,,Dumnediasca Liturghie", Iai, 1679. Ioni, Viorel, pr. prof. dr., ,,Traduceri româneti din literatura teologic rus în sec. al XIX-lea" în: StTeol, Seria a II-a, XXXIX (1987), 6, p. 69-77. Sunt prezentate 49 de lucr ri (unele cu m ici comentarii i precizri). Lista începe cu ,,Apologia" de Sf. Dim itrie al Rostovului tradus de ierodiaconul tefan, Iai (1803) i se încheie cu ,,Cuvântri" de Inochentie al Harkovului, tradus de Iosif Gheorghian, Bucureti (1897). Cândea, Virgil, acad., ,,O carte ve che, fost a obtii cuviosului Paisie de la Neamu", în: TV XI (2001), 1-7, p. 161-164. Cartea veche la car e se r efer articolul este o tip ritur greceasc care se presupune c a fcut parte din biblioteca obtii de la Mnstirea Neam. Lucrarea este datat înainte de anul 1794, pe când Sfântul Paisie era arhimandrit. 276

VIII.9. BIBLIOGRAFII

***, ,,Bibliografie", în: BORom XXII (1898-1899), 8, p. 823-833. Academia Român a publicat ,,Bibliografia Româneasc Veche", care cuprinde toate crile în limba român, slav, greac sau în alte li mbi, tiprite în perioada 1508-1830 în rile Române precum i cele tiprite de români în ri strine. G., ,,Bibliografie ", în: BORom XXII (1898-1899), 10, p. 1059-1061. Sunt prezentate amnunte despre dou lucrri. 1. ,,Cazanii ce cuprind în sine Evanghe liile tâlcuite ale duminicilor de peste an i cu cazaniile, Sinaxarul praznicelor î mprteti i ale sfinilor celor mari de peste an, dup cele date la lum in în Sfânta Episcopie a Râmnicului Noul Severin pe vremea episcopului Filaret la anul 1781". Tipografia Crilor Bisericeti, Bucureti 1898. 2. ,,Cuvântri bisericeti dedr. George Popoviciu protoprezbiterul ort. în Lugoj", Caransebe, 1898. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXV (1901-1902), 9, p. 821-842. Cu texte în limba greac. Cu texte în limba latin. Constantin Erbiceanu indic, în ordine cronologic, crile greceti tiprite în ar i în afara hotarelor rii cu ajutorul financiar al românilor. Sunt prezentate titlurile complete în limba greac cu traducerile lor în limba român, iar din prefeele i coninuturile acestor c ri sunt extrase frag mentele care se r efer la istoria naional i bisericeasc a românilor. Se argumenteaz c scopul acestei lucr ri este s arate, pe de o parte, sacrificiil e fcute de români pentru popoarele din Orient, iar pe de alta, s arate cât de rspândit era limba greac printre români. Despre tiparul grece sc din Ia i aflm c în 1680 aflându-se Dositei (cred c este vorba despre patriarhul Ierusalim ului) la Iai, a constat at c moldovenii aveau tipar, iar grecii nu; i pentru aceasta a fost adus un ierom onah vlah cu num ele Mitrofan care a prim it suma de 600 de lei pentru pregtirea unui t ipar. În 1683 Dositei a tri mis hârtie i dou epistole lui Duca Vod , pentru a se tipri cartea lui Simeon al Tesalonicului. 1. Prima carte greceasc care s-a tiprit la M nstirea Cetuia se nume te ,,Combaterea primatului papal" de patriarhul Ierusalimului Nectarie, ce a fost tiprit în 1682 de Mitr ofan (fostul episcop de Hui i Buzu) i dedicat lui Duca Vod . Aceast carte conine i viaa patriarhului Nectarie, din al c rei cuprins aflm c acesta a fost de patru ori în Moldova i o dat în ara Româneasc: mai exact la Vasile Voievod a fost de trei ori i o dat în 1664 a fost la Dabija Vod , iar în ara Româneasc a fost în vremea lui Grigorie Voievod. 2. ,,Istoria celor svârite în Ungrovlahia început de la erban Voievod pân la Gavriil Voievod a ducelui prezent. Lucrat de ctre Matei al Mirelor i afierosit boierului Ioan Catarigi. În Veneia 1683". 3. ,,Bravurile pre piosului i prea bravului M ihail Voievod, înc i câte s-a întâmplat în Ungrovlahia, din tim pul de când a domnit erban Voievod pân la 277

Gavriil Movil Voievod. Mai cuprinde i sfaturile ctre Alexandru Ilia Voievod i la toi urmtorii domni i plângerea despre Constantinopol. În Veneia 1683". 4. ,,Serviciul Sfinilor martiri Sergiu i Vach. Tiprit în Iai de ctre episcopul Huilor Mitrofan în 168 5". Din prefaa acestei cri aflm c erban Cantacuzino a ctitorit Mnstirea Cotroceni, cu hramul Adormirea Maicii Domnului i a hotrât ca, tot aici, s fie serbai i sfinii Serghie i Vach. 5. ,,Divina Scriptura, nem pe Veteris ac Novi Testamenti om nia". Prefaa ei este reprodus în întregime în articol. 6. ,,A fericitului Meletie Sirig, dasclul i protosinghelul bisericii mari din Constantinopol asupra capitolelor calvineti i a întrebrilor lui Chiril Lucaris, combatere. i a lui Dositei patriarhul Ierusalimului manual împotriva greelilor calvinice. Tiprit în zilele lui Constantin Brâncoveanu prin îng rijirea i corectarea prea învatului Notar al Marii Biserici, Chir Mihail Macri din Ioanina. Bucureti 1690". Cartea conine i o epistol a Sinodului de la Ia i ctre domnul Vasile Lupu, epistol prin care ace sta este declarat ,,protector" i ,,aprtor" al ortodoxiei i care este reprodus în articol. Legat de acea st carte mai gsim i motivul pentru care a fost scris i serviciile pe care le-a adus Meletie Sirigul bisericii româneti. 7. ,,Manual contra schismei papistailor", compus de iero monahul Peloponesian i tiprit în zilele lui Constantin Brâncoveanu în tipografia din Bucureti în 1690. 8. ,,Ale lui Vasile Macedon auto cratorul romeilor, capitole sftuitoare 66 ctre fiul su Leon. Traduse de Hrisant Notara i tiprite în zilele lui Constantin Brâncoveanu, în tipografia din Bucureti de Antim Ieromonahul în 1691". Se precizeaz c Hrisant Notara pe vre mea când era diacon, a fost dasc l al fiilor lui Constantin Brâncoveanu. 9. ,,Slujbele Cuvioasei maicii noastre Para scheva cea Nou i a Sfântului Grigorie Decapolitul, îm preun cu înainte pr znuirea Prea Sfintei N sctoarei de Dumnezeu a intrrii în biseric pentru c în aceeai zi cade i srbtoarea sfântului. Tiprite cu porunca i cheltuiala lui Constanti n Brâncoveanu, în B ucureti de Ieromonahul Antim din Ivir în 1692". 10. ,,Tomul împcrii în care se cuprind scrierile anonime ale unora, ale lui Ioan Nomofilaxul, ale lui Gheorghie Coresie i ale lui Macarie Ieromonahul Macri i adunarea din Sf. Sofie, tiprit în anul mântuirii 1692. S-a tiprit la Dimitrie Pdure în Iai în 1694". C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXV (1901-1902), 10, p. 988-1007. Cu texte în limba greac. Se prezint în continuare c rile care fac parte din bibliografia greac (pentru mai multe detalii a se vedea articolul anterior). 11. ,,Cu harul lui Dum nezeu a evlavioasului Nemofilax Ioan Diaconul Eugenie. Cuvânt combttora hotrârii blasfemice i mincinoase compus în Florena în timpul Sinodului de ctre latini, s-a compus de ctre un ieromonah oarecare numit Ioachim, transcris din deosebite manuscripte, îndreptat i împrit în capitole i pri de Dositei patriarhul Ierusalimului. Tiprit la Dimitrie Pdure, Iai 1694". 278

12. ,,Manual despre unele nedumeriri i deslegri sau despre cer cetarea i întrirea unor dogm e necesare biseri cii. Compus de Ioan Cariofil dup cererea lui Constantin Cantacuzino. i afierosit dom nului Constantin Brâncoveanu." Cartea a fost tiprit la Mnstirea Snagov în 1697. Tot aici Constantin Erbiceanu repro duce dedicaia ctre domnul Constantin Brâncoveanu i prezint amnunte despre viaa lui Ioan Cariofil i coala din vremea lui Constantin Brâncoveanu. 13. ,,Antologiu peste tot anul, foarte b ogat cci cuprinde nu num ai serviciile din «Antologiile» ce se afl , dar i toat Psaltirea cu Octoihul folosit or...." Cartea a fost tiprit în zilele domnului Constantin Brâncoveanu pr in îngrijirea i cheltuiala ieromonahului Galaction Vidali din i nsula Tinu i fost egum en al Marii M nstiri Lavra din Muntele Athos i prin corectarea do mnului Panaghiot S inopeu în Mnstirea Snagov de Antim Ieromonahul, în 1697. 14. ,,Cuvânt panegiric la Sfântul Constantin pronunat în Mitropolia Ungrovlahiei i afierosit lui Constantin Brâncoveanu... Tip rit în Mnstirea Snagov de ieromonahul Antim din Iviria în 1697". Cuvântul a fost compus de fiul cel mare al lui Constantin Brâncoveanu i rostit în catedrala mitropolitan de al doilea fiu al aceluiai domnitor, tefan. 15. ,,Tomul dragostei asupra latinilor, adunat i tiprit de Dositei patriarhul Ierusalimului în vremea lui Antioh Vod al Moldovei în 1698". Cartea conine o not la final din care afl m c a fost tiprit în Iai de Dionisie monahul i îndreptat de Ieremia Cacavela în 1698. 16. ,,Divanul sau gâlceava în eleptului cu lum ea, sau giudeul sufletului cu trupul, prin de trud i de ostenin iubire a lui Ioan Dimitrie Constantin. Întâiu izvodit de iznoav din Vechiul Testa ment i Noul Testame nt, în slava i folosina moldovenescului neam. În vremea lui Antioh Vod..." Cartea a fost tip rit prin osteneala monahilor moldoveni Atanasie i Dionisie, în Iai, în 1698. 17. ,,Mrturisirea credinei ortodoxe a Bisericii universale i apostolice a rsritului. Expunerea introd uctiv despre celetrei mari virtui credin, ndejde i dragostea. Tiprit cu cheltuiala dom nului Constantin Brâncoveanu în 1699, în Mnstirea Snagov de Antim Ivireanu". 18. ,,Psaltirea profetului i împratului David având la sfâr itul ei un adaos de ase psalmi i apodipnul m ic, întâia dat tiprit în acest form at prin ordinul i cheltuiala domnului Constantin Brâncoveanu în M nstirea Snagov în 1700 de Antim Ivireanu". 19. ,,Proschinitarul Sfântului M unte al Atonul ui scris i tiprit în vrem ea lui Constantin Brâncoveanu, afierosit mitropolitului Ungrovlahiei Teodosie, cu îngrijirea i cheltuiala doctorului Ioan Com nen spre a se da în dar pioilor pentru mântuirea sufletului su. Tiprit în M nstirea Snagov, î n 1701, în teascurile tipografiei lui Antim Ivireanu prin osteneala i corectarea lui Ignatie Fotian ieromonahul". Cartea cuprinde darurile pe care le-au f cut românii mnstirilor din Sfântul Munte pân în 1701. Sunt prezentate i câteva date de spre viaa lui Ioan Com nen acesta se trgea din vechea fa milie a împrailor bizantini, a fost educat i i-a fcut studiile la Constantinopol i în Occident, dar datorit unor împrejurri a ajuns în ara 279

Româneasc i s-a stabilit la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Tot în timpul în care a venit Ioan Comnen la Bucureti, a fost adus aici i Sevastos Chimenitul pentru a fi profesor la Academia din Bucureti. Ioan Comnen a fost i el, profesor al Ac ademiei din Bucureti. În 1 700 Ioan Comnen a efectuat un pelerinaj la Muntele Athos i la Muntele Sinai du p care s-a clugrit i i-a schimbat numele în Ierotei i, prin influena domnului Constantin Brâncoveanu, a fost fcut mitropolit al Dristrei. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXV (1901-1902), 11, p. 1086-1113. Cu texte în limba greac. Se prezint în continuare crile care fa c parte din bibliografia greac . A se vedea articolul anterior în BORom XXV (1901-1902), 10, p. 988-1007. În continuare sunt redate frag mentele referitoare la români din ,,Proschinitarul Sfântului Munte" alctuit de Ioan Comnen (a se vedea a 19-a carte din Bibliografia greac), din care aflm urmtoarele: -Marea Lavr a Sfântului Athanasie a fost reînnoit de Neagoe Basarab i tot acolo se g sete capul Sfântului Mihail al Sinadelor ferecat cu argint i cu pietre preioase de ctre Constantin Brâncoveanu; -Mnstirea Ivirilor ­ a primit numeroase danii din partea lui Neagoe Basar ab i a soiei sale Despina, printre care se num r i dvera cusut cu fir de aur pentru a se pune înaintea icoanei f ctoare de minuni a Maicii Do mnului, iar pardoseala bisericii acestei mnstiri a fost fcut de erban Cantacuzino; -Mnstirea Dionisiu ­ a fost înnoit de domnitorii Radu, Neagoe i zugrvit de Voievodul Petru în 1580, iar doamna Ruxandra a lui Alexandru L puneanu a fcut spitalul i trapeza acestei mnstiri; -Mnstirea Pantocrator ­ a fost înnoi t de logofeii Barbu i Gavriil din ara Româneasc; -Mnstirea Xiropotamul ­ a fost restaurat de do mnul rii Româneti, Alexandru; -Mnstirea Cutlumu a fost reînnoit de domnitorii Neagoe, Radu, Mircea i Vintil; -Simon-Petra ­ la aceast mnstire se afl o Evanghelie druit de Mihai Viteazu; -Mnstirea Zograful ­ a fost reînnoit de domnul tefan cel Mare i Sfânt în 1502; -Mnstirea Dohiariul ­ a fost restaurat de domnul Alexandru Lpuneanu; -Mnstirea Sfântul Pavel ­ a fost restaurat de dom nul Constantin Brâncoveanu; -Mnstirea Xenofont a fost reînnoit de Matei Basarab i vornicul Duca cu fratele su Radu; -Mnstirea Sf. Grigorie (Grigoriu) ­ a fost reînnoit de tefan cel Mare; -Mnstirea Caracalu - a fost restaurat de domnul Moldovei Petru; -Mnstirea Stavronichita ­ a fost refcut de domnul erban Cantacuzino. În Muntele Athos m ai exist Mnstirea Prodromu (lca românesc) în car e vieuiesc 120 de m onahi (cifr din 1901 .), Mnstirea Provata care a fost înfiin at de un rom ân din Basarabia din fam ilia Soroceanu, în care vieuiesc 30 de monahi (cifr din 1901) i Mnstirea (chilia?) Sf. Panteli mon ce a fost ref cut de domnul Scarlat Calimah, la începutul secolului al XIX-lea. 280

Se continu apoi prezentarea crilor din Bibliografia greac. 20. ,,Liturghierul greco-arab" tip rit din ordinul i cu cheltuiala dom nului Constantin Brâncoveanu, de c tre Antim Ivireanu în M nstirea Snagov, în 1701. Cartea a fost corectat de Ignatie Ieromonahul i Filitian din Haldea. 21. ,,Manuducere la buna educaie, sau manual de citire tinerilor greci i vlahi care înva, tiprit cu cheltuiala lui Ioan Nicolae Darvari. În Viena în tipografia lui Gheorghe Vendoti, în 1791". 22. ,,Eortologiu în care se tratea z unele chestiuni - despre certitudinea cronologiei, despre toate s rbtorile i teoriile lor, despre Sfânta Pasch i despre unele canoane bisericeti, despre minologiul cel m ai scurt, lucrat de dasc lul Academiei din Bucureti Sevastos Chimenitul i afierosit domnului Constantin Brâncoveanu, în vremea mitropolitului Teodosie, tip rit de Antim Ivireanu i corectat de Ignatie Fitianu în Mnstirea Snagov în 1701". Se prezint coninutul acestei cri. 23. ,,Despre preoie cuvânt de laud compus de Hrisant patriarhul Ierusalimului i pronunat de el înl untrul marii biserici a Sfântului Morm ânt, când s-a hirotonit mitropolit al Chesareei Palestinei în 1702, aprilie 5, în aceeai zi a Sfintelor Pati. S-a tip rit în Bucure ti". Autorul presupune c aceast carte s-a tip rit în acelai an - 1702. 24. ,,Cuvântul panegiric la cel întâi m artiri a lui Hristos tefan", compus de tefan, fiul lui Constantin Brâncoveanu. A fost ti prit în 1702, în Bucure ti de ctre Antim Ivireanu. 25. ,,Învtura dogmatic a Sfintei Biserici de R srit i Universale cuprinzând trei chestiuni: a) când se prefac Sfintele în trupul i sângele lui Hristos b) c Nsctoarea de Dumnezeu a fost supus pcatului strmoesc c) c prticele nu se prefac în trupul i sângele lui Hristos". Cartea a fost alctuit în zilele lui Constantin Brâncoveanu de Sevastios Chimenitul i afierosit patriarhului Ierusalim ului Dositei i publicat cu cheltuiala postelnicului Gheorghe Castriotul în Bucureti, în 1703, de ctre Antim Ivireanu. 26. ,,Cuvânt panegiric la Adormirea Maicii Do mnului compus de tefan fiul lui Constantin Brâncoveanu". Acest cuvânt a fost rostit de fratele su Radu i tiprit de Antim Ivireanu. 27. ,,Învtura dogmatic a Bisericii Ortodoxe i catolice, cuprinzând excepional trei chestiuni: a) când se prefac Sfintele în trupul i sângele lui Hristos b) Fecioara Maria a fost supus pcatului strmoesc c) prticelele nu se prefac în trupul i sângele lui Hristos". Cartea a fost al ctuit în zilele lui Constantin Brâncoveanu de Sevastios Chimenitul i a fost afierosit lui Dositei patriarhul Ierusalimullui i tiprit cu cheltuiala postelinului Gheorghe Castriotul, în Bucure ti, în 1703 de Antim Ivireanu. Autorul menioneaz c aceast carte a fost dedicat atât patriarhului Ierusalimului Dositei, cât i arului Rusiei Petru cel Mare. 28. ,,Explicarea i serviciul sfinirii Bisericii". Cartea a fost afierosit patriarhului ecumenic Gavriil i a fost dat la tipar cu cheltuiala fostului m itropolit al Sofiei, Auxentie. A fost tiprit în Bucureti în 1703 de Antim Ivireanu, ediia fiind îngrijit i corectat de Ioan de Efes. 281

29. ,,Din Plutarh Hironeu traducere foarte exact în li mba apla a paralelilor greceti i romane, de preastr lucitul Constantin, fiul dom nului Constantin Brâncoveanu". Cartea a fost tip rit în Bucureti de Antim Ivireanu, în 1 704. Aici autorul articolului red prefaa acestei cri, prefa ce a fost scris de ctre Antim Ivreanu i câteva paralele din carte. Tot aici Constantin Erbiceanu prezint câteva p reri cu privire la cuno tinele de limb greac ale lui Constantin Brâncoveanu i ale românilor în general. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXV (1901-1902), 12, p. 1193-1210. Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul ­ din BORom XXV, 11, p. 1086-1113). 30. ,,Cuvântul la patima cea mântuitoare a lumii a cuvântului lui Dumnezeu-omul pronunat i afierosit patriarhului Dositei al Ierusalimului de Radu, fiul lui Constantin Brâncoveanu i tiprit de Antim Ivireanu". 31. ,,Tomul bucuriei în care se cuprind epistolele patriarhului F otie al Constantinopolului. Sfântul i ecumenicul Sinod al VIII-lea, unele însemnri la acest sinod. Cele împotrivitoare la primatul papei Romei ale lui Nicolae Doctorul Filosof. Cuvântul lui Meletie al Alexandriei as upra Primatului Papei. Dialogul Iermonimonului monah asupra altui oarecare monah contra latinilor". Tomul a fost tip rit în zilele lui Constantin Brâncoveanu, în Episcopia Râm nicului de Antim, episcopul Râmnicului, în 1705, prin cheltuiala i cu îngrijirea lui Dositei patriarhul Ierusali mului. Sunt redate fragmente din prefa a lui Dositei la aceast carte. 32. ,,Slujba printelui nostru Visarion, Arhiepiscopul Larisei, fctorul de minuni". Cartea a fost tiprit în zilele lui Constantin Brâncoveanu, în 1705, de ctre episcopul Râmnicului, Antim Ivireanu, cu cheltuiala lui Ignatie, egumenul Mnstirii Nucet. Ediia a fost îngrijit i corectat de Mitrofan Grigoras din Dodo na. O nou ediie a acestei cri a aprut în 1797. 33. ,,Cuvânt panegiric la Sfântul Nicolae". Cuvântul este dedicat lui Preda Brâncoveanu i a fost tip rit în Episcopia Râm nicului de c tre Mihail ipodiaconul Istfanovici, în 1707. 34. ,,Cuvânt la patima cea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Textul îns al patimilor a fost adunat din cei patru E vangheliti, numai din acetia s-a pus, adic ce se numete adunat din cei patru de dasclul Gheorghie profesor de lim ba elin i latin a fiilor lui Constanti n Brâncoveanu". Cuvântul a fost tiprit în E piscopia Râmnicului de ctre Mihail ipodiaconul Istfanovici în 1707. 35. ,,Carte cuprinzând serviciul bisericesc de peste tot anul". Cartea a fost tiprit în zilele lui Constantin Brâncoveanu de ctre mitropolitul Antim Ivireanu în 1709, în Mitropolia din Târgovite, ediie ce a fost corectat i îngrijit de Mitrofan Grigoras din Dodona. 36. ,,Flori poetice adunate spre gloria i strlucita încununare a doctoro-filosofic a prea nobilului i prea înv atului domn Gheorghe Ipomena din patria Tra282

pezuntului, de preotul Ioan Avram iu i de acestea dedicate do mnului Constantin Brâncoveanu". Cartea a fost tiprit în Veneia, în 1709. 37. ,,Carte cuprinzând serviciul Sfintei Ecaterina i proschinitarul Sfântul ui Munte Sinai cu acelor dimprejur i a toate c ele din el i despre el, cum i ordinea serviciului monastirei i a celor din el ce au fost pân acum arhiepiscopi i un Egnomiu la Sfântul Munte Sinai i despre arabi". Cartea a fost tip rit în vremea lui Constantin Brâncoveanu, de c tre Antim Ivireanu, în Mitropolia din Târgovite, în 1710. Edi ia acestei cri a fost îngrijit i corectat de iero monahul Mitrofan Grigoras din Dodona. Aceast carte a fost retiprit i în 1727, de ctre Nicolae Saru la Veneia. 38. ,,Panoplia dogmatic a împratului Alexie Co mnen, cuprinzând în scurt scrierile fericiilor i de Dumnezeu purttorilor prini, puse în ordine i în o armonia cugetat de Eftimie Zigaben". Cartea a fost afierosit fiului lui Constantin Brâncoveanu ­ tefan de mitropolitul Dristrei Atanasie i tiprit cu cheltuiala mitropolitului Ungrovlahiei Antim Ivireanu în 17 10, în Mitropolia din Târgovite. Ediia a fost corectat i îngrijit de Mitrofan Grigoras din Dodona. 39. ,,Varini Phavorini Camertis Nucerini Episcopi Magnum Dictionarium sive Thesaurus universae Linqaue Graecae studiosoru m usui valde perutilis ex m ultim variiesque Antoribus collectus. Nova h ac editione per Anto nio Bortoli tipografum venetum diligentissime castigatus et copia Dictionum auctus". Cartea a fost tip rit în 1712 i este dedicat de c tre Antonio Bartoli domnului Constantin Brâncoveanu. 40. ,,Sentine ale unor filosofi vechi, din italienete traduse în li mba noastr apla i afierosite domnului Constantin Brâncoveanu" - cartea a fost tip rit cu cheltuiala lui Manu Apostolu, în Târgovite, în 1713. 41. ,,Sfaturi cretine-politice ctre domnul tefan Cantacuzino, de mitropolitul Antim Ivireanu. Tiprite împreun cu oarecare rugciuni de peste toat sptmâna". Cartea a fost tiprit în Mitropolia din Bucureti, în 1715. 42. ,,Ioan Damaschin. Expunerea credin ei ortodoxe. A aceluia i despre c ei adormii în credin". Cartea a fost tiprit cu cheltuiala domnului Nicolae Alexandru al Moldovei, î n Iai în M nstirea Sabba (cred c este Sava), cu binecuvântarea patriarhului Ierusalimului, Hrisant. Ediia a fost îngrijit i corectat de Ioan din Efes. Autorul prezint pe scurt coninutul acestei cri. 43. ,,Istorie despre c ei care au fost patriarhi ai Ierusali mului, desprit în 12 cri începând de la Iacob fratele Domnului i cel întâi ierarh al Ierusalimului pân în anul prezent, cuprinzând i dumnezeietile adunri ale Sfinilor Apostoli i sinoadele cele mai importante adunate din lumea ortodox i neortodox, ecumenice i locale i orice dogm a Sfintei Biserici, în care se face amintire în ordine a tuturor autocratorilor Apusului i Rsritului i a faptelor lor i a celor cinci Patriarhate i a lucrrilor lor i a administraiilor i a prerogativelor ce au avut i a multor altor din Prini Arhiepiscopi i Arhiepiscopii i a tuturor ieresiarhilor i eresurilor cu m i a condamnrilor, a popoarelor i a unor conductori ai cretinismului...." 283

Cartea a fost scris de patriarhul Dositei al Ierusali mului, corectat de Hrisant, tot patriarh al Ierusali mului i tiprit în zilele dom nului tefan Cantacuzino în Bucureti, în 1715. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 2-3, p. 193-206 . Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ în BORom XXV, 12, p. 1293-1310). 44. ,,Sintagma a Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Hrisant. Despre oficii, clerici i boeriile Sfintei Biseri ci a lui Hristos i însemnarea lor, a î mpririi i a rândului celui vechi i de acum i alte oare-care prea de nevoi celor num rai în cler i celor ce sunt arhierei i despre cele cinci tronuri patriarhale i a Mitropoliilor lor... Despre arhiepiscopiile autocefale, cuprinzând tronurile supuse lor. Adunat din diferite praxe regulate..". Cartea a fost tip rit la Târgovi te în 171 5 de ctre ieromonahul Mitrofan din Dodona. 45. ,,Istoria Sfânt sau c ele iudaice scris în rezu mat de Alexandru Mavrocordat, tiprit cu cheltuiala lui Nicolae Vod , în Mnstirea Antim din Bucureti în 1716". Ediie îngrijit i corectat de Ioan Postelnicul i tiprit de ierom onahul Dionisie Floru. 46. ,,Introducere în cele geografice i sferice" de Hrisant Notara. Cartea a fost scris i tiprit la cererea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat, la Paris în 1716. 47. ,,Despre Oficii", carte scris de Nicolae Alexandru Mavrocordat, în zilele mitropolitului Daniil. Edi ie ce a fost îngrijit i corectat de Gheorghe Trapezundianul, profesorul colii domneti din Bucureti i tiprit în Mnstirea Antim, în 1719. 48. ,,Carte cuprinzând slujba Sfântului martir Neofit i a Sfântului Maxim Mrturisitorul". A fost tiprit în Bucureti de preotul tipograf Stoica Iacovi, în 1723. 49. ,,Manual despre superioritatea prin excelen a Sfintei Cet i a Ierusalimului i a dttorului de via Sfânt Mormânt în Bucureti 1728". 50. ,,Manual despre purcederea Sf ântului Spirit sau Aptologie ctre prea respectatul Domn Nicolae Co mnen Papadopol, compus de prea r espectatul între ieromonahi i sfinii învtori Christofor Emberocomitu din Ioanina. Tip rit în Bucureti, în 1728". 51. ,,Omilii ale patriarhului Hrisant al Ierusali mului, date spre tipar prin îngrijirea i cheltuiala patriarhului Ierusali mului Meletie. Dedicat e domnitorilor Grigorie Ghica al rii Româneti i Nicolae Alexandru al Moldovei. Ti prite în Veneia, în 1734". 52. ,,Carte cuprinzând sfinitele servicii ale Sfântului Sfinit martir Haralambie de minuni fctorul, a cuvioasei Matroana din ora ul Hio, a celui întru Sfi nii Printele nostru Spiridon al Trimitundiei". Cartea a fost tip rit în timpul dom nului Constantin Nicolae al rii Româneti, în vremea pstorii mitropolitului tefan, cu cheltuiala logoftului Constantin Gheorghiu Z din Sotiro-Zagora, în Sfânta Mitropolie din Bucureti, în 17 36, de ctre preotul Stoica Iacovitz. Edi ie îngrijit i corectat de Constantin Daponte 284

53. ,,Istoria Vechiului i Noului Testa ment cu icoane halcografic e ale tuturor subiectelor i cu explicaii scoase din Sfinii Prini, pentru îndreptarea moravurilor oricrei persoane cretine. Traduse din li mba italian de Antoniu Catifor din Zachint i afierosit domnului Constantin Mavrocordat al rii Româneti. Tiprit la Veneia în 1737". 54. ,,Cel ce se pociete se înva. Lucrare tradus în limba noastr comun de Manuel Romanitu Criteanul i afierosit domnului Moldovei Constantin Mavrocordat. Tiprit la Veneia în 1742, la Nicolae Glichi din Ioanina". Autorul reproduce aici dedicaia lui Nicolae Glichi ctre domnul Constantin Mavrocordat. 55. ,,Gramatic despre Sintax a prea piosului dom n Alexandru Mavrocordat... Împreun cu alta a lui Mihail Singhelul a scaunul ui apostolic al Ierusalimelor, dedicat principelui Constantin Mavrocordat". Ed iie îngrijit i corectat de Alexandru Cancelariul Doctor ­ filosof. Tiprit în Veneia, în 1745. 56. ,,Prescurtare de rugciuni din Psaltire, adunat de prea Îneleptul Ghenadie Scholarul, patriarhul Co nstantinopolului." Cartea a fost tip rit în tipografia Mitropoliei Ungrovlahiei în Bucure ti, în 1749 de ctre Stoica Iacovi. Cartea con ine o dedicaie a mitropolitului Neofit ctre domnitor, dedicaie în care mitropolitul spune c este grec, de origine din Creta. 57. ,,Mreja apostolic, adic cuvinte de suflet folositoare în Sfânta i marea patru-zecime i în postul de 40 de zile al na terii lui Hristos" . Cartea a fost co mpus de Nicolae Mavrodi Cefalonianul i tiprit tot cu banii si i afierosit domnului Mihail Racovi al Moldovei. Cartea a fost tiprit în 1756. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 4, p. 421-435. Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 2-3, p. 193-206). 58. ,,Lexicon în patru limbi cuprinzând adic aceste patru limbi greac proz sau apla Romanic, Latin i Italian." Lexiconul a fost compus de Gheorghe Constantin din Ioanina i dedicat domnului Constantin Mavrocordat al rii Româneti. Cartea a fost tiprit la Veneia în 1757, cu cheltuiala aceluiai Gheorghe Constantin. 59. ,,Prescurtarea din istoria biserice asc politic, împrit în cinci pri din care cele dintâi pe scurt cuprind n u numai cele din Sfântul Munte Sinai, de Dumnezeu umblat, ci i înc cele din mnstirea de Dumne zeu mrit de acolo aflat, iar cele din urm cuprind cele ale împ railor atot pmântului Egiptului pân la Mohamet. Iar cealalt despre acelai Selim i despre r zboiul ce a ridicat contra perilor. Înc i despre eresul lui Tihil, noul profet al perilor trateaz. Fiecare parte are tabla sa ...". Cartea a fost scris de fostul patriarh al Ierusali mului Nectarie din Creta. Ea a fost tip rit la Veneia, din nou în 1758, de sptarul Spiridon Milia i afierosit domnului Moldovei Antonie. Prima oar aceast carte a fost tiprit în 1677. 60. ,,Istoria general a otomanilor cuprinzând fiecare împ rie dup starea sa de acum, adic provinciile sale, oraele, legile, comerul, artele, religia, limba i orice alt curios i de însem ntate, dup cum se a rat în tabel împreun cu harta geografic. Acum întâi adunat din istoricii cei mai siguri englezi i francezi i dat la lumin în limba noastr apla de Gheorghe Constantin din Ioanina". 285

Cartea a fost afierosit domnului Constantin Brâncoveanu i tiprit cu cheltuiala lui Polizoe Lambanitioti din Ioanina la Veneia, în 1759. 61. ,,Nou Epistolar cuprinzând diferite caractere i exemple de epistole c tre price persoan oficial bisericeasc i lumeasc cu titlurile lor, dup cum se obi nuiete astzi în Lipsca Saxoniei în 1764". Epistolarul cuprinde titlurile domnitorilor, ale soiilor lor, ale mitropoliilor i ale boierilor. Titulatura domnitorilor, a doamnelor i a boierilor este prezentat de Constantin Erbiceanu în articol. 62. ,,Oglinda femeilor în care se cuprind din Scriptur istoriile semnate coninute în Scriptura Veche despre fe meile rele i bune. Compus i în versuri lucrat de Constantin Daponte i dedicat doamnei Moldovei Elena Mavrocordat". Cartea a fost tiprit cu cheltuiala lui Costi Avram Neohoritu în Lipsca, în 1766. 63. ,,Teatru politic tradus din latine te în limba noastr apla de ctre domnul Ungrovlahiei Nicolae Mavrcordat". Cartea a fost tip rit la Lipsca, la B ernard Christofor Breitcopt, în 1766. 64. ,,Elementele fizicii adunate din cei mai noi de ieromonahul Nichifor Teotoche". Ediie corectat de ieromonahul Amvrosie Pamper i tiprit cu cheltuiala lui Toma Mandaca din Castoria, în Lipsca Saxoniei, în 1766. Cartea am intit a fost folosit ca manual la Academia din Iai, pân la 1800. Nichifor Teotoche a fost profesor i director al Academiei din Iai. Constantin Erbiceanu red aici dedica ia ctre domnul Grigorie Ghica i amintete despre influena pe care a exercitat-o limba greac asupra românilor. Apoi se prezint câteva date biografice despre Nichifor Teotoche ­ origi nar din Kerchira, s-a nscut în 1736, a fcut studii în Italia dup care s-a întors în patria sa unde a devenit p rofesor, iar pentru faptul c era un apropiat al fam iliei Ghica atunci când aceasta a ajuns la conducerea Principatelor Ro mâne, Nichifor a fost adus de Grigorie Ghica pentru a conduce Academia din Ia i. Dup ce a stat o perioad la Ia i, a plec at la Lipsca pentru a-i tipri scrierile. A fost chemat de ortodoc ii din Veneia spre a le fi arhiereu, dar a refuzat. În 1779 a fost hirotonit în Rusia ca arhiepiscop al Astrahanului. La 1796 s-a retras din aceast funcie pentru a se dedica s crisului. În 1806 a trecut la cele venice la Moscova. A scris numeroase cri printre care se numr i ,,Elemente de matematic" în trei volume, ,,Elemente de fizic" în dou volume, ,,Geografie", ,,Despre meteori i electricitate", ,,Cuvinte la Postul cel Mare", ,,Chiriacodromiul" etc C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 5, p. 518-529. Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 4, p. 421-435). 65. ,,Gramatica lui Teodor, intr oducere în cele patru c ri, comentariu la a patra, adunat din muli de Neofit ierodiaconul Pelo ponesianul". Cartea a fost tiprit în vremea lui Alexandru Ghica Voievod, în tim pul pstoririi mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din îndemnul lui Efraim al Ierusalimului, în tipografia nou înfiinat din Bucureti, în 1768. 66. ,,Iosif Vrieniu monah, cele aflate dup cerirea prea în latului, prea piosului fost dom n al Moldovei Grigorie Alexandru Ghica, cu îngrijirea diaconului Vulgaris, în Lipsca, 1768". 286

67. ,,Învtura cretin a credinei noastre ortodoxe". Cartea a fost tiprit în vremea domnului Alexandru Scarlat Ghica Voievod, în timpul pstoririi mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, în tipografia din Bucureti, în 1768. 68. ,,Alegere din toat Psaltirea, adunat de ierodiaconul Neofit din Peloponez". Cartea a fost tip rit în vrem ea domnului Grigorie Alexandru Ghica Voievod, în timpul pstoririi mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, în Bucureti în 1769, de c tre ieromonahul Partenie Sum eliotul. Neofit este cel ce a scris celebra lucrare ,,Pratia" i a trecut la cele venice în Mnstirea Cernica. 69. ,,Învtura ortodox compus de patriarhul Alexandriei Meletie Pigas". Cartea a fost tiprit în vremea lui Grigorie Alexandru Ghica Vod , în tim pul pstoririi mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei. E diie tiprit cu cheltuiala i îngrijirea patriarhului Ierusalimului Efrem, la tipografia ieromonahului Grigorie, în 1769. Se reproduce o parte din prefaa acestei cri. 70. ,,Luna august în 30. Slujba celui într u sfini printelui nostru Alexandru Arhiepiscopul Constantinopolului, compus în 176 7, dup cererea preaîn latului i prea piosului Domn Alexandru Scarlat Ghica Voievod i revzut de prea fericitul i prea îneleptul patriarh al Ierusalimului Efrem...". Cartea a fost tiprit cu osârdia i îngrijirea lui Ioan Vcrescu, la Veneia, în 1771. 71. ,,irul a cincizeci i unu de comentatori în Octateuh i în cele ale împrailor..." Cartea a fost tiprit la cererea domnului Alexandru Scarlat Ghica prin îngrijirea ieromonahului Nichifor Teotochi, în Lipsca, în 1772. 72. ,,Adunare de lucruri sfinite cuprinzând 104 istorii ale Vechiului Testament i a Noului Testa ment, tradus din nemete în lim ba obteasc de acu m a gre cilor pentru uoara introducere a copiilor în cele dum nezeieti de Polihrone Dim itrie din Tracia". Cartea a fost tiprit în Lipsca, în 1775. 73. ,,Adunare de diferite poezii de laud ctre prea în latul i prea piosul domn i Egemon a toat Ungrovlahia, Alexandru Ipsilanti, adunate de Nicolae Vellara cu a c rui cheltuial s-au dat în tipar, cu îngrijirea i corectarea doctorului filosof Thoma Mandaca în 1777 în Lispca". Se face o scurt analiz a acestor poezii. 74. ,,Cuvine panegirice ale lui Constantin Daponte în stihuri simple spre lauda diferiilor sfini, prima dat editate prin tipare cu cheltuiala sp tarului Alcobache Rizu. Tiprite la Veneia în 1778". C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 6, p. 664-677. Cu texte în limba greac. Cu texte în limba latin. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 5, p. 518-529). 75. ,,Colecie de legi, despre buna ordine i datoria fiecrui din judectori i a oficiilor Principatului Valahiei ce aparin la poliie. Conducere a hotrârii de acum înainte a pricinilor întâm plate, adunate ac um ca norm, cu dispoziiile bazilicalilor. Pentru susinerea cert a dreptului i spre neasuprirea celor sraci prin orice chip". Cartea a fost lucrat de Alexandru Ipsilanti i tiprit în Mitropolia Ungrovlahiei în 1780. 76. ,,Manassis Eliadis oratio panegyrica, ad celsissimum ac serenissimum principem Dominum Dominum Ioanem Alexandrum Hypsilatam, serenissimum Ducem 287

totius Valachiae Positum etiam in principio Epistola dedicatoria. Lipsiae. Ex officina Breitkopfia 1781". Manase Eliade a fost profesor i director al A cademiei din Bucureti. Tot aici este redat o parte din discursul de laud adresat lui Alexandru Ipsilanti, parte în care sunt ludate faptele lui Alexandru Ipsilanti în cei opt ani de domnie ai si. Se prezint i o scurt biografie a lui Manasi Iliade ­ s-a nscut în Menelicul (Menedicul?) Macedoniei, a învat la Bucureti i în alte ri, dup care s-a întors în Bucureti, unde a devenit profesor al Academiei. În timpul lui Alexandru Ipsilanti a fost trimis în Italia i Germania pentru a studia matematica. A trecut la cele venice în 1785, în Bucureti. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 7, p. 788-800. Cu texte în limba greac. Cu texte în limba latin. Cu texte în limba francez. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 6, p. 664-667). 77. ,,A fericitului Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, asupra eresurilor i despre singura i dreapta credin a noastr a cr etinilor i a serviciilor sfin ite i a monastirilor, catalogul bisericei. Despre templul Du mnezeiesc i despre arhiereii din el, despre preoi i diaconi i cu care din aceste ve minte sfinite se îmbrac fiecare. i despre sfinita mistagogie. Explicarea i la Simbolul credinei...". Cartea a fost tip rit cu cheltuiala dom nului Ion Duca al Moldovei, prin îngrijirea i corectarea lui Ioan Molivi d din Eraclia, în M nstirea Cetuia în 1683. Este redat aici dedicaia fcut domnului de Dositei patriarhul Ierusalimului 78. ,,Istoria bisericeasc a lui Meletie al Atenelor, tradus din limba greac în limba noastr apla, împrit întreitomuri i îmbogit cu multe însemnri i table de ctre Gheorghe Vendoti din Zachint i de el corectat ". Cartea a fost dat la tipar de Polizoe Lambanitiotul din Ioanina i tot de el dedicat domnului Nicolae Caragea. S-a tiprit în 1783, în Viena. 79. ,,Vitejiile prea piosului i prea viteazului Mihail Voeivod. Î nc i câte s-au întâmplat în Ungrovlahia din timpul ce a dom nit erban Voievod pân la Gavriil Movil Voievod. Cuprinde înc i sfaturile sufleteti ctre Alexandru Ilia Voievod i ctre toi urmtorii domni i o plângere despre Constantinopol 1785 Veneia. De Nicolae Glichi din Ioanina". C. E. spune c lucrarea a fost scris de mitropolitul Matei al Mirelor, fost egumen al Mnstirii Dealu. 80. ,,Grammatica Graeco-latina ex variis collecta. Georgeo Demeter. de Chald. Kvr Argirocastrense ex Evropea, Albania, a quo propriis observationibus, anotationibusque Epistolis sententiis, Graeco-latinis, illustrium quorundam virorum vitis et scientarum definitionibus aucta. Nunc prim o ipsius expensis impressa, ac reverentor, dicta serenissimo excelentissimoque Principi totiu s Moldaviae Domino, Domino. Alexandro Ioanni Mavrocordato. Viennae 1785". Cartea a fost co mpus de Gheorghie din Argiroastru. 81. ,,Refutation du traite D'Ocellus de la nature de L'Uni vers. Ouvrage de Jean ZAnetti Clutziar dédié à son Attesse serenissi me Nicholas Mavrogene Prince regnant de Vallachie. Revù et corrigé, par Mons. George Vindoti. Vienne 1787". Cartea a fost scris în Bucure ti de Giani, atât în limba greac, cât i în francez . 288

Sunt redate câteva frag mente din prefa a acestei cri, o epistol trimis mitropolitului Grigorie (al II lea) al Ungrovlahiei din 1787, aflat de asemenea în carte. 82. ,,Cuprindere sinoptic a faptelor eroice a prea în latului, prea piosului i purttorului nostru de trium f Domnului nostru i Egemon a toat Ungrovlahia Nicolae Mavrogheni". Cartea a fost co mpus de Manolache Perisanu i tiprit în Bucureti în 1789 de ctre tipograful Dimitrie. Este prezentat coninutul acestei cri. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 8, p. 874-882.Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 7, p. 788-800). 83. ,,Cuprindere sinoptic a faptelor eroice a preaîn latului prea piosului, domn Nicolae Mavrogheni". Lucrarea a fost alctuit de Manolache Persianu i tiprit la tipografia din Bucure ti, în 1789. E diie îngrijit de Nicolae i Ioan Lazr din Ioanina. 84. ,,Descrierea Valahiei cuprinzând poziia ei, modul administrrii, veniturile i cheltuielile anuale i numerarea districtelor i a satelor din ele." Lucrare a a fost alctuit în tim pul domnului Nicolae Mavrogheni i tiprit de Nicolae Laz r din Ioanina la tipografia din Bucureti, în 1780. 85. ,,Lexicon în patru lim bi francez, italian i romaic divizat întreivolume compus de Gheorghe Vendoti". Lucrarea a fost alctuit din ordinul lu i Alexandru Mavrocordat. Ediie îngrijit de Dimitrie Pavlu din Epir i tiprit la Viena, în 1790. 86. ,,Triumful credinei ortodoxe. Opera lui Antonie Manuel din Moldovalahia, ce a fost mare serdar". Cartea a fost tiprit cu cheltuiala lui Ioan Vcrescu. Ediie îngrijit de Dimitrie Pavlu i tiprit în Viena, în 1791. 87. ,,Catihis mic sau prescurtare de mrturisirea Ortodox a bisericii rsritene a grecilor sau ro meilor spre uzul fiilor bisericii r sritului a grecilor i a vlahilor compus de Sf. Sinod din Carlovitz, ad unat la 17 74. În Viena, anul 1791, la Iosif Bauemeister". 88. ,,Istoria celor doi ani 178 7 i 1788 cuprinzând faptele a r zboaielor prezente dintre nemi, rui i turci, adunat din diferite izvoare ce s-au tip rit în limba italian i francez i tradus în idioma noastr mai obteasc a grecilor de ctre A.L. i cu toat îngrijirea de el corectate, 1791. În Veneia. La Dimitrie Teodosiu din Ioanina". 89. ,,Vduva gânditoare i frumoas", comedie de Carol Goldoni. Edi ie îngrijit de Polizoi Lambaniiotul din Ioanina i afierosit lui Ioan Dum itru Mavrogheni. Cartea a fost tiprit la Viena, în 1791. 90. ,,Geografie nou culeas din diferi i scriitori, de Daniile iero monahul i Grigorie ierodiaconul Dimitreni" .Cartea a fost tip rit cu ajutorul financiar a lui Ivu Dorsin Hagi Ivu, la Viena, în 1791. 91. ,,Istoria Hersonezului Tauric, sau a Crimeei, Tartaria Mic cu rile învecinate ei". Edi ie tiprit cu cheltuiala lui Polizoe Lam baniiotul. Prefaa crii este dedicat mitropolitului Moldovei Gavriil. 92. ,,Vorbiri despre mulime lumelor a domnului Fontenelle de la Academiile i a Franciei propriu, a tiinelor i a învturilor enciclopedice, din Londra, Nanci, Berlin i 289

Roma. Traduse din limba francez de Panag hiotache Cancelarul Codric". Lucrarea a fost fcut la ordinul domnului Mihail uu i a fost tiprit în Viena, în 1794. 93. ,,Metamorfozele lui P. Ovidiu Nasons". Cartea a fost tradus i tiprit la Veneia în 1794, de ctre Polizoe Lamaniiotul i dedicat domnului Constantin Hangerli. 94. ,,Explicarea Sfintei Liturghii". Lucrarea a fost fcut de Constantin Daponte, tiprit la Viena, în 1795 i dedicat mitropolitului Filaret al Ungrovlahiei. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 9, p. 974-985. Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 8, p. 874-882). 95. ,,Poeme Medicale". Cartea a fost scris de doctorul Spitalul ui Sfântul Pantelimon din Bucure ti, Dimitrie Caraca. Se prezint câteva dat e biografice despre Dimitrie Caraca ­ s-a n scut în 1734 la Siati a, a studiat în ara sa natal (Macedonia) i apoi în Austria, dup care a venit în Bucure ti. A scris mai multe tratate din care men ionm ,,Cel în contra multor medicamente", ,,Reaciunea naturii", ,,Despre luarea sângelui". Cartea sa ,,Poeme medicale" este dedicat domnului Alexandru Moruzi, dedicaia fiind reprodus în articol. Cartea mai conine i o epigram i versuri adresate episcopului de Râmnic, Filaret, precum i un epitaf al episcopului de Râmnic, Chesarie, care de asemenea sunt reproduse în articol. 96. ,,Adaos la istoria bisericeasc a lui Meleti e Mitropolitul Atenelor spre continuarea celorlaltetreitomuri", lucrare alctuit de Gheorghe Vendoti din Zachint i închinat lui Alexandru Moruzi. Ediie îngrijit de Polizoe Lambaniiotul i tiprit la Viena, în 1775. 97. ,,A lui Dimitrie Cantem ir, întâmplrile cele mai vrednice de amintit în Valachia, traduse din german. În Viena 1795". 98. ,,Friederic Christian B aumeister. Logica compus de el în latine te cu metod matematic dup Volf. Tradus din latinete în limba greac de prea înv atul dascl Nicolae Barcosi din Ioanina, dat la tipar cu cheltuiala lui Atanasie Gheorghiu Manusi, din Siastista, în Viena 1795". 99. ,,Serviciul Sfântului Visarion". Cartea a fost tip rit cu cheltuiala boierului Ioan Florescu la Viena, în 1797. 100. ,,Atlas sau hart cuprinzând tabelele geografice generale a sferei pmântului, dup posiiunea lui dreapt paralel i oblic i descrierea general paralilogram i variat a sferei pmântului i a imicilului..." Cartea a fost lucrat de Gheorghe fiul vornicului Golescu i tiprit la Viena, în 1800. 101. ,,Elemente de aritmetic i algebr în Iena 1800". Prefa a crii este dedicat lui Lambru Fotiade, directorul i primul profesor al colii domneti din Bucureti. 102. ,,Învtur introductiv, cuprinzând lexico n în patru limbi a celor patru limbi obteti, adic a celei romaice apla, a cel ei valahice, a c elei bulgare i a celei albaneze...". Lucrarea a fost alc tuit de Daniil din Moshopol. Ediie îngrijit de mitropolitul Pelagoniei, Nectarie, cu a crui cheltuial s-a tiprit în 1802, în Viena. 103. ,,Filosofia chimic sau adevruri elementare ale chimiei mai noi, aezate dup un metod mai no u de A.F. Foucroix doctor i profesor de chimie în Paris. Tradus în 290

grecete de T.M. Ilia de, corectat i dat în tipar de Antim Gazi A rhimandritul de la Muntele Pileu din Milec..." Cartea a fost tiprit la Viena, în 1802. 104. ,,Chiriacodromiu sau explicarea i cu ea omilii la Evangheliile ce se citesc duminica în Sfintele Biserici ale ortodocilor. În Bucureti 1803". C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 10, p. 1097-1113, Cu texte în limba greac. Cu text în limba latin. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 9, p. 974-985). 105. ,,Zenobiu C. Pop. Metric, dou cri în Viena 1803". Cartea este dedicat lui Lambru Fotiade, profesor al Gim naziului din Bucureti. Tot în aceast carte mai gsim i o dedicaie ctre episcopul Buzului, Costandie. 106. ,,Manual de astronomie, scris de Ieronim Laland, tradus în lim ba greac vorbitoare de D.D. Filipide din Miliele muntelui Piliu. În Viena în 1803". Cartea este dedicat lui Alexandru Moruzi d omnul Moldovei, dedicaie ce este redat în articol. Se menioneaz c Filipid este cel care a scris ,,Istoria Veche a Ro mâniei pân la al doilea desclecat" i ,,Geografia României la 1816" i, tot el, este primul care a numit în grecete acest popor România . 107. ,,Elemente de Geografie adunate de Arhiepiscopul Nichifor Teotochi". Cartea a fost tiprit la Viena, în 1804. 108. ,,Meditaiunile lui Alexandru Mavr ocordat Exaporitul". Cartea a fost tiprit cu cheltuiala domnului Alexandru Moruzi în Viena, în 1805. 109. ,,Imn pentru Alexandru Ipsilanti". Cartea a fost alc tuit de Polizoe Condu i tiprit la Viena, în 1805. 110. ,,Tucidid Oloru, despre rzboiul Peloponesiac" de Neofit Duca, tiprit la Viena în 1805. Cartea are o prefa care cuprinde o dedicaie adresat mitropolitului Ungrovlahiei, Dositei. Prefaa este reprodus în articol. 111. ,,Manual despre organizarea colii greceti" de Neofit Duca. C.E. prezint coninutul cestei cri, coninut din care afl m date despre modul în care func ionau colile greceti din Principate. Despre Neofit Duca afl m c a fost profesor de limba greac la Academia din Bucureti între anii 1783-180 0 i 1816-1821 i c a fost un mare aprtor al limbii greceti. 112. ,,Cugetarea prea strlucitului pururea pom enitului Alexandru Mavrocordat Exaporitul, de Alexandru Constantin Moruzi Voievod, 1805, Viena". 113. ,,Istoria Valahiei politic i geografic de la aezarea ei cea mai veche pân la anul 1774.". Cartea a fost editat de fraii Tunusli i tiprit la Viena, în 1806. 114. ,,Istoria Daciei Vechi, a Tr ansilvaniei de acu m, Valahiei i Moldovei adunate din deosebii scriitori vechi i mai noi de Dionisie Fotino. În Viena 1818". 115. ,,Învtura sigur a gramaticii franceze a prea în latului de Dumnezeiu iubitorului i prea îneleptului Domn i Egemon a toat Ungrovlahia Domnul Domn Ioan Nicolae Constantin Caragea. În Viena 1806". 116. ,,Istoria sinoptic a Greci ei, împrit în patru p ri, compus de un anonim în limba englez pentru uzul colilor din Londra, tradus de el însui în limba 291

german i din ea tradus în li mba greac apla, de P.P. Eftim ie din Costangicul Macedoniei pentru trebuina colilor noastre. În Viena 1807". 117. ,,Elemente de logic i de filosofia Etic crora le premerge istoria filosofiei... Cartea a fost scris de profesorul din Halle Gott Heneccius i tradus în limba greac de vornicul Grigorie Brâncoveanu". A fost tip rit în Viena, î n 1808. Cartea conine o dedica ie ctre Manuel Brâncoveanu (tat l lui Grigorie Brâncoveanu), dedicaie ce este reprodus în articol. 118. ,,De decremento attera hominum aetatis periodo sau de Marasmo senili in specie, dissertatio inauguratis Medica, quam consensu illustris Medicoru m ordini; in Academie Friedericiana pro gradu Doctoris Medicinae et Chirurgiae obtinendo publicae disquisitioni subm ittit Constantinus Athanasiades Philetas Epirota. Halae 1808". Scrierea este dedicat mitropolitului Ungrovlahiei Dositei Fillitis. 119. ,,Reuniri de rug ciuni i ectenii num ite în tim p de rzboi asupra vrmailor ce nvlesc asupra noastr i rugciune de mulumire traduse din lim ba ruseasc în cea gre ceasc din porunca Exarhului Rusiei Gavriil". Edi ie îngrijit de mitropolitul Iriniupolei Grigorie i tiprit în Mnstirea Golia, în 1809. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 11, p. 12591267. Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ în BORom XXVI (1902-1903), 10, p. 1097-1113). 120. ,,Slujba Sfântului Martir Ioan di n Trapezunda, com pus de patriarhul Alexandriei Nichifor din Creta". Carte a a fost publicat cu cheltuiala lui Tom a Bughiuchi din Trapezunda, în tipografia greceasc din Iai în 1819. 121. ,,Învtura casnic a naturei pentru copii i copilele mici, editat de Dimitrie Darvari, cu cheltuiala frailor Darvari în Viena în 1810". 122. ,,Fizica experimental cuprinzând descoperirile cele mai noi, scris i tiprit în grecete pentru începtori de profesorul din Bucureti Constantin Vardalah Egipteanu. În Viena 1 812". Este reprod us prefaa acestei cri. Despre Constantin Vardalah aflm c s-a nscut în Cairo în 1775, a fcut studii la Alexandria, Smirna i în Italia, a venit în Bucureti i a fost profesor de m atematic. În 1821 s-a refugiat în Transilvania, dup care a mers la Odessa, unde a fost profesor pân în 1830. A fost chemat la Capodistria, dar pe drum vasul su a naufragiat i el a tr ecut la cel e venice. A scris ,,Retorica" (1815, Viena), ,,Gramatica limbii greceti", ,,Lecii pentru copii". 123. ,,Sinops mare a slujbei de noapte i de zi i de rug ciune pentru orice cretin, cuprinzând i Minologiul, cele ale Triodului i Penticostarului, Tr oparele, Condacele, Paschalia i alte de folos". Cartea a fost tiprit în Iai, în 1813. 124. ,,Gramatic Romanic sau Macedo-vlahic, compus i întâi la lumin dat de Mihail Gh. Boiangi, profesor al colii greceti". Cartea a fost tiprit la Viena, în 1813. 125. ,,Riga Valestenli. Imne ode cu adaosul i a altora oarecare. Iai 1814". 126. ,,Apologia Istoric de Neofit Duca", tip rit în 1816. Sunt prezentate câteva fragmente din prefaa acestei cri. 127. ,,Arta retoricii co mpus pentru tineretul greces c, afierosit prea strluciilor i prea renumiilor Domni Constantin i Gheorghe Caragea, bunelor sperane ale grecilor, de Constantin Vardalah Egipteanul în Viena, în 1815". 292

C., E., Bibliografia greac", în: BORom XXVI (1902-1903), 12, p. 1357-1366, Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 11, p. 1259-1267). 128. ,,Economia practic a tuturor proprietilor agricole adunat din multe i îmbogit cu pri proprii i însemnri de ctre Dimitrie Panaghiota .." Cartea a fost tiprit la Viena în 1816. 129. ,,Codice politic al Principatului Moldaviei". Cartea a fost tip rit în Iai, în tipografia de la Mnstirea Trei Ierarhi, în 1816. 130. ,,Istoria României sau expunerea întâm plrilor amintite cele mai însemnate în stânga Dun rii de Jos de la n vlirea Egiptenilor pân la a ezarea conductorilor Româneti a rii Româneti i a Moldovei". Cartea este opera lui Dimitrie Filipide i a fost tiprit la Lipsca, în 1816. 131. ,,Geografia României spre înelegerea mai acurat i mai deplin a istoriei ei." Cartea a fost tiprit la Lipsca, în 1816. 132. ,,Epistola mustrtoare a noii filosofii c tre poporul grec". Cartea a fost tiprit la Iai, în 1816. 133. ,,Combaterea dialogurilor alturate la crticica lui Eschim ale profesorului Neofit Duca, prin mrturia Sfinilor Prinilor notri...". Cartea a fost tiprit în 1817. 134. ,,Rezumat din Filipicele lui Pompius Trogus, acum întâi din latinete în limba eolodoric greceasc tradus i editat de apopirograful României. Lipsca 1817". 135. ,,Serviciul Cuvioasei noastre Paraschev a" ­ edi ie editat i îngrijit de egumenul Mnstirii Sfinilor Trei Ierarhi Serafim i tiprit în Iai. 136. ,,Încercarea analizrii diferenelor înelesului, la cele de acum. Acum întâiu lucrat i publicat de apopiro graful României i afierosit iubitorului de tiin. Lipsca 1817". Autorul crii este Dimitrie Filipide. 137. ,,Înfruntarea legii jidovi lor i a obiceiuril or lor, cu d ovezi din Sfânta Scriptur... tradus din lim ba moldoveneasc în cea grec easc de Ioan Gheorghiu. ...". Cartea a fost tiprit în 1818. 138. ,,Legiurile Domnitorului Ioan Gheorghe Caragea." Cartea a fost tiprit în 1818, la Viena. 139. ,,Carte istoric cuprinzând în scurt deosebite i însemnate istorii, de Dorotei. 1818, Viena". 140. ,,A lui Dim itrie Panaghiota Govdela, doctor i profesor de arte libere i filozofie, Elemente de aritmetic". Cartea a fost tip rit la Ia i, în 1818 i dedicat domnului Scarlat Calimah. Dedicaia amintit este reprodus în articol. 141. ,,Amorezatul. Dram pastoral în dou acte tradus din limba german în cea vorbitoarea a noastr apla de Ruxanda Samurca". Cartea a fost tiprit în Iai, în 1816. 142. ,,Dialogurile lui Focion, c este foarte proprie moral în politic de Mabli. Traduceri de tânra Ecaterina uu i publicate de Teodor Negrea în Iai 1819". 143. ,,Sfaturile mumei ctre fiic, traduse din scrierile ce le mai alese a Doamnei Delamber în lim ba noastr, de c tre prea strlucita doamn Ralu uu i dedicate lui Alexandru uu." Cartea a fost tiprit în 1819, la Veneia. 293

144. ,,Slujba Sfântului martir Ioan din Trapezunda, compus de patriarhul Alexandriei Nichifor din Creta". Carte a a fost publicat cu cheltuiala lui Tom a Bughiuchi din Trapezunda, în Iai, în 1819. 145. ,,Istoria general din diferi i istorici vechi i noi culeas i compus în rezumat de N.P. în Iai 1820". 146. ,,Tratat în istoria veche a Epirului de Nicolae Polien în Iai 1820". 147. ,,Adunare din diferite tragedii, câte s-au reprezentat în teatrul din Bucureti". Cartea a fost tiprit în tipografia din Bucureti. C., E., ,,Bibliografia greac", în: BORom XXVII (1903-1904), 1, p. 76-84, Cu texte în limba greac. Sunt prezentate în continuare crile care fac parte din bibliografia greac (a se vedea articolul anterior ­ din BORom XXVI (1902-1903), 12, p. 1357-1366). 148. ,,Noul Anastimatar prelucrat dup metoda cea nou a muzicii de dascli din Constantinopol descoperitori ai no ului sistem de muzic. Fcut la cererea lui Nicolae uu în timpul mitropolitului Ungrovlahiei Dionisie". Cartea a fost tiprit în 1820. Se ofer dup aceea amnunte despre noile coli de muzic psaltic înfiinate la Bucureti, în 1817 i la Iai, în 1816. 149. ,,Imaginai morale ale învatului profesor Polizoe Cont os, dedicat mitropolitului Dionisie Lupu". Cartea a fost tiprit în 1820. Este reprodus dedicaia în versuri pentru m itropolitul Dionisie Lupu i se prezint câteva date biografice despre Polizoe Contos. 150. ,,Istoria mitic relativ la Charit i Polidavru(?) (era ilizibil) dedicat domnului Nicolae uu i tiprit la Bucureti în 1820". 151. ,,Ruth- tragedia lui Voltaire". 152. Gheorghe Doniu ,,Soie ruinoas" ­ comedie Bucureti 1827. 153. ,,Rezumat de istorie a grecilor noi de la nvlirea turcilor pân în zilele noastre". 154. ,,Istoria pe scurt a celor mai însemnate fapte din lume" de G.G. Brevad. 155. ,,Întrunirea celor 12 articole ale credinei cretinilor i oarecare îndrumri morale" de Polizoe C. i dedicat episcopului Râmnicului Neofit. 156 ,,Catehism de datoriile sociale cele mai însemnate" de M.C. 157. ,,Elemente de pedagogie adunate de Dimitrie Gonea". 158. ,,Caligrafia greac i francez". 159. ,,Octoihul lui Ioan Damaschin de M. i S. Christidi". 160. ,,Tabele didactice". 161 ,,Visul lui Lucian i dialogurile morilor". 162. ,,Christomatic din scriitorii greci". 163. ,,Adunare de sentine i percepte din deosebii scriitori de Chiril". 164. ,,Lirice de Luca Stefanide". 165. ,,Engolpiu sfinit de ieromonahul Chiril" 166. ,,Istoria lui Enric Ensefles de M. Christide". 167, 168. ,,Brutus i Algira de Voltaire". 169. ,,Pedagogia nou". 170. ,,Cel stricat dup închipuire" ­ comedie de Molière. 294

C., E., ,,Bibliografia greac", - prefa -, în: BORom XXVII (1903-1904), 2, p. 126-131. Bibliografia greac cuprinde c ri greceti publicate sau i mprimate în Principatele Române în perioada fanariot . Sunt aduse în discu ie urmtoarele idei: a)românii nu s-au folosit deloc de colile greceti; b)între români, timp de un secol i jumtate nu exista ,,picior de român învat"; c)stilul i stadiul la car e se afla limba român etc. G., ,,Bibliografia Româneasc veche", în: BORom XXVII (1903-1904) , 8, p. 948-951. Academia Român, în edina din data de 28 februarie 1895 a luat decizia s publice o lucrare asupra biblio grafiei generale ro mâneti. În 1903 a ap rut ,,Bibliografia româneasc de la 1508 la 1716". Es te prezentat planul dup care a fost tiprit lucrarea i câteva cuvinte referitoare la ea. Tot de aici aflm c prima carte tiprit la noi a fost ,, Liturghierul" lui Macarie la 1508. Î n final se red un fragment din epilogul ,, Psaltirii româneti" publicat de diaconul Coresi la 1570 , din care aflm ce l-a îndemnat pe Coresi s tipreasc în limba român. G., I. M., ,,Note bibliografice. Fecioru D., «Bibliografia traducerilor în românete din literatura patristic », vol. I, fasc. I, epoca de la 1691 pân la 1833, Bucureti, 1937, 82 p. Extras din revista STeol, an VI, 1937", în: BORom LVII (1939), 5-6, p. 349. Recenzie. Despre traducerile în lim ba român a literaturii patristice. De la autorul recenziei aflm c Dimitrie Fecioru s-a oprit la a nul 1833, deoarece acesta este data ultimelor tiprituri ale mitropolitului Grigorie Dasclul.

VIII.10. PERIODICE BISERICETI

Sndulescu, Ioan, ,,Cea mai veche revist bisericeasc", în: Pstorul Ortodox VII (1908), 3, p. 120-132. Se consemneaz faptul c, cea mai veche revist bisericeasc este ,,Vestitorul bisericesc ­ gazet religioas i moral", aprut în data de 7 ianuarie 1839, la Buzu, la ,,Tipografia Sfintei Episcopii". Se enum er titlurile celor 48 de numere ale revistei din 1839 i face un scurt rezumat al acestora. ***, ,,tiri. Revista monahiceasc", în: BORom XLI (1922-1923), 13, p. 1017. Se anun c a ap rut i a ajuns la numrul 2 revista monahal intitulat ,,Glasul monahilor" editat de ieromonahul Dionisie Lungu. Scriban, arhimandrit, ,,tiri. Gazet pentru cultivarea c lugrilor", în: BORom XLIII (1925), 5, p. 317. Se anun c a ieit de sub tipar o revist lunar pentru cultivarea clugrilor. Se numete ,,Strigarea Mnstirii" i este cârmuit de arhimandritul Scriban cu un comitet. Pân acum exista pentru clugri doar foaia printelui Lungu, ,,Glasul monahilor". 295

Scriban, arhimandrit, ,,tiri. Tipografie bisericeasc în pregtire", în: BORom XLVI (1928), 10, p. 954. Din articol afl m despre silin a Episcopiei de Buz u de a- i întemeia o tipografie. Episcopia Buz ului tiprete urmtoarele ziare: ,,Buletinul Episcopiei", ,,Glasul Adevrului" i revista ,,Îngerul". I., T. Vasilian, ,,Cea dintâi revist bisericeasc din ara noastr", în: BORom XLVI (1928), 11, p. 980-982. Cea dintâi revist bisericeasc din ara noastr a ap rut la 7 ianuarie 1839 la Buzu i i-a continuat apari ia timp de doi ani. Num ele ei este ,,Vestitorul Bisericesc". Redactorii ei au fost doi oameni de suflet: ierodiaconul Dionisie Rom ano (care a ajuns mai târziu episcop de Buzu) i Gavriil Munteanu. Se prezint ecoul pe care l-a avut aceast publicaie în presa din Transilvania. ***, ,,tiri. Când parohiile nu- i pltesc abonamentul", în: BORom L (1932), 3, p. 284. Dei are loc s rbtorirea jubileului revistei, neplata abonam entului de c tre parohii îi îm piedic pe membrii publicaiei s cread în existen a, pe viitor, a aceleiai formule a revistei Biserica Ortodox Român. ***, ,,«Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pe 1933», Cernui, 1933", în: BORom LI (1933), 7-8, p. 290. Cartea are 128 de pagini i cuprinde t oate datele privitoare la persoanele i aezmintele bisericeti din Bucovina. ***, ,,«Revista Teologic», împlinete 25 de ani de via", în: BORom LIII (1935), 3-4, p. 175-176. Articolul de fa consemneaz celebrarea a dou decenii i jumtate de la înfiinarea ,,Revistei Teologice" din Sibiu. Cu acest prilej, sunt prezentate câteva detalii istorice din începuturile revistei. Înfiinat în 1907, revista a aprut din ini iativa particular a mitropolitulului Nicolae Ardeleanu, profesor la Institutul teologic ,,Andreian" din Sibiu. Ideea, încolit în sufletul sfiniei sale înc din perioada studen iei, a prins via atunci când acesta a primit acordul Societii studenilor de la Teologie din Bucureti. Constatând inconsistenta via spiritual, comparat mereu cu cea din vrem ea mitropolitului aguna, mitropolitul Nicolae reuete înfiinarea revistei, militând pentru spiritualizarea vieii cretine. El va r mâne, pân la alegerea sa în scaunul de mitropolit, conductorul entuziast al acestei a. Paginile ei s-au aflat pân în 1923 su b oblduirea episcopului Policarp M oruca, iar pân la data redact rii articolului de fa , sub îndrumarea profesorului printe Nicolae Colan. Iordache, Teodor, pr., ,,Presa bisericeasc în perioada de formare", în: BORom LVIII (1940), 9-10, p. 707-715. 296

La începutul articolului autorul prezint situarea bisericii fa de cultur în secolul al XIX-lea. Pri mul ziar cu specif ic religios s-a nu mit ,,Vestitorul bisericesc", a aprut în perioada 18 39-1842 i i-a avut ca directori pe ierodiaconul Dio nisie Romano i pe profesorul Gavriil Munteanu. Acest publicaie avea i un suplim ent intitulat ,,Meditaii religioase". Autorul scrie c o form de pres bisericeasc se poate gsi i în tipriturile religioase, acestea fiind în cea mai mare parte traduceri iar traductorii obinuiau s pun la începutul crilor anumite cuvinte de l murire. Uneori ,,Predosloviile" aveau un caracter pole mic. Un exe mplu în acest s ens ar fi ,,Rspunsul la Catehismul Calvinesc al mitropolitului Varlaam al Moldovei" carte ce a fost scris de ctre logoftul Eustaie i despre care se crede c ar fi fost scris de Varlaam însui. În 1724 episcopul Damaschin al Râmnicului scrie o carte despre cele 7 Sfinte Taine, carte ca re stârnete mânia catolicilor din Ardeal. Ca urmare a a cestui fapt generalul Tige îi cere lui Dam aschin s reia tiprirea acestei cri, nu înainte de a-i trimite manuscrisul ei. La 1796, Iosif al Argeului scrie ,, Împotriva volteritilor, pgânilor adic celor f r Dumnezeu ai veacului acestuia". La 1807, m itropolitul Veniamin în prefaa crii ,,Cele 7 Taine" îl atac pe episcopul unit Ion Bob. Între 1850-1852 apare o alt publicaie ,,Ecoul Ecleziastic". Cu doi ani înainte în Bucovina fraii Hurmuzaki au scos ,,Gazeta româneasc pentru politic, religie i literatur". În 1853 apare ziarul lui Andrei aguna ,,Telegraful Român" iar autorul articolului prezint numele redactorilor acestui ziar. Între 1857-1859 se editeaz în Bucure ti ziarul ,,Predicatorul", redactorii s i fiind D. Dionisie i Ilie Benescu. În Moldova apare ziarul ,,Preutul" în 1861 fiind condus de Clim entie Nicolae ­ director al Sem inarului din Iai i susintor al canonicitii ­ i Inochentie. Lupta pentru canonicitate a generat o serie de scrieri din partea lui Neofit Scriban care a fost decl arat nebun. Scrierile acestuia sunt: ,,R spuns guvernului i sinodului" (1865), ,,Aprarea dreptului i a adevrului"(1866), ,,Apologii contra clevetitorilor" (1867) , ,,Rsturnarea ultimelor rtciri ale necanonicitii". În 1866 apar alte dou publicaii ,,Eclesia" ­ care îi avea ca directori pe Scarlat Rosetti i arhimandritul Clement Ni colau i ,,Dacia Român" care îi avea ca editori pe Romulus Scriban i pe Demetrie N. Preda. Se prezint apoi alte zia re ecleziastice din acea perioad dintre care menionam: ziarul ,,Lumina", ce a aprut la Arad între 1872-1875, ziarul ,, Dinariul bisericesc", zi ar bilingv (rus , român) ce a aprut în Basarabia i care i-a schimbat numele în 1919 în ,, Lumintorul", revista ,,Candela" ­ ce a aprut în Bucovina etc. Perioada de formare a presei bisericeti înceteaz odat cu apari ia revistei ,,Biserica Ortodox Român". Morariu, Victor, prof. dr., ,,Pagini uitate din luptele bisericii rom âneti (Romänische Revue, 1885-1894)", în: Candela (1942), Volum comemorativ L, LI, LII (1939-1941), 50-52, p. 568-570. Articolul ofer o descriere a revist ei lunare ,,Romänische Revue", o tribun german de afirmare ro mâneasc ce a aprut pe rând la Budapesta, Reia, Viena, 297

Sibiu i la Tim ioara, sub direc ia publicistului b nean dr. Corneliu Diaconovici. Aceast revist avea menirea de a fi un organ de inform aii, care s transmit, într-o limb de rspândire universal, tiri despre situaia i nzuinele poporului român. Revista nu con inea doar articole despre politic , ci i studii de istorie, etnografie, literatur i tiin, traduceri i recenzii la cri. Un loc larg îl ocupa biserica i coala, revista coninând, în numerele sale, articole despre: mitropolitul Andrei aguna, atacurile îm potriva autonomiei bisericeti i îndeosebi contra colii confesionale ortodoxe din Transilvania, jubileul de 50 de ani de pstorire a episcopului de Caransebe Ioan Popasu, m itropolitul Miron Romanul, precum i alte informaii cu caracter religos. Nedelescu, Emil, pr., ,,O gazet bisericeasc acum 100 de ani", în: MitrOlt X (1958), 5-6, p. 422-426. Subiectul acestui articol este ,,Predicatorul" ­ jurnal eclesiatic, gaz et care a aprut din 1 ianuarie 1857 pân în februarie 1859, sub patronajul lui Nifon Rusescu (1850-1875). Se face prezentarea gazetei. Burc, Gh., ,,Publicaii periodice religioase din secolul Moldova", în: MitrMold LII (1976), 1-2, p. 55-76. al XIX-lea în

Acest scurt istoric al periodicelor religioase din Moldova secolului al XIX-lea se oprete mai ales asupra revistei ,,Prutul", care a ap rut între 15 aprilie 1861 i 9 aprilie 1866. Datele istorice amintesc i despre corpul de redacie al acestei reviste. Streza, Liviu, pr., ,,125 de ani de la apari ia calendarelor Arhiepiscopiei Sibiului", în: BORom XCV (1977), 7-8, p. 783-785. ,,Calendarul"- carte a Arhiepiscopiei Sibiului ­ a intrat în cel de-al 125-lea an de apariie, fiind una din cele mai vechi publica ii periodice cu apariie neîntrerupt din ara noastr. A ap rut în 18 53, purtând diferite denumiri pân în zilele noastre. Aceast publicaie a avut un rol însemnat în viaa credincioilor români transilvneni. În zilele noastre, prin coninutul lor, aceste ,,Calendare" sunt preioase izvoare pentru întregirea cunoaterii unor crâmpeie din viaa Transilvaniei de altdat. Calendarele au îndeplinit i un r ol cultural-educativ, avân d o co ntribuie însemnat la înt rirea vieii sufleteti a credincioilor i la formarea lor ceteneasc-patriotic. Pcurariu, M., pr. prof., ,,Telegraful Român" la 125 de ani de la apariie", în BORom XCVI (1978), 3-4, p. 252-266. La 3 ianuarie 1978 s-au împlinit 125 de ani de la apariia ziarului ,,Telegraful Român", organ de lupt naional, economic, social i cultural a ro mânilor din Transilvania, a crui apariie a fost ini iat de arhiereul Andrei aguna. Sunt evocai unii din redactorii principali: Aaron Florian, Ioan Bdil, Zaharia Boiu, pr. Nicolae Cristea, pr. Matei Voileanu, clugrul Eusebiu Roca, pr. Nicolae Ivan viitor episcop. Teodor V. Pcian inaugureaz o nou epoc din ,,viaa" acestui ziar în timpul pstoririi mitropolitului Ioan Me ianu dup care urmeaz ali redactori, pe perioade mai scurte, între ei rema rcându-se dr. Gheorghe Coma, viitorul episcop de Arad, 298

Grigorie. Studiile, articolele i atitudinile diferitor personalit i bisericeti, culturale i politice tiprite în paginile acestui ziar de-a lungul timpului sunt punctate selectiv. A doua parte a articolului amintete de evoluia periodicului dup 1918 i, mai ales, dup 1948 marcându-se din nou r olul su important în form area i pstrarea contiinei naionale româneti în Transilvania. Papuc, Gh., arhid., ,,Telegraful român", 130 de ani de la apari trerupt", în BORom CI (1983), 1-2, p. 110-115. ia neîn-

Stnciulescu, Alex., pr., ,,Revista «Biserica Ortodox Român»" la 110 ani de la apariie, 1874 ­ octombrie ­ 1984", în BORom CII (1984), 8-10, p. 645-659. Ciurea, Al. I., pr. prof. dr., ,,Tiparul, cartea i presa bisericeasc pe meleagurile Olteniei în prim a sut de ani de la autocefalia B.O.R. (1885 ­ 1985)", în: MitrOlt XXXVII (1985), 5-6, p. 366-375. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române, autorul realizeaz o prezentare general a tiparului oltenesc, a c rilor tiprite i a presei bisericeti. Burca, Gheorghe, drd., ,,Periodice religioase editate de Mitropolia Moldovei i Sucevei", în: TV II (1992), 11-12, p. 155-164. Cel dintâi periodic religios editat de Mitropolia Moldovei i Sucevei a fost ,,Albina româneasc", scoas sub îndrumarea lui Gheorghe Asache dup anul 1829, posibil 1830. Periodicul a fost editat cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, de sub teascurile tipografiei de la Sfinii Trei Ierarhi. Alte periodice pe lâng acesta sunt prezentate cu scurte coment arii, iar revista ,,Mitropolia Moldovei i Sucevei" este expus sub aspectul formatului, al coperii, al paginaiei i al cuprinsului.

299

IX. ÎNVMÂNTUL I MONAHISMUL

***, ,,Act testamentar pentru fondarea unui seminar central în Buc ureti cu titlul «Seminarul Nifon Mitropolitul»", în: BORom I (1874-1875), 9, p. 681-688. Mitropolitul primat Nifon las toat averea pe care a motenit-o de la p rinii si, toate economiile sale pentru fondarea unui Seminar Central în Bucureti, ce avea s se numeasc ,,Seminarul Nifon Mitropolitul" Erbiceanu, G., ,,Discurs la solemnitatea patronal a S eminarului Veniamin din Mnstirea Socola pronunat la 1873", în: BORom II (1875-1876), 8, p. 526-548. Discursul lui G. Erbiceanu are ca te m principal viaa, activitatea, scri erile Sfântului Vasile cel Mare arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Sfântul Vasil e cel Mare prin via a i activitatea sa trebuie s fie un model demn de urm at pentru to i tinerii Seminarului Veniamin. Romanu, ,,Punerea petrei de temelie a Seminarului din Teologic II (1884), 6, p. 48. Roman", în: Revista

Informaii asupra evenimentului din 23 aprilie 1884, când a fost fixat punerea pietrei de temelie a Seminarului din oraul Roman. Înc de diminea toi elevii din toate colile din acel ora, împreun cu pedagogii i profesorii lor s-au adunat în fa a episcopiei pentru Sf. Liturghie, inut de P.S. Melchisedec. Dup terminarea acesteia, mulimea, în frunte cu m initrii, prefectul, preedintele comitetului, domnul inginer arhitect Orescu i ali funcionari au pornit c tre locul unde urma s se construiasc noul Seminar. Profesorul Gheorghe Radu Melidon a inut un discurs, urmat de cel al deputatului Paul Strjescu. Dup terminarea cuvântrilor, inginerul arhitect Orescu a sig ilat actul come morativ de construire a Seminarului pe care l-a aezat împreun cu piatra fundamental. La sfrit s-au trimis dou telegrame de mulumire ctre rege i primul-ministru I.C.Brtianu. E., ,,Câteva cuvinte asupra învmântului religios la rom ân din Moldo va. Perióda de la Vasile Lupu Voevod pân pe tim pul Domnilor Fanarioi", în: Revista Teologic II (1884), 27, p. 210-214. Articolul conine în partea de început argumentarea de ctre autor a necesitii acestor informaii: urmrind s rezume istoricul Seminarului Socola, a crui fondator a fost mitropolitul Veniamin Costache, autorul consider oportun prezentarea timpurilor ce au deter minat apariia instituiilor de învmânt. Totodat, se prezint importana Bisericii în via a poporului român, ea fiind cea care a cultivat i pstrat simul naional i a fcut s ia natere literatura român. 300

Pentru informaiile referitoare la dezvoltarea învmântului religios din timpul domnului Vasile Lupu, se folosesc ca surs scrierile lui G. Misail, publicate în ,,Buletinul Instruciunii publice" din 1865-1866, datorit iniiativei lui V. Alex. Ureche. Se enumer faptele bune fcute ctre ar de Vasile Lupu Voievod, care a înfiinat coal i tipografie în Mnstirea Trei Ierarhi din Ia i. Toate faptele acestui voie vod au fost trec ute în hrisovul lui Duca Vod din 9 februarie 1678. Se prezint, de asemenea, toi cei care l-au ajutat pe voievod s consolideze procesul de cultivare a limbii române, acetia fiind: mitropolitul Varlaam i mitropolitul Petru Movil (se dau citate). În 1650 mitropolitul Dosoftei a fcut alt tipografie la Ia i cu numele ,,Tipografia Mitropoliei". Tot în acelai timp se înfiineaz alte tipografii la Mnstirile Sf. Sava i Cetuia, unde se afl cri valoroase pentru literatura noastr (se citeaz din dedicaia pe care o face autorul ,, Psaltirii", craiului Ardealului Gheorghe Racovi i). În 1656, la 2 aprilie, voievodul Grigorie tefan, întrete dania fcut de voievodul Vasile Lupu ctre cele trei coli înfiinate de acesta, Rchitenii, Tmenii i Iuganii. La colile ridicate de c tre Vasile Vod au înv at Dosoftei, Di mitrie Cantemir, Eustratie i Miron Costin. Tipografia Mitropoliei Moldovei a funcionat i pe timpul fanarioilor, dovad fiind crile tiprite în acea perioad. Chiar dac nu exist dovezi c pân în secolul al XIX-lea nu s-a înv at a citi i a scrie, sub dominaia fanariot, totui acest lucru s-a fcut în cadrul bisericii. Docu mente care atest rolul bisericii în pstrarea limbii române se g sesc în bibliotecile din cadrul mnstirilor, mai ales în Mnstirea Neamului. Articolul nu este finalizat. E., ,,Perióda din timpul Fanarioilor pân la fondarea primei scóle sistematice clericale în Mnstirea Socola", în: Revista Teologic II (1884), 28, p. 217-222. Este continuat articolul din ,,Revista Teologic II (1884), 27, p. 210-214. Î n timpul fanarioilor, nu s-au form at coli naionale, ci coli împotriva intereselor neamului românesc! În timpul când grecii au stat pe teritoriul nostru, au înfiinat coli în limba greac, nobilii români putând frecventa i ei aceste coli. Îns fanarioii iau construit colile pentru propriul lor interes, neinând seama c se aflau în alt spaiu decât al lor. Trecând prin diferite contexte social-politice, unii dintre mitropolii i episcopi, au înfii nat i au între inut coli în care se înv a carte ro mâneasc, de la ei rmânând preiosul material literar-bisericesc de care dispunem. Acest lucru a reînviat simul patriotic i literar al românului. Primul domn fanariot care a deschis coli româneti a fost voievodul Grigore Ghica (17 27-1733), fapt scris i în letopise ele rii-sunt consemnate câteva citate din letopisee sau din diferite publicaii ale vremii. coala româneasc s-a p strat prin preo ii care ineau leciile în cadrul bisericii, iar iarna copiii mergeau acas la preoi sau la psaltul c rturar. Acolo se înv a pe derost ceaslovul, psaltirea, scrierea, cântarea i, uneori, aritmetica. i în perioada fanariot limba român era tot cea a crilor bisericeti, fiindc aceasta nu a fost înlocuit cu lim ba greac, dei preoii erau sili i s cunoasc i greaca. Li mba s-a îmbogait treptat, în manuscrise existând mai multe variante pentru acela i cuvânt. Au existat mai multe cri vechi i manuscrise, printre car e i cea dintâi gra matic româneasc care dateaz din 1756 i este scris de Dimitrie Eustatie Braoveanu. 301

Constantin Mavrocordat a fost primul domn care a dat dispoziii potrivit crora învtura româneasc s fie predat de preoi, lucru fcut la îndemnul mitropolitului Iacob Putneanul- inf ormaii ce se p streaz în hrisovul intitulat ,, Aezmântul arei 1741", din care sunt redate frag mente. În hrisovul l ui Grigore Ghica se arat c în 1656 s-au pus bazele drepturilor juridice ale bisericii, iar în hrisovul din 1748 preoii erau pui de a plti alte dri ctre stat pentru întreinerea colilor formate sub domnia fanarioilor ­ bugetul era de 360 lei dasc lul cel mare elinesc, 120 de lei dasc lul al doilea, 130 lei dasc lul slavonesc i 100 lei dasclul românesc. Tot în acest hrisov, Grigore Ghica hotrte înfiinarea a câte o coal la fiecare Episcopie cu doi dasc li de slavon i român, pltii tot de Mitropolie, profesorii fiind scuti i de orice tax pentru stat. Mitropolitul Iacob Stamati propune o reform în nou capitole i o ameliorare a Academiei instituit la Iai. Apoi, în 1803, Constantin Alexandru Moruzi d un hrisov cu douzeci de capitole, stabilind bazele colilor. Pe lâng coala din Ia i se înfiin eaz coli greceti i moldoveneti, în Focani, Bârlad, Galai, Chiinu, Roman i Hui. Acestea erau susinute de preoi, plata lor fcându-se de mitropolitul de la Iai care efectua i inspecia colilor, alturi de doi boieri, la sfritul fiecrei luni. Lucru de adm irat la fanario i e faptul c mitropoliii au rmas de origine ro mân. Din timpul dom niei lui Vasile Lupu (1634) i pân la înfiin area Seminarului de la Socola (1804) , biserica a sus inut cultura i perfecionarea limbii române, a favorizat r spândirea limbii prin cri tiprite i prin slujirea în român în biseric , prin men inerea unor coli de preo i, prin ajutorul bnesc i sprijinul moral dat colilor civile de atunci. Mai exist i astzi manuscrise româneti din acele timpuri care constituie un material foarte important pentru istoria culturii române. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola", în: Revista Teologic II (1884), 31, p. 246-248. Se elogiaz personalitatea mitropolitului Veniamin Costache, aezat în aceast funcie înc din 15 martie 1803, care a fost respectat datorit calitilor sale: iubea tiina i o cultiva, iubea fapta bun , ara, contribuia la educarea copiilor orfani i talentai, a rspândit cultura religioas în Biserica Naional. Înainte de înfiinarea Seminarului de la Socola, în acel loc exista deja o mnstire cu acelai nume (de clugrie), fondat de ctre Ruxanda, fata domnului Alexandru Lpuneanul. Maica superioar din acea vreme era sora mit ropolitului Veniamin, iar vie uitoarele de la acest sfânt lca au fost mutate la Mnstirea Agapia. Transformarea mnstirii în Seminar a avut loc în luna octombrie 1804, la o rdinul lui Veniamin Costachi, care ce re în acest scop un hrisov d e la vo ievodul Alexandru Moruz. Este reprodus textul hrisovului domnesc prin care se instituie Seminarul de la Socola i se inaugureaz deschiderea cursurilor acestei prime coli clericale sistematice hotrându-i-se urmtoarele: va beneficia de 2500 lei pe an, va fi condus de o Epitropie pentru inspecia i îngrijirea colii. Articolul con ine informaii din scrierile vremii despre conflictul avut de mitropolit cu câiva boieri care nu doreau s ofere educaie odraslelor lor alturi de ali copii inferiori financiar. Acestea sunt argumentate citându-se dintr-o ,,Cronic a Episcopiei de Roman" scris de Preasfinitul Melchisedec, sau din 302

,,Foie pentru minte, in im i literatur", din 1848. În finalul articolului este redat , dintr-un opis de la 1848, averea imobil a Mnstirii Socola. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola", în: Revista Teologic II (1884), 32, p. 249-253. Articolul continu informaiile despre istoricul Sem inarului de la Socola, preluându-se câteva inform aii dintr-un hriso v din 3 aug ust 1806, dat de domnul Alexandru Constantin Moruz , dovedind c Seminarul i-a început activitatea din toamna anului 18 04, oferind noi înlesniri colii în 1806. Sunt detaliate anumite aspecte istorice din activitatea mitropolitului. În 1812 se studia în Sem inar: gramatica român, simbolul, catihisul, aritmetica, exegeza, istoria profan, filozofia, limba latin, teologia, cântrile bisericeti. În 1806, mitropolitul Veniamin a fost calomniat de ruii care ocupaser ara, cum c ar fi de partea turcilor i, drept consecin, acesta se retrage din scaun i se duce la Mnstirea Neamului unde st pân în 1812, timp în care se ocup cu traducerea mai multor cri religioase. În acest timp, coala nu s-a întrerupt cu totul, dar nici nu face mari progrese sub Exarhatul lui Gavriil B nulescu-Bodoni, care a fost apoi expediat peste Prut de ctre voievodul Calimah, grec de neam. Exarhul Gavriil era originar din Transilvania, tia foarte bine româna, lucru exprimat în publica iile din ,, Exharhiceasca tipografie Chi inu" din 181 6 i în ,,Molitevnicul" din 1820, când era arhiepiscop acolo. Revenirea mitropolitul Veniamin în 1812, a fcut posibil îmbogirea cu noi obiecte de studiu i cu noi profesori. De la Isaia Giuc, zis i Socoleanul a r mas tradus i tiprit ,,Catahisul lui Platon". Pân la venirea pe tron a lui Mihail Sturza (1834), Seminarul Socola are pu ine date având în vedere faptul c în 1 827 au ars cldirile Mitropoliei Moldovei, când s-au pierdut toate actele vechi ale Mitropoliei. În 1828 ia foc i Seminarul din cauza lagrului rusesc, arzând toate actele i arhiva colii. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 33, p. 257-261. La 1815 mitropolitul Veniamin sus ine un discurs c tre Domn, în care dovedete interesele co mune ale grecilor i românilor, ar tând c ,,românii sunt nem uritori". Între anii 1817-1820, coala nu merge foarte bine, existând numai un profesor la gramatica românesc. În 1820, m itropolitul Veniamin vrea s reorganizeze Seminarul, consultându-se cu G. Asachi, care studiase în strintate i cruia i s-a dat consimmântul de a merge în Transilvania pentru a angaja profesori pentru tiin i Moral. Abia începur a se vedea r ezultatele reorganizrii Seminarului i activitatea didactic a fost perturbat de izbucnirea Eteriei grece ti din februarie 1821. Pân în 1820 coala nu a avut rector, ci egum enii mnstirii erau reprezentanii colii sau un fel de inspectori colari morali asupra ei, transmiându-i informaii mitropolitului. Primul director a fost Vasile Pop. Odat cu începerea Eteriei, coala înceteaz cu totul, cursurile se suspend pe tim p nelimitat, profesorii î i înceteaz cariera. Mitropolitul Veniamin, fuge peste Prut de teama eteri tilor i se stabilete la Colin303

cui. Elevii i profesorii r mai în ar s-au î mprtiat, fiecare pe unde a putut iar profesorii Ion Costea, Ion Mamfie i Vasile Pop se reîntorc în Transilvania. În 1826, Vasile Arbore arat c Seminarul funciona ca coal, când Sfinia sa a fost hirotoni t ca diacon. Odata cu venirea la tron, în 1834, a lui Mihail Sturdza, Seminarul începe din nou s funcioneze, existând acte formale de admitere a elevilor la învtur. G., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 34, p. 265-269. În 1832, mitropolitul Veniamin, voind a asigura coala i pentru a-i da o direcie mai bun, recurge la autoritatea sa i trece în Regula mentul Organic o lege special pentru Seminar, impunând astfel eparhiilor i Mitropoliei participarea la întreinerea colii. În 1834 este numit director, Damaschin Bojinca care nu preda nici un obiect, dar venea în control dum inica i în s rbtorile religioase, verific a prezena profesorilor la cursuri, verifica modul cum învau elevii i purta coresponden a cu Epitropia. Elevii erau recom andai de Mitropolie, dup care directorul îi repartiza unei comisii în vederea examinrii intrrii lor la Sem inar. Sunt enumerai directorii Seminarului. Mitropolitul Veniamin a demisionat din scaunul mitropolitan pe 18 ianuarie 1842, dup ce în 28 martie 1841 a dat o nou lege în favoarea Seminarului care, dac s-ar fi aplicat, ar fi dezvoltat foarte mult cultura clerului. În continuarea articolului se prezint legea cu numele de ,, Pravila" urmând apoi însemnarea srbtorilor colare de peste an i a instruciunile pentru rectorul Seminarului (datate 27 septembrie 1842). E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 36, p. 283-288. Odat cu venirea la conducere a arhier eului Filaret Scriban (Preasfinitul a fost rector al Seminarului timp de 18 ani i dou luni ­ de la 20 septembrie 1842 pân pe 10 noiembrie 1860), Sem inarul a avut o evoluie spectaculoas, cu toate c în anii 1847, 1848 i 1849 s-au fcut încercri indirecte de desfiinare. De la 1804 i pân la reformele de sub Cuza (1860), to i profesorii erau ,,interni" ca i elevii. Datorit activitii i iniiativelor lui Filaret Scriban, acesta a fost numit al doilea fondator al Sem inarului. În 184 2 el a protestat atât ctre ,,Epitropia Învturilor publice" cât i ctre mitropolit pentru a nu se mai face preoi necrturari i needucai, înfiinându-se astfel examenele i începutul externatului î n Seminar. În 1843, cere ca candidaii s fac un curs de trei ani regulat, cu vârsta obligatorie între 22-30 de ani. În continuare se descri e modul de sus inere a exa menului final dup primul ciclu, se amintete câte ceva despre profesori i modul lor de retribu ie, modificrile aprute în program a colar referitoare la diverse materii, precum i modul de împrire a examen elor i a semestrelor. În 1843 se face un am von în biserica din Socola; se consemneaz rezultatul înv mântului colar, 1842. Articolul se încheie cu o scrisoare ctre principele Mihail Sturdza. 304

E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 37, p. 289-292. În scrisoarea trimis pe 22 august 184 6 ctre Teodor Sturdza se gsesc câteva indicii despre starea lucrurilor în Biser ica Moldovei, descrise pe puncte. De asemenea este prezentat o alt scrisoare ctre acelai destinatar, scris în acelai an, în care se amintete de Seminarul de la Socola. Exist 41 epistole reprezentând corespondena dintre Filaret Scriban i Alexandru Stur dza, din anii 1842-1853, scrise în limba francez i rus. Mitropolitul Meletie vroia s-l exclud pe Alexandru Sturdza de la Seminar sub diferite pretexte, lucru care l-a i obinut, deoarece Mihail Sturdza, vroind s-l aib pe Meletie de partea sa, îi acc ept cererea. Dup acest moment coala a mers din ce în ce mai ru, iar din 1848-1849 numrul elevilor a sczut foarte mult. În acelai timp, numrul candidailor a crescut foarte mult iar profesorii buni au fost înlocuii cu al ii prin ,, ordonan". Cursurile s-au redus la patru ani din 5; s-a desfiinat postul de ,,Egumen" al mnstirii pentru a-l exclude pe Filaret din Seminar, numindu-l numai director f r a preda ceva, iar mai târziu va fi num it doar si mplu profesor. Ideile de la 184 8, în loc s-l împing pe mitropolitul Meletie la un pr ogres în cele bisericeti, l-au determinat, din contr, s desfiineze tiinele teologice i filozofice, limbile clasice, s exclud din programa colar toate tiinele însemnate i s reduc învmântul clerical. Prin urmare din coala de altdat n-a mai rmas nimic. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 38, p. 297-299. Este prezentat programa de la 1848 i obiectele de studiu care se fac în cei patru ani, propuse de mitropolitul Meletie, pentru a se vedea regresul Seminarului din acea perioad. La acest regres, s e va mai aduga i holera, ocupa ia ruseasc, exilrile din ar. Pe lâng toate acestea, mitropolitul a dat afar elevi pe motiv c nu au vârst specific, a redus Sem inarul la coala de candidai, a suprim at tiinele principale din program, a pus pe drum uri corpul didactic, îns nu a putut desfiina institutul cu totul. Scriban nu prsete Seminarul cu totul i cere înfiinarea clasei a patra, lucru care se ad mite. Tot în 1848 , i s-a cerut lui Scriban s dea Sem inarul în prim ire economului Vitalie, cu toate bunurile sale, moment în care s-a f cut prima oar inventarul colii, al bibliotecii i al bisericii. Tot în acel an, moare mitropolitul Meletie, iar domnul Mihail Sturdza este mazilit i lucrurile încep s-i revin la normal venind la domnie principele Grigore Ghica iar ca mitropolit Sofronie Miclescu. Pe 21 septembrie 1851, se aprob o nou lege de organizare a înv turilor bisericeti, de Divanul obtesc i de domnitor. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 39, p. 305-308. Se programa Sem inarului care pentru prim a dat cuprinde tiinele naturale, fizica i matematica, aprând tot pentru prima dat clasa a patra, iar în 1852 a ap rut i clasa a cincea, co mpletându-se astfel cursul de opt ani. În continuare sunt prezentai profesorii existen i, examenul care s-a inut public î n 1852-1853 i numrul 305

de elevi care au ie it cu atestat din coal. Se ar at, de as emenea, c în anul colar 1854 se începe clasa a asea i se prezint din nou lista profesorilor i a materiilor. Examenele între 1852-185 8 se fac de c tre comitetul colii conform regulamentului unde sunt invitai i arhiereii i minitrii bisericeti de pe atunci. La urm se prezint epistole de laud ctre Filaret, precu m i evoluia elevilor dup terminarea Seminarului. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 41, p. 321-323. În 1858 din cauza c existau multe locuri de preo i în Moldova, s-au fcut iar preoi neînvai dintre candidai ori dascli de la biserici. În 1859 rectorul Seminarului face un ,, Memorium" despre st area cultural a clerului i lipsa mijloacelor materiale, care cuprinde ase capitole. În anul colar 1859-1860 se desfiineaz Epitropia Seminarului i coala intr sub grija Ministerului I nstruciei Publice. Se prezint din nou pr ofesorii institutului di n 1860. Ministrul cere reorganizarea Seminarului i începerea Facultii de Teologie la Universitatea din Iai, corespondena fiind inut de Ministerul de I nstrucie i Culte. Profesorii Necolai Ionescu i Ion Sacar sunt desemnai a prelua pe inventar, cancelari a Epitropiei, docum entele, dosarele, condicele i a le depune la Minister pentru p strarea lor. Este num it provizoriu, casier, Ion Buureanu. E., ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804", în: Revista Teologic II (1884), 42, p. 239-334. Seminarul a furnizat în perioada 1842-1860 numeroi profesori de religie pe la gim nazii i licee, profesori la Seminariile din Hui, Roman i Mnstirea Neamului, precum i numeroi preoi pentru Moldo va. În 1 860, ministrul Mihail Kog lniceanu a refor mat învmântul. Se prezint materia i salariul primit de fie care profesor. Cu introducerea legii de instruc ie sub m inistrul Creulescu, din 1864, s-a stabilizat starea colilor, nemaifcându-se schimbri pân în 1873, doar c învmântul religios a fost diminuat. În continuare este prezentat bugetul în t oate Seminariile din ar din 18 73, precum i numele profesorilor care au existat la Seminarul Socola între anii 18601884. În final se prezint elogiile autorului articolului ctre mitropolitul Veniamin i ctre Seminarul de la Socola. Se specific sursele utilizate pentru conceperea articolului care au la baz documentele existente în arhiva colii, cea mai bun demontraie fiind anexele prezentate în mai multe numere. Aici se prezint ,,Anexa I la istoricul Seminariului Socola. Cu m ila lui D-zeu noi Alexandru Constantin Mor uz Woevod Domn rei Moldovei..." Veniamin, ,,Anexa II la i storicul seminariului Socola", în: Revista Teologic II (1884), 43, p. 342. Articolul este o anex a studiului ,, Înfiinarea Seminariului din S ocola la anul 1804". Se confirm anul înfiinrii i denumirea Seminarului. ***, ,,Anexa III la istoricul ce au fost la Seminariul Veniamin din Monast. Socola de la înfiinarea ei 1804-1884", în: Revista Teologic II (1884), 43, p. 342-344. 306

Articolul este o anex a studiului ,,Înfiinarea Seminariului din Socola la anul 1804". ***, ,,Inaugurarea cursurilor facult ei de Teologie", în: Revista Teologic II (1884), 35, p. 278-280. Inaugararea cursurilor de Teologie din Bucure ti a avut l oc la Universitate, la data de 4 noiem brie 1884. În continuare sunt prezentate discursurile celor participani: mitropolitul primat, secretarul general al Ministerului de Culte, G. Tocilescu i decanul facultii, Ghenadie Enceanu. D., ,,Facultatea de Teologie", în: Revista Teologic II (1884), 36, p. 282-283. Autorul mulumete tuturor celor care au fcut posibil înfiinarea Facultii de Teologie pe trei catedre. Cursurile sunt de trei-patru ani, studen ii promovând prin examene anuale; profesorii in cursuri regulate cu studenii, parcurgând o anumit program. O alt variant de a se susine cursurile, este cea ciclic sau de rotaie, care in patru ani, profesorul având posibi litatea de a- i termina cursurile mai repede, studentul putându-se pregti pentru examene, susinerea tezei i obinerea titlului. A doua ipotez este mai avantajoas, în ochii autorului, deoarece profesorul poate insista mai mult pe materia sa, acest sistem fiind mai academic i universitar. C., E., ,,Material pentru istoria universal bisericeasc i laic a românilor. Oameni învai i profesori greci din Academiile din Bucureti i Iai amintii de Sergiu Macreu în Istoria sa bisericeasc", în: BORom XIII (1889-1890), 2, p. 74. Personajele evocate în lucrarea a mintit în titlu sunt: Alexandru, ucenicul l ui Macreu, Nicolae de Metzov, Ioan din Agrafe, ieromonahul Nichifor Teotochi i Nicolae Barcosi. Erbiceanu, Constantin, ,,Material pentru istoria uni versal bisericeasc i laic a românilor. Catalogul oamenilor învai i a profesorilor din academiile din Bucureti i Iai, lucrat de Di mitrie Procopie i publicat în vol. III de Dl. Satha" în: BORom XIII (1889-1890), 2, p. 74-76. În catalog sunt descrise urmtoarele personaliti: Sevastos Chimenitul, Paisie Ligarid, Irotheiu Vizandiul, Marcu Cipriu, Nicolae Cârnu, Ioan Nicolae- fiul lui Alexandru Mavrocordat, Dimitrie Notara, Gheorghe Trapezundiul. Georgescu, Ioan, ,,Istoricul Seminarului din Hu i", în: BORom XIV (18901891), 11, p. 926-933. La începutul articolului Ioan Georgescu face un scurt istoric al colilor din Moldova, insistând pe cel al Seminarului din Mnstirea Socola. În 1846, s-a înfiinat la Hui o ,,coal catehetic" cu scopul de a-i preg ti i educa pe viitorii slujit ori ai altarului. Ioan Georgescu ofer informaii, pe baza unui catalog i a unui raport al ,,catihetului duhovnicesc", despre organizarea acestei coli. Potrivit unei scrisori trimise de ctre arhimandritul Filaret Scriban ­ scrisoare care este redat în articol, în 1846 s-au pus bazele viitoarei biblioteci a Seminarului. În finalul articolul ui Ioan 307

Georgescu înfieaz modul de organizare i evoluia colii catehetice în perioada 1846-1851. Voinescu, Benedict, seminarist, ,,Seminariele i cultura preotului în Moldova în secolul al 19", în: Amvonul I (1891), 33, p. 2-5. Se consemneaz condiiile pe care trebuia s le îndeplineasc cel care dorea s se învredniceasc de darul preo iei: frica de Du mnezeu, citire, scrier e i cântare bisericeasc, studii de limba român. Pentru acest ultim aspect, înainte de înfiin area Seminarului, existau coli cu predare a cuno tinelor elementare de limb a român, coli ce erau at aate pe lâng biserici, dar înfiin area Seminarului a avut ca scop înmulirea capitalului intelectual, un aport deosebit la dezvoltarea progresiv a acestui tip de coal avându-l Gheorghe Asachi, dorindu- i astfel ducerea la bun sfârit a operei începute: renaterea naional. Mitropolitul Veniamin, prin articolul 2 de lege, admis de Divanul Domnesc i întrit de Domn la 28 martie 1841, din dorina ca preotul s fie preg tit pe m sura misiunii sale, oprete de a se mai hirotoni (în preoi) candidaii ce nu au fcut cursul seminarial (este citat coninutul legii). Dup demisia lui Veniamin în ianuarie 1842 i retragerea sa la M nstirea Slatina, venind ca m itropolit Meletie, interesul pentru cultura preotului începe a se diminua, încercându-se a ignora propu nerea fcut de antecesorul su. Sunt prezentate poziii critice împotriva noului sistem, fiind rezumat scrisoarea din decembrie 1843, trim is de Alexandru Sturza vrului su Mihail St urza, domn în Moldova. coala seminarial trece prin perioade diferite, ajungându-se ca în 1873 s se exclud din program unele obiecte de studiu, aceasta fiind în defavoarea formrii preoilor. Sunt menionate cauzele istorice ce au favorizat s cderea interesului pentru organizarea Seminarelor: 1806 ­ nvlirea ruilor în ar, 1821 ­ Eteria. Autorul susine necesitatea pregtirii intelectuale a viitorului preot prin colarizare. Voinescu, Benedict, seminarist, ,,Seminariele i cultura preotului în Moldova în secolul al 19", în: Amvonul I (1891), 38, p. 2-4. Se continu articolul ap rut în revista Amvonul I, nr. 33, 35, pe 1891, fiind indicate citate din Asachi care atrag atenia asupra importanei i necesitii pregtirii viitorului preot. Se exprim nemulumirea c nu se înva în limba român, acest fapt fiind în detrimentul limbii naionale i al Bisericii. Este elogiat perioada 1840-1873, când Seminarului i s-a acordat atenia cuvenit i sunt trase semnale de alarm pentru formarea tinerilor în Sem inarii de la 1873 pân la data public rii articolului, î n aceast perioad existând un numr mic de preoi instrui. C., E., ,,Documente inedite", în: BORom XV (1891-1892) 8, p. 577-602. Sunt redate nou documente între care docu mentul nr. 1. este un hrisov din 1728, care aminte te despre organizarea colilor greceti din Mold ova sub domnul Grigorie Ghica Voievod. Se arat c ,,domnul Grigorau Ghica" a organiz at colile din Moldova dup modelul colilor din ara Româneasc", fcut de domnul Nicolae Mavrocordat. Se mai arat : c în Ia i existau patru coli, dintre care dou erau 308

greceti (aici toate materiile studiindu-se în limba greac); modul în care erau organizate colile; ce se studia în coli; c colile erau între inute din donaii; c aceste coli erau puse sub oblduirea Patriarhiei Ierusalimului i a Mitropoliei Moldovei. Din hrisov mai reiese i faptul c românii ajutau i colile din Orient. Actul este întrit i de Hrisant, patriarhul Ierusalimului. C., E., ,,Documente inedite", în: BORom XV (1891-1892), 10, p. 769-800. Se red i Hrisovul domnului Alexandru Grigorie Ghica al Moldo vei din 1766 care se refer la situaia învmântului din Moldova amintindu-se rolul important al mnstirilor în acest domeniu. Erbiceanu, C., ,,Istoria învmântului la rom âni. Documente inedite", în: BORom XVI (1892-1893), 2, p. 97-131. Sunt redate 25 de documente care privesc învmântul românesc din perioada 1796-1816. Documentul I este un docum ent din 1796, care arat c în acest an, sub domnul Alexandru Constantin Moruzi, este înfiinat coala din Focani ­ coal care era de stat. Din act mai reiese i faptul c dasclul acestei coli îi primea salariul de la Mnstirea Sfântul Ioan din Focani. Documentul II se refer la procesul intentat de c tre profesorul Dimitrie de la coala greceasc din Craiova pentru a- i primi salariul. Acesta nu- i primise salariul din cauza unor îm prejurri ­ cium, schimbare de ierarh i schimbare de domnitor. Tot acest docu ment cuprinde i rezoluia dat de dom nitor care l-a îns rcinat pe mitropolit s cerceteze cazul. Documentul III, din 1796, sem nat de ctre mitropolitul Dositei al Ungrovlahiei, arat despre modul cum erau pltii profesorii. Documentul IV, din 1797 - prin acesta dom nul cere lmuriri mitropolitului cu privire la ceea ce s-a fcut cu banii adunai de la preoi pentru coli în anul ciumei. Documentul V cuprinde l muririle mitropolitului oferite domnului. De aici aflm c banii de la preo i pentru coli s-au strâns în perioada cium ei, dar ei s-au folosit la cadourile oferite dup obicei la schimbarea ierarhilor. Documentul VI c uprinde anaforaua chiriarhilor rii, în care se ara t decderea moravurilor poporului român ­ înmulirea concubinajelor. Documentul dateaz din 1798. Documentele VII, VIII i IX ar at c colile din secolul al XVIII-lea au fost întreinute cu banii provenii de la cler i de la mnstiri. Documentul VII dateaz din 1810 i este semnat de mitropolitul Gavriil. Docum entul VIII est e o scrisoare din 1812 trimis de ctre Ignatie al Ungrovlahiei ctre Iosif al Argeului, iar documentul IX este o scrisoare a mitropolitului Ignatie trimis, ctre episcopul Râmnicului. Documentele X i XI, din 181 1, atest c a existat o iniiativ de a se crea un Seminar la Mnstirea Snagov. Tot aici se menioneaz c P.S. Cervan i P.S Neofit s-au stabilit la Snagov. Documentul XII, din 18 12, semnat de ctre Ignatie al Ungrovlahiei, cuprin de ordinul acestuia dat ctre protoierei de a se strânge bani pentru coli. 309

Documentul XIII este un document din 1812, care arat numirea lui Macarie ca profesor de muzic i în el se am intete c Macarie Iero monahul era de origine român i c a vrut s înfiineze o coal de muzic pe car e dorea s-o instaleze în Mitropolia Ungrovlahiei. Documentul XIV cuprinde anaforaua chiriarhilor rii din 1813 ctre domnul I.C. Caragea, prin care îl roag pe ac esta s nu sporeasc numrul preoilor care trebuie s dea bani pentru coli ­ ba ni ce erau folosi i la repararea colilor i la salariile profesorilor. Oficial nu mrul preoilor care contribuiau cu bani pentr u coli era de 3500, îns din declaraia vistierului rii, aflm c numrul lor se ridica la 900, dei banii de la 3500 se ddeau pentru coli, restul banilor nu se tie unde mergeau. Documentul XV, din 1813, este semnat de ctre Nectarie al Ungrovlahiei, Iosif al Argeului i Costandie al Buzului. Prin acest act cei trei ierarhi îi cer domnului s nu sporeasc numrul clericilor care trebuie s dea bani pentru coli, dar cei care dau (3500) s dea mai muli bani. Documentul XVI cuprinde circulara mitropolitului Nectarie al Ungrovlahiei, ctre toii episcopii cu privire la modul cum se vor percepe banii pentru coli. Documentul XVII, din 1814, cuprinde un raport fcut la cererea domnului. Din el aflm c coala de la Sfântul Sava din Bucure ti, se afla într-o stare jalnic i c banii repartizai pentru refacerea ei proveneau de la mnstiri. Documentul XVIII, din 1814, cupri nde porunca lui Vod Caragea ca mitropolitul s adune banii de la preoi pentru coli. Documentul XIX, din 1815, cupri nde circulara mitropolitului Nectarie ctre episcopi pentru strângerea banilor pentru coli. Documentul XX, din 181 5, cuprinde circulara c tre protopopi pentru strângerea banilor pentru coli. Documentul XXI, din 1815, cuprinde ordinul mitropolitului ctre protoierei de a achita imediat banii contribuiei pentru coli. Documentul XXII, din 1815, cuprinde ordinul mitropolitului ctre mnstiri de a achita imediat banii contribuiei pentru coli. Documentul XXIII, din 1816, cupri nde circulara mitropolitului ctre protoierei, pentru ca acetia s înceap s strâng banii pentru coli. Documentul XXIV, din 1815, cuprinde aprobarea domnului Caragea a raportului întocmit de boierii care co mpuneau ,,Comisia de reorganizare a colii domneti", raport ce con ine importante date despre înv mântul din acea perioad . Se precizeaz c veniturile ,, colii domneti" se ridicau la 54,931 lei plus veniturile Mnstirii Glavacioc. Documentul XXV, din 1815, cuprinde anaforaua boierilor efori (boieri care se ocupau de înv mânt ­ un fel de com isie pentru înv mânt), prin care se arat motivele pentru car e trebuiesc sporite veniturile colii ­ sporirea salariilor profesorilor, înmulirea numrului de elevi etc. Se preciz eaz c eforul suprem era Constantin Brâncoveanu. Erbiceanu, C., ,,Istoria învmântului la români în secolul trecut. Documente inedite", în: BORom XVI (1892-1893), 3, p. 208-234. 310

Sunt redate: Document din 1816, care arat bugetul Academiei domneti de la Sfântul Sava pentru anul 1816. Document din 181 6, care cuprinde lista cu contrib uia mnstirilor pentru susinerea colilor. Document din 181 6 din care afl m c mitropolitul le face cunoscute episcopilor dispoziiile luate de Divan i suma care va fi perceput de la fiecare preot pentru coli. Document din 1817, care cuprinde or dinul dat de un protoiereu pentru strângerea banilor necesari pentru coli. Document din 1818, care cuprinde circulara mitropolitului Nectarie dat ctre episcopi pentru ca acetia s dea ordin protoiereilor s înceap s strâng banii pentru coli. Document din 1818, care cuprinde or dinul mitropolitului Nectarie pentru ca episcopii s înceap grbirea strângerii banilor. ***, ,,Scrisoarea episcopului Chesarie al Buz ului", în: BORom XVI (18921893), 11, p. 865-869. Este redat scrisoarea episcopului Chesarie al Buzului trimis ctre tinerii elevi adunai la deschiderea Seminarului, deschid ere ce a avut loc la 15 august 1836. Scrisoarea a fost tri mis din Bucureti, deoarece P.S. Chesarie nu a putut ajunge la festivitate fiindc a fost reinut cu treburi la Mitropolie. De aceea, pentru a participa la desch idere a fost tri mis de la Bucure ti arhimandritul Eufrosin Poteca, egumenul M nstirii Motru (Gura Motrului) . Scrisoarea conine îndemnuri ctre tinerii seminariti. ***, ,,Istoricul pe scurt al începutului Sem inarilor în România." în: BORom XVII (1893-1894), 1, 1-7. În introducerea articolului afl m c învtura crii se f cea în Academiile domneti din Bucureti i Iai, la colile inute uneori de boieri, pe prispele dasclilor i în tindele bisericilor. Sunt prezentate dup aceea Seminariile din Moldova i ara Româneasc. Cea dintâi coal româneasc bisericeasc a fost ,,Seminarul Veniamin" din Iai, înfiinat de ctre mitropolitul Veniamin Costache în 1804 i aezat în Mnstirea Socola. Acesta a funcionat în lcaul iniial pân în 1885-1886, când, din cauza faptului c starea cl dirii era aproape de ruin , s-a mutat în Ia i în fostul palat al domnului Mihail Sturza de lâng Mitropolie. În ara Româneasc, în urm a unei dispozi ii votate de adunarea ob teasc, s-au înfiinat în toate episcopiile Sem inarii. Cel din M nstirea Antim a fost deschis la 2 februarie 1836. Acesta a func ionat aici pân la 1840, când a fost m utat la M nstirea Radu-Vod. Autorul scrie c la 1893 Seminarul era deja mutat în câteva înc peri din faa bisericii Sfântul Spiridon, iar încperile Mnstirii Radu Vod au fost drâmate. Seminarul Episcopiei de Buz u a fost inaugurat la 15 au gust 1836, de c tre Eufrosin Poteca în Episcopia Buzului. La 189 3 coala clerical se afl în palatul ridicat de episcopul Chesarie al Buzului în 1837. 311

Seminarul Episcopiei de Arge a fost inaugurat în 1 836, în Ep iscopia Argeului. Pentru acest Seminar P.S. Ilarion a zidit cldiri cu destinaie exclusiv. Seminarul Episcopiei de Râmnic a fost inaugurat la 8 noiembrie 1837 în Episcopia de Râmnic. Dup revoluia de la 1848 acesta a fost mutat la Craiova, dup care a fost mutat iar la Râmnic. Cl dirile de la Râmnic au ars în 1847, dar au fost restaurate de ctre P.S. Calinic Cernicanul. În Moldova, Seminariile de la Ro man i Hui au fost înfiin ate la 1851-1852 sub guvernul lui Grigorie Ghica. Tot sub acest guvern s-a înfiinat i un Seminar în Mnstirea Neam, care a funcionat foarte puin din cauza împrejurrilor vitrege. La 1862 aceast mnstirea a avut de suferit de pe urma unui incendiu. P., V., ,,Seminarul ,,Nifon Mitropolitul", în: Vocea Bisericii I (1895), 20 i 21, p. 9-10. Fondatorul Seminarului din Bucureti a fost m itropolitul Nifon. Fondul Seminarului era constituit din im obile, moii i capital bnesc. Partea bun consta în faptul c, de acest c apital nu se atinge nim eni, se putea ad uga dar nu se putea retrage, astfel c ar fi trebuit s rmân mereu bani pentru consolidarea cl dirii. Epitropi ai Seminarului erau C. Gogu, I. Rozescu i C. Enescu. Acea st coal ca i multe altele se afla sub supravegherea mitropolitului primat ca efor. Se prezint cldirea i programul colii. Profesorii cei mai renumii ai acestei institu ii erau Dimitrescu, dr. Georgian, dr. N. Nitzulescu. Elevii de la acest Seminar sunt venii din toate colurile rii dar i din Basarabia sau Macedonia. Absolvenii puteau profesa în mai multe domenii, dat fiind c se studiau dou limbi strine. În finalul articolului i se aduc cuvinte de laud mitropolitului Nifon. ***, ,,Cronic, «coala primar rural. Archimandritul Chiriac Nicolau din comuna Vântorii Neamului»", în: Candela XV (1896), 6, p. 221-222. Articolul conine informaii referitoare la coala înfiinat de arhimandritul Chiriac Nicolau în comuna Vântorii Neamului. În ziua de 8 octom brie 1895 s-a fcut inaugurarea acestei coli, construcia costând 20.000 de lei. ***, ,,Cronica bisericeasc. O preioas donaiune", în: BORom XX (1896-1897), 10, p. 1071. P.S. Ghenadie al Râmnicului Noul Severin, a do nat Facultii de Teologie di n Bucureti urmtoarele: colecia complet a P.S.B. seria greac, ediia Migne i ,,Arta Sanctorum" ediia Bolonditilor. ***, ,,Cronica bisericeasc. Seminarul Veniamin Costache de la I ai", în: BORom XXI (1897-1898), 8, p. 836-837. În data de 21 octombrie 1897, Seminarul ,,Veniamin Costache" de la Iai a fost vizitat de regele i regina României. Acetia au fost întâm pinai de arhimandritul Varlaam Rileanu directorul Seminarului, Spiru Haret i prim ministru D. A. Sturza. Este redat cuvântarea inspectorului Rcan rostit cu aceast ocazie i este prezentat modul în care a decurs vizita. 312

Erbiceanu, C., ,,Documente privitoare la istoria biserice asc i politic a românilor" BORom XXIII (1899-1900), 1, p. 26-50. Se prezint un zapis care ate st faptul c pe proprietile bisericeti erau coli întreinute de biseric, pentru în vmântul copiilor de pr in sate de unde rezult faptul c odraslele ranilor învau gratis. G., ,,Cronica bisericeasc Fapte ludabile", în: BORom XXIV (1900-1901), 1, p. 91-93. P.S. Silvestru B lnescu al Huilor a d ruit Facultii de Teologie dou imobile situate în strada Plantelor din Bucure ti iar P.S. Gherasi m Timu a d ruit suma de 10.000 lei. Sunt reproduse decretele regale prin care Senatul Universitar din Bucureti este autorizat de a primi acestea. G., ,,Andrei aguna", în: BORom XXIV (1900-1901), 6, p. 528-538. Este prezentat atât situaia învmântului românesc din Ardeal la venirea lui aguna, cât i ceea ce a f cut acesta pentru ridicarea înv mântului românesc din Transilvania. A ridicat durata cursului pentru seminariti de la ase luni la un an, pentru ca mai apoi s o ridice la trei ani. Între anii 1850-1853 a separat învmântul teologic de cel pedagogic. aguna a înfiinat coli secundare în centrele locuite de români ­ ca de exemplu la 1850 a înfi inat ,,Gimnaziul" din Bra ov. Este redat cuvântarea rostit de aguna cu prilejul deschiderii acestui ,,Gimnaziu". Andrei aguna a luat i diferite msuri care au privit direct colile populare. G., ,,Cronica bisericeasc. Seminarul din Curtea de Arge ", în: BORom XXIV (1900-1901), 11, p. 911-912. Pr. Stavrofor George C. Drgnescu a publicat o brour, care conine istoricul Seminarului din Curtea de Arge . Seminarul a fost întemeiat de episcopul Ilarion în 1836, primul director fiind pitarul Stanciu din Curtea de Arge. La 1864 Seminarul a fost reorganizat. Nazarie, Constantin, iconom, ,,Din trecutul Seminarului Central din Bucureti", în: BORom XXVI (1902-1903), 1, p. 99-103. În 1834 domnul Alexandru Ghica înainteaz Adunrii Obteti proiectul pentru înfiinarea unui Seminar în Bucureti. În 1835 domnul aprob proiectul pentru construirea Seminarului Central. Acest proiect prevedea ca Seminarul s aib 3 clase superioare, pentru a com pleta cele patru cl ase din Sem inariile preparatorii. Se prezint apoi organizarea Sem inarilor preparatorii. Sem inarul a început s funcioneze din 1836, dar, dup o scurt perioad, a fost închis, fiind redeschis în 1851. Seminarul a avut urm toarele locaii: biserica Anti m, biserica Radu-Vod , Mnstirea Vcreti, iar la 1902 era în locu l de pe bulevardul Maria. În 1860 Seminarul trece de sub obl duirea Mitropoliei sub oblduirea Ministerului Cultelor. Din 1861 s-au înfiinat treptat clasele V, VI, VII-a. Legea din 1864 a dat Sem inarelor o program mai bun, program care s-a modificat îns în 1894. 313

Savin, P., econom stavrofor, ,,Seminarul din Iai", în: BORom XXVI (19021903), 1, p. 104-105. În 1804 mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, prin hrisovul dat de domnul Al. Moruzi, a înfiinat Seminarul ce-i poart numele în M nstirea Socola. Seminarul a funcionat în aceast mnstire pân în 1885, când a fost mutat în Iai în case cu chirie, pentru ca mai apoi, în 1893, s fie aezat în palatul fostului dom nitor Mihail Sturza. Stnescu, B., ,,Din istoria Biseri cei Romane", în: coala i Biserica VI (1903), 2, p. 18-20. Se prezint înfiinarea Seminarelor în Moldova i în Muntenia dup alctuirea Regulamentului Organic. Veniam in pune bazele mai multor coli, precum i ale Academiei Mihilene din Ia i. Astfel, în octombrie 1804, ia fiin Seminarul de la Socola, mitropolitul Veniamin întreinând în coli mai muli studeni ca: fraii Asachi ­ Italia, Scriban Vasile ­ Kiev. În biseric se cânta românete i grecete, articolul coninând informaii i despre colile de muzic psaltic înfiinate: cea de la Mnstirea Neam, cea de la biseric a Sf. Niculae elari din Bucure ti, cea de la Mitropolia Moldovei i cea înfiinat de ctre Visarion arhimadritul, la Bucureti în timpul lui Alexandru Ghica. C., E., ,,Iat cu privire la Seminarul Veniamin un cuvânt la Naterea Domnului nostru Iisus Hristos 1816", în: BORom XXVII (1903-1904), 6, p. 618-620. Cuvântarea aceasta a fost rostit de dasc lul Enache - unul dintre primii profesori ai Seminarului Veniamin. Este redat cuvântarea, în care das clul Enache amintete despre patrie. Se amintete c Enache ar fi fost originar din Bucovina i c ar fi fost nepotul mitropolitului de acolo. ***, ,,Memoar despre starea Seminarului Central al Moldovei 1859", în: Cuvântul Adevârului III (1904), 11, p. 107-109. Se un extras din arhiva Seminarului Veniamin, ce conine memoriul adresat de ctre arhiereul Filaret Scriban, ministrului Cultelor, prezentând situaia Seminarului Central al Moldovei. ***, ,,Centenarul Seminariului «Veniamin», O publicaie festiv", în: Cuvântul Adevrului III (1904), 12, p. 117-119. Sunt reproduse câteva notie aparinând mitropolitului Moldovei Veniamin, a cror publicare a fost acceptat de ctre Sf. Sinod, aceasta realizându-se în momentul centenarului Seminarului Veniamin. Textul reproduce i cuvântri ale invitailor. ***, ,,Starea Seminarului Socola pe la (1904), 12, p. 121-123. 1840", în: Cuvântul Adevrului III

Se reproduce, cu ocazia centenarului Seminarului Socola, discursul P.S. Filaret Scriban, rostit la 19 noiembrie 1844 la în mormântarea paharnicului Enachi, fost profesor al Seminarului Socola. 314

***, ,,Cuvântarea M. S. Regelui la serbarea centenarului Seminarului Veniamin Costache din Iai la 4 octombrie 1904", în: Cuvântul Adevrului III (1904), 13, p. 121-123. Regele, prezent la eveni mentele serbrii centenarului Sem inarului Veniamin Costache din Iai, ,,elogiaz istoria i personalitile care au influen at-o religios, amintind de tefan cel Mare i Vasile Lupu a cror idealuri au fost continuate ulterior de mitropolitul Veniamin Costache". Erbiceanu, C., ,,Note asupra istoriei biserice ti a românilor pentru secolul XIX, (continuare)", în: BORom XXVIII (1904-1905), 4, p. 372-385. - La 25 m artie 1813, se alc tuiete lista cu veniturile colilor din Ia i. Din aceast list aflm c mnstirile plteau pentru coli suma de 31.195 lei. - Dup un raport al Epitropiei colilor din luna decembrie a anului 1815, venitul colilor era de 54,931 lei plus veniturile Mnstirii Glavacioc. - La 1816 s-a fixat pr ofesorilor de la A cademia Sfântul Sava su ma de 55 de mii lei. Tot atunci s-a fixat suma pe care trebuiau s-o dea colilor mnstirile închinate, care erau în numr de 43. - La 23 aprilie 1816, m nstirile au contribuit pentru coli cu suma de 12 00 0 lei. În finalul articolului s unt prezentate o serie de însemn ri referitoare la veniturile colii Poliiei din Craiova. Atanasie al Râmnicului, ,,De centenarul Seminarului Veniamin", în: BORom XXVIII (1904-1905), 6, p. 601-627. La începutul lunii octombrie a anului 1904 a avut l oc în Ia i serbarea Seminarului Veniamin. Sfântul Sinod a dis pus a se tip ri ultima traducere fcut de mitropolitul Veniamin Costache i anume ,,Tâlcuirea la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, fcut de fericitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei i prelucrat de învatul monah Nicodim din Sfântul Munte Athos". La aceast lucrare P.S. Atanasie episcopul Râmnicului a scris o fru moas prefa, care este reprodus în articol (mai exact este reprodus partea I-a din prefa ). Suntem astfel informa i c Seminarul Veniamin este cea mai veche coal româneasc din ar i întâia coal bisericeasc. Se dau apoi diferite am nunte despre via a i activitatea lui Teofilact arhiepiscopul Bulgariei; amnunte despre biserica bulgar i se aminte te c odat cu lucrare a mitropolitului Veniamin s-a hotrât s se publice i lucrarea ,,Tâlcuirea lui Teofilact la Evanghelii" tradus de Gherontie în M nstirea Neam i tiprit cu cheltuiala mitropolitului Veniamin Costache. Dup acestea se prezint amnunte despre viaa monahului Nicodim cel care a prelucrat ,,Tâlcuirea la cel e 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel fcut de Teofilact" ­ s-a n scut în 1748 în Insulele Ciclade, a fcut studii la S mirna, în 1755 a intrat în monahism în Muntele Athos, a dorit s cltoreasc în Moldova pentr u a-l întâlni pe Paisie Velicicovski, dar nu a reu it i s-a aezat în Mnstirea Pantocrator din Sfântul Munte, unde s-a preocupat cu diferite activit i crturreti ­ traduceri, scrieri etc. Pân în 190 4 o parte din c rile lui Nicodim au fost traduse în lim ba român ­ ,,Duhovnicetile nevoine", ,,Carte Sftuitoare", ,,Apanthisma", ,,Pidalion". 315

Atanasie al Râmnicului, ,,De centenarul Seminarului Veniamin", în: BORom XXVIII (1904-1905), 7, p. 721-738 . Cu un facsimil. În continuare este redat partea a doua din prefa a la ,,Tâlcuirea la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, f cut de fericitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei i prelucrat de învatul monah Nicodim din Sfântul Munte Athos" de P.S. Atanasie episcopul Râmnicului. Aflm astfel c Nicodim Aghioritul nu a tradus numai literar lucrarea lui Teofilact, ci a i prelucrat-o i i-a adugat unele idei. Mitropolitul Veniamin, dup izbucnirea Eteriei în 1821 a f ugit din Iai, dar nu a stat numai în Basara bia ci i în Bucovina ­ fapt atestat de o însemnare de la sfâritul tomului II al ,,Sfintei Istorii a Vechiului Testament", care este reprodus în articol. P.S. Atanasie al Râ mnicului face dup aceea o descriere general a vieii monahale de la sfâr itul secolului al XVIII-lea. O astfel de descriere întâlnim i în scrierea ,,Viaa pe scurt a stareului Paisie" a lui Grigorie, cel care a fost mitropolit al Ungrovlahiei. De aici afl m c Gherontie a fost un adev rat mentor a lui Grigorie. Gherontie a trecut la cele venice în 1814, la Filiopole. Tot aici întâlnim o not de subsol, în care este pre zentat viaa lui Paisie Velicicovski ­ acesta s-a nscut în oraul Poltava în 1722, a studiat la Kiev de u nde, dup patru ani a fugit la o m nstire de pe Nipru; în 174 1 a fost fcut rasofor, a revenit la Kiev în Lavra Pecerska de unde î mpreun cu al i monahi a mers în ara Româneasc la Schitul Poiana Mrului. Merge apoi în Muntele Athos la M nstirea Pantocrator unde a îmbrcat marea schim monahal în 1750 dup care împreun cu 60 de ucenici ai s i a mers în Moldova i s-a a ezat la M nstirea Dragomirna în 1763. În 1775 a plecat la Secu, iar la 1779 i s-a dat i Mnstirea Neam. A trecut la cele venice în 1796. În finalul acestei a doua p ri a articolului este prezentat activitatea mitropolitului Veniamin pentru lum inarea clerului i a popor ului prin înfiinarea Seminarului de la Socola. Se precizeaz c anul oficial al înfiinrii Seminarului este 1803 dar, se pare c Seminarul a început s funcioneze regulat din 1804. În 1820 Seminarul a fost reorganizat. Tot pentru luminarea clerului i a poporului, s-au tiprit numeroase cri printre care s e numr: ,,Didahii", ,,Oglinda omului celui din l untru", ,,Pidalion" etc.. În 28 ianuarie 1842, mitropolitul Veniamin demisioneaz i se stabilete la M nstirea Slatina unde a avut intense activiti crturreti. Se mai amintete c Mnstirea Slatina a fost ctitorit de Alexandru Lpuneanu, în 1566 i c la 1887 osemintele lui Veniamin Costache au fost mutate de la Slatina i puse într-o cript în Mitropolia din Iai. Atanasie al Râmnicului, ,,De centenarul Seminarului Veniamin", în: BORom XXVIII (1904-1905), 8, p. 841-862. Cu facsimile. Este redat partea a III-a din prefa a la ,,Tâlcuirea la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, f cut de fericitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei i prelucrat de înv atul monah Nicodim din Sfântul Munte Athos" de P.S. Atanasie episcopul Râmnicului. În cuvântul su P.S. Atanasie face des crierea manuscrisului i o scurt analiz a sa dup care prezint importana acestei lucrri. La începutul acestei pri sunt prezentate dou ipoteze referitoare la datarea manuscrisului. 316

Prima ­ manuscrisul ar fi din 1 841-1842. Argument: în prefaa ,,Istoriei Bisericeti a lui Meletie" din 1841-1842, m itropolitul Veniamin Costache în ir crile pe care le-a depus în biblioteca Seminarului Socola, printre acestea figurând i ,,Tâlcuirea Apostolului lui Nicodim Aghioritul". A doua ipotez, în favoarea c reia este i P.S. Atanasi e al Râmnicului - nu a fost scris înainte de anul 184 5. Argument: manuscrisul conine o serie de înse mnri din care rezult care au fost ajutoarele mitropolitului la scrierea c rii i anume: arhidiaconul Meletie Istrate (ajuns episcop al Huilor i trecut la cel e venice în 1857), ieromonahul Calinic eclesiarhul M nstirii Slatina, Gheorghe H ma secretarul mitropolitului i ieromonahul Veniamin Andreescu. Din articol mai aflm i c: - protosinghelul Neofit Scriban a tiprit la 1833 un ,,Catehism" cu litere latine; - ,,Tâlcuirea la cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, fcut de fericitul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei i prelucrat de învatul monah Nicodim din Sfântul Munte Athos" este ultima lucrare a mitropolitului Veniamin Costache, care a trecut la cele venice la 18 decembrie 1846. ***, ,,Bibliografie, «Istoria Sem inarului Central din Bucure ti de la început pân la instalarea în localul su propriu» întocmit de tefan Clinescu i de G. Boroianu, Iai 1904", în: BORom XXVIII (1904-1905), 10, p. 1193-1194. Recenzie Lucrarea prezint msurile luate pentru întem eierea Seminarului Central din Bucureti, actele de fundare ale acestuia, lista cu profesorii care au activat aici, prima program a Seminarului etc. ***, ,,Cronica bisericeasc", în: BORom XXXI (1907-1908), 12, p. 1410-1426. Este reprodus Ordinul circular din 8 februarie 1908 ctre direciunea Seminarului Central i ctre epitropii Seminarului ,,Nifon Mitropolitul", din care aflm o serie de a mnunte legate de rânduiala intern a acestei institu ii dar i faptul c seminaritii se îndeletniceau cu cântatul la vioar. Iordchescu, Cicerone, ,,Seminarul Sfântul Apostol Andrei din Gala i", în: BORom XXXII (1908-1909), 10, p. 1174-1183. Se prezint o dare de seam despre înfiin area Seminarului Sfântul Apostol Andrei din Galai i srbtorirea patronului acestui Seminar. În 1908 s-au înfii nat dou Seminarii unul la M nstirea Bistria din eparhia Râmnicului Noul Severin i unul la Gala i. Ca director al Sem inarului din Gala i a fost numit arhimandritul Nicodim Munteanu. P.S. Pimen al Dun rii de Jos a intervenit la ministrul Cultelor, Spiru Haret, printr-o adres reprodus în articol, pentru ca acesta s mijloceasc la regele Carol I ca s fie recunoscut printr-un decret regal ca patron al Sem inarului nou înfii nat Sfântul Apostol Andrei. Regele a semnat decretul, prin care Se minarul din Galai va primi aceast numire. În finalul articolului sunt redate: telegrama prin care P.S. Pimen al Dunrii de Jos i-a mulumit regelui pentru decretul dat i rspunsul acestuia la telegram; telegrama de mul umire trimis de arhim andritul Nicodim Munteanu 317

ctre ministrul Cultelor Spiru Haret; telegrama pr. Ec. Savin, director al Sem inarului Veniamin din Ia i ctre directorul Sem inarului din Gala i; telegrama pr. Gotcu profesor la Seminarul Veniamin din Iai. T., G. B., ,,Centenarul Seminarului din Sibiu", în: BORom XXXV (19111912), 9, p. 1048-1054. La 15 septembrie 1911 a avut loc serbarea Seminarului din Sibiu. Se amintete la începutul articolului despre importana acestei instituii. Protos. dr. Eusebiu Roca a publicat o m onografie a acestei coli. Pe lâng monografia Seminarului gsim în aceast lucrare i un studiu asupra situa iei clerului ardelean. Sub Ghedeon Nichitci s-a fcut prima încercare pentru înfiinarea unui Seminar la Timioara, încercare ce a euat. Acesta s-a înfiinat abia în vremea episcopului Vasile Moga iar organizarea sa a fost desvârit de Andrei aguna. ***, ,,Acte oficiale", în: BORom XXXVII (1913-1914), 7, p. 425-474. Sunt redate: - la nr. 6 . Copie dup adresa nr. 4420 /1913 a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, mijlocirea ctre Domnul Ministru al Instruciunii, relativ la trimiterea a ase tineri bursieri la facultile teologice din strintate. 7. Copie d up adresa 4576 /1913 a Sfintei Mitr opolii a Ungrovlahiei ctre Epitropia Aezmintelor ,,Nifon Mitropolitul", relativ la aplicarea testam entului referitor la un fond pentru burse teologice în strintate. G., ,,Seminarul din Râmnicu-Vâlcea", în: BORom XXXVII (1913-1914), 7, p. 498-518. Duminic 22 septembrie 1913 a avut loc cerem onia punerii temeliei Seminarului din Râmnicu-Vâlcea. Festivitile s-au desfurat în prezen a P.S. Sofronie Vulpescu al Râ mnicului i a ministrului Cultelor, C. Disescu. Se minarul din localitate a fost înfiin at în 1 837 dar, prin legea asupra clerului i a Se minarilor, a fost desfiinat în 19 01 odat cu cele din Râ mnicu Vâlcea, Curtea de Arge i Roman. Anterior fiind desfiinate Seminariile din Buzu, Galai i Hui au rmas active dup acest moment doar Seminariile ,,Nifon Mitropolitul" din Bucure ti i ,,Veniamin Costache" din Iai. Seminarul din aceast parte a Olteniei s-a (re)deschis în 1907 la M nstirea Bistria, pentru ca în 1