Read Sfera_165.pdf text version

EDITORIAL

Sergiu Tma

20 DE ANI DE LA CDEREA COMUNISMULUI

Adrian Pop Alexander Ghaleb Emanuel Copila Sonia Catrina

Sfera Politicii

REVIST DE TIINE POLITICE EDITAT DE FUNDAIA SOCIETATEA CIVIL APARIIE LUNAR

ESEU

Alexandru tefnescu

IDENTITI POSTCOMUNISTE

Aurora Martin Olesea ranu Iulian Chifu Cristina Aboboaie Youngwon Cho Cristian-Ion Popa Sabin Drgulin Vasile Pleca

ARHIVA

Alexandru Florian

RECENZIE

Valentin Cojanu

SEMNALE

Albert Robida

VOLUM XIX NUMRUL 11 (165) NOIEMBRIE 2011

20 de ani de la cderea comunismului/ Identiti postcomuniste

Sfera Politicii este prima revist de tiin i teorie politic aprut în România, dup cderea comunismului. Revista apare fr întrerupere din 1992. Sfera Politicii a jucat i joac un rol important în difuzarea principalelor teme de tiin i teorie politic i în constituirea i dezvoltarea unei reflecii politologice viabile în peisajul tiinific i cultural din România. Sfera Politicii pune la îndemâna cercettorilor, a oamenilor politici i a publicului, analize, comentarii i studii de specialitate, realizate pe baza paradigmelor teoretice i metodologice ale tiinei i teoriei politice actuale. Sfera Politicii îi face o misiune din contribuia la consolidarea i dezvoltarea societii democratice i de pia în România.

EDITORIAL BOARD

Clin Anastasiu Daniel Chirot

Consilier Principal al Preedintelui Societii Române de Radiodifuziune, Bucureti, România University of Washington, Seattle, Washington, USA Professor, University College, London, United Kingdom Cercettor asociat al Institutului German pentru Probleme Internaionale i de Securitate (Stiftung Wissenschaft und Politik), Berlin, Germania membru al Academiei Române Professor, University of California, Berkeley, USA Professor, Lund University, Lund, Sweden Directrice de recherche au CNRS, Directrice du Centre européen de sociologie et de science politique (CESSP), Université Paris-Panthéon-Sorbonne/CNRS/EHESSa Profesor, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babe-Bolyai, Cluj-Napoca, România Professor, Department of Political Science, St. Francis Xavier University, Canada Professor, Department of Government and Politics, University of Maryland (College Park), USA Budapest, Hungary Professor, City University of New York Graduate Center, USA

Dennis John Deletant Anneli Ute Gabanyi Dinu C. Giurescu Gail Kligman

Steven Sampson Gisèle Sapiro

Michael Shafir Lavinia Stan

Revist editat de:

Vladimir Tismneanu G. M. Tamas

Fundaia Societatea Civil INDEXRI INTERNAIONALE:

· Central and Eastern European Online Library (CEEOL) · DOAJ - Directory of Open Access Journals · International Political Science Abstract / Association internationale de science politique (IPSA/AISP)

Katherine Verdery

DIRECTOR

Stelian Tnase

Profesor, Facultatea de tiine Politice, Universitatea din Bucureti

REDACTOR EF

Alexandru Radu

Profesor, Facultatea de tiine Politice, Universitatea Cretin ,,Dimitrie Cantemir", Bucureti

SECRETAR GENERAL DE REDACIE

Sabin Drgulin

REDACIE

Nicolae Drguin Aurora Martin Ioana Paverman Camelia Runceanu Daniel andru Cecilia Tohneanu

Clasificare CNCSIS: "B+" Apare lunar

TEHNOREDACTOR

Liviu Stoica

[email protected]; [email protected]; http://www.sferapoliticii.ro

Sfera Politicii

VOLUMUL XIX, NUMRUL 11 (165), noiembrie 2011

Editorial

Schimbri istorice în raporturile de putere .......................................................................3 Sergiu Tma

20 de ani de la cderea comunismului

Factorul Gorbaciov............................................................................................................ 12 Adrian Pop The Romanian Civil War: A Theoretical Discussion On The Proximate Causes of Violence ........................................................................................................................20 Alexander Ghaleb O prietenie cu rezerve. Eurocomunismul vzut din Republica Socialist România ......34 Emanuel Copila Despre dificultatea asumrii denumirii de ,,igan" în spaiul public românesc ...........44 Sonia Catrina

Eseu

Nietzsche, cretinii i evreii...............................................................................................54 Alexandru tefnescu

Identiti postcomuniste

Douzeci de ani de ,,post-comunism": radiografia unui faliment politic ..................... 61 Aurora Martin 20 de ani de la destrmarea Uniunii Sovietice. Noi provocri la adresa mediului contemporan de securitate ............................................................................................. 68 Olesea ranu Identiti post-comuniste în Republica Moldova............................................................ 77 Iulian Chifu Terorismul transnaional i implicaiile sale pentru statele-naiune din sudul global......87 Cristina Aboboaie The Chiang Mai Initiative and Its Multilateralization: Toward an Asian Monetary Fund?...95 Youngwon Cho De la Marx la Bismarck: socialismul dup socialism ...................................................... 105 Cristian-Ion Popa Guvernul ,,Robin Hood": câteva observaii sociologice ................................................114 Sabin Drgulin Democraia româneasc în cheie liberal ...................................................................... 121 Vasile Pleca

Arhiva

Legi rasiale în regimul Ion Antonescu ........................................................................... 126 Alexandru Florian

Recenzie

Despre teme eseniale în studiul societii .................................................................... 131 Valentin Cojanu

Bogdan Murgescu, România i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)

Semnale ........................................................................................................................... 134 Index de autori ..............................................................................................................135

Editorial

Schimbri istorice în raporturile de putere

SERGIU TMA

[Diplomat Club]

Abstract

Humanity crosses a period of historical discontinuity on the socio-politic and economic plan. The major changing vector is represented by the emerging economies, whose development high rates made them become the main contributor to the global growth. One of the principal consequences of this transition is the remodeling of the world's order, the change in the global balance of powers, through the transition from the uni-polar world dominated by the United States of America to the multi-polar world in which emerging powers' position is, more and more, taken into account. The progress registered by those emerging economies requires the reviewing of some theories, concepts and principles that orientate the economic and political contemporary practice.

menirea traverseaz o faz de discontinuitate istoric cu urmri geopolitice majore. Ritmul de dezvoltare al Statelor Unite, al Uniunii Europene i a altor economii occidentale este în declin, evoluia acestor societi fiind marcat de instabilitate financiar, de crize ce se succed la intervale tot mai apropiate. Preedintele Bnci Mondiale Robert Zoellick declara, în timpul vizitei fcut la Beijing, recent în septembrie, c economia mondial intr într-o ,,nou zon periculoas", iar Nouriel Roubini într-o conferin în cadrul Forumului pe probleme economice inut la Milano, tot în septembrie, preciza c ,,ne aflm într-o situaie mai proast decât în 2008", aprecieri confirmate i de raportul FMI din septembrie 2011 privind perspectivele economiei globale.1 Pe fondul acestor declaraii pesimiste, Robert Zoellick aprecia c ,,ceea ce este nou în lume fa de trecut, pieele emergente, acestea sunt acum sursele creterii i oportunitilor"...2 El a menionat c în timp ce în anii 90 ai secolului trecut contribuia ,,emergenilor"la creterea economic global era de doar 20%, acum principala contribuie provine din zona economiilor emergente. Consecina major a schimbrilor în curs de desfurare este configurarea

1 International Monetary Fund: ,,World Economic Outlook: Slowing Growth, Rising Risks" (Washington, 11.09.2011) 2 Robert Zoellick: Conferin de pres (Sydney, 14 august 2011) http:// www.worldbank.org

O

Keywords

Global crisis; Emergent powers; BRICS; Multipolarity; Power relations Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

3

unei lumii multi-polare, în care puterile emergente indeplinesc un rol din ce în ce mai important la nivel global ca un factor important i responsabil în restructurarea ordinii internaionale, semnalând prin politicile lor c lumea unipolar dominat de Statele Unite devine istorie. Tranziia de la unipolaritate la multipolaritate în ce privete natura i distribuia puterii la nivel global modific configuraia geopolitic a lumii, i în acelai timp, reprezint pentru tiinta i practica social o provocare ce incit la revederea unor teorii, concepte i principii, care orienteaz practica guvernri în contextul globalizrii.

1. Dificultile unei super-puteri.

La sfâritul celui de al doilea rzboi mondial, dup o scurt perioad ,,gri", s-a structurat o ordine internaional bipolar. Aceast ordine a fost marcat atât de competiia economic, cât i de confruntrile militare dintre Statele Unite i URSS, desfurate direct sau prin intermediul rilor ce promovau politica uneia dintre cele dou super-puteri, confruntri ce au adus omenirea, în repetate rânduri, în pragul unui rzboi nuclear. Ordinea global bipolar, a ,,rzboiului rece" s-a destructurat în anii 1989-1991, pe calea unor schimbri politice, ceea ce a permis evitarea unei confruntri militare i mai ales, consecinele folosirii armamentului atomic. În cartea sa, de larg circulaie ,,Marea Tabl de ah" (1997) Zbigniew Brzezinski sublinia cu nedisimulat satisfacie c în urma acestor evenimente Statele Unite au devenit ,,prima i cu adevrat o super-putere global"... 1, care nu mai avea un rival capabil s-i conteste supremaia politic, economic i militar. Ulterior, în ,,The Choise" (2004), el reia aceast tem argumentând c prbuirea Uniunii Sovietice a deschis pentru politica american o fereastr de oportunitate de 20 de ani, de care trebuie s profite, prin activism i la nevoie chiar prin intervenie militar pentru realizarea unui ,,leadership global". În ce privete obiectivele geopolitice concrete, Brzezinski considera c Statele Unite trebuie s îndeplineasc dou condiii eseniale. În primul rând, era necesar s obin accesul la marile resurse de materii prime din Asia central i s exercite o influen politic asupra tinerelor republici din zon, ce se desprinseser de Rusia, pentru a le atrage de partea sa. Reaezarea geopolitic schiat de Brzezinski reformula doctrina Mackinder sub forma unui obiectivul strategic global al Statelor Unite pentru secolul XXI: ,,Cine deine controlul Asiei centrale domin Eurasia"; ,,Cine domin Eurasia, deine controlul întregei planete". În al doilea rând, Brzezinski, asemenea lui Kissinger i ali formatori de opinie din geopolitica american contemporan, sublinia c preocuparea principal, în viitor, a Statelor Unite trebuie s fie blocarea emergenei unui nou pol de putere capabil s-i conteste poziia dominant în afacerile internaionale. Urmrind prioritar aceste obiective strategice, Statele Unite i-au extins prezena politic i militar în Europa de est, au ptruns în Caucazul de sud i în Asia central. Procesul extinderii s-a consolidat odat cu intensificarea luptei contra terorismului internaional, prin declanarea rzboiului contra Irakului, considerat un deintor de arme de distrugere în mas, i a interveniei armate în Afghanistan contra talibanilor i a gruprilor Al-Qaeda. Analiza geopolitic realizat de Brzezinski în ,,The Choise" cuprindea îns i o avertizare ,,dominaia ca scop în sine este o strad înfundat"...,2 avertizare susinut i de o explicaie privind un posibil eec în îndeplinirea ,,leadership-ului global"

1 Zbigniew Brzezinski : ,,Marea Tabl de ah" (Bucureti:Ed. Univers Enciclopedic, 2000) 2 Zbiegniew Brzezinski : ,,The Choise" (Cambridge: Basic Books,2004) 219

4

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

de ctre SUA. ,,Acest rol ­ atrgea atenia Brzezinski ­ poate deasemenea s fie subminat i delegitimat de folosirea abuziv a puterii Statelor Unite"....1 Evoluiile din politica i economia american, combinate cu angajrile pe plan extern în rzboaie fr un final previzibil, au confirmat avertismentul geopoliticianului american. Orientarea neo-conservatoare a guvernrii americane, a cptat din anii 80 ai secolului trecut o tent fundamentalist-dogmatic, în contradicie cu semnalele economiei reale. Aceast politic a favorizat restrângerea reglementrilor statului în economie i a dat o libertate de aciune neîngrdit capitalului financiar. Politica ,,neo-con" a guvernrii a militat i pentru maximizarea profiturilor companiilor, în noul context al globalizrii, pe calea externalizrii activitilor productive pe diverse continente, reducând astfel locurile de munc pe plan intern. Aceste msuri au adus profituri mai mari, dar au generat i efecte diferite de cele ateptate, în final rezultatul fiind un trend nesatisfctor al economiei. Datele statistice pentru perioada 2000-2011 pun în eviden tendina descresctoare a economiei americane2:

2000 4,1 2001 1,1 2002 1,8 2003 2,5 2004 3,6 2005 3,1 2006 2,7 2007 1,9 2008 0 2009 -3,5 2010 3 2011 1,5

Înc din 2002, în articolul întitulat ,,Un scenariu apocaliptic", Joseph E. Stiglitz avertiza asupra consecinelor posibile ale guvernrii neo-conservatoare: a) discrepana dintre potenialul economic american i performanele reale în continu scdere; b) creterea deficitului comercial ce va transforma Statele Unite din cel mai mare creditor al lumii în cel mai mare debitor; c) laxitatea standardelor financiare, care permit operaii speculative ce submineaz dezvoltarea economic i societatea american; d) creterea cheltuielilor militare pentru rzboiul din Irak i Afghanistan fr a exista o soluie i implicit a eforturilor financiare cerute de lupta contra terorismului internaional; e) un dolar în cdere liber, în locul unui dolar ieftin, dar care inspir încredere; f) ,,încasarea" efectelor negative din economia american de ctre Uniunea European i restul lumii.3 Temerile exprimate de Stiglitz s-au confirmat. Mai mult, comportamentului speculativ al capitalului financiar a dat cea mai dur lovitur credibilitii Statelor Unite în ce privete capacitatea sa de a îndeplini rolul de lider global, prin declanarea crizei financiare din 2007-2008 i ulterior a crizei datoriilor statelor. Un factor nu mai puin important, care agraveaz situaia economic i financiar a statului american este supra-extinderea militar a Statelor Unite la nivel global, fr precedent în istoria omenirii. Meninerea rolului de unic super-putere are un cost extrem de ridicat, chiar pentru prima economie a lumii, deoarece se refer la un diapazon larg de activiti militare: susinerea activitilor organizaiei NATO, finanarea efortului de combatere a terorismului internaional, desfurarea interveniilor militare fr un final previzibil din Afganistan i Irak, meninerea activitilor în aproape 1000 de baze militare aflate în diferite locaii de pe suprafaa planetei. In 2010, totalul cheltuielilor Statelor Unite pentru sfera activitilor militare a atins cifra de 698 miliarde $, ceea ce reprezint 43% din totalul cheltuielilor militare la nivel global. Din acest total, 20 de miliarde $ au avut ca destinaie armamentul nuclear. Aceste cheltuieli depesc de 6 ori bugetul militar al Chinei i de 13 ori cheltuielile militare ale Rusiei.4

1 Brzezinski, ,,The Choise", 219 2 Date ale Camerei de Comer din SUA i raportul Bncii Mondiale: ,,Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy" (Washington, 17.05.2011) http:// www. worldbank.org 3 Joseph E. Stiglitz : ,,A Doomsday Scenario" , 8.10.2002, http:// www.Project-Syndicate.org 4 SIPRI : ,,Year Book 2011", http:// www.sipri.org Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

5

Voina politic a Statelor Unite de a exercita un control geopolitic la nivelul planetei dei contribuie la sporirea prestigiului acesteia de prim putere militar a lumii constituie, în acelai timp, un fel de"clcâi a lui Achile", care contribuie substanial la creterea dificultilor financiare ale statului american. Fr îndoial, Statele Unite prin mrimea economiei sale i datorit spiritului antreprenorial de excepie este departe de un colaps, îns persistena fenomenelor negative creaz probleme critice întregei lumi. Datorit interdependenelor proprii proceselor de globalizare a activitilor economice i prin sistemul de aliane dintre statele occidentale, Uniunea European i moneda euro au intrat în zona de turbulen economic creat de Statele Unite. Consecinele crizei financiare din 2008-2009 s-au agravat prin declanarea crizei datoriilor statelor europene în 2011. Cu excepia remarcabil a Germaniei, celelalte state ale Uniunii Europene au realizat rate sczute de cretere economic i traverseaz o perioad de înstabilitate a condiiilor de via pentru majoritatea societii. Dificultile economice devenite cronice pentru Statelor Unite i Uniunea European constituie semnale ce indic c puterile occidentale au atins un ,,punct critic" cu efecte sistemice în ce privete distribuia puterii în lume.

2. Emergena unui nou pol de putere.

Pe fondul înrutirii indicatorilor economiei puterilor occidentale, semnalul cel mai puternic al deschiderii unui nou ciclu geopolitic i geoeconomic global este dat de ascensiunea economiilor emergente i efectele posibile ale închegrii de aliane politico-economice preponderent ,,sud-sud". Re-echilibrarea raporturilor geopolitice globale pe calea constituirii unui nou pol de putere, care îi afirm voina de a contribui la ameliorarea conducerii afacerilor internaionale a devenit, în prezent, o realitate acceptat de puterile occidentale. Momentul recunoaterii necesitii de a include reprezentanii rilor emergente în dezbaterea i cutarea soluiilor pentru sfidrile cu care se confrunt omenirea în secolul XXI a fost formarea grupului decizional G-20, pentru dezbaterea problemelor critice ale guvernanei globale. Noua structur rspunde mai bine necesitilor actuale decât grupul G-7, format din Statele Unite i alte 6 puteri occidentale.1 Dei practica reuniunilor G-7 continu, centrul de greutate al dezbaterilor privind starea lumii s-a deplasat spre G-20. Preedintele SUA Barack Obama a motivat trecerea de la formatul G7 la G20 declarând c ,,problema G-urilor" este expresia necesitii de a gsi o formul mai bun, în contextul în care nu avem un ONU ,,re-înoit i re-vitalizat"...2 De fapt, puterile occidentale lovite de crize periodice au acceptat s abordeze problematica conducerii afacerilor mondiale în dialog cu puterile emergente ale ,,sud-ului",3 modificare de atitudine care arat c dezbaterea propunerilor pentru stabilirea regulilor de funcionare a ordinii mondiale nu mai pot fi luate ignorând propunerile i voina puterilor emergente. La rândul lor, rile emergente au reuit, prin politicile adoptate, s se remarce prin voina lor de fi factori responsabili, alturi de puterile occidentale, în abordarea sfidrilor cu care se confrunt economia i societatea internaional. În prezent, participanii la dezbaterile G-20 reprezint 90% din PIB-ul global, 2/3 din populaia lumii i 80% din comerul mondial. 4

1 În ultimii ani, G-7 a devenit uneori G-8, prin includerea la dezbateri a Federaiei Ruse. 2 ,,Combien de G ?", Le Monde,11 iulie 2009 3 ,,Combien de G ?", Le Monde,11 iulie 2009 4 În componena acestui grup au intrat: a) membrii grupului G-7 format din puterile occidentale ­ Statele Unite, Japonia, Canada, Germania, Frana, Anglia, Italia; b) membrii grupului BRIC ­ China,

6

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

În cadrul noilor puteri emergente se remarc îndeosebi grupul de ri format din China, India, Brazilia, Rusia, Africa de sud, între care s-a stabilit un anumit grad de cooperare i coordonare al aciunilor, menite s duc la ameliorarea guvernanei globale prin schimbarea regulilor stabilite de puterile occidentale în funcionarea pieei internaionale, reguli considerate defavorabile pentru noile puteri în ascensiune i rile în curs de dezvoltare. Ideea acestei cooperri a fost discutat iniial la New-York în 2006 la nivelul minitrilor de externe i s-a concretizat în cadrul unui summit al efilor de stat, care a avut loc la Ekaterinburg în Rusia, în 2009. Inc din 2001, raportul ,,Building Better Global Economic BRICs", elaborat de Jim O'Neill expertul-ef la banca Goldman Sachs, atrgea atenia asupra posibilitii ca un grup de puteri economice emergente, etichetat cu acronimul ,,BRIC" (Brazilia,Rusia,India,China), s rivalizeze cu grupul G-7 prin ritmul lor de cretere, mrimea populaiei i potenialul economic. În 2011 în urma iniiativei Chinei, gruparea BRIC a cooptat un nou membru i anume Africa de sud, devenind grupul BRICS. Cooptarea Africii de sud are o puternic semnificaie geopolitic i economic, pentru c subliniaz prezena grupului BRIC pe continentul african, ceea ce îi consolideaz poziia i implicit prestigiul internaional. Membrii grupului BRICS se remarc printr-o prezen activ în numeroase ri din Asia, Africa i America de sud, iar în ultimii ani relaiilor lor economice cu Uniunea European au atins cote semnificative. Opiunile politice ale rilor din acest grup difer adesea de cele occidentale în probleme eseniale, cum sunt cele ce privesc stabilitatea economic global, întrirea arhitecturii financiare internaionale i crearea de oportuniti pentru politicile naionale i cooperarea internaional. Dei în trecut au avut de suferit consecinele politicilor coloniale ale puterilor occidentale, în prezent realizrile economice i sociale ale puterilor emergente din grupul BRICS i din afara lui sunt evidente, îndeosebi dac lum în consideraie mrimea populaiei i rata creterilor anuale ale PIB-ului. În acest sens, prezentm datele privind grupul puterilor occidentale (G-7) i ale rilor din grupul (BRICS):1 A. Grupul G-7

Populaie (milioane Statele Unite Japonia Germania Anglia Frana Italia Canada 313,2 126,8 82,2 62,7 65,3 61 34 745,2 PIB (A) (miliarde $) 14.660 4.310 2.940 2.173 2.145 1.774 1.330 29.332 PIB (B) (miliarde $) 14.660 5.459 3.316 2.247 2.583 2.055 1.574 31.894 Rata cretere PIB 2010 3,0 % 4,0 % 3,6 % 1,4 % 1,4 % 1,3 % 3,2 % 2,55% Cretere PIB 2011(est) 1,5 % - 0,5% 2,7% 1,1% 1,7% 0,6% 2,1% 1,31%

India, Brazilia, Rusia; c) alte economii emergente ­ Africa de sud, Arabia Saudit, Argentina, Australia, Indonezia, Mexic, Coreea de sud, Turcia; d) Uniunea European prin reprezentantul Bncii Centrale europene i preedinii ce conduc reuniunile; e) reprezentanii instituiilor financiare cum sunt Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional i altele. 1 Raportul Bncii Mondiale: ,,Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy", (Washington 17.05.2011) http://www.worldbank.org i http://www.CIA.gov The World Factbook (PIB A- PIB în funcie de paritatea puterii de cumprare; PIB B- PIB în funcie de cursul de schimb) Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

7

B. Grupul BRICS

Populaie (milioane) 203,4 142 1.189 1.336 49 2.919,4 PIB (A) (miliarde $) 2.172 2.223 4.060 10.090 524 19.069 PIB (B) (miliarde$) 2.090 1.465 1.538 5.878 357,3 11.328,3 Cretere PIB 2010 7,5 % 4,0 % 10,1 % 10,3 % 2,8 % 6,9% Cretere PIB 2011(est) 3,8% 4,3% 7,8% 9,1% 3,4% 5, 68%

Brazilia Rusia India China RSA

Ipoteza modificrii balanei de putere economic la nivel global, devine mult mai credibil dac lum în considerare i un alt raport al expertului Jim O'Neill întitulat "The Next 11: More than an Acronim" (2007), care atrage atenia asupra altor ri emergente cu un potenial demografic i cu rate de cretere economic între 4% i 7%, care nu fac parte din grupul BRICS: Coreea de sud, Mexic, Turcia, Indonezia, Iran, Pakistan, Nigeria, Filipine, Egipt, Bangladesh, Vietnam. În 2011, Jim O'Neill revine asupra acestui aspect atrgând atenia asupra grupului de puteri emergente Mexic, Indonezia, Coreea de sud i Turcia (MIST), cu un potenial de investiie promitor i condiii favorabile de cretere economic: C. Grupul MIST

Populaia (milioane 113,7 245,6 48,7 78,7 486,7 PIB (A) (miliarde $) 1.567 1.030 1.459 960,5 5016,5 PIB (B) (miliarde $) 1.039 706,7 1.007 741,9 3494,6 Cretere PIB 2010 5,4 % 6,1 % 6,1 % 8,9 % 6,5 % Cretere PIB 2011(est) 3,8% 6,4% 4,5% 6,6% 5,32%

Mexic Indonezia Coreea de sud Turcia

În rândul ,,emergenilor" se evideniaz i alte state. Astfel, în America de sud se remarc grupul format din Chile, Columbia i Peru, ri care spre deosebire de cele menionate, sunt în relaii foarte bune de cooperare cu Statele Unite. În 2010, aceste ri au înregistrat rate înalte de cretere anual: Chile 5,1%; Columbia 4,4%, iar Peru 8,7%. Dac lum în considerare aportul economiilor considerate emergente împreun cu cele ce sunt în curs de dezvoltare, vom pune mai bine în eviden modificarea istoric în ce privete contribuia acestora la creterea economic global i modul în care au fcut fa consecinelor crizei financiare i economice ce destabilizeaz lumea din 2008 pân în prezent. Raportul Bncii Mondiale din septembrie 2011 exprim aceast schimbare în cifre convingtoare1:

2009 -0,7 % -3,7 % 2,8 % 2010 5,1 % 3,1 % 7,3 % 2011 4,0 % 1,6 % 6,4 % 2012 (est.) 4,0 % 1,9 % 6,1 %

Creterea economic global Aportul economiilor dezvoltate Aportul economiilor emergente i în curs de dezvoltare

1 Raportul Bncii Mondiale: ,,Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy", 17.05.2011, www. worldbank.org

8

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Preponderena noilor puteri emergente în balana demografic a lumii, contribuia lor semnificativ la depirea actualelor dificulti economice exercit un impact semnificativ în planul deciziilor politice ce privesc dezvoltarea. În rândul acestora, grupul BRICS printr-un anumit grad de coordonare politic, care dei nu are caracteristicile unui ,,bloc", cum ar fi Uniunea European sau aliana Nord Atlantic, este deosebit de activ promovând o nou viziune în abordarea guvernanei globale.

3. Potenialul emergenilor.

Care sunt îns posibilitile puterilor emergente de a fi ascultate, de a face ca punctele lor de vedere cu privire la modul în care s funcioneze lumea multipolar s fie luate în considerare ? Robert Strausz-Hupé referindu-se la factorii ce contribuie la constiturea potenialului de putere al unui stat sau a unei grupri de state, avea in vedere poziia geografic, resursele naturale, populaia i gradul ei de instruire, voina naional, calitatea instituiilor publice. Plecând de la aceste precizri Strausz-Hupé considera c Statele Unite este puterea care dispune de aceti factori în modul cel mai performant, i ca atare, un echilibru la nivel global ar putea fi realizat prin crearea unei federaii mondiale condus de Statele Unite, în calitatea de centru unic.1 În contextul pierderii încrederii în capacitatea puterilor occidentale de a face fa multiplelor turbulene ce amenin stabilitatea economiei globale, evoluia sugerat de Robert Strausz-Hupé este doar o posibilitate aflat în concuren cu alte posibiliti ce aparin, în prezent, puterilor emergente. Cu toate c dup cinci secole de dominaie colonial a puterilor occidentale, nivelul de trai al cetenilor din rile emergente este înc departe de cel atins în metropolele occidentale, puterile emergente au devenit pe fondul declinului economic al rilor occidentale principala surs a creterii economice la nivel global i în consecin un factor decizional important în cadrul grupului G-20.. Economiile emergente sunt un factor activ în economia mondial nu numai prin aciunile comune ale grupului BRICS, ci i prin stabilirea unei diversiti de aliane i înelegeri de grup între diferitele ri emergente. În afar de aceasta, exist posibilitatea ca alte ri ce dein piee mari i ritmuri ridicate de cretere economic s colaboreze strâns cu grupul BRICS sau s intre în componena acestui grup, ceea ce ne permite s susinem c, în prezent, s-a format un pol de cretere economic ce deine elementele necesare pentru a juca un rol politic i economic semnificativ la nivel mondial, concurând politica i activitile economice ale puterilor occidentale. Grupul BRICS rmâne pentru moment ,,vârful de lance" al rilor emergente i ca atare estimrile privind tendina de cretere a PIB-ului pentru perioada 20102050, fr a lua în considerare posibilele cooperri sau aliane între BRICS i alte mari piee emergente, indic anul 2035 ca fiind momentul în care balana se va modifica în favoare rilor din grupul BRIC:2

2010 G7 Bric 30.437 8.640 2015 33.414 13.653 2020 36.781 20.226 2025 39.858 28.925 2030 43.745 40.278 2035 48.281 55.090 2040 53.617 74.483 2045 59.475 98.757 2050 66.039 128.324

1 Robert Strausz-Hupé : "The balance of tomorrow", G.P. Putnam's Sons, N.Y. 1945 2 Goldman Sachs study : ,,BRICS and Beyond" , noiembrie 2007 Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

9

În prezent, baza de plecare pentru calculul aceastei tendine s-a modificat. Astfel, nivelul PIB-ului pentru întregul grup BRICS luat în considerare a cunoscut o cretere semnificativ, el depind nivelul estimat de 8.640, fiind undeva între 11,000 i 19.000 miliarde $, în funcie de schema de calcul utilizat. De altfel, raportul Bncii Mondiale publicat la 11septembrie 2011 estimeaz c între 2011 i 2025 media creterii economice la nivel global se va situa pentru rile emergente în jurul valorii de 4,7% în timp ce media creterii economice a rilor dezvoltate va fi mult mai redus, fiind estimat a fi de 2,3%. În aceste condiii, contribuia puterilor emergente la creterea PIB-ului global de la 36%, cât este în prezent, se va situa în jur de 45-50%, sau mai mult. Tot în acest raport se consider posibil ca ,,pân în 2025 ase mari economii emergente Brazilia, China, India, Indonezia, Coreea de sud i Rusia vor contribui cu mai mult de jumtate la creterea mondial"...1 Estimrile mult mai moderate ne prezint ierarhia modificat a puterilor economice la mijlocul secolulu XXI în felul urmtor: 2

PIB 2010 SUA China Japonia Germania Franþa Marea Britanie Brazilia Italia Canada Rusia miliarde $ 14.624 5.743 5.391 3.306 2.555 2.259 2.204 2.037 1.564 1.477 PIB 2050 China SUA India Japonia Germania Marea Britanie Brazilia Mexic Franþa Canada miliarde $ 24.600 22.300 8.200 6.400 3.700 3.576 2.960 2.810 2.750 2.287

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Unii experi avanseaz ideea mult mai radical conform creia modificarea ierarhiei puterilor economice se va produce mai repede i anume în 2016, când PIBul Chinei calculat în funcie de paritatea puterii de cumprare va atinge nivelul de 19.000 $, în timp ce PIB-ul SUA va fi de 18.800 $.3 Potenialul de presiune al puterilor emergente a crescut mult pe plan internaional i datorit faptului c acestea au trecut relativ bine prin criza financiar din 2008-2010, iar acum pot face fa crizei datoriilor suverane ale statelor occidentale, pentru c dispun de resurse importante pentru creditarea investiiilor interne i pe plan internaional. Din acest punct de vedere, China a doua putere economic i comercial a lumii a devenit i o putere financiar de talie mondial, ceea ce modific substanial balana capacitii de creditare la nivel global În octombrie 2011, situaia rezervelor valutare, în cifre rotunjite, arta astfel4:

G-7 Japonia Germania Frana Italia miliarde $ 1.138 231 182 170 BRICS China Rusia Brazilia India miliarde $ 3.200 510 352 312

1 IBRD i World Bank: ,,Global Development Horizons. Multipolarity:The New Global Economy", 17.05.2011, www. worldbank.org 2 Raportul bncii britanice HSBC: ,,Lumea în 2050" 3 Ziarul financiar, 29 iunie 2011 4 Datele preluate din www. CIA The World Factbook, actualizate din presa economic în octombrie 2011

10

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Marea Britanie Statele Unite Canada Total

114 75 64 1.974

Africa de Sud

50

Total

4.424

Nivelul mult mai sczut al rezervelor valutare deinute de puterile occidentale din grupul G-7 în raport cu cele deinute de rile grupului BRICS, fr a mai lua în considerare i rezervele deinute de celelalte puteri emergente, sunt o dovad a schimbrilor importante ce au loc la nivel global în planul raporturilor financiare. În timp ce puterile occidentale constrânse de presiunea crizei ,,datoriilor suverane" nu mai reprezint o surs sigur de creditare pentru rile aflate în dificultate, China împreun cu celelalte ri ale grupului BRICS utilizeaz importantele lor rezerve valutare pentru ale investi în Uniunea European, Africa i America de sud. Un factor nu mai puin important, îl reprezint succesiunea crizelor la intervale mici, care a împins economia i societatea din Statele Unite i U.E. într-o faz de instabilitate prelungit. Pe acest fond, a crescut neîncrederea în capacitatea monedei americane de a mai îndeplini rolul unei monede de rezerv pe piaa mondial. Puterile emergente exercit presiuni pentru a se pune capt înelegerilor privind regulile de funcionare ale pieei mondiale stabilite, dup sfâritul celui de al doilea rzboi mondial, la Bretton Woods (Consensul de la Washington). Banca Mondial, confruntat cu dinamica real a pieelor internaionale, a admis necesitatea unor modificri, fiind posibil ca pân în 2025, dominaia dolarului ca moned de rezerv internaional s fie înlocuit cu un sistem monetar tripolar constituit din dolar, euro i yuan.1 Cel mai spectaculos rezultat al puterilor emergente îl constituie îns ritmul înalt de dezvoltare, în contextul succesiunii unei crize financiare globale, a unor faze de recesiune i a actualei crize a datoriilor suverane ale statelor occidentale. Acest potenial economic i financiar, care a permis i anumite ameliorri ale strii sociale a populaiei din statele emergente, susine capacitatea de influen a puterilor emergente din cadrul reuniunilor G-20. Evoluia socio-economic global fiind îns un proces deschis, anumite interaciuni din cadrul economiei internaionale pot bloca aceast ascensiune. China, în special, va resimi efectele restrîngerii pieelor externe i ,,supraînclzirii" economiei. Cu toate acestea, exist un interes deosebit pentru analiza resorturilor interne i externe care au permis reuitele economice i sociale ale ,,emergenilor", aspecte pe care le vom aborda într-un studiu aparte.

BIBLIOGRAFIE

IBRD and The World Bank:,,Multipolarity: The New Global Economy", Washington D.C 2011 International Monetary Fund : ,,World Economic Outlook: Slowing Growth, Rising Risks",Washington D.C. 2011 Joseph E. Stiglitz : ,,Globalizarea. Sperane i deziluzii" , Bucureti: Ed. Economic, 2009 Joseph E. Stiglitz : ,,În cdere liber.. America, piaa liber i prbuirea economiei mondiale",Bucureti: Ed. Publica, 2010

1 ,,Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy", 17.05.2011, www. worldbank.org Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

11

20 de ani de la cåderea comunismului

Factorul Gorbaciov

[National School for Political and Administrative Studies]

ADRIAN POP

Abstract

Retrospectively, the study reviews the impact of Mikhail Gorbachev on the process of the breakdown of communism in East Central Europe and the end of the Cold War. It argues that Gorbachev combined the abandonment of the "Brezhnev doctrine" and the endorsement of a non-intervention policy in East European revolutions with a policy of discreet "constructive interference" for their speeding up. It also claims that a crucial element which led eventually to the end of the Cold War was the gradual Soviet-US rapprochement process, which culminated with the Malta summit in early December 1989.

Keywords

East European revolutions; Cold War; Gorbachev; non-intervention policy; Malta summit

ntemeiat pe reînnoita utopie a revenirii la preceptele leniniste fondatoare, aciunea politic a lui Gorbaciov a fost cea de a doua încercare, dup cea a lui Hruciov, de renovare ,,de sus i din interior" a sistemului socialist, dar, spre deosebire de cea hruciovist, ea va precipita încheierea Rzboiului Rece i se va dovedi fatal imperiului sovietic i sistemului socialist în ansamblul su. Dup cum observa filosoful francez Alexis de Tocqueville, pentru o guvernare proast momentul cel mai periculos este acela când ea începe s se reformeze. Aciunea politic a lui Gorbaciov nu a fcut excepie din acest punct de vedere. Când liderul sovietic a încercat o regenerare a sistemului, imperiul sovietic se afla deja într-o staz structural care-l prbuise în imobilism. Încercarea de transformare sistemic a lui Gorbaciov a condus nu doar la dezintegrarea elementelor pe care se întemeia sistemul politic sovietic i puterea sa imperial, ci i la dezmembrarea statului sovietic însui. Momentul de turnur în cadrul acestui proces l-a reprezentat cea de a XIX-a Conferin a PCUS din vara anului 1988, când dintr-un reformator al sistemului din interiorul su, Gorbaciov s-a metamorfozat întrun transformator sistemic al acestuia1. Ambasadorul american în capitala sovietic Jack Matlock se afla la Helsinki pen1 Archie Brown, The Rise and Fall of Communism (London: Vintage Books, 2010), 507. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Î

12

tru a-l informa pe preedintele Reagan asupra ultimelor evoluii din URSS înaintea vizitei sale la Moscova (29 mai-2 iunie 1988), când a primit pe fax recent publicatele ,,teze" ale Conferinei a XIX-a PCUS. Impresionat de determinarea Kremlinului de a respecta drepturile fundamentale ale cetenilor sovietici i principii precum separarea puterilor în stat, independena justiiei i prezumia de nevinovie, Matlock a conchis c «ceea ce descriau ,,tezele" era ceva mai aproape de social-democraia european». Sintetizând coninutul noilor ,,teze", Matlock i-a spus atunci preedintelui Reagan c ,,dac se dovedesc a fi reale, Uniunea Sovietic nu va mai putea s fie niciodat ceea ce a fost în trecut"1. Criticii i admiratorii lui Gorbaciov ­ deopotriv ­ au atribuit roluri însemnate în explicarea impactului ,,factorului Gorbaciov" asupra proceselor care au dus la colapsul puterii sovietice în imperiul ,,interior" i cel ,,exterior" i încheierea Rzboiului Rece, inclusiv trsturilor personale de caracter ale lui Gorbaciov ­ încrederea în sine i optimismul, naivitatea, tendina de a aciona ad hoc i a amâna luarea deciziilor dificile, occidentalismul i aversiunea deopotriv fa de detaliile practice ale guvernrii i utilizarea forei2. Tendina de a amâna l-a fcut, de pild, s eueze în implementarea la timp a reformelor economice de substan, s îngduie transformarea rzboiului din Afganistan, motenit de la predecesorii si, Brejnev i Andropov, în ,,rzboiul lui Gorbaciov", i s-i îngduie lui Boris Elîn s preia iniiativa politic în 1990-1991. Naivitatea l-a fcut s nutreasc iluzia c socialismul poate fi meninut în Europa de Est, iluzie reformist care, la rândul su, l-a fcut s ignore semnalele alarmiste ce-i parveneau i chiar s priveasc cu simpatie procesul disoluiei regimurilor comuniste. Aceeai naivitate l-a fcut ulterior s se încread în promisiunea fcut pe parcursul negocierilor ,,2+4", care au condus la reunificarea Germaniei, c NATO nu se va extinde dincolo de frontierele Germaniei dup terminarea Rzboiului Rece3. În privina occidentalismului su, admiratorii si externi au subliniat, pe bun dreptate, c Gorbaciov a fost primul lider sovietic care a acionat ca un autentic politician occidental, a captat atenia i bunvoina opiniei publice occidentale la niveluri neatinse pân atunci de vreun lider sovietic i a stabilit relaii personale prieteneti cu unii lideri occidentali importani, între care cancelarul vest-german Helmut Kohl. Martor în octombrie 1988 al întâlnirii dintre Gorbaciov i Kohl, Anatoli Cerniaev a notat în jurnalul su: ,,Am simit fizic c intrm într-o nou lume, în care lupta de clas, ideologia i, în general, polaritatea i dumnia nu mai sunt decisive. Iar ceva pan-uman preia controlul"4. Referindu-se tot la occidentalismul lui Gorbaciov, detractorii si subliniaz, din nou nu fr dreptate, dependena sa psihologic crescând de Occident. Confruntat cu o tot mai grav criz de popularitate i legitimitate pe plan intern, datorit haosului economic i socio-politic tot mai accentuat, Gorbaciov s-a îndreptat ctre Vest pentru recunoaterea de care nu putea beneficia la el în ar, punând-o pe aceasta din urm înaintea intereselor de stat ale Uniunii Sovietice5. Pentru o just evaluare a ponderii ,,factorului Gorbaciov" în prbuirea comunismului în Europa Central i de Est i încheierea panic a Rzboiului Rece întrebarea corect este de ce aceste procese nu au avut loc mai devreme de 1989. Rspunsul la aceast întrebare vizeaz mai multe aspecte. Înainte de toate este vorba de faptul

1 Jack F. Matlock, Autopsy on an Empire: The American Ambassador's Account of the Collapse of the Soviet Union (New York: Random House, 1995), 122. 2 Archie Brown, The Gorbachev Factor (Oxford: Oxford University Press, 1996), 383-384. 3 Vezi interviul lui Gorbaciov din Daily Telegraph, 7 mai 2008. 4 Vladimir M. Zubok, ,,New Evidence on the «Soviet Factor» in the Peaceful Revolutions of 1989", Cold War International History Project Bulletin, 12/13 (2001): 9. 5 Zubok, A Failed Empire: The Soviet Union in the Cold War from Stalin to Gorbachev (Chapel Hill: The University of North Carolina Press, 2007), 316-318. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

13

c pân la jumtatea anilor '80, Uniunea Sovietic nu a lsat nici o clip s se îneleag c prezervarea socialismului în Estul Europei ar fi negociabil. Dimpotriv, ori de câte ori s-a confruntat cu provocri la adresa statu quo-ului postbelic, URSS i-a manifestat prompt determinarea de a menine ferm controlul asupra sferei sale de hegemonie prin aciuni în for (1953, 1956, 1968) sau prin ameninri cu fora (19801981). Majoritatea societilor de tip sovietic din Europa de Est dispuneau de premisele necesare abandonrii comunismului cu mult timp înainte de 1989 i cu siguran c l-ar fi i abandonat dac nu exista determinarea sovietic ferm de a menine statu quo-ul postbelic. De aici rezult logic c abandonarea de ctre Gorbaciov a ,,doctrinei Brejnev" ­ pretenia Uniunii Sovietice de a avea ,,dreptul i datoria" de a interveni în orice ,,ar freasc" pentru a prezerva socialismul ­ a deschis calea unor mutaii geopolitice, social-politice i ideologice rapide i de amploare pe continentul european1. Pe de alt parte, este tot atât de adevrat c rile occidentale acceptaser divizarea Europei înc înainte de începuturile Rzboiului Rece, în baza ,,acordului de procentaj" Churchill-Stalin din octombrie 1944, într-o perioad când SUA erau mult mai puternice în raport cu Uniunea Sovietic decât la jumtatea anilor '80. Ori de câte ori au avut ocazia s-i aduc contribuia la subminarea activ a regimurilor comuniste est-europene în contexte favorabile de criz (1953, 1956, 1968), SUA s-au abinut s intervin, rezumându-se la condamnri retorice ale interveniilor Uniunii Sovietice i sateliilor si care au pus capt acestor crize ­ poziie care, în condiiile constrângerilor proprii erei nucleare ­ este, întrucâtva, de îneles. În plus, Actul Final al CSCE din august 1975 consfinise oficial în planul relaiilor internaionale partajarea postbelic a Europei. De abia odat cu concesiile unilaterale ale lui Gorbaciov în relaia strategic cu Occidentul, schimbarea calitativ a relaiilor Est-Vest i încheierea panic a Rzboiului Rece s-a transformat dintr-o posibilitate virtual (ce existase, pentru scurt timp, i în 1953, dup moartea lui Stalin!) în realitate concret. Dup cum remarca reputatul kremlinolog Archie Brown de la Universitatea Oxford, prin noul curs de politic extern pe care l-a impus Kremlinului, Gorbaciov ,,a fcut mai mult decât oricine altcineva pentru a pune capt Rzboiului Rece dintre Est i Vest"2. În doar câiva ani, în perioada 1985-1988, raportarea postbelic tradiional a Kremlinului la Europa de Est ca i glacis geopolitic i geostrategic al Uniunii Sovietice a fost înlocuit cu ideea integrrii acestei arii în ,,casa comun european". Dei nu era dispus s dezmembreze blocul sovietic ci, mai degrab, s-l aeze pe baze principiale mult mai solide, Gorbaciov recunotea c schimbarea este inevitabil, chiar i în sfera angajamentelor militare. În iulie 1987, Tratatul de la Varovia a adoptat o nou doctrin militar, care era o copie la indigo a noii doctrine militare sovietice. Noua doctrin stipula imposibilitatea victoriei într-un rzboi nuclear i inutilitatea paritii în armamentele strategice, zdruncinând astfel fundamentele ideologice i psihologice ale prezenei militare sovietice în Estul Europei3. La summitul Tratatului de la Varovia din iulie 1988, Gorbaviov a împrtit celorlali lideri din blocul rsritean convingerea Kremlinului c alianele ,,nu sunt pe vecie". La summitul de la Bucureti al Tratatului, în iulie 1989, el a precizat c viitoarele relaii interaliate se vor baza pe egalitate, independen i dreptul fiecrei ri de a-i elabora propria poziie politic, strategie i tactic fr amestecul din afar al vreunui alt partid4. Mai mult decât atât, sub impactul influenei decisive a lui Gorbaciov, summitul Tratatului de la Varovia de la începutul lunii decembrie 1989 a declarat complet ilegal intervenia militar a trupelor aliate ale Pactului în august 1968, de1 Brown, The Rise and Fall of Communism, 522-523. 2 Brown , The Gorbachev Factor, 317. 3 Brown , The Gorbachev, 301. 4 Thomas Blanton, ,,When Did the Cold War End?", Cold War International History Project Bulletin, 10 (1998): 184-187.

14

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

legitimând astfel întreaga conducere comunist cehoslovac, ce-i datora poziiile interveniei. Fr îndoial, politica de neintervenie a fost ansa forelor politice reformatoare din Europa de Est. Cea dintâi distanare public a lui Gorbaciov fa de ,,doctrina Brejnev" s-a produs cu prilejul reuniunii CAER din noiembrie 1986. Atunci secretarul general al PCUS a proclamat ,,independena fiecrui partid, dreptul su de a lua decizii suverane asupra problemelor dezvoltrii în fiecare ar, responsabilitatea sa fa de propriul popor" ca principii inalienabile ale relaiilor dintre statele socialiste1. Dar prima declarare public rspicat a abandonrii ,,doctrinei Brejnev", Gorbaciov a fcut-o în cuvântarea din 28 iunie 1988, la cea de a XIX-a Conferin a PCUS: ,,[...] impunerea dinafar ­ prin orice mijloace, nemaivorbind de mijloace militare ­ a unei structuri sociale, a unui mod de via sau a unei politici face parte din arsenalul periculos al anilor trecui. Suveranitatea i independena, drepturile egale i neamestecul devin norme recunoscute ale relaiilor internaionale [...] A te opune libertii de opiune însemn a te plasa împotriva cursului obiectiv al istoriei însi"2. La vremea sa, declaraia a trecut aproape neobservat. În schimb, extrem de mediatizat a fost declaraia sa de la Naiunile Unite din decembrie acelai an, ca urmare a spectaculoaselor reduceri unilaterale de trupe anunate de liderul sovietic, i mai puin pentru reiterarea de ctre acesta a naturii constrângtoare a principiului libertii de opiune. Ulterior, declaraia oficial adoptat la întâlnirea anual a liderilor est-europeni de la începutul anului 1989, stipula c: ,,Nici o ar nu are dreptul de a dicta evenimente într-o alt ar, s-i asume poziia de judector i arbitru"3. Era avertismentul doar uor voalat al Kremlinului dat liderilor est-europeni c de atunci înainte le revenea doar lor sarcina meninerii sau dobândirii sprijinului intern pentru regimurile pe care le conduceau. Tot în ianuarie 1989, Gorbaciov a anunat reducerea forelor sovietice în Europa Central i de Est cu 14% i diminuarea produciei de armamente cu 19% i a cerut Comisiei de Politic Extern a Biroului Politic al CC al PCUS, condus de Aleksandr Iakovlev, s elaboreze împreun cu principalele think tank-uri sovietice scenarii privitoare la viitoarele evoluii din Estul Europei. Faptul c memorandumurile care i-au fost prezentate avertizau asupra posibilitii unei reacii violente în lan i imploziei blocului rsritean în cazul unei intervenii sovietice în regiune nu a fcut decât s-i întreasc convingerea necesitii promovrii politicii de neintervenie. De altminteri, Gorbaciov împrtea cu Iakovlev i evarnadze convingerea c o intervenie sovietic nu numai c va afecta grav relaiile Est-Vest, ce tocmai se amelioraser considerabil, dar va i conduce la consolidarea forelor conservatoare din conducerea Uniunii Sovietice. Atunci când preedintele Consiliului de Minitri al Ungariei Miklós Németh l-a informat pe Gorbaciov, la 3 martie 1989, asupra deciziei de ,,a înltura complet protecia electronic i tehnologic de la frontierele vestice i sudice ale Ungariei", Gorbaciov nu a obiectat. Singurele cuvinte ­ esopice ­ pe care le-a rostit liderul sovietic în acel moment, când graniele Ungariei erau asaltate de ceteni români i est-germani ce încercau s ptrund ilegal în Occident, au fost: ,,Avem un regim strict al frontierelor, dar devenim mai deschii". Iar atunci când conducerea politic maghiar a trimis o not ministrului sovietic de Externe Eduard evarnadze privitoare la înelegerea convenit cu guvernul RFG (un milion de mrci sub form de credite în schimbul deschiderii graniei pentru cetenii est1 Hans-Hermann Hertle, ,,The Fall of the Wall: The Unintended Self-Dissolution of East Germany's Ruling Regime", Cold War International History Project Bulletin, 12/13 (2001): 132. 2 Brown, The Rise , 524. 3 Peter Cipkowski, Revolution in Eastern Europe: Understanding the Collapse of Communism in Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Romania, and the Soviet Union (New York: John Willey & Sons, Inc., 1991), 11-12. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

15

germani care se refugiau în Occident utilizând teritoriul maghiar), acesta a rspuns c: ,,aceasta este o problem care privete Ungaria, RDG i RFG"1. Înelegerea informal dintre cancelarul vest-german Helmuth Kohl i Gorbaciov, parafat cu prilejul vizitei pe care acesta din urm a fcut-o în perioada 11-15 iunie 1989 în RFG, a jucat un rol crucial în reunificarea panic ulterioar a Germaniei. Declaraia comun dat publicitii în urma vizitei sublinia ,,respectul pentru dreptul la autodeterminare naional" ­ o aluzie la faptul c URSS nu se va opune cu fora mutaiilor geopolitice atât din ,,imperiul exterior", cât i din ,,imperiul interior". La finele lui septembrie 1989, în urma întâlnirii pe care, la instruciunile lui Gorbaciov, ministrul sovietic de Externe evarnadze a avut-o cu omologii si James Baker i Hans-Dietrich Genscher la Adunarea General a ONU de la New York, refugiailor est-germani din Praga i Budapesta li s-a permis staionarea temporar în sediile ambasadelor vest-germane din cele dou capitale2. Iar la începutul lui noiembrie 1989, când demonstraiile din Leipzig i alte orae est-germane au proliferat, Gorbaciov a lsat s se cunoasc faptul c luase legtura telefonic personal cu comandantul trupelor sovietice din Germania Rsritean, cerându-i s menin trupele în cazrmi3. Politica de neintervenie nu a însemnat îns câtui de puin abinerea lui Gorbaciov de a influena în direcia dorit ­ direct sau indirect ­ cursul evenimentelor în Europa de Est. Prin intermediul lui Iakovlev, la sfâritul anului 1988 liderul sovietic le-a cerut celor cehoslovaci s înceteze s bruieze postul de radio Europa Liber, pentru a se conforma prevederilor Actului Final al CSCE de la Helsinki (1975). În urma acestui demers, de la începutul anului 1989, cuvintele lui Havel au putut fi auzite de ctre asculttorii cehi. O alt ,,interferen constructiv" a liderului sovietic în afacerile Cehoslovaciei a fost ,,recomandarea" ferm pe care Moscova a fcut-o autoritilor de la Praga, dup reprimarea brutal a demonstraiei studeneti din 17 noiembrie 1989, de a nu folosi fora pentru a calma protestele opoziiei4. În general îns, sprijinul logistic pentru oponenii forelor politice conservatoare din Europa de Est a fost discret. În cazul Bulgariei, discreia a fost atât de mare încât despre aciunile energice ale ambasadei sovietice din Sofia de sprijinire a complotului anti-Jivkov nu a tiut pân în ultima clip nici mcar rezidentul KGB în Bulgaria5. Pentru a crea un curent favorabil politicii de perestroika i glasnost i a înfrânge opoziia celor care se opuneau proceselor reformatoare în blocul rsritean, Gorbaciov a utilizat o dubl strategie. La o consftuire restrâns din martie 1988, la care au participat doi din principalii exponeni ai reformei, Eduard evardnadze i Aleksandr Iakovlev, a fost elaborat o nou strategie de dinamizare a societii, axat pe formarea i promovarea unor formatori de opinie favorabili reformelor din rândurile intelectualitii în general, i a celei disidente în special. Noua strategie, ce-i gsea corespondene în strategia fronturilor populare, promovat de Kremlin în perioada interbelic, a dat roade în majoritatea rilor socialiste, în avangarda micrilor reformatoare plasându-se exponeni de frunte ai intelectualitii. Complementar acestei strategii, serviciile de informaii sovietice au penetrat organele de securitate ale rilor socialiste, diminuându-le sau chiar anulându-le capacitatea de reacie fa de micrile opoziiei. La reuniunile periodice ale efilor serviciilor secrete din rile blocului rsritean, reprezentanii Uniunii Sovietice acreditau

1 Vladislav M , Zubok, ,,New Evidence on the «Soviet Factor» in the Peaceful Revolutions of 1989", 12. 2 Zubok , A Failed Empire: The Soviet Union in the Cold War from Stalin to Gorbachev, 322. 3 Cipkowski, Revolution in Eastern Europe, 162-163. 4 Jacques Lévesque, The Enigma of 1989: The USSR and the Liberation of Eastern Europe (Berkeley: University of California Press, 1997), 186. 5 Jordan Baev, ,,1989: Bulgarian Transition to Pluralist Democracy", Cold War International History Project Bulletin, 12/13 (2001): 166.

16

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

ideea conform creia sistemul socialist nu este imuabil, iar tensiunile manifestate în cadrul su pot fi surmontate prin politica de perestroika i glasnost1. Gorbaciov tia prea bine c pentru a asigura eficacitatea deplin a demersurilor sale, se impunea o relaxare a tensiunii militare în Europa. Pân în 1988, strategia sa a fost de ,,ocolire a americanilor" i îmbuntire a relaiilor cu membrii europeni ai NATO, sperând, cu naivitate, c reducerile unilaterale de trupe sovietice ar putea conduce la apariia de friciuni i diviziuni în cadrul NATO2. Aceast strategie nu a dat îns roade, vest-europenii dând semnale clare c sunt dispui s pun capt Rzboiului Rece doar cu consimmântul americanilor. Începând din a doua jumtate a anului 1988, pe msur ce dificultile interne se accentuau, Gorbaciov i apropiaii si au realizat c dac doreau s se menin la putere i, totodat, s menin statutul de mare putere al Uniunii Sovietice, o apropiere de SUA era imperativ. Semne simptomatice ale acestei noi viziuni rmân vizita preedintelui Reagan la Moscova în vara anului 1988, care a marcat sfâritul psihologic al Rzboiului Rece i discursul lui Gorbaciov în faa Adunrii Generale a ONU din decembrie acelai an, ce a marcat sfâritul su ideologic. Comentând la 21 ianuarie 1989, în faa Biroului Politic, ideea unui condominium URSS-SUA asupra Europei, ce i-a fost sugerat de Henry Kissinger cu prilejul recentei sale întâlniri cu membrii Comisiei Trilaterale3, Gorbaciov a spus: ,,Ar trebui s lucrm i asupra acestui registru de probleme, dar în aa fel încât s nu transpire, pentru c în Europa ei se tem cel mai mult de ceea ce ei îneleg c înseamn summitul de la Reykjavik", respectiv o ,,conspiraie între URSS i SUA pe seama Europei"4. Pe parcursul a mai puin de un an, Gorbaciov i apropiaii si ,,au lucrat" intens la materializarea ideii. Începând din septembrie 1989, ministrul sovietic de Externe evarnadze a dezvoltat o relaie personal amical cu secretarul de stat american James Baker. În cele din urm, încrederea i respectul reciproc dintre liderii celor dou superputeri, ce au furnizat liantul psihologic al procesului de reunificare panic a Europei, aveau s fie consolidate la summitul istoric de la Malta (2-3 decembrie 1989). În largul coastelor insulei Malta, liderul american a fost foarte mulumit s vad c omologul su sovietic era interesat de cooperarea sovieto-american în transformarea Europei i a lumii, confruntate cu provocri noi. Punctând câteva din aceste noi provocri ­ regruparea forelor pe plan mondial, transformrile din Europa de Est, problemele economice i de mediu ­ liderul sovietic a ridicat problema rolului SUA i URSS în aceste schimbri. Exprimând convingerea conducerii sovietice c ,,SUA i URSS sunt pur i simplu «condamnate» la dialog, coordonare i cooperare", Gorbaciov concluziona cu formula sugerat anterior de Kissinger: "Toate acestea înseamn c propunem un condominium sovieto-american. Vorbim despre realiti"5. Atunci când îns Bush a abordat problema ,,exportului de revoluie" i a prezenei sovietice nu doar în Europa de Est, ci...America Central, Gorbaciov a fost surprins, asigurându-l pe omologul su american c ,,nu urmrim nici un el în America Latin. Nu dorim capete de pod sau puncte întrite acolo"6. La sfâritul summitului, purtto1 Ioan Scurtu, Revoluia Român din decembrie 1989 în context internaional (Bucureti: Editura Enciclopedic i Editura Institutului Revoluiei Române din Decembrie 1989, 2006), 44-45. 2 Anatoly Dobrynin, In Confidence (New York: Times Books, 1995), 570. 3 În acel moment Comisia Trilateral era alctuit din secretarul de stat al SUA Henry Kissinger, preedintele Franei Valéry Giscard d'Estaing i primul ministru al Japoniei Yasuhiro Nakasone. 4 ,,Anatoly Chernyaev's Notes from the Politburo Session, 21 January 1989", Cold War International History Project Bulletin, 12/13 (2001): 16-17. Vezi i Scurtu, Revoluia Român din decembrie 1989 în context internaional, 316. 5 ,,At Historic Crossroads: Documents on the December 1989 Malta Summit", Cold War International History Project Bulletin, 12/13 (2001): 233. 6 At Historic, 234. Vezi i George Bush, Brent Scowcroft, A World Transformed (New York: Vintage Books, 1998), 165. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

17

rul de cuvânt al Ministerului sovietic de Externe, Ghenadi Gerasimov avea s declare: "Am îngropat Rzboiul Rece pe fundul Mrii Mediterane"1. Ca produs politic al unui fost ef al serviciilor secrete sovietice (Andropov), Gorbaciov a îneles c ,,un condominium sovieto-american" impunea i o colaborare punctual limitat, pe probleme de interes comun, a KGB i GRU, cu serviciile de informaii americane, care s complementeze contactele serviciilor secrete sovietice cu cele ale marilor puteri europene din cadrul NATO, realizate începând din 19862. Aa se face c reacia serviciilor de informaii sovietice la crearea în 1989, de ctre Departamentul de Stat, prin CIA, a structurii informative denumite Trust Organization, ce reunea defectori din URSS, Polonia, Cehoslovacia i România ­ între care i fostul general de securitate Ion Mihai Pacepa ­ a fost pozitiv. Trust Organization, ce-i avea sediul central în California i filiere în Austria i RFG, trebuia s declaneze i sprijine micrile disidente din rile socialiste, s organizeze i dirijeze activitile informative în rândul emigraiei originare din aceste ri i s iniieze aciuni împotriva statelor socialiste prin intermediul unor elemente din rândurile emigraiei sau disidenilor. O not a Centrului de Informaii Externe (CIE) din 14 noiembrie 1989 consemna contribuia organizaiei ce grupa fotii transfugi din blocul rsritean la destabilizarea situaiei politice din Polonia, Ungaria i RDG, precizând c în perioada imediat urmtoare aciunile sale se vor concentra pe România i Cehoslovacia3. Modul cum s-au desfurat evenimentele din noiembrie-decembrie 1989 de la Praga i Bucureti, fac extrem de credibil ipoteza c Trust Organization a jucat un rol însemnat în provocarea i dirijarea lor4. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât exista un modus operandi destul de clar pentru operaiunile serviciilor secrrete pentru instaurarea unor democraii controlate în Europa de Est, pe care colaborarea dintre serviciile sovietice i americane l-ar fi putut lua drept ghid. Este vorba despe un plan al KGB pus la punct înc din anii 19581960, care a parvenit CIA-ului în 1982 i care a fost fcut public într-o carte publicat de fostul maior KGB defector Anatoli Goliin doi ani mai târziu. Cartea dezvluia un ,,mecanism al îneltoriei" prin care ,,liberalizarea" i democratizarea" urmau a fi impuse de sus, de ctre elitele fostelor partide comuniste, controlate de agenii KGB din rândurile intelectualitii i tehnocrailor, proces în cadrul cruia ,,revoluia controlat" din România ar fi avut rolul ,,de a conferi credibilitate precedentelor panice i unor mai puin credibile micri politice"5.

BIBLIOGRAFIE

*** ,,At Historic Crossroads: Documents on the December 1989 Malta Summit", Cold War International History Project Bulletin, Issue 12/13, Fall/Winter 2001. *** ,,Anatoly Chernyaev's Notes from the Politburo Session, 21 January 1989", Cold War International History Project Bulletin, Issue 12/13, Fall/Winter 2001. BAEV, Jordan, ,,1989: Bulgarian Transition to Pluralist Democracy", Cold War International History Project Bulletin, Issue 12/13, Fall/Winter 2001. BLANTON, Thomas, ,,When Did the Cold War End?", în Cold War International History Project Bulletin, Issue 10, March 1998.

1 Brown, The Rise , 602. 2 Andrei Psreanu, Demers ctre adevr. România decembrie 1989. O alt analiz a evenimentelor (Bucureti: Editura Fundaiei Culturale Gheorghe Marin Speteanu, 2008), 57. 3 Constantin Sava, Constantin Monac, Adevr despre decembrie 1989. Conspiraie, diversiune, revoluie. Documene din Arhivele Armatei (Bucureti: Editura Forum, 1999), 15. 4 Cristian Troncot, Duplicitarii, O istorie a Serviciilor de Informaii i Securitate ale regimului comunist din România (Bucureti: Editura Elion, 2003), 124-125. 5 Apud Emil Constantinescu, Adevrul despre România (1989-2004) (Bucureti: Editura Universalia, 2004), 151.

18

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

BROWN, Archie Gorbachev Factor, Oxford: Oxford University Press, 1996. BROWN, Archie, The Rise and Fall of Communism, London: Vintage Books, 2010. CONSTANTINESCU, Emil, Adevrul despre România (1989-2004), Bucureti: Editura Universalia, 2004. CIPKOWSKI, Peter, Revolution in Eastern Europe: Understanding the Collapse of Communism in Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Romania, and the Soviet Union, New York: John Willey & Sons, Inc., 1991. DOBRYNIN, Anatoly, In Confidence, New York: Times Books, 1995. HERTLE, Hans-Hermann, ,,The Fall of the Wall: The Unintended Self-Dissolution of East Germany's Ruling Regime", Cold War International History Project Bulletin, Issue 12/13, Fall/ Winter 2001. LEVESQUE, Jacques, The Enigma of 1989: The USSR and the Liberation of Eastern Europe, Berkeley: University of California Press, 1997. MATLOCK, Jack F., Autopsy on an Empire: The American Ambassador's Account of the Collapse of the Soviet Union, New York: Random House, 1995. PASAREANU, Andrei, Demers ctre adevr. România decembrie 1989. O alt analiz a evenimentelor, Bucureti: Editura Fundaiei Culturale Gheorghe Marin Speteanu, 2008. SAVA, Constantin, Monac, Constantin, Adevr despre decembrie 1989. Conspiraie, diversiune, revoluie. Documene din Arhivele Armatei, Bucureti: Editura Forum, 1999. BUSH, George, Scowcroft, Brent, A World Transformed, New York: Vintage Books, 1998. SCURTU, Ioan, Revoluia Român din decembrie 1989 în context internaional, Bucureti: Editura Enciclopedic i Editura Institutului Revoluiei Române din Decembrie 1989, 2006. TRONCOTA, Cristian, Duplicitarii, O istorie a Serviciilor de Informaii i Securitate ale regimului comunist din România, Bucureti: Editura Elion, 2003. ZUBOK, Vladislav M., A Failed Empire: The Soviet Union in the Cold War from Stalin to Gorbachev, Chapel Hill: The University of North Carolina Press, 2007. ZUBOK, Vladislav M., ,,New Evidence on the «Soviet Factor» in the Peaceful Revolutions of 1989", Cold War International History Project Bulletin, Issue 12/13, Fall/Winter 2001.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

19

20 de ani de la cåderea comunismului

A Theoretical Discussion On The Proximate Causes of Violence1

ALEXANDER GHALEB

The Romanian Civil War:

[National Defense University, USA]

Romania has just lived a trauma, the communist totalitarianism, and this is a chance for historians to assume a role of cultural therapy, teaching people to come to terms with the past.2 Adrian Cioflanca

Abstract

The paper is a theoretical account of the Romanian Revolution viewed from the eyes of an American international security strategist who recounts his childhood in Romania. The author believes that the unresolved nature of the violence during the revolution discouraged many historians and political scientists from applying genuine theoretical foundations to the study of a sustained conflict that resulted in 1,104 official deaths and 3,352 wounded. Ultimately, the author suggests, the proximate causes of the violence in 1989 provide sufficient evidence to define the revolution as a coup related civil war. The fact that a conflict that meets the casualty element of the civil war definition does not attract the attention of the academia is an injustice not only against the families of the victims of the conflict, but also against the study of contemporary history itself.

I. Introduction12

I was only seven years old when the Berlin Wall collapsed, on November 9, 1989. That same day, my grandfather, a retired Colonel in a special counterintelligence unit, and one of the many former national security advisers to Nicolae Ceausescu, was asked to report to the Department of Defense for an emergency top-level meeting.3 Having spent the following weekend with my grandparents in Bucharest, I remember my grandfather whispering to my grandmother: ,,There's going to be a revolution."

1 The opinions and conclusions expressed herein are those of the individual student author and do not necessarily represent the views of the National Defense University, the United States Department of Defense or any other governmental entity. References to this study should include the foregoing statement. 2 Adrian Cioflanca, ,,Politics of Oblivion in Post-Communist Romania," Romanian Journal of Political Science 2, no. 2 (2002), 93. 3 This was highly unusual, especially since my grandfather fell out of grace with Ceausescu in 1987, when my grandmother, a former President of the Women in the Council of Ministers--who looked like she could be the twin sister of the great American actress Elizabeth Taylor--was identified as an ethnic Hungarian with ,,dangerous" ties to the Soviet Union. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Keywords

Romanian Revolution; Cold War; Political Violence

20

The ,,Romanian Revolution" of December 1989 is ,,the most dramatic and important event in recent Romanian history."1 Yet, almost a quarter of a century later, it remains also ,,the greatest enigma of Romanian history."2 Unfortunately, the ,,unresolved nature"3 of the Romanian 1989 conflict discouraged many historians and political scientists from applying genuine theoretical foundations4 to the study of a sustained conflict that resulted in 1,104 official deaths and 3,352 wounded.5 The fact that a conflict that meets the casualty element of the civil war definition does not attract the attention of the academia is an injustice not only against the families of the victims of the conflict, but also against the study of contemporary history itself. Without a clear and accurate interpretation of the events that unfolded in Romania in December 1989, it is impossible to fully understand the complexity of the events that led to the fall of communism in Eastern Europe, and to the end of the Cold War. Romania was the only Eastern-bloc country where the transition from communism to democracy was preceded by the use of force. To this day, I still dream about staying motionless next to my grandparents in front of a firing squad of so called revolutionaries; listening to my grandmother plead in Russian for our life. Perhaps, the Moldavian (Russian) officer felt pity for us when he called off his men, or perhaps, it was all just a bad dream.6 At last, I heard my grandfather shout: ,,Ionut, get in the car!" Not a word was spoken until we reached our destination. There, my grandfather turned around and said: ,,Not a word to your father about this! Or you will never see me again!" I must admit, however, that knowing the truth about the Revolution is not only important to me as an orphan, but also to me as an international security strategist. By analyzing the origins of the Romanian Revolution apart from the other 1989 Revolutions of Eastern Europe (particularly, those of the Soviet satellite states: Poland, Hungary, East Germany, Bulgaria, and Czechoslovakia), we may gain insight into the parameters that made the difference between a peaceful and a violent revolution. In order to make this distinction, the following questions must be answered: Why did Ceausescu think that his political survival was worth shedding blood for, while other Eastern and Central European communist leaders like Jaruzelski, Grósz, Krenz, Zhivkov, and Husák peacefully resigned their positions? What was the ,,strategic dilemma"7 that led to violence in Romania? Was the use of violence the result of information failures? Finally, did Ceausescu believe that preemptive force was necessary; and if he did, who or what was Ceausescu afraid of? Scandalously, most of the interpretative Romanian and French literature on the Romanian Revolution8 leaves all these questions of extreme importance unanswered. In an attempt to address the ,,many doubts"9 regarding the exact nature of the events that unfolded in Romania in December 1989, this paper will focus

1 Richard Andrew Hall, ,,The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989," East European Politics & Societies 13, no. 3 (Fall, 1999), 501. 2 Peter Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989 (London: Cornell University Press, 2005), 3. 3 Daniel Brett, ,,The Romanian Revolution of December 1989," Slovo 20, no. 2 (October, 2008), 152. 4 Milena Marin, ,,The Romanian Revolution of December 1989," Romanian Journal of Political Science 8, no. 1 (Spring, 2008), 79. 5 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 97. 6 The ,,Soviet tourists" conundrum remains unexplained until today; despite police records pinpointing their presence in Timisoara two days before demonstrations erupted; and also in Bucharest starting with December 20. 7 Stefan Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective (Oxford: Oxford University Press, 2006), 73. 8 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 2. 9 Marin, The Romanian Revolution of December 1989, 79. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

21

only on identifying the proximate causes (that enabled the outbreak of violence)1 as opposed to focusing on the underlying causes of the conflict (which are necessary conditions, but not sufficient to explain the outbreak of violence).2 The distinction between proximate and underlying causes is required to determine why, despite similar social, political, economic and structural conditions throughout Eastern and Central Europe, only in Romania grievances led to a violent civil war.

II. The Stages of the Romanian Revolution

The Romanian Revolution started in Timisoara on December 15, 1989.3 Academic papers, however, rarely focus on this initial phase of the revolution. SianiDavies writes only one sentence on this phase: ,,It started as a small-scale protest against a clumsy attempt by the authorities to evict a dissident priest, Laszlo Tokes, from his residence."4 Revolutionary Silviu Brucan (a veteran Stalinist)5 also dedicates this phase only one sentence: ,,news of the bloody repression in Timisoara on the night of 16 December spread all over Romania and abroad."6 Between December 16 and December 22 ,,the revolution was spreading like a brush fire across towns and cities across the Banat and Transylvania,"7 with armed confrontations against the communist regime in major cities like Cluj-Napoca, Arad, Sibiu, and Brasov. While these clashes are mentioned in academic literature, scholars almost never focus on these events when they analyze the revolution. No scholar bothered to answer why 118 were people8 were killed in Timisoara alone. Instead, scholars like Siani-Davies insisted that the capital should be regarded as ,,the main set of the disturbances."9 The ,,documented" revolution starts on December 22, when Nicolae and Elena Ceausescu fled Bucharest with a military helicopter (as demonstrations erupted in Bucharest).10 An hourly account of the events in this phase is made available in much of the academic literature. The Army takes the side of the people, and chooses the political entrepreneur (and former head of the Romanian Young Communist League),11 Ion Iliescu ­ and his National Salvation Front ­ to officially represent the revolutionaries. Near midnight, 22 December, Ion Iliescu appears on television for the first time to declare the National Salvation Front as the spearhead of the Revolution.12 Urban guerrilla warfare13 is now waged in all major cities until 25 December, when Nicolae and Elena Ceausescu are sentenced to death following a mock trial organized by a military tribunal. The couple is executed that same day, and video of the execution is shown repeatedly on TV.

1 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 70. 2 Ibid., 68. 3 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 1. 4 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 1. 5 Bryan Demchinsky, ,,How the Romanian Revolution was Betrayed," The Gazette (Montreal, Quebec) August 10, 1991. 6 Silviu Brucan, The Wasted Generation. Memoirs of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back. (San Francisco, California: Westview Press, 1993), 168. 7 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 82. 8 ,,Romania Marks 20 Years since Anti-Communist Revolt," The New Zealand HeraldDecember 17, 2009. 9 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 82. 10 At that very moment, my grandfather received a phone call that certain elements of the military wanted to identify my grandfather's car as the vehicle Ceausescu attempted to escape in. 11 Demchinsky, How the Romanian Revolution was Betrayed, C3/BREAK. 12 Brucan, The Wasted Generation. Memoirs of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back., 175. 13 Brucan, The Wasted , 176.

22

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Christmas has never been the same for me since that day. I remember watching the execution on TV from my grandparents' vacation house outside of Bucharest. My grandmother ordered me to get out of the room as the execution aired, but my grandfather insisted that it is important for me to stay and watch. After the killing, my grandfather faced my grandmother and said: ,,It's over; the traitors won. God help us all!" My grandparents never disposed of their Communist ID cards; hoping that one day Communism will return to Romania. They always proclaimed Ceausescu's innocence. A decade after the revolution I remember my grandmother say ,,Ceausescu would have never ordered the death of the people, unless he was misguided in doing so."

III. Redefining the Romanian Revolution as a Civil War

War kills people, destroys resources, retards economic development, ruins environments, spreads disease, expands governments, militarizes societies, reshapes cultures, disrupts families, and traumatizes people.1 Jack Levy and William Thompson

To understand the motivations behind Ceausescu's decision to engage in violence rather than resign to domestic pressures, or seek mutual settlement (like other communist leaders in Eastern Europe have done), it is necessary to first look at the nature of the violence during the revolution. The goal here is to determine whether ,,the most violent of the events that transformed Eastern Europe in 1989"2 can be categorized as part of a civil war. This categorization is important, because most scholars do not recognize the Romanian Revolution as a civil war; making this conflict an irrelevant subject in the study of warfare outside of Romania. For example, Harbom and Wallensteen3 wrongfully classify the Romanian Revolution as a minor armed conflict (citing between 25 and 999 battle-related deaths for the duration of the conflict). While scholars like Harbom and Wallensteen are right to classify the Romanian Revolution as an armed conflict (defined as ,,a contested incompatibility that concerns government and/or territory where the use of armed force between two parties, of which at least one is the government of a state, results in at least 25 battle-related deaths"),4 they are wrong when they classify the conflict as minor. A closer look at Harbom and Wallensteen's dataset indicates that the start date used (the date of the first battle-related death in the conflict) was December 22, 1989, which represents the onset of violence in Bucharest. The problem with this date is that the 978 revolutionaries arrested in Timisoara alone before demonstrations erupted in Bucharest (as reported by the Military Court of Timisoara),5 and the 162 deaths and 1,101 wounded in Banat and Transylvania between December 16 and December 226 cannot be overlooked in the study of the revolution. Harbom and Wallensteen's conclusion is thus flawed because the data they used was inconsistent with the facts of the revolution; a situation that, I hope, will be rectified in the future. Given the changing nature of warfare in the contemporary security environment, I use Levy and Thompson to define war as ,,sustained, coordinated violence

1 Jack Levy and William Thompson, Causes of War (Malden, MA: John Wiley & Sons, Ltd., Publication, 2010), 11. 2 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 2. 3 Lotta Harbom and Peter Wallensteen, ,,Armed Conflicts, 1946­2009," Journal of Peace Research 47, no. 4 (2010), 501­509. 4 Lotta, Armed Conflicts, 510/509. 5 Ministerul Public Parchetul Militar Timisoara, Nr. 135/C/1994, August 22, 1994. 6 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 97. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

23

between two political organizations."1 In order for the Romanian Revolution to be categorized as a civil war, two questions must be answered: first, whether the violence was coordinated and sustained; and second, whether it was between two political organizations. An armed conflict between two political organizations: One of the difficulties in defining the Romanian Revolution as a civil war lays in the failure to identify the two political organizations involved in the onslaught. This is perhaps due to the failure of the National Salvation Front to take responsibility as the leader of the revolutionaries in the early stages of the revolution. The other side is clearly identified as the ruthless Securitate (the state's secret police dubbed as `the terrorists').2 However, if the statements of General Militaru are true, and the National Salvation Front began its existence six months prior to the revolution,3 then, unquestionably, the Romanian Revolution was a conflict between two political organizations. The coordinated and sustained violence argument: If we use the ,,Correlates of War Project" criterion of 1000 battle deaths do determine the ,,sustained" element of the definition of war;4 then the Romanian Revolution fits this criterion. With 1,104 official deaths in just 10 days,5 the Romanian Revolution crosses the threshold of violence required to be a civil war (by 104 deaths). One must recognize, however, that it is very unusual for a civil was to be fought in only 10 days. Recent studies show, however, that ,,civil wars arising out of coup attempts and popular revolutions are usually quite brief."6 The challenge here will be to define the Romanian conflict as a coup-related civil war or a popular revolution (classifications that cannot be made without clear knowledge of the proximate causes). It is, however, a fact that between December 16 and December 25, both sides employed a regular and coordinated use of force of significant magnitude. To start with, Ceausescu ordered the Army to suppress the protests in Timisoara. In response, the National Salvation Front stormed the National Television Building, and began coordinating the revolution live, on TV.

IV. A Levels of Analysis Approach to the Romanian Civil War Theory A: A Third Level Argument. Romania as the Center Stage of the Soviet's Demise And the Soviet Dniester Plot to Assassinate Ceausescu

We have to work in complete unity and with determination against all of those who are trying to weaken the strength and unity of our nation and who are in the service of various espionage services and imperialist circles to divide Romania again and to subjugate our people.7 Nicolae Ceausescu's Last Speech After the fall of the Berlin Wall in November 1989, the ,,Romanian Revolution" is the single most important event in Eastern Europe that hinted to the inability

1 Levy and Thompson, Causes of War, 3. 2 Hall, The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989, 505. 3 Brucan, The Wasted Generation, 172. 4 Levy and Thompson, Causes of War, 10. 5 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 97. 6 James D. Fearon, ,,Why do some Civil Wars Last so Much Longer than Others?" Journal of Peace Research 41, no. 3 (May, 2004), 277. 7 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 85.

24

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

of the Soviet Union to control its Satellite States. A non-Communist government had already been elected in Poland in September 1989; and on December 10, President Gustáv Husák of Czechoslovakia resigned, after he appointed a non-Communist government to run his country. However, despite the events in Poland and Czechoslovakia, it was still uncertain whether the USSR would allow its satellites to ally themselves with the West. For half of the 20th century, the Cold War ,,shaped both international and domestic politics and cultures."1 During this time, the Warsaw Pact coerced the Soviet Satellites to remain unswerving supporters of the Kremlin; fact proven by USSR's repression of the Prague Spring, followed by the Warsaw Pact invasion of Czechoslovakia in 1968. The fact that the Soviet Union did not intervene militarily to suppress the Revolution in Romania clearly indicated to the West the demise of the Warsaw Pact, and that the Cold War was over. Shortly after the Romanian Revolution, Brezezinski wrote that ,,we no longer can dismiss the possibility that a Romanian-type situation might arise from some major economic crisis or some major incident or some major collision."2 In other words, it was just a matter of time until the Soviet Union was going to collapse (either peacefully, or by force). There are many Romanian and French scholars today, however, who insist that the USSR did in fact intervene in Romania, and that the Romanian Revolution was in reality a Russian-planned ,,coup d'état."3 Classified as ,,conspiracy theorists," authors like the former General Ion-Mihai Pacepa, and to a certain extent even Siani-Davies, focus on the fact that ,,the events of December 1989 cannot be divorced from the other Eastern European revolutions of that year and the breakup of the Soviet bloc."4 General Pacepa, takes this theory a step further, and believes that the systemic level did not only provide ,,the permissive international context required"5 for the success of the revolution; but also played an active role in both the planning and execution of the revolution ­ a claim that I have found is neither entirely true; nor entirely false. After my personal interaction with General Pacepa in the fall of 2010 ­ when I was deeply humbled by his willingness to assist me in better understanding the events and processes that made the revolution possible ­ it became very hard for me to completely dismiss many of his theories, despite the fact that I generally disagree with the sequence of events that he has previously written about.6 While I have found incongruous Pacepa's views that the revolution was a Russian plot to remove Ceausescu from power, his theory finds a lot of support in Bachman's account that Ceausescu's Stalinist philosophy ,,conflicted with Gorbachev's program of Glasnost (openness) and Perestroika (restructuring)."7 It is indeed true that Ceausescu was an open detractor of Gorbachev's foreign policy, and was actively and openly striving to build alliances with other communist countries that opposed both Soviet open1 Levy and Thompson, Causes of War, 1. 2 Zbigniew Brezezinski, ,,The Soviet Union : Three Scenarios," U.S.News & World Report, April 23, 1990, 48. 3 Hall, The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989, 505. 4 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 45. 5 Siani-Davies, The Romanian, 45. 6 General Pacepa's contribution to this essay rests more in understanding the personalities of the people that Ceausescu surrounded himself with--the security strategists involved in the decision making process during the revolution--than in drawing a clear picture of the actual events that occurred during the revolution. 7 Ronald Bachman, Romania: A Country Study (Washington, D.C.: Library of Congress, 1991), 240. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

25

ness and restructuring plans.1 I further understand where Pacepa is coming from: as early as 1988, Michael Ledeen ­ who has been a great inspiration to me throughout my time as a former military intelligence officer ­ and General Pacepa predicted that the Kremlin would replace Ceausescu with its own puppet (also citing Ceausescu's opposition to Glasnost and Perestroika as the main reason).2 Despite this, there is no evidence to suggest that the Soviets were responsible for the planning and execution of the revolution. This being said, it is clear, however, that Ceausescu ­ just like Pacepa ­ believed that Soviet spies played a major role in inciting violence during the first days of the revolution. They very well might have. Ceausescu himself stated that the revolution was the product of ,,various espionage services."3 Conspiracy theorists point out that he feared a Russian invasion more than he feared NATO. One scholar wrote that, for Ceausescu, ,,the clearest threat was a Soviet or Warsaw Pact intervention in Romania similar to what occurred in Czechoslovakia in 1968."4 General Pacepa, the highest-ranking intelligence officer that ever defected from a communist country, also acknowledged these fears. Pacepa describes most of the revolutionaries, to include Iliescu, not as ,,political entrepreneurs,"5 but as KGB spies; the National Salvation Front becoming the instrument used by the Soviet Union to wage war against Ceausescu. While the evidence for this claim is circumstantial (and could be categorized as an attempt to discredit and delegitimize Ion Iliescu and his National Salvation Front), the argument is also not without logic. The strongest argument that conspiracy theorists bring, however, is the fact that General Nicolae Militaru was previously forced into retirement for being a KGB agent.6 While this may be true, I am skeptical to believe these accusations; because my grandmother was also forced into retirement for the same reason (although there were no grounds to the charges, other than that my grandmother spoke fluent Russian, and that her name came up as the Kremlin's favorites for a ministerial position in Romania ­ an opportunity that she previously turned down when offered to her). However, while I side with Siani-Davies, who insists ,,the importance of such conspiracy prior to the overthrow of communism should not be over exacerbated [or overstated],"7 it is also clear that the Romanian Revolution can be categorized as a coup-related civil war (even though it may not have been specifically a Soviet planned coup). By definition, a coup-related civil war is ,,a civil war between groups that aim to take control of a state, and that are led by individuals who were recently members of the state's central government, including the armed forces."8 It is a fact that all the key leaders of the National Salvation Front were former communist members of the state's central government (specifically in the cases of Iliescu and Brucan), including the armed forces (in the case of General Militaru).

1 Bachman, Romania: A Country Study, 240. 2 Michael Ledeen and Ion Mihai Pacepa, ,,La Nébuleuse Ceausescu," Politique Internationale 41, no. Fall (1988), 233-245. 3 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 85. 4 Bachman, Romania: A Country Study, 259. 5 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 73. 6 Demchinsky, How the Romanian Revolution was Betrayed, C3/BREAK. 7 Marin, The Romanian Revolution of December 1989, 79. 8 Fearon, Why do some Civil Wars Last so Much Longer than Others?, 280.

26

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Theory B: A Second Level Argument. Romania at the Border of Western and Orthodox Christianity: How Ceausescu was Led to Believe that Preemptive Force was Necessary to Avoid Secession of Banat and Transylvania from Romania

For better or worse, phrases such `the Cold War' and `the clash of civilizations' matter. In a similar way, so do maps. The right map can stimulate foresight by providing a spatial view of critical trends in world politics.1 Robert D. Kaplan

A second theory of the Romanian Revolution takes into account Samuel Huntington's ,,Boundary of Western Civilization."2 Huntington's great historical line (initially drawn by William Wallace)3 that separates Western Christianity from Orthodox Christianity splits Transylvania and Banat with their Uniate, Catholic and Reformist (Calvinist) populations apart from the rest of the Orthodox Romania.4 This theory emphasizes that the Romanian Civil War started because Ceausescu mistook the disturbances in Timisoara as part of a bigger plot meant to separate Banat and Transylvania from Romania. At the end of his last speech as President, Ceausescu repeatedly talked about a plot to break up the Romanian territory. Not surprisingly, protests in Timisoara broke out when the authorities attempted to evict a dissident Hungarian Reformist (Calvinist) priest, Laszlo Tokes, from his residence.5 Church members (ethnic Hungarians) decided to stand outside of the house and protect their priest from the Romanian authorities. Romanians started to join the crowd, which soon became belligerent against the regime. Ceausescu, believing this is a Hungarian provocation against the state, sent the Army and the Securitate to suppress the protests. When these forces began firing at protesters,6 the entire city joined the demonstrations. To support this theory, it is important to note that Ceausescu was actively involved in a process of ,,forced assimilation of minorities"7 in Romania. In 1988, 8,000 villages were officially scheduled to be destroyed;8 most of which were inhabited by minorities. In 1987, 40,000 ethnic Hungarians who fled Romania in terror gathered in front of the Romanian Embassy in Budapest to protest ,,the planned demolition of Transylvanian villages" which was regarded as an attempt to dissolve the ethnic Hungarian population.9 That same year, when Gorbachev visited Romania, Ceausescu was warned that the mistreatment of the Hungarian minority, demonstrates lack of ,,tact" and ,,consideration."10 Ceausescu ignored the counsel, and in 1989 many churches and villages were destroyed in an attempt by authorities to ,,severe cultural and historic links to the past."11 By this time, Hungary already recalled its Ambassador, and filed a complaint against Romania with the UN Human Rights

1 Robert D. Kaplan, ,,Center Stage for the 21st Century," Foreign Affairs 88, no. 2 (2009). 2 Samuel P. Huntington, The Clash of Civilizations (New York, New York: Simon & Schuster, 1996), 159. 3 Stanley Hoffmann, ,,Review: The Transformation of Western Europe by William Wallace," International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944-) 67, no. 2 (April, 1991), 352-353. 4 Huntington, The Clash of Civilizations, 158. 5 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 1. 6 Romania Marks 20 Years since Anti-Communist Revolt. 7 Bachman, Romania: A Country Study, 243. 8 Bachman, Romania: A Country Study, 79. 9 Bachman, Romania: A Country Study, 243. 10 Bachman, Romania: A Country Study, 240. 11 Bachman, Romania: A Country Study, 80. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

27

Commission.1 In March 1989, the United States openly criticized Ceausescu's policies, and France also recalled its Ambassador.2 Finally, in April 1989, German Chancellor Helmut Kohl called Ceausescu's treatment of ethnic minorities as ,,intolerable."3 Ceausescu had good reasons to be worried about an ethno-religious upraising in Banat and Transylvania. The latter two were returned from Austria-Hungary to Romania only recently, in 1920, by the Treaty of Trianon,4 and ­ as Samuel Huntington accurately identified ­ the two regions have a distinct historical and cultural development. Even ethnically, in 1989, 25% of the population in Banat was German and Hungarian.5 The very issue of loss of identity is of extreme importance in analyzing the conflict. This is because the symbolic, non-political, indivisible issue of religion seems to also be at play in Transylvania. Geetrz wrote that ,,a threat to a religious belief system will provoke a reaction from those who depend on it for their understanding of reality."6 The minorities that Ceausescu perceived were waging the revolution in Transylvania were not only ethnic minorities; they were ethno-religious minorities. The ethno-religious aspect of the conflict is noteworthy because it fits a model that has no exceptions since the end of the Cold War: that ,,ethnoreligious minorities do not engage in rebellion unless they also make demands for some form of self determination."7 The loss of the autonomy that ethnic minorities enjoyed before Ceausescu came to power was a topic that gravely affected not only the Romania-Hungary diplomatic relations, but the future of peaceful relations between the Romanian authorities and the ethno-religious minorities in Transylvania and Banat. Furthermore, Hanlon's 6th Proposition states: ,,if an ethnic group is excluded or is threatened with exclusion from the polity, then the ethnic group will be more likely to adopt violent means."8 The ethnic Hungarians were clearly excluded from any position of power within the State.9 The underlying cultural and perpetual factors10 in Transylvania were the systemic destruction of the multi-ethnic identity; which occurred through the destruction of villages and churches and the cultural discrimination against Banat and Transylvania's ethnic minorities. The path from ethnic discrimination to violence is clearly delineated in the writings of Jonathan Fox: ,,discrimination against an ethnic minority causes that minority to cause grievances over this discrimination; these grievances cause an ethnic group to mobilize; finally, mobilized ethnic groups are more likely to take part in ethnic conflict in the form of protest and rebellion."11 This basic model (developed originally by Ted Gurr) is also used by the Minorities at Risk project; and is also relevant in justifying Ceausescu's perception of the violence in Banat and Transylvania. To make matters worse for Ceausescu, ethnic groups in Romania also enjoyed a great deal of international support; where most of the international community, to include the United States and even the Soviet Union, acknowledged and openly accused the Romanian government of repressing its minorities. Because of this, the Securitate was prepared to suppress any public disturbance in Banat and

1 Bachman, Romania: A Country Study, 243. 2 Bachman, Romania: A Country Study, 245. 3 Bachman, Romania: A Country Study, 244. 4 ,,Timioara," Columbia Electronic Encyclopedia, 6th Edition (July, 2010), 1-1. 5 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 55. 6 Jonathan Fox, ,,Counting the Causes and Dynamics of Ethnoreligious Violence," Totalitarian Movements and Political Religions 4, no. 3 (December, 2003), 126. 7 Fox, Counting the Causes, 128. 8 Querine Hanlon, The Three Images of War (Westport, Connecticut: Praeger Security International, 2009), 37. 9 Bachman, Romania: A Country Study, 86. 10 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 68. 11 Fox, Counting the Causes and Dynamics of Ethnoreligious Violence, 125.

28

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Transylvania. Clearly, we know today that Ceausescu's perception of the violence in Banat and Transylvania was misguided ­ of the 162 deaths and 1,101 wounded in Banat and Transylvania, most of them were Romanian Orthodox. This, however, does not disprove the fact that the proximate causes of the revolution were ethno-religious ­ in fact, Ceausescu's misguided perception that ethnic minorities were responsible for the revolution to spread ,,like a brush fire"1 across Banat and Transylvania between December 15 and December 22 is of extreme importance in understanding the proximate causes of the violence.2 While there are few empirical studies available that address the ethno-religious aspect of the Romanian Revolution, they are very illuminating; and may help us understand why Ceausescu believed he was acting preventively in response to the perceived mobilization of ethnic minorities in Banat and Transylvania. Despite the fact that religion and ethnicity were not among the primary reasons the National Salvation Front joined the revolution, the ethno-religious proximate causes must be recognized in order to fully understand the multifaceted, complex influences that made the difference between a peaceful and a violent transition from communism to democracy in Romania.

Theory C: A First Level Theory. Was the Romanian Revolution a Spontaneous Popular Uprising?

I once again reaffirm the truth that the Romanian revolution was the result of the will and political action of all social categories and not at all the result of a coup d'état or a plot, as some political circles and groups say, with a certain interest in mind.3 Ion Iliescu

In the fall of 2003, President Iliescu stated to a group of Romanian scholars from the George Washington University (see picture right) that the Romanian Revolution was a carefully planned action by the National Salvation Front. Iliescu genuinely believed that the 1989 Revolution can only be understood at the first level of analysis. Waltz's first level of analysis focuses on the human nature, and presumes that the individual in power ,,has an important causal impact" on the onset of violence.4 Scholars like George Galloway and Bob Wylie agreed with Iliescu, and blamed the Ceausescus for the onset of violence; for them, Ceausescu simply committed the atrocities in Timisoara and Bucharest because ,,they were bad people."5 This view also seems to be shared by most Romanian revolutionary scholars (who refuse to admit that there is any rational, strategic thinking in Ceausescu's decision to use force).

1 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 82. 2 As a security strategist, and as an ethnic Székely, I am not at all surprised that the revolution started in this historical region: Ceausescu was well aware of the Székely oath never again to allow any state (Hungarian or Romanian) or any religion (Catholic or Orthodox) to take away their freedom earned with the same blood, toil, tears and sweat that Giuseppe Garibaldi spoke about. Ceausescu started to openly discriminate against the Székelys; and had thus good reasons to fear their wrath. 3 ,,Uprising in 1989 was Revolution Not Coup, Says Ex-President Iliescu," BBC Summary of World BroadcastsDecember 19, 1997. 4 Levy and Thompson, Causes of War, 14. 5 Tom Gallagher, ,,Downfall: The Ceausescus and the Romanian Revolution/ ,Kiss the Hand You Cannot Bite'; the Rise and Fall of the Ceausescus," Political Studies 40, no. 1 (March, 1992), 139. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

29

These scholars view the causes of the revolution as identified at the Ceausescus' trial. For them, the proximate cause is the `genocide' committed in Timisoara and Bucharest against the Romanian people, while the underlying causes are depicted by alluding to the tyranny of the 25 years under Ceausescu (in which time Ceausescu's greed deprived the Romanian people of food, electricity, and heating). Ceausescu and Iliescu are viewed here as the two major political figures in the conflict; as representatives of the Securitate and the National Salvation Front. On December 21, 1989, political analysts still believed that Nicolae Ceausescu will be the victor of the conflict.1 At this time, the names of the leaders of the revolution were still unknown to the public. And yet, four days later, Ion Iliescu personally authorized, in writing, the execution of the Romanian dictator. To date, Ion Iliescu insists that ,,no political group or force has the right to consider itself the exclusive author of the Romanian revolution, which was and will remain the revolution of the entire Romanian people."2 And yet, during the revolution, beginning with 22 December, he took control of all government institutions with the exception of the oppressive Securitate. The National Salvation Front acted as the opposing political organization necessary in redefining the conflict as a popular revolution. There are multiple issues with this theory. From the start, genocide cannot be identified as the proximate cause of the Revolution because, first, history shows that genocide was not actually committed, and second, violence by and in itself does not answer the question of why violent means were employed. On the other hand, the underlying causes presented do hold some weight. The accusations listed in Ceausescu's trial succinctly address the social, economic, political, and even the structural factors required to classify them as underlying causes.3 Of these underlying causes, the social and economic factors were the most apparent: Siani-Davies wrote that ,,the most visible aspect of Romania's plight to the outside visitor in the late 1980s was a struggle to find food. [...] By the time of the revolution, the official monthly ration for many Romanians had been reduced to a kilo of flour, sugar, and meat, half a kilo of margarine, and five eggs."4 I also remember the cold winters and the lack of hot water during my late childhood; as well as learning how to read and write under candlelight while growing up in Bucharest. However, the sense of grievance (brought upon by economic, political, structural, and social factors), which ,,fueled popular mobilization"5 in Romania, was also present in other East European countries; but did not result in violence. The problem with Iliescu's theory is that Poland, Hungary, East Germany, Bulgaria, and Czechoslovakia also had very similar bad leaders, and they did not order their Armies to suppress the people. The ,,bad people" scenario does not explain why the Ceausescus chose ,,war over peace, confrontation over accommodation."6 As the head of state, Ceausescu had many experienced political advisers, and access to a well established intelligence apparatus; which he used often (my grandfather being part of it until 1987). Ceausescu believed he was God (the Genius of the Carpathians); but he was not a fatalist. But if Ceausescu viewed the events in Timisoara as a second level ethno-religious conflict ready to erupt (as explained in the previous section), did he also fear a coordinated effort by the NSF? The answer is simple: NO! As a practitioner in the art of warfare, I disagree with the definition of the Romanian conflict as a popular revolution. Iliescu's in1 Michelle Mazel, ,,Caught in a Revolution," The Jerusalem Post, sec. OPINION, December 16, 2009. 2 Uprising in 1989 was Revolution Not Coup, Says Ex-President Iliescu. 3 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 68. 4 Siani-Davies, The Romanian Revolution of December 1989, 10. 5 Ibid., 31. 6 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 73.

30

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

terpretation of the revolution (as a ,,spontaneous rebellion" caused by people unhappy with the totalitarian regime)1 is both inaccurate and incomplete because a popular revolution is defined as ,,a civil war that, at its outset, involved mass demonstrations in the capital city in favor of deposing the regime in power."2 But the Romanian Revolution did not start in the capital; it started at the periphery ­ which is never the case with popular revolutions (as argued also by James Fearon, professor in the School of Humanities and Sciences at Stanford University).3 This is not the case, however, with a coup-related civil war (as discussed in Theory A). Finally, Iliescu's account fails to explain what started the conflict that led to the fall of ,,the most repressive state in Eastern Europe."4 He focuses on the ,,urban guerrilla warfare"5 after 22 December, and fails to explain why Ceausescu decided to use violent means to suppress demonstrations in Banat and Transylvania between December 16 and December 22 (a question answered in the analysis of Theory B). The popular revolution theory simply fails to provide an answer as to why 118 people6 were killed in Timisoara during that time.

V. Conclusion

Changing the name of a government does not transform the mentality of a people. To overthrow the institutions of a people is not to re-shape its soul. The true revolutions, those which transform the destinies of the peoples, are most frequently accomplished so slowly that the historians can hardly point to their beginnings. Gustave Le Bon

Concerning the proximate causes of the Romanian Revolution, it can be clearly stated that Ceausescu perceived the onset of violence in Timisoara as more about culture and religion than about freedom and democracy (due to Ceausescu's mistaken belief that an attempt for the secession of Banat and Transylvania from Romania was underway ­ as presented by Theory B). This theory explains why Ceausescu believed that his political survival was worth shedding blood for, while other Eastern and Central European communist leaders like Jaruzelski, Grósz, Krenz, Zhivkov, and Husák peacefully resigned their positions. Furthermore, refutation of Theory A ­ which proclaims that Romania was the center stage of a Soviet plot to assassinate Ceausescu ­ ascertains that the Romanian Revolution meets the criteria to be classified more as a ,,coup-related civil war" ­ not to be confused with a Soviet planned coup ­ rather than a ,,popular revolution" ­ as demonstrated in the repudiation of Iliescu's accounts. The most surprising element of the revolution remains, however, the ethnic one. On the one side, most Romanian security analysts assume today that the 1989 Revolution erased the memory of the forced assimilation of the national minorities by the Romanian authorities. This explains why, to this day, Romanian authorities refuse to acknowledge the ethnic facets of the Romanian Revolution ­ which are essential in understanding Ceausescu's assessment of the situation during the initial

1 ,,Romania: Ex-President Says 1989 Events Not Coup but Spontaneous Rebellion," BBC Monitoring Europe - Political Supplied by BBC Worldwide MonitoringDecember 21, 2007. 2 Fearon, Why do some Civil Wars Last so Much Longer than Others?, 280. 3 Fearon, Why do some Civil Wars, 280. 4 Bachman, Romania: A Country Study, 294. 5 Brucan, The Wasted Generation. Memoirs of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back., 176. 6 Romania Marks 20 Years since Anti-Communist Revolt. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

31

stages of the revolution, and thus the proximate causes of the violence that ensued. On the other side, the current leaders of the Hungarian minorities use Wolff's argument that ,,the root causes of ethnic conflict cannot simply be wished away overnight."1 They insist that almost a quarter of a century after the revolution, the ethnic identity issue continues to dominate the Romanian political agenda; and ethnic minorities continue to be forcibly assimilated, and discriminated against ­ despite un-proportional positive representation of minorities in the Romanian government. This explains why, when he talks about the revolution, Laszlo Tokes (the Calvinist priest that was at the heart of the events in Timisoara) refers to it as the ,,stolen"2 revolution;3 and why the Banat-born German Nobel Prize-winning novelist, Herta Müller believes that ,,the whole country is afflicted by collective amnesia."4 Almost a quarter of a century after the coup-related civil war, this essay shows that the real revolution in Romania has not yet started.5 The social revolution will not begin until the entire ,,truth" about the events of 1989 is revealed to the Romanian people. Perhaps many Romanian security analysts will disagree with my conclusion that the ,,distortion of social memory"6 is the result of the post-communist oblivion ­ even concealed guilt ­ about the tragedy of minorities during Ceausescu's regime. But admitting this fact is paramount in order to begin the process of true national healing. Reconciliation cannot be without acknowledgement of guilt ­ as painful, or unpleasant that may be for the Romanian authorities.

BIBLIOGRAPHY

BACHAMAN, Ronald. Romania: A Country Study. Washington, D.C.: Library of Congress, 1991. BANNERMAN, Lucy. ,,Downfall of Ceaucescu `was just the Start of Long-Term Revolution'; Romania." The Times (London), December 17, 2009, sec. NEWS. BRETT, Daniel. ,,The Romanian Revolution of December 1989." Slovo 20, no. 2 (October, 2008): 150-152. Brezezinski, Zbigniew. ,,The Soviet Union : Three Scenarios." U.S.News & World Report 108, no. 16 (April 23, 1990): 48. BRUCAN, Silviu. The Wasted Generation. Memoirs of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back. San Francisco, California: Westview Press, 1993. CIOFLANCA, Adrian. ,,Politics of Oblivion in Post-Communist Romania." Romanian Journal of Political Science 2, no. 2 (2002): 85-93. Demchinsky, Bryan. ,,How the Romanian Revolution was Betrayed." The Gazette (Montreal, Quebec), August 10, 1991. FEARON, James D. ,,Why do some Civil Wars Last so Much Longer than Others?" Journal of Peace Research 41, no. 3 (May, 2004): pp. 275-301.

1 Wolff, Ethnic Conflict: A Global Perspective, 206. 2 Lucy Bannerman, ,,Downfall of Ceaucescu ,was just the Start of Long-Term Revolution'; Romania," The Times (London), sec. NEWS, December 17, 2009. 3 Tokes argued that the revolution was stolen from them by the National Salvation Front, composed mostly of former communists in the guise of revolutionaries. Brett, The Romanian Revolution of December 1989, 150. 4 Herta Müller, ,,Romania's Collective Amnesia," Frankfurter Rundschau (January 2, 2007). 5 As General de la República Carlos Alberto Ospina Ovalle--former Commander of the Colombian Armed Forces ­ explained to me in 2011, ,,political revolutions differ from social revolutions in that a political revolutions do not change the social structure of a nation." In Colombia, the political revolution resulted in eight bloody conflicts. It is indeed my argument that in Romania, the 1989 coup d'état civil war only acted as a political revolution, which could even have negative violent repercussions in the not so distant future. 6 Cioflanca, Politics of Oblivion in Post-Communist Romania, 89.

32

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

FOX, Jonathan. ,,Counting the Causes and Dynamics of Ethnoreligious Violence." Totalitarian Movements and Political Religions 4, no. 3 (December, 2003): 119-144. GALLAGHER, Tom. ,,Downfall: The Ceausescus and the Romanian Revolution/ `Kiss the Hand You Cannot Bite'; the Rise and Fall of the Ceausescus." Political Studies 40, no. 1 (March, 1992): 138-139. HALL, Richard Andrew. ,,The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989." East European Politics & Societies 13, no. 3 (Fall, 1999): 501. Hanlon, Querine. The Three Images of War. Westport, Connecticut: Praeger Security International, 2009. Harbom, Lotta and Peter Wallensteen. ,,Armed Conflicts, 1946­2009." Journal of Peace Research 47, no. 4 (2010): 501­509. Historical Regions Map Romanian National Tourist Office, 2010. http://www. romaniatourism.com/romania-maps/historical-regions-map.html. HOFFMANN, Stanley. ,,Review: The Transformation of Western Europe by William Wallace." International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944-) 67, no. 2 (April, 1991): 352-353. HUNTINGTON, Samuel P. The Clash of Civilizations. New York, New York: Simon & Schuster, 1996. KAPLAN, Robert D. ,,Center Stage for the 21st Century." Foreign Affairs 88, no. 2 (2009): 16­32. LEDEEN, M., & Pacepa, I. M. (1988). La Nébuleuse Ceausescu. Politique Internationale, 41(Fall), 233-245. LEVY, Jack and William Thompson. Causes of War. Malden, MA: John Wiley & Sons, Ltd., Publication, 2010. MARIN, Milena. ,,The Romanian Revolution of December 1989." Romanian Journal of Political Science 8, no. 1 (Spring, 2008): 79-80. MAZEL, Michelle. ,,Caught in a Revolution." The Jerusalem Post, December 16, 2009, sec. OPINION. Ministerul Public Parchetul Militar Timisoara, Nr. 135/C/1994, edited by Asociatia 17 Decembrie Timisoara 1994. MÜLLER, H. (2007). Romania's Collective Amnesia. Frankfurter Rundschau, . ,,Romania Marks 20 Years since Anti-Communist Revolt." The New Zealand Herald, December 17, 2009. ,,Romania: Ex-President Says 1989 Events Not Coup but Spontaneous Rebellion." BBC Monitoring Europe - Political Supplied by BBC Worldwide Monitoring, December 21, 2007. SIANI-Davies, Peter. The Romanian Revolution of December 1989. London: Cornell University Press, 2005. ,,Timioara." Columbia Electronic Encyclopedia, 6th Edition (July, 2010): 1-1. ,,Uprising in 1989 was Revolution Not Coup, Says Ex-President Iliescu." BBC Summary of World Broadcasts, December 19, 1997. WOLFF, Stefan. Ethnic Conflict: A Global Perspective. Oxford: Oxford University Press, 2006.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

33

20 de ani de la cåderea comunismului

Eurocomunismul vzut din Republica Socialist România

EMANUEL COPILA

O prietenie cu rezerve.

[West University of Timioara]

Abstract

Eurocommunism represented a unique ideological metamorphosis of several communist parties from Western Europe, namely the Spanish, French and the Italian one. It occurred in the second half of the 1970's, due to a series of circumstances briefly analyzed in this essay. Eurocommunism is not to be confounded with socialdemocracy, although the two left wing currents share important characteristics. But how did Eurocommunism look in the eyes of an orthodox Leninist regime, like that of the Socialist Republic of Romania? Ambivalent, as we are about to find out.

Orientarea internaional a leninismului romantic: disiden calculat i diplomaie de prestigiu

Regimurile de tip leninist, analizate magistral de ctre Kenneth Jowitt1, au în comun faptul c se ,,insuleaz" în raport cu societile pe care le conduc, încercând s le imprime în acelai timp idealul revoluionar de care sunt animate. În cazul lor, ideologia i politica sunt inextricabil legate. Inamicul: toi i tot ceea ce nu subscrie mijloacelor i scopului final, acela al instaurrii revoluiei globale. Spiritul ,,burghez" sau ,,micburghez", cu alte cuvinte. Soluia: asedierea permanent, preponderent propagandistic dar i politic sau militar, când se consider necesar ­ a realitii i modului ,,burghez" de a gândi, atât a lumii exterioare, ,,imperialist" sau nonleninist (deocamdat, cel puin, deoarece ,,legile istorice" pe care partidele de tip leninist pretind c le-au descope1 Keneth Jowitt, New world disorder. The leninist extinction, (Berkeley & Los Angeles: University of California Press, 1993). Documentarea pentru acest eseu se datoreaz parial unui grant AMPOSDRU (Investete în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN, Programul Operaional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiectul ,,STUDIILE DOCTORALE FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCETRILOR SOCIO-ECONOMICE I UMANISTE"), obinut din partea Universitii Babe-Bolyai pe perioada studiilor doctorale. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Keywords

romantic Leninism; systemic Leninism; Eurocommunism; international politics; ideology

34

rit i acioneaz în baza conform inevitabilei teleologii revoluionare), cât i, mai ales, a societilor în interiorul crora se gsesc. Numai dezvoltarea unei ,,contiine socialiste" proprie ,,omului nou" putea eradica contactul cu i atracia fatal a ,,lumii burgheze"; în absena acestei metamorfoze psihologice, revoluia, naional i, respectiv, internaional, era compromis.1 Sigur, cu timpul, regimurile leniniste i-au pierdut fervoarea revoluionar, devenind interesate mai degrab de stabilitate politic decât de aventuri internaionale cu final incert i chiar periculos. Nu i leninismul romantic, prin care îneleg ideologia comunismului românesc în timpul ,,epocii Ceauescu", ne-echivalabil cu psihologia secretarului general al PCR, dei centrat, cum era de ateptat, în jurul concepiilor acestuia.2 Leninismul romantic dezvolt o form tot mai intransigent, din motive complexe, care nu pot fi detaliate aici din raiuni de spaiu, pe msur ce regimurile leniniste est-europene i însi Uniunea Sovietic se ,,îmburghezeau": deveneau, altfel spus, mult mai relaxate i uneori aproape indiferente fa de ideologia oficial, fapt care, în logica leninist clasic, nu putea însemna decât capitularea în faa ,,dumanului de clas".3 Leninismul romantic reprezint un construct ideologic sui-generis care încorporeaz elemente de romantism filosofic german, naionalism exacerbat i chiar fascism, toate acestea aflându-se desigur într-o filier ideatic indeniabil: romantismul german a creat ideea naional în forma ei modern, care în secolul XIX s-a combinat i cu idei democratice, dar a dezvoltat i ramificaii extrem naionaliste, care au servit, în timp, ca pepinier ideologic pentru maturarea fascismului, dezvoltându-se îns i în paralel cu acesta, sub o diversitate de forme. Atât în plan naional, cât i internaional, leninismul romantic uziteaz, ca orice alt tip de leninism, termeni ,,burghezi" ca form: democraie, drepturile omului, democratizare internaional etc., injectându-le îns un coninut semantic propriu. De aceea, posibilitatea comunicrii autentice, în sens habermasian, dintre un regim leninist i unul ,,burghez" este extrem de redus: leninismul nu face decât s recupereze formulri ,,burgheze" i s le integreze într-o logic discursiv proprie, articulând un contradiscurs prin care încearc s delegitimeze gândirea ,,burghez" folosindu-i ideile drept arme cu care o atac permanent, reproându-i inexistena i mimarea ipocrit a unei democraii imperfecte, care avantajeaz exclusiv ,,clasele dominante"i perpetueaz astfel ,,exploatarea" social i politic a ,,maselor", a unor false drepturi ale omului, drepturile individuale oferite de ,,burghezie" neînsemnând nimic în absena celor sociale ­ dreptul la munc, la odihn, la participare real, în sens leninist, la conducerea societii ­ pe care capitalismul rapace i inuman nu le-ar fi asigurat populaiei, i lista poate continua. Nu consider deci c am avea de-a face cu o ,,ambiguitate fundamental"4 între planul intern (represiv)

1 Am avansat, în articolul ,,Counter-idea of the 20th century. Varieties of Leninism in Soviet and post-Soviet Russia", aflat în proces de recenzare la revista Communist and Post-Communist Studies, o tipologie a leninismelor sovietice, dup cum urmeaz: leninism revoluionar (clasic), post-revoluionar (stalinism), europenizat (hruciovism), sistemic (brejnevism) i post-bolevic (gorbaciovism). Fr a intra în amnunte, consider primele trei tipuri revoluionare, în sensul în care, în diferite grade, apreciau revoluia global ca inevitabil i acionau, în diferite modaliti, pentru reificarea ei, în timp ce la ultimele dou substana revoluionar dispare, în primul caz datorit utilizrii unor mijloace strict politice i renunrii voalate la ideologie (revoluia global) în raporturile cu ,,imperialismul", iar în ultimul caz datorit repudierii dimensiunii bolevice a leninismului, a ,,centralismului democratic" care instituia infailibilitatea partidului comunist i rolul su de cluz unic a procesului revoluionar. 2 Analizez pe larg leninismul romantic în teza doctoral intitulat Geneza leninismului romantic. O perspectiv teoretic asupra orientrii internaionale a comunismului românesc, 1948-1989, care urmeaz a fi susinut public în cadrul Universitii Babe-Bolyai, Cluj-Napoca, în cursul acestui an. 3 Vezi Felix Chuev, Molotov remembers. Inside Kremlin politics,( Chicago: Ivan D. Ree, 1993). 4 Vladimir Tismneanu, ,,The ambiguity of Romanian national communism", Telos, 60: (1984), 65-79. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

35

i cel extern (prezumtiv democratic) al comunismului românesc, ci mai degrab cu o urmrire consecvent a propriilor interese în dou medii total diferite, unul aflat sub controlul PCR (intern), cellalt nu (extern), fapt care se traducea prin necesitatea unor abordri aparent disjuncte, îns ferm circumscrise aceleiai ideologii, a politicii interne, respectiv a politicii externe. În sfârit, disidena calculat, pe care am analizat-o în alt parte1, reprezint pragmatismul abil al Republicii Socialiste România (RSR) în raport cu Uniunea Sovietic, stat cu care nu se va afla, din motive preponderent economice, în relaii cordiale, i de la care va încerca s extrag un maxim de beneficii, politice în primul rând, folosind ca pârghie de antaj relaiile foarte bune ale Bucuretiului, cel puin în anii '60 i '70, cu Occidentul. Diplomaia de prestigiu, pe de alt parte, poate fi îneleas ca ambiia regimului Ceauescu, romantic în esen, deoarece fcea apel la ideea de erou a lui Ceauescu, de ,,Ft Frumos" aflat în lupt cu ,,balaurii lumii moderne"2 ­ de a se implica în evenimente internaionale de prim rang fr a deine posibiliti efective de a le influena cursul, urmrind cu adevrat doar obinerea i fructificarea capitalului de imagine acumulat din astfel de aciuni. Parafrazându-l pe Paul Niculescu-Mizil, diplomaia de prestigiu poate fi îneleas i ca diplomaie centrat pe a ,,fi[] în zon".3

Eurocomunismul. Repere ideologice i politice

În primii ani dup 1965, data prelurii puterii de ctre Ceauescu, RSR a reuit s devin o prezen vizibil pe scena internaional datorit unor aciuni de politic extern sfidtoare la adresa Moscovei, de care era totui legat, oricât s-ar fi strduit s îl repudieze, de un indeniabil cordon ombilical ideologic i politic. Astfel, a fost primul stat comunist est-european care a recunoscut i iniiat relaii la nivel de ambasad cu Republica Federal German (RFG). A refuzat s condamne, în cadrul ONU, aa cum au fcut toi ceilali satelii sovietici, Israelul pentru declanarea rzboiului de ,,ase zile" din 1967. Tot în acelai an, RSR a primit, prin intermediul ministrului de externe, preedenia unei sesiuni a Adunrii Generale a ONU, favoare aproape inimaginabil pentru un stat comunist.4 Implicaiile politice ale unui astfel de comportament internaional nu au întârziat s apar. Dei a fost invitat s participe la conferina partidelor comuniste europene de la Karlovy Vary, desfurat în aprilie 1967, România a ,,boicotat-o", alturi de Albania i Iugoslavia, prin refuzul de a se prezenta.5. ,,Am considerat reuniunea de la Karlovy-Vary un mijloc de presiune colectiv împotriva noastr", se destinuie Paul Niculescu Mizil.6 În timpul conferinei de la Karlovy Vary, conducerea român va gzdui, ostentativ, o delegaie chinez care va vizita RSR din partea ,,«Asociaiei prieteniei chinezo-române»".7 Gestul transmitea un mesaj geopolitic lipsit de ambiguitate: presiunile, reale sau po1 Emanuel Copila, ,,Politica extern a României comuniste. Anatomia unei insolite autonomii", Sfera Politicii, 152: (2010), 75-90. 2 Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, 3-5 noiembrie 1971, (Bucureti: Editura Politic, 1971), 66-68. 3 Paul Niculescu-Mizil, România i rzboiul americano-vietnamez, (Bucureti: Roza Vânturilor, 2008), 32. 4 Vezi, mai pe larg, Aurel Braun Romanian foreign policy since 1965. The political and military limits of autonomy, (New York: Praeger Publishers, 1978). 5 Kevin Devlin, ,,Communism in Europe. The challenge of eurocommunism", Problems of communism, 27: (1977), 1. 6 Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunism naional. Despre consftuirea partidelor comuniste i muncitoreti, Moscova, 1969, (Bucureti: Evenimentul Românesc, 2001). 7 Mark Hunter Madsen, ,,The uses of Beijingpolitik: China in Romanian foreign policy since 1953", East European Quarterly, 3: (1982), 288-290.

36

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

teniale, asupra RSR având ca surs partea european (i sovietic) a lumii comuniste vor fi contracarate prin înclinarea Bucuretiului înspre polul asiatic al aceleiai lumi comuniste. Nu va fi nici prima, nici ultima oar când Ceauescu va paria pe ,,cartea chinez" în relaiile sale cu ,,lagrul socialist". Din multe puncte de vedere, conferina partidelor comuniste europene consumat în Berlinul de Est nou ani mai târziu s-a difereniat substanial de precedenta. Conducerea sovietic spera, aa cum reuise parial în 1967, s-i reafirme rolul de vioara întâi a lumii comuniste, mcar în spaiul european. Un deziderat la a crui lips de materializare Brejnev a asistat aproape neputincios. Numai desele tergiversri ale programului i amânri ale datei conferinei stau mrturie în acest sens. Presiunile sovietice, pe de o parte, i reconfigurarea ideologic a Partidului Comunist Francez (PCF), pe de alt parte, au reprezentat principalele premise ale unei turnuri ideologice, i nu mai puin politice ­ de proporii pentru partidele comuniste occidentale. Renunând la conceptul de ,,dictatur a proletariatului", cu ocazia Congresului PCF din februarie 1976, secretarul general George Marchais i-a atras oprobiul Moscovei, dar i pe cel al altor regimuri leniniste est-europene.1 Raiunile lui Marchais au fost simple: ,,dictatura proletariatului" reprezenta un concept revolut, a crui valabilitate, indiscutabil într-o anumit etap a dezvoltrii micrii comuniste globale, devenise în prezent chestionabil. În plus, însui termenul ,,dictatur" avea prea multe conotaii negative, fasciste în primul rând, pentru a-i gsi un loc legitim în vocabularul politic al contemporaneitii. Dincolo de aspectele ideologice, izolarea PCF pe scena politic francez a jucat un rol central în decizia lui Marchais de a abandona conceptul: partidul pe care îl conducea ar fi avut mult mai mult succes în politica intern dac ar fi putut încheia aliane electorale cu celelalte partide politice franceze. Frustrat de aderena social, pe de o parte, i de incapacitatea politic autoimpus practic, pe de cealalt parte, Marchais a ajuns la concluzia c PCF trebuie s devin parte a scenei politice plurale a celei de-a cincea republici.2 Cu un an înaintea conferinei mai sus amintite, desfurat câteva luni mai târziu, la care li s-a adugat i Partidul Comunist Spaniol (PCS), PCF împreun cu Partidul Comunist Italian (PCI) au redactat un document prin care fceau publice, unui public mai mult ca sigur consternat, noile convingeri care le animau:

,,sprijinul «pentru pluralitatea partidelor politice, pentru dreptul la existen i activitate a partidelor de opoziie, i pentru alternarea democratic dintre majoritate i minoritate.» Eventuala construire a unei ordini socialiste în Italia i Frana ar fi fost caracterizat de «o democratizare continu a vieii economice, sociale i politice,» în timp ce libertile burgheze existente ar fi fost «garantate i dezvoltate». Declaraia continua: «Aceasta se aplic libertii de gândire i expresie, presei, întrunirilor i asocierilor, demonstraiilor, liberei circulaii a persoanelor în ar i în strintate, inviolabilitii vieii private, libertii religioase.» Pleda de asemenea pentru «libertatea complet de expresie pentru curentele filosofice, culturale, i opinia artistic.» Într-un context regional, dincolo de cel naional, cele dou partide s-au angajat s promoveze «aciunea comun a partidelor comuniste i socialiste, a tuturor forelor democratice i progresive a Europei [Occidentale]»".3

Astfel s-a nscut ceea ce ulterior a fost numit eurocomunism. În termeni ideologici, se poate observa c eurocomunismul nu conine nici o urm de leninism, ceea

1 Noel Bernard, Aici e Radio Europa Liber, (Bucureti: Observator, 1990), 62-65; Devlin, ,,Communism", 10. 2 Bernard, Aici, 63. 3 Devlin, ,,Communism", 9-10. Vezi i Kevin Devlin, ,,Eurocommunism: between East and West", International Security, 3: (1979), 81-107. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

37

ce este de-a dreptul intrigant pentru nite partide care se proclam, totui, comuniste. În ciuda acestui fapt, nu este vorba, în cazul PCF, PCI sau PCS, de o ruptur total fa de trecut, ci mai degrab de o maturizare politic într-un cadru cultural, economic i politic total diferit de cel est-european. Dac ne amintim c, înc de la începutul anilor '60, liderul comunist italian Palmiro Togliatti discuta despre ,,policentrism", atrgându-i inevitabile critici din partea lui Hruciov, putem înelege procesul finisrii ideologice a eurocomunismului în sensul unei transformri evolutive mai degrab decât ca o sincop aflat într-un raport de discontinuitate cu trecutul propriu.1 Merit amintit aici faptul c, în 1984, la o edin a Biroului Politic al PCUS, ministrul de externe Andrei Gromîko condamna tocmai reformele i criticismul ,,antipartinic" al lui Gorbaciov ca aflându-se la baza dezvoltrii ulterioare a eurocomunismului.2 Santiago Carillo, secretarul general al PCS, cu care Ceauescu se afla în relaii bune, nu a ezitat s eticheteze ,,socialismul sovietic" drept ,,«primitiv»" în comparaie cu socialismul occidental, pluralist, tolerant i democratic. Nefiind îngrijorat de posibilitatea admonestrii din partea Moscovei pentru profesarea unui comunism din care rmsese doar numele, i acela total nepotrivit coninutului su, Carillo a declarat: ,,«În baza crui drept ar putea ei s ne condamne? Ne pot critica, aa cum îi criticm i noi. Condamnarea este excomunicare dintr-o biseric, i micarea comunist a fost o biseric, dar acum nu mai este»".3 Dincolo de implicaiile conceptuale i ideologice ale mrturisirii liderului PCS, prea complexe pentru a fi detaliate în cadrul prezentei lucrri pstrându-i în acelai timp coerena ­ reinem ideea criticilor lipsite de menajamente a eurocomunismului împotriva a ceea ce cu greu se mai poate numi acum centrul moscovit. Senintatea i firescul declaraiei frapeaz de-a dreptul dac încercm s o înelegem în cheie leninist. Am grei îns. Eurocomunismul reprezenta un tip distinct de comunism, format i maturizat în interiorul unor sisteme politice i ideologice plurale. Pentru Carillo, ,,în etapa actual, rolul de hegemon al clasei muncitoare i aliailor si (sic!) poate fi exercitat printr-o formul pluripartit, care s unifice aciunea de clas, i nu în mod necesar printr-un singur partid (subl. în orig.)". Astfel c, pentru a deveni cu adevrat o for politic transformatoare, PCS trebuia s se asigure c ,,politica i obiectivele partidului pe termen mediu i lung sînt împrtite în esen de ctre alte fore organizate cu rdcini în popor".4 Eurocomunismul nu poate fi echivalat îns cu social-democraia, oricât de tentant ar fi comparaia, deoarece, avertizeaz Carillo, problema se pune în termenii ,,transformrii", nu a ,,îmbuntirii" ,,societii capitaliste". Social-democraia nu reprezenta deci decât un compromis ruinos al unor partide pretins proletare cu sistemul politic de tip capitalist, meninând i legitimând astfel un ,,mod de producie", pentru a folosi o expresie marxist, inechitabil i opresiv. Idealul comunist rezida îns în surmontarea capitalismului prin utilizarea propriului mecanism politic, democraia plural, aa cum afirm, fr echivoc, liderul PCS: ,,Lupta pentru o democraie politic este o parte din drumul nostru spre o democraie politic i social, spre o societate fr exploatai i explatatori.5 Avem de-a face, în acest caz, cu un comunism ,,democratic", cu rdcini ideologice adânci în opera militantului italian Antonio Gramsci.6

1 ,,Togliatti's speech on «polycentrism» to the CC of the Italian Communist Party, June 24, 1956", în McNeal, Robert, (ed.), International relations among communists, (Englewood Cliffs: Prentice-Hall, 1967). 2 Vladimir Bukovaky, Arhiva sovietic. 64 de documente din perioada restructurrii (perestroika), (Cluj-Napoca: Dokia, 2010), 74. 3 Santiago Carillo apud Devlin, ,,Communism", 11. 4 Documente ale Partidului Comunist din Spania. A doua conferin naional a partidului comunist din Spania. Septembrie 1975, traducere de Hortensia Roman, (Bucureti: Editura Politic, 1976), 32-33. 5 Documente, 30-31. 6 Vezi excelenta analiz a lui Leszek Koakowski asupra gramscianismului în Principalele

38

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Confruntat cu presiunile mediatice ale Moscovei i a partidelor comuniste europene loiale acesteia, PCF a ripostat cerând respectarea drepturilor omului în Uniunea Sovietic i denunând lipsa unui minimum de liberti civice. PCI, pe de alt parte, a beneficiat de un câtig electoral enorm chiar în ultimele zile ale conferinei când a obinut la alegerile parlamentare din Italia 33,7% din totalul voturilor, plasându-se foarte aproape de cretin-democraii care, tradiional deja, ocupaser prima poziie. Victoria PCI a antrenat o încredere crescut a liderului Enrico Berlinguer în capacitatea politic a partidului pe care îl conducea i în distanarea de Moscova, apreciat la urne de electoratul italian. Într-un interviu luat cu câteva zile înaintea numrrii voturilor, ,,Berlinguer a spus c nu îi este fric de a experimenta soarta «nejust» a lui Dubcek (liderul comunist cehoslovac animat de ideea democratizrii în sens ,,burghez" a regimulu leninist din acea ar, i care s-a soldat cu intervenia cu celebra ,,Primvar de la Praga", n.m.) deoarece «noi suntem în alt zon a lumii»; i, întrebat dac NATO ar putea constitui un «scut util» pentru construirea socialismului în libertate, a fost imediat de acord: «M simt mai sigur fiind de aceast parte»".1 În definitiv, PCF, PCI i PCS, iniiatoarele eurocomunismului, nu aveau intenia de a înceta relaiile cu PCUS i cu partidele comuniste aflate la putere în Europa de Est, dup cum s-a putut vedea i din documentul final al conferinei din 1976. Acesta proclama autonomia fiecrui partid, nu critica nu coninea panegirice la adresa nici unuia, dar, în ceea ce privete orientarea internaional, punctele de vedere ale Moscovei au fost în mare msur acceptate, cel mai probabil datorit faptului c nu contraveneau principiilor i nu interesau în mod special cele trei partide mai sus menionate. Noua situaie a comunismului european, dar i a micrii comuniste globale, poate fi rezumat prin enunul PCI: ,,«Partidele comuniste nu îi consider pe toi cei care nu sunt de acord cu politicile lor sau care au o atitudine critic fa de activitile lor ca fiind anti-comuniti»".2 Acceptând acest deznodmânt, leninismul sistemic îi confirma ,,îmburghezirea" prin renunarea elanul revoluionar în favoarea stabilitii politice. Sigur, i conjunctura internaional era total diferit comparativ cu deceniile precedente, impunând fr doar i poate mai mult flexibilitate i precauie din partea Moscovei; problema este c leninismul sistemic nu a fcut nici un efort pentru a o schimba realmente, neurmrind decât s i se adapteze.

Eurocomunismul în accepiune romantic-leninist

RSR nu s-a remarcat cu nimic la aceast conferin. Dimpotriv, poziia ei a fost mai degrab tern, în sensul în care nu a întreprins nici o aciune direct pentru a icana Moscova, dar nici nu a susinut explicit noua tendin eurocomunist. Motivul ar fi urmtorul: principiile leninist romantice internaionale agreate de ctre Nicolae Ceauescu (independen, absena ,,modelelor unice" de ,,construire a socialismului", condamnarea ,,forei i a ameninrii cu fora", desfiinarea ,,simultan" a ,,blocurilor militare" ­ NATO i Organizaia Tratatului de la Varovia, instituii militare care limitau opiunile internaionale a statelor comuniste disidente etc.) fuseser integrate deja în proiectul de document al conferinei. Orientarea extern a eurocomunismului era deja configurat un an mai devreme, la conferina naional a PCS. Acolo, Carillo afirma c ,,Internaionalismul revoluionar al fiecrui partid se msoar, în primul rând, prin capacitatea de a face revoluie în propria lui ar (subl. în

curente ale marxismului, vol. III, traducere de S. C. Drgan, (Bucureti: Curtea Veche, 2010), 176200. 1 Enrico Berlinguer apud. Devlin, ,,Communism", 14. 2 Devlin, ,,Communism", 15. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

39

orig.)", pledând ferm pentru lsarea în urm a ,,vremuril[or] în care comunismul era un fel de biseric, cu zeii i dogmele ei, cu Vaticanul ei, cu papa i conciliile ei, cu mistica ei purificat prin persecuie i martiriu".1 Aluzia la centrul moscovit este mai mult decât transparent. Discutând despre ,,greeli" i ,,deformri" ale ,,construirii socialismului" în alte state i în alte condiii istorice, sociale i culturale, Carillo remarc, incriminând din nou, indirect, practicile sovietice din perioada conducerii staliniste: ,,anumii factori subiectivi ideologici i instituionali au accentuat aceste deformri, în mod deosebit tendina de a se contopi partidul i statul (aici i Ceauescu era un adevrat maestru, n.m.), tendina ctre autoritarism, birocratism, tendina de a soluiona problemele de sus, reducînd cadrul democratic". Nu în ultimul rând, orientarea internaional a eurocomunismului se apropia de cea romantic-leninist în privina inutilitii i a pericolului pe care îl reprezint pentru pacea global ,,blocurile militare", aa cum reiese din programul PCS adoptat în septembrie 1975 unde, la punctul 30, putem citi urmtoarele: ,,O politic extern panic, independent i suveran. Neparticiparea la blocurile militare, lupta pentru desfiinarea celor care exist în momentul de fa i lichidarea bazelor militare strine".2 Ceauescu nu putea fi decât încântat de principiile internaionale eurocomuniste.3 Revenind la conferina partidelor comuniste europene din 1976, nu PCR, ci PCF sau PCI urmau s îi asume posturi dizidente. Un aspect relativ bizar al participrii române la conferina a constat în retragerea ,,textul[ui] care fusese distribuit jurnalitilor la conferina de pres la câteva ore dup ce discursul fusese inut", i înlocuirea lui, ,,12 ore mai târziu", cu un ,,text înlocuitor". Modificrile nu erau majore; cele câteva paragrafe în plus concentrându-se asupra ,,mreelor" realizri economice ale regimului i evocând teme clasice ale orientrii internaionale a leninismului romantic: egalitate în drepturi, ,,independena naional i suveranitatea tuturor statelor".4 Referindu-se la ,,internaionalismul" contemporan, Ceauescu afirma c ,,implic" ,,o participare activ în dezvoltarea democratic, conform intereselor fiecrui popor, a tuturor problemelor complexe ale lumii moderne, ca i întrirea solidaritii militante, cu toate forele progresive, anti-imperialiste, în acelai timp luând în considerare i protejând interesele fiecrei naiuni, i servind, pe aceast baz, intereselor generale a socialismului, progresului social, i pcii". În plus, secretarul general al PCR redefinete comunismul în conformitate cu cadrul ideologic al leninismului romantic: ,,«iubirea propriului popor i aprarea intereselor sale vitale»".5 În presa român, conferina a fost tratat cu moderaie. Au fost omise în general tuele prosovietice sau anti-sovietice. Ideea lui Belinguer despre colaborarea dintre partidele comuniste i cele social-democrate a fost amintit, ca i interveniile lui Brejnev ,,repudiind orice interes sovietic în stabilirea unui centru conductor, ca i

1 Documente, 19. 2 Documente, 155, 202. 3 Dac maniera prin care OTV putea constrânge, în anumite limite, politica extern a RSR este evident, în cadrul Alianei Nord-Atlantice, relaiile dintre statele europene i Washington influenau la rândul lor posibilitile Bucuretiului de a se afirma în politica european în msura în care i-ar fi dorit-o. Cum? Prin simplul fapt c refluxurile tensiunilor dintre SUA i URSS, tipice Rzboiului Rece, antrenau o limitare a marjei de manevr atât a sateliilor sovietici, chiar i a celor disideni, ca RSR, cât i a membrilor europeni ai NATO, care îi vedeau astfel, ocazional, periclitate interesele de a extinde raporturile comerciale sau chiar politice (vezi Frana lui de Gaulle) cu estul continentului. Am expus critic evoluia parteneriatului transatlantic dup 1945 în ,,Within and after the Cold War: Europe's struggling role and position inside the global security matrix", Studia Europaea, 1: (2009), 5-26. Pentru o evoluie recent a acestuia vezi Adrian Basarab, Simona Herczeg, ,,The Transatlantic Relation at a Loss: Europe and the USA in the New World Order", Studia Europaea, 3: (2008), 161-176. 4 ,,Romanian situation report" Radio Free Europe research paper, 14 July 1976, Arhiva 1989, 7. 5 ,,Romanian", Radio Free Europe, 14 July 1976, 8.

40

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

comentariul balansator despre continua relevan a internaionalismului proletar".1 În acest punct, merit s reamintim faptul c, pentru succesorul lui Hruciov, ,,fiecare încercare separat de construire a unei noi societi (socialiste, n.m.) poate suferi de o unilateralitate sau alta".2 neajuns care poate fi remediat numai de ctre experiena revoluionar a Uniunii Sovietice. Apoi, remarcile prosovietice ale liderului Bulgar Todor Jivkov i blamarea orientrilor anti-sovietice, la fel ca i atacul lui Brejnev asupra chinezilor ,,aâtori la rzboi" ­ nu au fost publicate. La fel, nici susinerea lui Berlinguer a Alianei Atlantice sau atacurile liderului sovietic la adresa acestei organizaii. Pe de alt parte, a vzut lumina tiparului o alt idee a lui Berlinguer conform cu orientarea extern a RSR: critica explicit a invaziei Cehoslovaciei, mai sus amintit. Dar, i aici transpare aversiunea fa de ,,burghezie" tradus prin permanenta ,,vigilen revoluionar" a leninismului romantic ­ ,,Românii au prut s fie cumva sensibili la la libera circulaie a ideilor i alte probleme similare care au fost în primplan începând cu conferina de la Helsinki. Reflectând aceast sensibilitate, comentariile lui Berlinguer despre libera circulaie a ideilor i a lui Marchais despre libertile democratice nu au fost incluse în rezumatele române ale discursurilor lor". Ceauescu s-a dovedit la fel de ,,sensibil" în ceea ce privete conceptul de ,,dictatur a proletariatului", presa român nefcând referiri nici la intervenia lui Marchais împotriva conceptului, nici la cea a lui Brejnev în favoarea lui".3 Ceauescu, dup ce iniial va denuna tacit poziia lui Marchais de renunare la ,,dictatura proletariatului", o va adopta cu nonalan la începutul anilor '80, când, la rândul su, va considera perimat conceptul, înlocuindu-l cu cel de ,,democraie muncitoreasc revoluionar".4 În ciuda relaiilor amicale pe care le avea cu Santiago Carillo, Ceauescu nu avea nici un motiv s se simt atras de principiile eurocomunismului. Dimpotriv, esena lor, pe care o percepea ca fiind eminamente ,,burghez", îi repugna, aa cum obsev i erban Orescu.5 Se folosea îns de poziiile internaionale ale PCF, PCI sau PCS pentru a o consolida pe cea a PCR, mai ales în ceea ce privete disidena calculat în raport cu tutorele niciodat complet i practic imposibil de repudiat, centrul moscovit. Aa cum afirma secretarul general al PCR la conferina naional a PCR din 1977, ,,noiunea de eurocomunism" reflect dreptul legitim al fiecrui partid comunist de a utiliza strategii i concepte specifice arealului cultural i naional din care face parte. ,,Desigur, fiecare o apreciaz în felul su", continua Ceauescu, ,,dar noi vedem în aceasta preocuparea partidelor respective de a gsi, corespunztor condiiilor noi din zona lor, cile de unire a forelor sociale înaintate în lupta pentru democratizarea societii, pentru crearea condiiilor în vederea trecerii la o nou orînduire social".6 Suportul pragmatic al lui Ceauescu fa de eurocomunism, o manifestare încadrabil în dimensiunea disidenei calculate a politicii externe a RSR, a fost exprimat cu precdere în 1977, când Scânteia a intervenit în favoarea lui Carillo, atacat destul de dur de Brejnev, utilizând argumentele deja cunoscute ale absenei unui ,,model unic" de ,,construire a socialismului" i a necesitii respectrii ,,«tuturor particularitilor i a factorilor economici, sociali, politici i istorici» din ara în care

1 ,,Romanian", Radio Free Europe, 14 July 1976, 11. 2 Leonid Ilici Brejnev, Scopul nostru este pacea i socialismul, (Moscova: Editura ageniei de pres Novosti, 1978), 207. 3 ,,Romanian", Radio Free Europe, 14 July 1976, 10-12. 4 Vezi Constantin Cuciuc, Sistemul democraiei socialiste, (Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1986). 5 erban Orescu, Ceauismul. România între anii 1965 i 1989, (Bucureti: Albatros Corporation, 2006), 89-91. 6 Nicolae Ceauescu, Raport la conferina naional a Partidului Comunist Român, 7-9 decembrie 1977, (Bucureti: Editura Politic, 1977), 88. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

41

funcioneaz".1 Dar, pe de alt parte, leninismul sistemic nu putea fi indiferent la provocarea eurocomunismului. Îi resimea îns mai degrab dimensiunea politic decât cea ideologic, pe care oricum i-o subsuma. Leninismul romantic era de asemenea ostil coninutului ,,burghez" al eurocomunismului, dei nu îi exprima deschis poziia, dar, spre deosebire de leninismul sistemic, din considerente în primul rând ideologice, abia pe urm politice. Punerea în practic a revoluiei prin democraia ,,burghez" contrasta direct cu dezideratul i experiena politic a leninismului romantic, pentru care revoluia nu putea avea loc decât împotriva democraiei ,,burgheze". Altfel, riscul contaminrii ideologice ar fi fost inevitabil, iar partidele leniniste care alegeau genul acesta de ,,lupt" nu puteau sfâri, la rândul lor, decât ,,îmburghezite".

BIBLIOGRAFIE

***Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român, 3-5 noiembrie 1971, Bucureti: Editura Politic, 1971. ***,,Romanian situation report" Radio Free Europe research paper, 14 July 1976, Arhiva 1989. ***,,Romanian situation report", Radio Free Europe research paper, 8 July 1977, Arhiva 1989. ,,Togliatti's speech on «polycentrism» to the CC of the Italian Communist Party, June 24, 1956", McNeal, Robert, (ed.), International relations among communists, Englewood Cliffs: Prentice-Hall, 1967. BASARAB, A.; HERCZEG, S., ,,The Transatlantic Relation at a Loss: Europe and the US A in the New World Order", Studia Europaea, 3 (2008). BERNARD, N., Aici e Radio Europa Liber, Bucureti: Observator, 1990. BRAUN, A., Romanian foreign policy since 1965. The political and military limits of autonomy, New York: Praeger Publishers, 1978. BREJNEV, L.I., Scopul nostru este pacea i socialismul, Moscova: Editura ageniei de pres Novosti, 1978. BUKOVSKY, V., Arhiva sovietic. 64 de documente din perioada restructurrii (perestroika), Cluj-Napoca: Dokia, 2010. CEAUESCU, N., Raport la conferina naional a Partidului Comunist Român, 7-9 decembrie 1977, Bucureti: Editura Politic, 1977. CHUEV, F., Molotov remembers. Inside Kremlin politics, Chicago: Ivan D. Ree, 1993. COPILA, E., ,,Counter-idea of the 20th century. Varieties of Leninism in Soviet and postSoviet Russia", manuscris în proces de recenzare la revista Communist and Post-Communist Studies. COPILA, E., ,,Politica extern a României comuniste. Anatomia unei insolite autonomii", Sfera Politicii, 152 (2010). COPILA, E., ,,Within and after the Cold War: Europe's struggling role and position inside the global security matrix", Studia Europaea, 1 (2009). COPILA, E., Geneza leninismului romantic. O perspectiv teoretic asupra orientrii internaionale a comunismului românesc, 1948-1989, tez doctoral, Cluj Napoca: Universitatea Babe-Bolyai; susinerea public va avea loc în cursul acestui an. CUCIUC, C., Sistemul democraiei socialiste, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1986. DEVLIN, K., ,,Communism in Europe. The challenge of eurocommunism", Problems of communism, 27 (1977).

1 ,,Romanian situation report", Radio Free Europe research paper, 8 July 1977, Arhiva 1989, 12-14.

42

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

DEVLIN, K., ,,Eurocommunism: between East and West", International Security, 3 (1979). Documente ale Partidului Comunist din Spania. A doua conferin naional a partidului comunist din Spania. Septembrie 1975, Bucureti: Editura Politic, 1976. HUNTER MADSEN, M., ,,The uses of Beijingpolitik: China in Romanian foreign policy since 1953", East European Quarterly, 3 (1982). JOWITT, K., New world disorder. The leninist extinction, Berkeley & Los Angeles: University of California Press, 1993. KOLAKOWSKI, L., Principalele curente ale marxismului, vol. III, Bucureti: Curtea Veche, 2010. NICULESCU-MIZIL, P., De la Comintern la comunism naional. Despre consftuirea partidelor comuniste i muncitoreti, Moscova, 1969, Bucureti: Evenimentul Românesc, 2001. NICULESCU-MIZIL, P., România i rzboiul americano-vietnamez, Bucureti: Roza Vânturilor, 2008. ORESCU, ., Ceauismul. România între anii 1965 i 1989, Bucureti: Albatros Corporation, 2006. TISMNEANU, V., ,,The ambiguity of Romanian national communism", Telos, 60 (1984).

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

43

20 de ani de la cåderea comunismului

Despre dificultatea asumrii denumirii de ,,igan" în spaiul public românesc

SONIA CATRINA

[Romanian Academy]

Abstract

This study aims at explaining the nature of various attitudes and social representations in relation to ,,Roma"/,,Gypsies". The objectives are: to highlight the causes of polarization of the Romanian public space when it comes to that ,,ethnic group" seen as a whole regardless of each member's personal, social and cultural identity, to identify patterns of representations and stereotypes against ,,Roma"/ ,,Gypsies": This research which explores how Romania accepts its cultural diversity by investigating the representations about ,,Roma"/,,Gypsies" is motivated by the need to identify items underlying the ,,Roma"/ ,,Gypsies"' social exclusion and social distance.

Ideea acestui studiu pleac de la propunerea legislativ iniiat la 1 septembrie 2010 de deputatul PDL Silviu Prigoan care ,,vizeaz revenirea la folosirea exonimului igan i renunarea la utilizarea endonimului rom (sau rrom) în actele emise de autoritile publice"1. Aceast propunerea legislativ, dei respins 7 luni mai târziu (5 aprilie 2011), a permis formularea unor atitudini diferite, de polarizare a spaiul public românesc, în special de nemulumire a unor reprezentani ai ,,minoritii etnice" în cauz, precum i a unor organizaii neguvernamentale interesate de ,,problema rom"2. În sprijinul proiectului su de lege, deputatul Silviu Prigoan a adus argumente de ordin lingvistic funizate de ,,Academia Român, sub semntura d-lui acad. prof. dr. Eugen Simion, [care] concluzioneaz într-un punct de vedere adresat Guvernului României [urmtoarele]: ,,având în vedere situaia grupurilor aparinând etniei igneti din Europa i din spaiul românesc, Secia noastr consider c termenul igan reprezint numele corect al acestei populaii transnaionale. În multe ri din spaiul european este utilizat fr nici o restricie un cuvânt având ace1 Silviu Prigoan, Proiect de lege, http:// prigoana.ro/doc/proiect-de-lege-rom/1%20 S c r i s o a r e % 2 0 c a t r e % 2 0 d e p u t a t i . p d f, accesat 11.03.2011. 2 Expresie recurent în literatura de specialitate francez. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Introducere

Keywords

,,Roma"; ,,Gypsies"; ,,ethnic minority"; hetero-identification; self-identification

44

eai origine, respectiv aceeai evoluie a semnificaiei cu lexemul românesc: tsiganes în francez, zingari în italian, Zigeuner în german, tzigani în rus i polon, cigany în maghiar, ciganin în bulgar i sârb, cigano în portughez, zigenere în neerlandez""1, respectiv argumente ale reputatului lingvist George Pruteanu care ,,scria cu privire la subiect c ,,nu poi interzice existena unui cuvînt prin lege. Dar poi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis, cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legtur cu «filtrarea» folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naional, în sensul c în documentele româneti oficiale (inclusiv manuale colare etc.), termenul de utilizat s fie igan, fr nicio nuan depreciativ. E nelogic s impui limbii române s numeasc o etnie cu un cuvînt al acelei etnii (n.n. - «rom»): spunem francezilor ,,francezi", nu ,,franse"; spunem nemilor/germanilor ,,nemi/ germani", nu ,,doici"; belgienilor ,,belgieni", nu ,,belj" .a.m.d.""2. Acest studiu pune problema dificultii cu care se confrunt sinele vzut din prisma celuilalt, în joc fiind problema acceptrii de ctre majoritate a unei identificri promovate din interior, respectiv pertinena unei denumiri impuse de majoritate i consecinele utilizrii uneia sau alteia dintre denumiri în sfera public. Dificultatea cu care se confrunt spaiul public românesc const în dilema asociat utilizrii în mod corect, nu din punct de vedere lingvistic sau gramatical, ci al respectrii diversitii sociale i culturale, a unui cuvânt care s-i desemneze pe membrii acestei ,,minoriti etnice", fr a se considera aceasta o atitudine de discriminare. Este vorba despre utilizarea termenului ,,rom", preferat în interior de ctre unii dintre membri, respectiv a celui de ,,igan", exonim neacceptat de elite ale ,,minoritii" în discuie. Prin urmare, dat fiind c ,,aa-zisa ,,problema rom" [a devenit] o miz de reflecie i de protest i o int pentru aciunea public"3, c este vorba despre spaiul românesc sau cel comunitar, considerm c este esenial s analizm modul în care este acceptat i recunoscut diversitatea cultural în România, ar declarat multicultural4 i în special s investigm modul în care se construiesc reprezentrile în legtur cu ,,romii"/,,iganii" în spaiul public. Abordarea acestei teme este deci o necesitate impus de contextul intern, putând constitui un important suport în gsirea cilor de schimbare a mentalitilor în legtur cu ,,romii"/,,iganii". Formulm urmtoarele întrebri: Cum se construiesc reprezentrile colective în raport cu aceast ,,minoritate etnic"? Poate genera originea o structurare a spaiului identitar naional i sentimente de dispre sau chiar respingere a unei ,,minoriti etnice"? Care sunt mecanismele cognitive care stau la baza reprezentrilor sociale în legtur cu ,,romii"/,,iganii"? Ce efecte ar putea avea asumarea, respectiv recunoatera unei anumite identiti (,,rom" vs. ,,igan" i invers) în spaiul public? Care sunt motivaiile pentru o identificare sau alta i care sunt mecanismele sociale puse în joc în cazul asumrii uneia dintre identificri? Facem ipoteza c identificarea unei apartenene categoriale în cazul ,,romilor"/,,iganilor" ine de un habitus ale crui rdcini sunt ancorate istoric i social. Acest fapt duce la formularea unei relaii conflictuale între ,,majoritari" i ,,minori1 Prigoan, Proiect. 2 Prigoan, Proiect. 3 Joseph Gusfield, ,,Action collective et problèmes publics", în Daniel Cefaï i Dominique Pasquier (coordonator), Les sens du public. Publics politiques, publics médiatiques (Paris: PUF, 2003). 4 Din cele 23 de categorii identitare înregistrate de recensmânt, 18 grupuri minoritare sunt reprezentate în Parlament, lucru care situeaz România ,,pe locul trei ­ dup Federaia Rus, cu 45 minoriti naionale recunoscute i Ucraina, cu 23 ­ în ierarhia rilor cu numr semnificativ de minoriti". (cf. C. Pan, B. S. Pfeil, National Minorities in Europe. (Wien: Braumüller, 2003), citat de Levente Salat, ,,Regimul minoritilor naionale din România i contextul internaional al acestuia", în Levente Salat (coordonator), Politici de integrare a minoritilor naionale din România. Aspecte legale i instituionale într-o perspectiv comparat (Cluj-Napoca: Fundaia Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultural - CRDE, 2008), 9-29/9. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

45

tari", accentueaz distana social, punând o grani în depirea unei crize sociale, nu numai naionale, ci i comunitare. Abordarea noastr are rdcini în teoria lui Bourdieu1 (1980: 87, 88). În concepia sociologului francez, conceptul de ,,habitus" se refer la un set de dispoziii care genereaz practici i percepii individuale sau colective, are cror limite sunt constituite istoric i social, ,,habitusul" fiind procesul complex prin care ,,noi suntem în acelai timp acionai i pe cale s acionm"2. Aceste dispoziii exist în, prin i din cauza practicilor actorilor i interaciunii acestora cu ceilali i cu mediul. Din acest punct de vedere, se consider c reprezentrile sunt predispuse, în mod contient/deliberat sau nu, având rolul de a îndeplini o ,,funcie social de legitimare a diferenelor sociale", contribuind astfel la procesul de reproducere social. Având ca suport aceast teorie, prin acest studiu dorim s înelegem dac ,,habitus"-ul este responsabil cu reprezentrile în legtur cu ,,grupul etnic" de ,,romi"/,,igani". Prin acest studiu, ne propunem s identificm stereotipuri în societatea româneasc, ageni sociali care produc discursul în legtur cu ,,romii"/,,iganii" cutând s impun refereni identitari, trecând printr-o analiz a diverselor (hetero)/(auto) identificri reflectate în pres i cutând referine în mediul academic românesc interesat de aceast problematic. Invocm, îns, necesitatea extinderii cercetrii la nivelul întregii ri, metoda de investigare prin chestionar putând fi completat cu interviuri semidirijate cu diferii membri ai acestei ,,minoriti etnice", luându-se în calcul mai multe categorii de vârst sau sociale, ceea ce s-ar putea realiza doar prin efortul conjugat al mai multor cercettori. Urmând exemplul lui Levente Salat3, analiza pe care o propunem este de tipul cost-beneficii, de identificare a ,,celor care ,,pltesc" (who pays?) i a celor care ,,beneficiaz" (who benefits?)" de pe urma unor anumite identificri în spaiul public. Având acest exemplu de investigare, studiul pune în eviden factori de risc cu privire la heteroidentificri al cror rezultat ar putea fi pe termen lung adâncirea distanei sociale i excluziunea. Înc din momentul conceptualizrii obiectului nostru de studiu, ne-am confruntat cu problema utilizrii corecte a terminologiei, motiv pentru care am considerat c este nevoie de o exprimare a propriei poziii în raport cu diferitele câmpuri tiinifice. Utilizând termenul generic de ,,rom"/,,igan" pentru a desemna o ,,minoritate etnic" în spaiul autohton nu înseamn nicidecum c ne raliem unei abordri substanialiste a ,,etnicitii", potrivit creia se poate identifica o ,,esen" proprie unui grup (trsturi fizice, psihologice i culturale obiective), sau unei abordri etnocentrice4 în raport cu care se poate face un clasament al grupurilor pe o scar valoric. Respingând o astfel de gândire maniheist care a stat la baza împririi lumii în rase, cellalt inferior fiind adesea caracterizat drept ,,barbar", ,,slbatic", ,,nedezvoltat", ,,necivilizat" etc., nu-i considerm pe ,,romi"/,,igani" drept ,,entitate sociocultural obiectiv". Pe de alt parte, lum în calcul c orice grup face referire la un ansamblu de indivizi care au ,,contiina de apartenen" la grupul respectiv, dar a cror identitate este în continu construcie i devenire, idee împmântenit deja în câmpul studiilor culturale. A plasa ,,romii"/,,iganii" într-un grup omogen este un demers nepotrivit care ar însemna ignorarea unor aspecte ale diversitii istorice, sociale i culturale ale acestora, cu atât

1 Pierre Bourdieu, Le Sens pratique (Paris : Éditions de Minuit, 1980) 87, 88. 2 Interviu cu Pierre Bourdieu, http://www.dialogus2.org/BOU/habitus.html, accesat 17.06.2011. 3 Salat, ,,Regimul", 10. 4 Vezi definiia lui William Graham Sumner, Folkways: A Study of Mores, Manners, Customs and Morals (New York: Dover Publications, 1959 [1907]), 13, ,,etnocentrismul este numele tehnic pentru punctele de vedere în care propriul grup este centrul de referin, iar ceilali sunt ordonai potrivit acestei referine". Potrivit Dicionarului de Sociologie Rural, Bdescu Ilie, Cucu-Oancea Ozana (coord.) (Bucureti: Mica Valahie, 2005), 169, termenul definete o ,,atitudine colectiv care const în a evalua cultura altora în termenii propriei culturi considerând inferioare toate formele culturale ­ morale, religioase, sociale, estetice ­ care sunt îndeprtate de acelea cu care noi ne identificm".

46

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

mai mult cu cât în interiorul acestui grup prezent pe teritoriul României au fost înregistrate numeroase comuniti, acestea difereniindu-se dup dialect, respectiv ocupaiile tradiionale. Aderm mai degrab la o abordare a ,,minoritii etnice" drept construcie social a unei forme de clasificare printre altele. De asemenea, situând membrii acestei ,,minoriti etnice" în inima unui raport de interaciune cu cellalt, lum în calcul producerea social a alteritii. Avem ca suport al gândirii noastre teoria antropologului norvegian Fredrik Barth1, care, inspirat fiind de refleciile sociologului interactionist american Erving Goffman, arat în ,,Ethnic groups and boudaries" (1969) c ,,etnicitatea" nu trebuie nicidecum studiat în raport cu identificarea unei ,,substane" obiective. Din acest punct de vedere, prolific este o analiz axat pe modul în care se instituie definiiile, precum i (re)producerea frontierelor între diferitele grupuri. Pentru Barth2, nu ,,diferena" constituie ,,etnicitatea", ci raporturile/interelaiile între diferitele grupuri. În lumina acestor abordri ale ,,etnicitii", am recurs la un termen generic în sperana de a nu cdea în capcana unor teorii ale ,,etnicitii" respinse în câmpul tiinelor sociale. Analiza sociologic a percepiilor pornete de la un studiu al originii istorice i geografice a ,,romilor"/,,iganilor" prezentat în studii de specialitate, reprezentativ în acest sens fiind contribuia reputatului istoric Viorel Achim3. Continum printr-o analiz etic a reprezentrilor în legtur cu ,,romii"/,,iganii", respectiv emic a imaginii de sine. Urmeaz reacia din interior în legatur cu una sau alta dintre denumiri. Intersectarea diverselor puncte de vedere/reprezentri/atitudini etc. va constitui partea de concluzii a acestui studiu.

Fabricarea cultural a diferenei

În studiile de specialitate nu exist un consens cu privire la o dat exact de înregistrare a ,,romilor"/,,iganilor" în provinciile româneti, îns se consider a fi secolul al XIV-lea. Un studiu recent4 arat c prima atestare în documente româneti este anul 1385, ,,pe vremea domnitorului Dan Vod" care druiete mnstirii Tismana, printre altele, i ,,40 slae de aigani". Aceast perioad ar coincide cu robia acestora în rile Române, stare care a durat pân în secolul al XIX-lea (1856) când au fost dezrobii sub domnitorul Al. I. Cuza. Nici proveniena nu poate fi afirmat cu certitudine dat fiind c ,,romii"/,,iganii" sunt rspândii pe un spaiu întins, iar modul în care au ptruns în aceste spaii, ,,în grupuri mici" se întinde pe o perioad îndelungat, sec. XI-sec.XIV. Cele mai multe studii vorbesc despre o origine indian. Procesul de fabricare cultural a diferenei pleac astfel de la originea lor. Îns,

1 Fredrik Barth, ,,Les groupes ethniques et leurs frontières", în Philippe Poutignat i Jocelyne Streiff-Fenart, Théories de l'ethnicité (Paris : PUF, 2008 [1995]), 203-249. 2 ,,In 1969 I argued that ethnicity represents the social organization of culture difference. (...) Contrary to what is still a widely shared view, I argued that ethnic groups are not groups formed on the basis of shared culture, but rather the formation of groups on the basis of differences of culture. To think of ethnicity in relation to one group and its culture is like trying to clap with one hand. The contrast between "us" and "others" is what is embedded in the organization of ethnicity: an otherness of the others that is explicitly linked to the assertion of cultural differences. So let us start by rethinking culture, the ground from which ethnic groups emerge", în Fredrik Barth, "Ethnicity and the concept of culture", în Social Sciences (1995): 1-14, http:// www.mendeley.com/research/ethnicity-and-the-concept-of-culture/, accesat 26.10.2011. 3 Viorel Achim, iganii în istoria României (Bucureti: Editura Enciclopedic, 1998), carte republicat în limba englez The Roma in Romanian History (Budapesta: Central European University Press, 2004) care reconstruiete traseul istoric al ,,iganilor"/,,romilor". Istoricul acord o atenie particular studiului ,,emanciprii" acestora, dar mai ales ,,marginalizrii". 4 Delia Grigore, ,,Consecinele istoriei asupra imaginii de sine i structurrii identitii rromilor. Heteroidentificare stereotip negativ i autoidentificare stigmatizat în mentalul colectiv rrom", în Delia Grigore, Mihai Neacu, Adrian-Nicolae Furtun, Rromii... în cutarea stimei de sine: studiu introductiv (Bucureti: Vanemonde, 2007), 18-30/18. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

47

aceast perspectiv în esen culturalist nu ia în calcul sedentarizarea unora dintre neamurile de ,,romi"/,,igani", respectiv prezena lor în interiorul aceluiai stat naional pe o perioad îndelungat, nici schimburile i înteraciunile permanente inerente, dat fiind nu numai poziia omului în societate, ci i natura ocupaiilor acestora care necesitau contact permanent cu cellalt. Mai mult, studiile arat c în ,,limba romani", cuvântul ,,igan" nu exist. Acest cuvânt atestat pentru prima oar în Imperiul Bizantin, ar indica o ,,grupare considerat eretic de ctre sistemul religios oficial ortodox"1. Etimologic ar proveni2 din ,,athinganos" sau ,,athinganoy" cu înelesul de ,,pgân", ,,de neatins" sau ,,impur". La termenul ,,igan" s-a ajuns prin pierderea prefixului privativ ,,a". În rile Române, termenul desemna ,,starea social"3 a celor care au stat în robie jumtate de mileniu. În zilele noastre, robia se consider a fi unul dintre elementele care au contribuit în mod negativ la pauperizarea acestei populaii, respectiv contruirea stereotipurilor negative. Viorel Achim, specialist în istoria acestei minoriti pe teritoriul românesc, vorbete despre încercarea de integrare a acestora înc din perioada dezrobirii, proiect compromis parial o dat cu legea rural a lui Cuza (1864), fie pentru c nu toi boierii au fost interesai s-i aeze pe pmânturile lor, fie pentru c cei rmai nu au fcut fa noilor provocri economice. În acest sens, istoricul vorbete despre ,,decderea meteugurilor", respectiv intrarea în epoca industrializrii ca elemente care au contribuit în mod negativ la neadaptarea unora dintre acetia. Fiind în permanen ,,marginalizai"4, îndeprtai sub direcia marealului Antonescu care decide ,,deportarea" în Transnistria (1942), niciodat ,,recunoscui" ca etnie în documentele oficiale în afar de tentativa de a deveni minoritate naional, ,,naionalitate conlocuitoare"5 în 1948-1949 în perioada guvernului Petru Groza, fr a avea dreptul la o identitate ,,oficial", se ajunge la negarea identitii etnice în comunism prin politica de stat ,,asimilaionist"6. Acest lucru se schimb îns dup Revoluie când li se recunoate statutul de ,,minoritate etnic". Identificai drept ,,problema social", înc din 1990 unii dintre acetia intr în interesul autoritilor, fcând obiectul unor politici sociale. Îns recunoaterea celuilalt ca aparinând unui grup diferit de cel naional nu respinge stigmatizarea acestuia între frontierele statului naional românesc, aceasta din pricina raportrii la aa-zisele valori ale grupului dominant. Din acest motiv, aa-zisa incompatibilitate cultural formulat pe baza diferenelor culturale poate da natere unor atitudini de dispre i chiar de segregare social a grupului minoritar în raport cu cel dominant. Studii de specialitate, în special sociologice, au artat c identificarea unor diferene culturale acioneaz drept ,,cunoatere raional"7, iar efectul este separarea i îndeprtarea grupurilor sociale astfel identificate8. Mai mult, cercettori de seam din România axai pe studiul relaiilor interetnice consider c, în general, minoritile sunt discriminate în interiorului statului-naiune, ,,recunoaterea multiculturalismului" este un proces îndelungat, iar schimbarea mentalitilor se poate face doar prin politici sociale în favoarea ,,grupului minoritar". Este i cazul ,,grupului etnic" de ,,romi"/,,igani" în direcia cruia s-au îndreptat mai multe proiecte i politici de intervenie social9 vizând incluziunea în ara-gazd. Cu toate acestea, rezultatele obinute

1 Grigore, ,,Consecine", 18. 2 Achim, The Roma, 9. 3 Grigore, ,,Consecine", 18. 4 ,,A marginal element in the society", potrivit istoricului Viorel Achim, The Roma, 1. 5 Potrivit unei note a lui Viorel Achim. 6 Grigore, ,,Consecine", 28. 7 Christos Govaris, Stravoula Kaldi, ,,Promoting recognition and acceptance of cultural diversity through cooperative learning in primary school", http://www.iaie.org/download/turin_paper_ govaris.pdf, accesat 27.04.2011. 8 Potrivit lui Govaris, Kaldi, ,,Promoting". 9 La nivel gouvernamental, se fac eforturi considerabile în acest sens prin ,,Strategia naional de îmbuntire a situaiei romilor", periodic reorientat în funcie de recomandrile de la nivel comunitar, dar i specificitatea naional. Este nevoie îns de un efort comun, din partea

48

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

nu au fost întotdeauna pe msura ateptrilor. Mai mult, în spaiul public al reprezentrilor în legtur cu grupul etnic de ,,romi"/,,igani" s-a împmântenit ideea unei alteriti fundamentale, imposibil de integrat. La baza unei astfel de gândiri, de opoziie a contrariilor, se afl asocierea grupului etnic în discuie cu un mod de via care iese adesea din tipare1, cu atribuirea unor valori diferite de cele ale grupului majoritar din cauza ,,diferenelor culturale" ireconciliabile. Acest tip de imagine în legtur cu grupul etnic de ,,romi"/,,igani" are ca substrat noiunea de ,,ras", dei termenul nu apare niciodat formulat ca atare în discursul din sfera public sau privat. Dar expresii persistente în imaginar de genul ,,aa sunt ei", ,,nu se pot adapta", ,,au un stil de via diferit", ,,sunt primitivi" etc. demonstreaz incompatibilitatea grupului etnic de ,,romi"/,,igani" cu un grup majoritar, diferenele fiind... culturale sau... psihologice, cu referire la ,,nerbdarea" sau ,,temperamentul irascibil" când sunt în inima unei situaii conflictuale. Mai mult, un important studiu pentru literatura de specialitate în legtur cu aceast ,,minoritate etnic" arat c stigmatizarea este un fenomen larg rspândit, atât în spaiul autohton, cât i în Europa, ,,iar distana social dintre ei i persoanele ne-rome este semnificativ mai mare decât în cazul altor grupuri etnice."2 Considerai nu de puine ori drept ,,borfai", hoi", ,,delicveni", aceste caracteristici, evident negative, atribuite tuturor membrilor unui grup devin trsturi definitorii ale unui grup social, emblematice pentru reprezentrile sociale. Înscrierea tuturor ,,romilor"/,,iganilor" într-o categorie social fr a se ine cont de diversitatea social i cultural la nivel de grup i atribuirea de ctre ceilali a unor judeci morale construite în raport cu sensul comun duce la ,,omogenizarea reprezentrilor" în legtur cu ,,romii"/,,iganii". Efectul direct al acestui tip de practic social evident în interrelaii este de ,,etnicizare"3 a acestei populaii. Graniele sociale sunt astfel produse, meninute i uneori adâncite chiar în sânul societii româneti.

De la heteroidentificare la autoidentificare

Heteroidentificrile se rsfrâng asupra autoidentificrilor, în sensul c dimensiunea subiectiv a identitii, mai precis reprezentrile individului în legtur cu grupul etnic din care face parte, este tirbit, în favoarea altor identificri posibile. Nerecunoscându-se în caracterizri ale grupului etnic, recurente în imaginarul colectiv, atitudinea frecvent a unora dintre membri este de repliere, respectiv asumare a unei identiti exogene, fie a grupului dominant, fie a unui alt grup minoritar considerat de ctre ,,romi"/,,igani" mai puin segregat în societatea româneasc. Astfel, în studii de specialitate se arat c din ,,instinct de auto-conservare" 4 acetia îi pot ascunde identitatea etnic, mai ales în contact cu alte grupuri etnice, dei, în alte contexte, identitatea etnic poate fi ,,puternic pronunat"5. Acest lucru este evident

aparatului tehnic de implementare a politicilor, dar i al societii româneti în ansamblu. 1 Vezi ,,strategiile economice paralele" prezentate în articolul Sonia Catrina, ,,A fi rom în Europa comunitar. Despre drepturi i justiie social", Sfera politicii 154 (2010): 43-50. Cât despre locuire, în România nu puine sunt aezrile în care acetia s-au stabilit (sau, mai nou, au fost obligai instituional) în zone defavorizate, respectiv în jurul unor gropi de gunoi (referire la modul de implementare a unor politici sociale, ca form de segregare locativ i nu de incluziune). Pentru formarea unei imagini despre tipul de locuire la ,,romi"/,,igani", a se vedea studiul renumitului sociolog Dumitru Sandu în legtur cu ,,harta srciei" în România, conform Dumitru Sandu, Comunitile de Romi din România. O hart a srciei comunitare prin sondajul PROROMI (Bucureti: Banca Mondial, 2005), 12. 2 Cosima Rughini, Gabor Fleck, Vino mai aproape. Incluziunea i excluziunea romilor în societatea româneasc de astzi (Bucureti: Human Dynamics, 2008), 8. 3 Michael Stewart, ,,Cuvânt înainte", în Rughini, Fleck, Vino, VII-X/X. 4 Centrul de Documentare i Informare despre Minoritile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE), Minoritile din Europa de Sud-Est. Romii din România, http://www.policy.hu/flora/romii.htm, accesat 3.10.2011. 5 CEDIMR-SE, Minoritile. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

49

i dac ne raportm la recensmântul din 20021 când s-au autoidentificat în ,,grupul minoritar" de ,,romi"/,,igani" doar o parte dintre membri, în realitate, potrivit estimrilor sau heteroidentificrilor, procentul depindu-l cu mult pe cel real, numrul acestora fiind de aproximativ 2 milioane i jumtate. În astfel de cazuri în care ,,individul îi respinge sau îi oculteaz identitatea real (...) [iar] eul fictiv ia locul eului autentic",2 imaginea despre sine nu este una pozitiv din cauza percepiilor celor din grupul majoritar, iar includerea în grupul dominant se face prin contientizarea unei diferene, apoi negarea acesteia i încoporarea unei identiti diferite. Aceeai situaie, de refuz de identificare, este semnalat i în cazul recensmântului din 1992, într-o important cercetare realizat de sociologul Mircea Kivu în cadrul echipei de la Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultural, în 2001. Acesta arat c ,,romii"/,,iganii" au o ,,percepie pozitiv" fa de ceilali, dar negativ fa de propria persoan.3 O astfel de reacie poate fi interpretat i ca aspiraie ctre valorile grupului dominant, percepute ca superioare. Mai mult, reacii de genul ,,povestea mea nu este una de succes, ci una normal [dei] se pare c tot ce ajunge in normalitate i se leag de romi e poveste de succes. Asta pe mine m scoate din srite! Suntem aa cum sunt ceilali."4, venit din partea unui reprezentant al ,,minoritii etnice" în discuie nu poate fi interpretat ca negare a apartenenei la grup, cci ,,Dumnezeu m-a lsat rom pe lumea asta, ca om...". Aceasta indic mai degrab o fatalitate a ,,romilor"/,,iganilor", aceea de a nu-i putea depi condiia, împiedicai fiind i de reprezentrile din imaginarul colectiv. Îns vina de a fi ,,murdari", ,,urât mirositori", ,,nesplai", ,,împuii"5, ,,needucai", ,,necivilizai", chiar ,,slbatici" sau ,,primitivi" etc. nu le aparine cci au fost inui într-o astfel de stare veacuri întregi. ,,Generaia înclat" fa de cea ,,descul" atrage atenia asupra strii sociale în care se gsete marea majoritate a membrilor grupului respectiv. Apartenena la o astfel de stare este astfel expresia unui ,,determinism social". Ceea ce trebuie îneles în legtur cu ,,romii"/,,iganii", este faptul c sunt ,,oameni, cu bune si rele. Unii fur, alii nu, unii sînt muzicali, alii nu."6, precum majoritarii. Heteroidentificarea drept ,,necivilizai", ,,primitivi", se transform într-un complex: ,,E un complex i asta se poate vedea la multe persoane de etnie rom. Intr într-o defensiv în care ajung s spun c sunt oameni.", aceasta pentru c în general procesul de internalizare al reprezentrilor despre sine înglobeaz contiina apartenenei la un grup, precum i atributele acestuia în imaginarul colectiv. În cazul în care imaginea în legtur cu sinele este una pozitiv, lucru valabil pentru cei al cror status este recunoscut, identificarea se face prin raportarea la mai multe grupuri, cel etnic, dar i cel majoritar. În astfel de situaii, includerea în grupul minoritar se face prin contientizarea, chiar în interiorul

1 Date furnizate de Institutul Naional de Statistic arat c structura etnic a României înregistrat prin recensmântul din 2002 nu s-a schimbat substanial fa de datele din 1992, ,,romii" reprezentând 2% din populaia rii, http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol4/ cuvvol4.pdf, accesat 13.06.2011. 2 Grigore, ,,Prolegomene. Repere concetuale i ipoteze de cercetare", în Delia Grigore, Mihai Neacu, Adrian-Nicolae Furtun, Rromii... în cutarea stimei de sine: studiu introductiv (Bucureti: Vanemonde, 2007), 4-8/7. 3 Potrivit lui Mircea Kivu, ,,Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice. De ce Barometrul Relatiilor Interetnice?", în Rudolf Poledna, François Ruegg, Calin Rus, Interculturalitate. Cercetri i perspective româneti, (Cluj: Presa Universitar Clujean, 2002), 75-84/80. 4 http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1001734-europarlamentare-rome-asta-heteroidentificare. htm accesat 28.10.2011. 5 Vezi apelativul ,,iganc împuit" folosit de Traian Bsscu la adresa unei ziariste din ,,grupul majoritar" al crei comportament a fost considerat agresiv într-o situaie de interaciune cu preedintele României. Expresia este condamnabil, fiind discriminatorie, indiferent unde este folosit, în spaiul public sau privat (în cazul preedintelui). 6 http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1001734-europarlamentare-rome-asta-heteroidentificare. htm accesat 28.10.2011.

50

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

grupului, a unei diferene care poate s fie fixat într-o ,,esen", de genul: aspect fizionomic, care creeaz sentimentul apartenenei la ,,grupul etnic", în timp ce includerea în grupul majoritar se explic prin asumarea ceteniei: ,,Eu sunt igan, dar sunt i român. M certific culoarea1. i faptul c sunt cetean al acestei minunate rioare"2. Mai mult, curentul potrivit cruia ar exista un exotism al ,,iganilor", larg difuzat în literatura român3, este infirmat de membri ai acestei ,,minoriti etnice". Unii dintre acetia apreciaz c tocmai trsturile feei i culoarea pielii, deloc frumoase, sunt elemente de identificare a unei persoane ca aparinând grupului etnic de ,,romi"/igani". Iat deci c ideea de ,,ras" este prezent chiar în sânul reprezentrilor membrilor ,,minoritii etnice" la care ne referim. Fixarea diferenelor într-o ,,esen" se face astfel chiar din interiorul grupului.

Asumarea denumirii de ,,rom"/,,igan" din interior

Argumente din interior în susinerea denumirii de ,,rom", ca ,,new emerging ethnic identity"4, fac referin în special la originea grupului, real sau inventat: ,,se dorete înlocuirea unui nume al unei etnii care, m rog, chiar dac este controversat, sta e numele ei. Ei se cheam romi înainte ca s existe România sau ara Româneasc, asta înseamn undeva la sfîritul secolului al IX-lea, începutul secolului al X-lea, cînd au pornit ei spre Europa.5 Vechimea unuia dintre termeni în raport cu cellalt este un alt argument în favoarea unei anume identificri: ,,Termenul are o provenien strveche. Vine de la o regiune din India: Romastan. Se pare c aia e regiunea de batin a iganilor. De fapt, nici asta nu prea conteaz... În fine, cât nu e vreun sens peiorativ, îmi poi spune atât ,,rom", cât i ,,igan". Pe mine nu m deranjeaz deloc. Probabil, ghinionul majoritarilor este c denumirea de ,,rom" seamn foarte mult cu cea de ,,român". S nu uitm îns c suntem cu toii ceteni ai acestei ri. Infractorii nu au culoare etnic"6. Potrivit acestei declaraii nu forma conteaz, ci fondul care nu este cu nimic diferit de cel al majoritii cci ,,atîta timp cît eti integrat în societate i îi vezi de treaba ta, lumea te judec dup fapte i nu dup etnia din care vii."7 Mai mult, convingerea c termenul de ,,igan", cu trimiteri în imaginarul colectiv la sensul din greac al termenului ,,athinganos" sau ,,athinganoy" care ,,la origine înseamn a nu te atinge, paria societii"8, a pierdut prefixul privativ, nu îns i sensul negativ, îi face pe unii membri ai acestei ,,minoriti etnice" s afirme c : ,,Pe mine nu m deranjeaz în nici un fel nici rom, nici igan. Pentru mine e mai ok igan, dac m întrebi, parc îmi sun mai bine. Rom mie mi se pare o fctur. Eu i-a pune pe ei s traduc ,,rom", s vd cum traduc. Pariez pe ce vrei voi c o s traduc în igan. Atunci tot acolo ajungem."9. În încercarea de a potoli taberele susinând unul sau altul dintre termeni, un reprezentant al ,,minoritii etnice" propune ca ,,denumirea de «rrom»,

1 Vezi apelativul ,,cioar" care li se atribuie frecvent, prezent i în proverbe sub forma ,,cioar vopsit". 2 http://www.academiacatavencu.info/opinii-comentarii/interviuri/madalin-voicu-sunt-tigansi-roman-100782.html accesat 28.10.2011. 3 Un exemplu elocvent este nuvela fantastic ,,La ignci" de Mircea Eliade. 4 Potrivit lui Achim, The Roma, 1. 5 http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/tambalagiul-marius-mihalache-e-tigan-dirijorulmadalin-voicu-e-rom/, accesat 28.10.2011. 6 http://www.academiacatavencu.info/opinii-comentarii/interviuri/madalin-voicu-sunt-tigansi-roman-100782.html accesat 28.10.2011. 7 http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/tambalagiul-marius-mihalache-e-tigan-dirijorul-madalinvoicu-e-rom/ accesat 28.10.2011. 8 http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/tambalagiul-marius-mihalache-e-tigan-dirijorul-madalinvoicu-e-rom/ accesat 28.10.2011. 9 http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/tambalagiul-marius-mihalache-e-tigan-dirijorul-madalinvoicu-e-rom/ accesat 28.10.2011. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

51

s fie schimbat în cea de «indirom», întrucât poporul nostru este originar din India"1, compus prin abrevierea termenilor ,,indian" i ,,român".

Concluzii

Studiul realizat ne-a oferit informaii relevante despre reprezentrile sociale emergente în spaiul public românesc, pertinena impunerii, respectiv a asumrii unei identificri i consecinele acesteia. Ne-a oferit de asemenea posibilitatea de a explora jocul interaciunilor între ,,majoritari" i ,,minoritari", precum i procesele prin care identitile grupale, plurale prin definiie, pot fi produse, modificate atât din exterior, cât i din interior. Analiza a artat c dezvoltarea sentimentului propriei identiti se raporteaz în general la punctul de vedere al celuilalt responsabil cu producerea definiiilor în legtur cu sinele, dar i la modul în care fiecare înelege s interacioneze, respectiv s se comporte în societate. Persistena stereotipurilor negative, datorate în mare parte ,,condiiei sociale inferioare i marginale"2, conduce la ideea c factorii socioeconomici sunt relevani în identificarea unui individ din exterior din punct de vedere social. Acest aspect cu importan major în dinamica relaiilor interetnice impune deci ca intervenia social s se îndrepte în aceast direcie. Pe de alt parte, e clar c între cei doi termeni se impune referina la denumirea de ,,rom" fa de cea de ,,igan" înrdcinat istoric în cadrul unui proces de fabricare cultural a diferenei, cu referire la un statut, respectiv o stare social precar sau chiar de ,,srcie absolut". Mai mult, termenul ,,rom"/,,rrom" 3 care etimologic ar proveni4 din cuvântul prakrit ,,dom", cu sensul de ,,om", coroborat cu declaraii din interior, marcheaz în special dorina de recunoatere nu a unei specificiti culturale, ci a naturii umane a membrilor ,,minoritii etnice" în discuie. Aceasta este în fapt cutarea recunoaterii i acceptrii în sânul societii româneti, precum i reafirmarea ideii diversitii membrilor acestei ,,minoriti etnice". Prin însuirea denumirii de ,,rom" se formuleaz i aspiraia ctre o nou condiie, în general de emancipare, diferit deci de condiia de ,,igan", cu conotaii negative în societatea româneasc, precum i nevoia incluziunii a celui care în timp a fost i înc mai este un marginal. Mai mult, atribuirea de ctre ,,majoritate" a unei denumiri nedorite de ,,minoritate", chiar dac aceasta ar fi în raport cu sensul istoric sau durata folosirii în timp, are perdani în ambele tabere, rezultatul fiind acelai: de perpetuare a marginalizrii i adâncire a distanei sociale. Aceasta ar însemna i înclcarea declaraiei din sloganul ,,Nothing About Us Without Us"/,,Nimic despre noi, fr noi"5, similar angajamentului prilor. Înelegem în cele din urm c nu recursul la una sau alta dintre denumiri rezolv problemele de discriminare cu care se confrunt ,,romii"/,,iganii", respectiv starea precar, marginalizarea i segregarea, ci efortul de ambele pri ctre o integrare real.

1 http://www.partidaromilor.ro/mass-media/presa-scrisa/138-propunerea-domnului-deputatnicolae-pun-.html accesat 28.10.2011. 2 Achim, The Roma, 2. 3 Personal, aderm la scrierea cu un singur ,,r" întrucât prelum reguli ale sistemului fonetic românesc potrivit crora consoanele duble se contopesc într-una singur. 4 Conform explicaiei lui Mihai Neacu, Rromii din România", în Delia Grigore, Mihai Neacu, Adrian-Nicolae Furtun, Rromii... în cutarea stimei de sine: studiu introductiv (Bucureti: Vanemonde, 2007), 9-14/9. 5 Decade of Roma Inclusion 2005-2015, http://www.romadecade.org/, 09.11.2010.

52

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Achim, Viorel, The Roma in Romanian History (Budapesta: Central European University Press, 2004). Barth, Fredrik, ,,Les groupes ethniques et leurs frontières", în Philippe Poutignat i Jocelyne Streiff-Fenart, Théories de l'ethnicité (Paris : PUF, 2008 [1995]), 203-249. Barth, Fredrik, "Ethnicity and the concept of culture", în Social Sciences (1995): 1-14, http://www. mendeley.com/research/ethnicity-and-the-concept-of-culture/, accesat 26.10.2011. Bdescu, Ilie, Cucu-Oancea, Ozana (coord.) Dicionar de Sociologie Rural, (Bucureti: Mica Valahie, 2005). Bourdieu, Pierre, Le Sens pratique (Paris : Éditions de Minuit, 1980) ; Interviu cu Pierre Bourdieu, http://www.dialogus2.org/BOU/habitus.html, accesat 17.06.2011. Catrina, Sonia, ,,A fi rom în Europa comunitar. Despre drepturi i justiie social", Sfera politicii 154 (2010): 43-50. Centrul de Documentare i Informare despre Minoritile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE), Minoritile din Europa de Sud-Est. Romii din România, http://www.policy.hu/flora/romii.htm, accesat 3.10.2011. Decade of Roma Inclusion 2005-2015, http://www.romadecade.org/, 09.11.2010. Govaris, Christos, Kaldi, Stravoula, ,,Promoting recognition and acceptance of cultural diversity through cooperative learning in primary school", http://www.iaie.org/download/turin_paper_govaris.pdf, accesat 27.04.2011. Grigore, Delia, Neacu, Mihai, Furtun, Adrian-Nicolae, Rromii... în cutarea stimei de sine: studiu introductiv (Bucureti: Vanemonde, 2007). Gusfield, Joseph, ,,Action collective et problèmes publics", în Daniel Cefaï i Dominique Pasquier (coordonator), Les sens du public. Publics politiques, publics médiatiques (Paris: PUF, 2003). Institutul Naional de Statistic, http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/vol4/cuvvol4.pdf, accesat 13.06.2011. Kivu, Mircea, ,,Comentarii pe marginea Barometrului Relatiilor Interetnice. De ce Barometrul Relatiilor Interetnice?", în Rudolf Poledna, François Ruegg, Clin Rus, Interculturalitate. Cercetri i perspective româneti, (Cluj: Presa Universitar Clujean. 2002), 75-84. Prigoan, Silviu, Proiect de lege, http://prigoana.ro/doc/proiect-de-lege-rom/1%20Scrisoare%20 catre%20deputati.pdf, accesat 11.03.2011. Rughini, Cosima, Fleck, Gabor, Vino mai aproape. Incluziunea i excluziunea romilor în societatea româneasc de astzi (Bucureti: Human Dynamics, 2008). Salat, Levente, ,,Regimul minoritilor naionale din România i contextul internaional al acestuia", în Levente Salat (coordonator), Politici de integrare a minoritilor naionale din România. Aspecte legale i instituionale într-o perspectiv comparat, (Cluj-Napoca, Fundaia Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnocultural ­ CRDE: 2008), 9-29. Sandu, Dumitru, Comunitile de Romi din România. O hart a srciei comunitare prin sondajul PROROMI (Bucureti: Banca Mondial, 2005). Stewart, Michael, ,,Cuvânt înainte", în Rughini, Fleck, Vino mai aproape. Incluziunea i excluziunea romilor în societatea româneasc de astzi (Bucureti: Human Dynamics, 2008), VII-X. Sumner, William Graham, Folkways: A Study of Mores, Manners, Customs and Morals (New York: Dover Publications, 1959 [1907]). Articole de pres: http://www.academiacatavencu.info/opinii-comentarii/interviuri/madalin-voicu-sunt-tigan-siroman-100782.html accesat 28.10.2011. http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1001734-europarlamentare-rome-asta-heteroidentificare. htm accesat 28.10.2011. http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/tambalagiul-marius-mihalache-e-tigan-dirijorul-madalinvoicu-e-rom/ accesat 28.10.2011. http://www.partidaromilor.ro/mass-media/presa-scrisa/138-propunerea-domnului-deputatnicolae-pun-.html accesat 28.10.2011.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

BIBLIOGRAFIE

53

Eseu

Nietzsche, cretinii i evreii

[,,Dimitrie Cantemir" Christian University]

ALEXANDRU TEFNESCU

Abstract

The present text is concerned with depicting an imagery of fundamental opposition between Friedrich Nietzsche on the one hand, and Judeo-Christianity, on the other. Since the vigorous and authentic society of the Ancients is falsely an unwarrantedly substituted by an ever-growing Christian paradigm, Nietzsche's response will tend to identifying, as well as possibly curing the Judeo-Christian disease on a social and moral level. We therefore investigate his denouncement of a falsely-oriented cultural way of life and thought by addressing the two halves of his philosophical project: morals and religion. Moreover, in the final part of the current paper we will briefly concern ourselves with some political, as well as cultural implications stemming from his radical views.

1. Introducere la diagnosticul lui Nietzsche

Textul de fa se orienteaz ctre calea relativ spinoas, sau în orice caz nelipsit de radicalitatea unor interpretri scoase din contextul lor cultural, a problematicii iudeo-cretine în segmentul median al gândirii lui Friedrich Nietzsche1. Ceea ce ne propunem dintru început e o abordare în patru timpi distinci. În primul rând, vizitarea introductiv a simbolismul iudeo-cretin la Nietzsche. Credem c în spatele preocuprii filosofului german pentru denunarea unei tipologii socio-religioase, putem identifica i un filon simbolic mai generos, referitor la existena social însi. În acest sens, nu numai problema iudeo-cretin ca atare intereseaz, ci i modul în care ea se înurubeaz într-o tipologie de existen social, cultural, mental. În al doilea rând, odat trasate câteva minime coordonate fundamentale, vom identifica dou mari cauze care dau for i validitate diagnosticului nietzschean. Ele sunt ­ cum altfel? ­ morala i religia. În fine, ultima parte ridic unele interogaii relative la o dimensiune opoziional ataat diagnosticului pe care voim s-l dezbatem.

Keywords

Morals; Religion; Judaism; Christianity; Good; Evil; Will to Power

1 Textul urmrete o parte din firul logic al demonstraiei noastre din Nietzsche i ,,moartea lui Dumnezeu", adugând anumite extensii de interpretare i context. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

54

Acum, dac e s ne sprijinim ­ de o manier minim ­ demonstraia pe câteva fundamente simbolice ataabile proiectului nietzschean, atunci problema iudeocretin va constitui ea însi un fel de nucleu tematic din care vor irumpe atât cauzele, cât i efectele ei. Aici, din perspectiva din care privim, cauzele, în sens de structuri motivaionale ale denunului nietzschean, devin efectele unei lumi viciate din punct de vedere socio-moral. Lumea însi devine purttoarea cauzalitii iudeo-cretine. Iar pseudovalorile pe care Nietzsche le vede ca pmânt fertil pentru ,,plantaia" cretin sunt reverberate ca efecte într-o lume în care cauzalitatea iniial devine neclar. Aadar, cine pe cine influeneaz? i devin sau nu valorile cretinismului intrinsec bune din punct de vedere socio-moral chiar i în afara paradigmei cretine? Pe scurt, luând în considerare deopotriv cauzele i efectele socio-morale ale problemei iudeo-cretine vom spune urmtoarele: ceea ce pentru Nietzsche reprezint cauze ale unui anumit tip de discurs centrat în jurul denunului iudeo-cretin, sunt în egal msur efecte cultural-istorice ale unui anumit fel de a fi social i moral. Practic, Nietzsche identific o suit de consecine ale unui timp i spaiu pe care le topete în demonstraia unei logici actuale. Concluziile istoriei sunt pentru el premisele prezentului, contingenele devin expresia unei necesiti, adevrurile devin material pentru falsitate, civilizaia devine prilej de decaden, legea mobil al frdelegii, religia expresie a anti-teismului, iar morala prilej de asumare a ceea-cee-dincolo-de-bine-i-de-ru. Nimic mai spectaculos! Acestea dou din urm sunt i cauzele fundamentale pe care le invocm: fenomenele moral i religios, fiecare cu propriile ramificaii, dintre care vom zbovi asupra unui mnunchi de ase specii fundamentale distincte, capabile s contureze acuitatea i întemeierea diagnosticului nietzschean.

2. Morala

În ceea ce privete morala, ca prim form de a fundamenta denunul iudeocretin, aceasta poate fi desfcut în trei specii distincte, dup cum urmeaz: 1. Vechea moral. Respingerea ei presupune lepdarea de vechile interpretri morale întru asumarea voinei de putere ca logic a existenei: trebuie s nu te ruinezi de ,,imoralitatea" ta pentru ca pe viitor s nu te ruinezi de ,,moralitatea" ta (af. 95); iar revigorarea moralitii pleac de la asumarea faptului c: ,,morala Europei de astzi e o moral a animalului de turm" (fr. 202). Substituia e aadar prezent în fundal. Psihologic vorbind, vechii stri de spirit i suflet a individului i a lumii, una ,,împotmolit în prejudeci i temeri de ordin moral", i se preconizeaz o morfologie invers, genetic, a voinei de putere, precum i o psihologie care duce spre problemele fundamentale (fr. 23). În mod corespunztor, falsele probleme fundamentale de pân la afirmarea noii morale sunt i ale individului i ale practicilor pseudo-sociale ale acestuia. Însi filosofia moral de pân acum a fost plicticoas i mediocr; nu o va putea revigora decât ,,cruzimea". ,,Noi imoralitii!" (fr. 226) ­ exclam Nietzsche i nu o singur dat, într-un deja celebru tip de plural1 persuasiv i relevant psihologic. Falsele determinri represive dogmatic i social, sunt i ele respinse. Aceti ,,imoraliti" s nu se ataeze de ,,o persoan", de ,,o patrie", de ,,o tiin", de propriile virtui, ci s se pstreze independeni (fr. 41). Metamorfoza vechiului spirit, susceptibil de rumoare logic i falsitate, de slbiciune i încordare ireverenioas, în cel nou, frust, dar profund omenesc, se suprapune naterii adevratului spirit european. Aadar, de

1 Vezi tendina cvasi-obsesiv a unui plural personalizat (i nu propriu-zis colectiv) i anterior, în Aurora i tiina vesel, precum i ulterior, în Amurgul idolilor ­ ,,noi, neînfricaii", ,,noi, începtorii", ,,noi artitii", ,,noi, psihologii" etc. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

55

la moralitii calpi la ,,imoralitii" noii onestiti; de la vechii prini ai represiunii în moral, la ,,europenii de poimâine, primii nscui ai secolului al XX-lea" (fr. 214). 2. Revolta sclavilor în moral. Avem aici în vedere inaugurarea unui proces de rsturnare a valorilor demarat de ctre evrei, tocmai acest proces marcând ,,revolta sclavilor în moral" (fr. 195) i inspirând logica cretinismului. Prin urmare, revolta sclavilor presupune dou componente de relaie. Întâi, ea implic rsturnarea valorilor greco-romane i a ecuaiei aristocratice a valorilor (bun = nobil = puternic = fericit = iubit de Dumnezeu1), culminând cu ceea ce Nietzsche numete ,,insurecia sclavilor". În al doilea rând, revolta sclavilor presupune un material paradigmatic de lucru transferabil cretinismului: Iisus a întrupat evanghelia iubirii adresat ,,sracilor, bolnavilor, pctoilor", iar misterul autocrucificrii întru salvarea omului a triumfat ,,asupra tuturor celorlalte idealuri mai nobile" (par. 8). Rscoala victorioas a sclavilor s-a bazat pe ,,ressentiment" (i în original în francez), a secretat omul resentimentului2, specific falsei morale a revoluiei unui Iisus proiectat pe firmament iudeu. ,,Aerul viciat!" (par. 12) ­ iat consecina direct a rsturnrii valorilor într-o fals direcie, precum i specia comun a tuturor formelor de dogmatic moral dezbtute aici. Concluziv, putem spune c apar dou tipuri opuse de valori, aadar fiecare la antipodul celeilalte i reciproc obnubilate prin presiuni de cuplu: ,,Roma contra Iudeii, Iudeea contra Romei". Trei evrei i o evreic, Iisus, Petru, Pavel, Maria, au stat la baza noii credine i, prin aceasta, ,,Roma a fost fr îndoial învins" (par. 16). Opoziia moralei sclavilor fa de morala stpânilor, precum i (re)presiunea cretin prin pseudo-existen i false valori, funeste prin chiar falsitatea lor, asupra grandorii lumii greco-latine reprezint miezul unei continuiti ce depete cele dou volume invocate aici. Un anterior i similar discurs, în prima disertaie a Aurorei, de pild, are în vedere descrierea servituilor, crora li se vor opune virtuile: s fim loiali, viteji, mrinimoi, politicoi (af. 556) ­ fr a ne teme de o ,,posibil întoarcere la barbarie". La cucuta socratic, la refugiul lui Platon, la Cezar i Cicero, la Nero, la sinuciderea comandat a lui Seneca ­ am aduga noi, fr ataamente valorice ori morale de profunzime, cci în principiu Nietzsche pune un diagnostic corect i identific un tratament corect, la o boal incurabil îns! Circumscrierea servituilor domin pasajul invocat. Pe fundalul tehnic al unei ample panoramri, Nietzsche dezbate originea religiilor (af. 62); rolul primului cretin, Pavel, ,,inventatorul cretintii", un adevrat ,,Pascal evreu", corelând pcatul i mântuirea (af. 68, 79); rzbunarea cretin pe Roma (af. 71-74) ­ Nero versus cretinii, mai târziu cretinii versus Hypatia, am aduga noi, deopotriv din perspectiv simbolic i propriu-zis istoric; agresiunea religioas (af. 81); originarea moralei cretine în minuni (af. 87). Aceasta ar fi, credem, suma surselor explicite, a acelora din care provin dominantele prelungite pân în actualitate, a acelora care, printr-un amplu exerciiu de retenie i extensie istoric calc pragul modernitii. Anume: credina care ar sta la temelia operelor (af. 22); chemarea la cumptarea credincioilor (af. 67); afectele preferate, iubirea, teama, credina, ndejdea, toate raportate la Dumnezeu (af. 58); nevoia de a fi milostiv (af. 80); lipsa îndoielii (af. 89); împotrivirea fa de onestitate i dreptate (af. 84). Totul se bazeaz, aadar, pe ,,morala suferinei de bunvoie" (af. 18), pe ,,cruzimea rafinat ca virtute" (af. 30). Glosând aici pe marginea cruzimii i a suferinei asumate, vedem cum Nietzsche se apropie de ,,bestiarul" pe care îl va desfura în Genealogia moralei. De vituperare scap doar Luther, în msura în care a trezit neîncrederea ,,fa de sfini i de întreaga vita contemplativa cretin", redeschizând în Europa drumul ,,spre o vita contemplativa necretin" (af. 88). Un fel de concluzie poate fi extras din urmtoarele pasaje: ,,Pe patul de moarte al cretinismului. ­ Oamenii cu adevrat

1 Vezi GM, disert. I, par. 7. 2 Vezi comparativ i viitoarea critic a criticii nietzscheene ­ în Max Scheler, Omul resentimentului, Ed. Trei, Bucureti, 1998 ­ i inversarea resentimentului în raport cu morala burghez.

56

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

activi sunt astzi lipsii de cretinism în forul lor luntric, iar oamenii mai cumptai i mai contemplativi din clasa intelectual de mijloc nu posed decât un cretinism înc dichisit, adic straniu de simplificat"; ,,cretinismul a trecut într-un moralism blând", ceea ce echivaleaz cu ,,eutanasia cretinismului" (af. 92). Sensul asumat al auto-condamnrii (ca i auto-condamnarea la suferina vieii, ca preambul la auto-regizarea extinciei cretine) transpare de aici cu neasemuit for. 3. Dualismul conceptual al moralei. Aceast ultim specie vine cumva ca o împlinire a celor anterioare, cci datorit unei deziderat de recalibrare socio-moral (specia întâi), vom distinge între tipologii morale adverse, în logica corupiei morale i a relaiei stpân­sclav (cea de-a doua specie) crora le vor corespunde clarificrile conceptuale ale speciei trei. E vorba aici de opoziia Bine­Ru în cele dou sensuri identificabile ale rului: ,,Böse", pe de o parte, ,,Schlecht" pe de alt parte, adic dou tipologii distincte: una a vigorii i puterii, cealalt a josniciei i meschinriei, aadar maleficul versus rutatea, cu alte cuvinte, greco-romanii versus iudeocretinii. Precizrile terminologice de aici trebuie puse în contact i cu prezena, respectiv absena înelepciunii simbolice a limbii de a le reda. Germana, dar i engleza ori franceza, de pild, ca limbi substaniale i contiincioase, ofer materia prim a respectivei dualiti. Aadar, perechile de concepte pe care Nietzsche le disociaz sunt ,,Gut und Böse", respectiv ,,Gut und Schlecht". În ambele relaii, termenul ,,Gut" îi conserv sensul, traductibil fiind prin ,,bun" sau ,,bine". În schimb, opusul e indicat, spuneam, prin doi termeni complementari, dar profund distinci ca simbolistic moral-valoric ataat, ,,Böse" i ,,Schlecht". Corespondenele din englez i francez conserv i ele sensul dual: ,,Evil" i ,,Bad", respectiv ,,Mal" i ,,Mauvais". În limba român, îns, dac ,,Ru" a fost expropriat pentru ,,Böse", conservându-se, în mod perfect justificator, sensul tare al rului nietzschean, atunci ,,Schlecht" trebuie desemnat printr-un alt termen ­ fie ,,stricat"1, fie ,,duntor"2, ori poate prin introducerea pluralului ,,rele". Distincia presupune deci o tipologie pur i una impur; prima întemeiat pe vigoare, cruzime, putere, voin (precum i în sens combinatoriu, adic voin a vigorii i puterii), cu alte cuvinte, o tipologie ,,malefic" a rului, asumat orgolios i vertical; cealalt bazat pe josnicie, meschinrie, vulgaritate, o ,,rutate" minor i descrnat, un mod de a fi ,,rutcios". Exponenii negativitilor adverse, spuneam anterior, sunt greco-romanii în raport cu iudeo-cretinii. Mare versus mic, vertical versus îndoit, malefic versus rutcios, viguros versus perpetuu concesiv, asumator versus resentimentar. Insurecia sclavilor, pus pe frontispiciul unei umaniti decrepite, e, aadar, consecina direct a rsturnrii ecuaiei valorilor dinspre noblee i verticalitate înspre suferin senin i gratuit asumat.

3. Religia

În al doilea rând, fenomenul religios presupune la rându-i, în pofida inerentei conectivitii cu anterior expusa moral, desfacerea în câteva piese componente, redate în continuare: 1. Logica general a religiei în raport cu individul. O identificm, înuntrul demersului nostru relativ punctual, ca majoritar specific prii a treia din Dincolo de Bine i de Ru, dar nu numai. Cele dou mari religii sunt ,,religii ale suferinzilor", care prin pietate, prin finala ,,ur fa de pmânt i pmântean" au fcut ,,din om un avorton sublim"; ,,cretinismul a fost cea mai funest form de îngâmfare de pân acum", reuind în optsprezece secole s creeze ,,o ras pipernicit, aproape caraghioas, un animal de turm, o fiin docil, bolnvicioas i mediocr, europeanul zilelor noas1 Vezi traducerea lui Francisc Grünberg la DBR. 2 Vezi traducerea Janinei Ianoi la GM. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

57

tre" (fr. 62). Fenomenul religios e reductibil la ,,nevroza religioas", axat pe pcat, pe jertfire i auto-jertfire. Paradoxala formul ,,Dumnezeu rstignit" anun reconsiderarea tuturor valorilor antice, iar ,,Orientul cel profund", ,,sclavul oriental" se rzbun astfel pe Roma aristocratic (fr. 46). ,,Pasiunea pentru Dumnezeu" arat într-un fel în protestantismul nordic, într-alt fel în catolicismul sudic. Întâi, ,,se jertfeau pentru Dumnezeu oamenii", apoi ,,îi jertfeai pentru Dumnezeu instinctele tale cele mai puternice, natura ta", dar ,,n-ar trebui oare jertfite în sfârit toate cele consolatoare, sacre, tmduitoare, întreaga credin într-o armonie tinuit? (...) N-ar trebui s-l jertfim pe Dumnezeu însui i s divinizm, din cruzime fa de el, stânca, nerozia, povara, destinul, neantul? A-l jertfi pe Dumnezeu neantului ­ acest mister paradoxal al supremei cruzimi i-a fost rezervat generaiei prezentului" (fr. 55). Iat practic o reformulare, de o manier indirect, a ,,morii lui Dumnezeu". Prin ,,dumnezeul cretin" sunt justificate supunerea într-o unic direcie, tirania i sclavia (fr. 188). Totodat, un lung i important pasaj comenteaz cu anumit înelegere i chiar compasiune ,,sfânta legend i deghizamentul vieii lui Iisus", precum i ideea cretinismului ca poveste a unui ,,biet om însetat i nesios de iubire care a trebuit s nscoceasc iadul pentru a-i trimite acolo pe cei care refuzau s-l iubeasc" (fr. 269). Asemenea afirmaii, precum i stilul în care sunt fcute, probeaz nu numai atitudinea dual a lui Nietzsche, nefavorabil cretinismului oficializat de Biseric, dar mcar parial îngduitoare fa de Iisus, ci i legtura cu o alt disociere a sa: ,,filosofia cea nou este anticretin, fie c o tinuiete sau o recunoate, dei, pentru urechile mai delicate fie spus, ea nu este în nici un caz antireligioas" (fr. 54). Oricum ar sta lucrurile, aforismele prii a patra vorbesc de la sine: ,,a-l iubi pe Unul singur e o barbarie: cci ponoasele acestei iubiri le trag toi Ceilali. Fie ea chiar i iubirea fa de Dumnezeu" (af. 67); sau ,,diavolul are cele mai vaste perspective asupra lui Dumnezeu, de aceea se ine la o distan atât de mare de el" (af. 129). Acestea fiind spuse, invocm în continuare alte dou subspecii ale fenomenului religios, a fortiori incriminate. 2. Vina i contiina încrcat. Acestea sunt fundamente iudeo-cretine prin excelen.1 Aici, Nietzsche se folosete de o semnificativ dualitate a cuvântului ,,vin" în limba german, ,,Schuld" însemnând totodat i ,,datorie". Vaszic, relaia e primordial cea dintre creditor i debitor. Vinovatul e ,,datornicul", ,,infractorul este în primul rând ,,unul care fractureaz", ,,rupe" contractul" (par. 9), de unde i pedepsirea lui în acord cu termenii contractuali. Cruzimea fa de ,,datornic" a stat în cea mai fireasc posibil ordine a lucrurilor, sanctificat fiind de ctre vechii zei, cruzimea a fost miezul srbtorescului, al unor ,,jocuri festive" patronate de zei (par. 7). Pedeapsa a emanat de la cei puternici, acceptat ca normal de ctre cei vinovai. Cu alte cuvinte, în joc s-au aflat daune efectiv produse, strine de orice ,,contiin încrcat". Trecem prin urmare de la natura social a pedepsei acceptate ca natural i chiar dezirabil, la reversul contiinei individului. În acest sens, contiina încrcat e vzut ca o ,,grav stare maladiv", manipulat cu bun tiin (par. 16), lucrând în siajul unei logici parazitare. Acest tip de sentiment, aceast veritabil i special metodologie a simirii, i-a asigurat interiorizarea de ctre individ împotriva lui însui, metamorfozat într-un soi de parazit care, precum orice parazit, nu numai c lucreaz împotriva propriei gazde, dar nici nu îi poarte conserva existena i specia sa general altfel decât parazitând. Prin încrctura sa profund maladiv, contiina încrcat nu reprezint altceva decât o ,,boal" care a înlocuit instinctul de libertate i voina de putere cu druirea i jertfirea de sine. Totul s-a moleit, degenerând în auto-martirizarea omului, iar ,,înscunarea Dumnezeului cretin" a schimbat nu numai ,,ideea de Dumnezeu", ci i sentimentul ,,datoriei". Iar soluia2: ,,o deprindere cu aerul aspru al înlimilor", ,,un sublim malefic", ,,o mare

1 Vezi GM, Disert. II. 2 Vezi GM, par. 20-25.

58

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

sntate". E nevoie de un ,,antihrist" si un ,,antinihilist", de un ,,învingtor al lui Dumnezeu i al neantului ­ omul acesta trebuie sa vin cândva...". 3. Idealurile ascetice. Ele reprezint fr îndoial metoda de lucru1. Preoii ascetici conduc ,,pretutindeni lupta bolnavilor împotriva celor sntoi" (par. 14), ca o suprem form de confirmare a degenerrii socio-morale, precum i a logicii resentimentare. ,,Idealul ascetic îi are izvorul în instinctul de aprare i salvare al unei viei în degenerare" (par. 13). Izbândete (pentru a câta oar?) acel ,,ressentiment", preotul îi schimb direcia, curgerea, durerea e anesteziat prin afect, exact asemenea unui narcotic2. Termenii de acest fel sunt reluai aici cu obstinaie: cretinismul ,,narcotizeaz", folosete ,,mijloace hipnotizatoare", excesul sentimentului devenind ,,cel mai eficient remediu narcotizant" (par. 17-20). Reversul propus de ctre Nietzsche e edificator: ,,din clipa în care credina idealului ascetic în Dumnezeu este negat" (par. 24), odat deci cu funeraliile unei fel anxios i bolnav de a privi lumea i oamenii dintr-însa, de abia atunci ridicm noua problem a unei noi voine de putere. Prin aceasta, încheiem i noi aici segmentul în care am tratat fundamentele denunului iudeo-cretin, atât tematic, cât i exemplificator.

4. O ecuaie cu trei necunoscute

Partea din urm a textului de fa e una mai degrab speculativ. Ea adreseaz trei întrebri complementare, la care ne propunem s rspundem pe scurt i de o manier asumat incomplet. i anume: 1. e Nietzsche anti-cretin fiindc e anti-iudeu?; i 2. urmând logica primei întrebri, fiind anti-iudeu, este el oare i anti-semit? i, în fine, 3. e Nietzsche anti-iudeu fiindc e anti-cretin? Invocm aici drept punct de sprijin dou observaii fundamentale: a). practic avem aici dou consecuii posibile: de la iudaism la cretinism, sau de la cretinism la iudaism; b). în mod corespunztor, exist aici i dou perspective: una îngust, istoric i cronologic cauzal; i o alt perspectiv larg, simbolic i corespunztoare unei cauzaliti mai degrab tematice. Prin urmare, la primele dou întrebri vom rspunde în felul urmtor: 1. Faptul c istoric cretinismul crete din ,,falsa" dimensiune socio-moral a iudaismului, nu înseamn neaprat c, interpretativ, anti-cretinismul nietzschean crete dintr-un anti-iudaism iniial. 2. În ceea ce privete presupusul caracter antisemit al denunului nietzschean, remarcm în primul rând numeroase fragmente potrivnice acestei interpretri: ele vizeaz pe de o parte, anumite fragmente laudative la adresa evreilor, incluzând atât aprecieri asupra rasei i culturii3, precum i o valorizare a superioritii vechitestamentare în raport cu cretinismul4. În al doilea rând, ipoteza antisemit poate fi combtut indirect i prin demontarea acuzaiei de naionalism5. În fine, cea de-a treia întrebare i anume: dac Nietzsche este anti-iudeu fiindc e anti-cretin? e singura interogaie din cele trei la care vom rspunde pozitiv, propunând perspectiva simbolic invocat anterior: anume c, dei anterior cretinismului fiind, iudaismul va trece în plan secund. Cum se petrece aceast estompare a vinii iudaice în relaia cu filonul cretin? Credem c rspunsul ar fi urmtorul: putem argumenta c religia cretin surclaseaz net paradigma socio-moral i religioas iudaic, accentuându-i i catalizându-i cumva negativitile prin: 1. renunarea la perspectiva purist a monoteismului iudaic; 2. refuzul unei dimensiuni

1 Vezi GM, Disert. III. 2 Vezi relaia dintre asocierea la Nietzsche a credinei religioase cu un narcotic, i formula timpurie a lui Marx. 3 Vezi, de pild, DBR, fr. 250-251. 4 DBR, fr. 52. 5 Vezi Nietzsche i ,,moartea lui Dumnezeu", p. 82. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

59

a eticii reciprocitii; i 3. refuzul ­ cel puin iniial ­ al unei dimensiuni de pronunare social. Acestea dou din urm interconectate fiind sub o form de reciprocitate social (de multe ori vzut, de la pythagoreici încoace, ca mecanism natural al dreptii i implicit al coeziunii sociale) intr în profund contradicie cu o ,,moral natural"1 clamat de ctre Nietzsche. Morala cretin oblitereaz aadar societatea, transformând-o într-un mecanism caduc. În fine, la acestea se adaug i dou coordonate subiective, menionate în treact i anterior: anume, perspectiva nietzschean idiosincrasic asupra filonului cretin, precum i problema preferinelor nietzscheene la adresa Vechiului Testament i a tipului de relaie Om­Dumnezeu cu care acesta lucreaz.

BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfînta Scriptur a Vechiului i Noului Testament, Societatea Biblic NIETZSCHE, Friedrich, Despre genealogia moralei, Echinox, Cluj, 1993 (GM) NIETZSCHE, Friedrich, Dincolo de Bine i de Ru, Teora, Bucureti, 1998 (DBR) NIETZSCHE, Friedrich, Opere complete, vol. 1-6, Hestia, Timioara, 1998-2005 NIETZSCHE, Friedrich, Voina de putere, Aion, Oradea, 1994 SCHELER, Max, Omul resentimentului, Trei, Bucureti, 1998 ,,Secolul XXI", Nietzsche. Un precursor al secolului XX, nr. 1-6, 2001 TEFNESCU, Alexandru, Nietzsche i ,,moartea lui Dumnezeu", Paideia, Bucureti, 2004

1 Vezi DBR, partea V.

60

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

Douzeci de ani de ,,post-comunism": radiografia unui faliment politic

[National Council for Combating Discrimination]

,,Trind exclusiv în prezent, fondm, deja, o istorie precar, istoria pe care o vom lsa sau, mai degrab, o vom lepda asupra celor de dup noi. Îi obligm astfel pe cei ce ne vor urma la superficialitate, derut i eec. Lucrm harnic i pe netiute la transformarea viitorului într-o istorie catastrofal." Traian Ungureanu, Încotro duce istoria României

AURORA MARTIN

Abstract

This empirical view on the current ,,state" of Romania has as main objective to emphasize that the contemporary economic crisis actually revealed some other escalated crises in the very heart of the Romanian society. The vicious circle determined by three crises ­ one political, another social-institutional and last, but not least, a cultural one, continuously weakened the state for the last twenty years. Romania will overcome the economic crisis but the key for walking out of the abovementioned circle would be the real transformation of its core systems ­ political, institutional and educational.

nul dintre rapoartele Moody's 1 din 2009 plasa România la 40 de ani ,,distan" de nivelul mediu al veniturilor din Uniunea European. Având în vedere c, în calitate de simplu cetean, am asistat, fr rezultatele scontate, la atingerea celor 20 ani prognozai de Silviu Brucan pentru ca românii s ,,deprind" democraia (clasa politic româneasc mai degrab a ,,de-monetizat" conceptul de democraie), i inând cont c Neagu Djuvara consider c, totui, trebuie s ateptm o generaie sau dou ca lucrurile s intre în normalitate pe plaiurile mioritice (unde o generaie, conform aprecierilor domniei sale, ,,acoper" cam 33 de ani), aceast estimare nu m mai sperie. Totodat, dac privesc respectiva estimare prin lentilele teoriei conspiraiei, îmi este cu atât mai mult indiferent. Occidentul, ,,invidios" pe reuita ,,postcomunist" a României, vrea s arunce marile noastre realizri în desuetitudine, pentru a organiza ulterior ,,salvarea" noastr.

1 Doru Cirea, ,,Moody's prevestete dezastrul României: ne va lua 40 de ani s ajungem din urm UE", Cotidianul 171 (2009), http://cotidianul.ro/moody_s_prevesteste_dezastrul_romaniei_ne_va_lua_40_de_ ani_sa_ajungem_din_urma_ue-96891.html.

U

Keywords

Romania; political failure; socialinstitutional crisis; cultural crisis; economic crisis; bread and circus Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

61

Dac încerc s privesc, îns, dincolo de criza economic sau de spectacolul gratuit i de prost gust al clasei politice actuale în mass-media, îmi dau seama c ne aflm într-un moment similar celui în care, dup eforturi prelungite de resuscitare, medicii se pregtesc s declare decesul pacientului. O linite prelungit în care echipajul de resuscitare accept (pentru a câta oar?) faptul c orice efort este inutil, urmând ca ulterior, ,,seniorul" echipei s sparg cu vocea-i de ghea tcerea apstoare: ,,România. Ora decesului: ...". Dar s ne oprim puin asupra istoricului pacientului...

Ecuaia unui cerc vicios: primul termen, criza politic

Cel mai important avantaj al unei situaii economice dezastruoase c este constituit tocmai de faptul c aceasta reuete s evidenieze tarele ascunse ale societii asupra creia se revars. Una dintre aceste tare, poate cea mai important, este incompetena, care, în condiii ideale, nu îi poate ,,revela" adevratele dimensiuni. În cazul României, pe fondul incompetenei, ,,infiltrat" la toate nivelurile societii româneti, au luat amploare trei crize care au transformat profund ,,plaiul mioritic" ­ o criz politic, una socio-instituional i alta cultural. Astfel, criza economic actual nu este altceva decât lovitura de graie pentru un sistem slbit deja în ,,punctele" eseniale, precum cele menionate. Atât modul de relaionare a celor trei crize, cât i influena acestora în redefinirea unor elemente structurale ale societii (cum ar fi elita i masele) sunt la fel de importante pentru a determina dimensiunile poteniale ale falimentului (în cazul ,,consumrii" acestuia) sau efectele lui (în situaia depirii crizei economice prin metode ne-invazive, care s nu altereze caracteristicile actuale ale elementelor structurale ale societii). Situaia este cu atât mai grav cu cât, pân în momentul de fa, clasa politic nu a acceptat faptul c traverseaz o criz ce îi are originile în urm cu douzeci de ani, dup cum nici societatea româneasc nu a prut contient de celelalte dou crize care îi sfâie identitatea. O acceptare ar fi determinat intensificarea unor eforturi pentru rezolvarea celor trei crize, care, din pcate, îi vor face resimite efectele cel puin douzeci de ani de acum înainte. Având în vedere caracteristicile intrinseci poporului român, atât politicienii, cât i societatea, au avut nevoie, pentru acceptarea situaiei, s aajung la un ,,punct critic", în care s nu-i mai permit s ignore realitatea. ,,Punctul critic", în situaia de fa, l-a reprezentat tocmai criza economic. De altfel, criza politic a fost marcat de escaladri repetate (din nefericire toate reversibile), îns disponibilitatea resurselor guvernamentale a protejat clasa ,,aleilor" notri de faliment. În ultim instan, cderea economiei mondiale, asociat cu politicile falimentare din timpul celor douzeci de ani de guvernare ,,postcomunist", a fcut posibil escaladarea ireversibil a acesteia. Criza politic îi are originile în însui ,,transferul" de putere efectuat în decembrie 1989. Catalogat în multiple feluri, de la revoluie, la lovitur de stat, respectivul transfer nu a condus la naterea unei noi clase politice, ci a preluat exponenii vechiului Partid Comunist Român, cu conexiuni în special în sfera fostei Securiti, transformându-i, peste noapte, în ,,proaspei" avocai ai democraiei i modelului occidental. Nici mcar la douzeci de ani de la ante-menionatul transfer, clasa politic ,,reciclat" la momentul '89 nu a reuit s elimine ,,rebuturile" preluate din administraia comunist. De asemenea, aceeai ,,reciclare" a determinat existena unui singur tip de discurs politic, dei actualele partide politice se auto-localizeaz în diverse zone ale spectrului politic. Nu exist centru, nu exist dreapta, ci slabe ,,imitaii" ale discursului de stânga, aceeai situaie manifestându-se i în planul valoric ­ nici un partid

62

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

politic nu mai este ,,credincios" idealurilor care fundamenteaz doctrine ca, s zicem, liberalismul sau socialismul. În ultim instan, ceteanul român a fost martorul unui proces descris de politologul Alexandru Radu ca ,,manelizare a politicii i societii"1, proces de eliminare a ,,decenei" din comportamentul politic, proces care a parcurs mai multe etape ­ de la ,,mi, animalule" la ,,derbedeu" sau de la numrtori de ,,ou" la ,,ciocu' mic", culminând cu prezidenialele ,,gozar" i ,,psric". O imagine extrem de aproape de realitate a spaiului politic actual este trasat de Ioan Stanomir în pledoaria pentru ,,o nou republic", o imagine marcat de ,,complicitatea dintre afaceri i politic, ridicarea unor feudali ce convertesc avantajul material din zone defavorizate în reete de succes la nivel naional, preeminena Cabinetului în actul de legiferare i slbiciunea comisiilor parlamentare de resort", totul sub semnul ,,toxicitii Legii electorale ce a prezidat la recrutarea actualilor reprezentani"2. Dincolo de aceast ,,transformare" ratat a clasei politice putem constata c i perspectivele privind o nou reformare a acesteia, real de aceast dat, sunt compromise. Astfel, pe de-o parte, tinerii politicieni prezeni deja în Parlament au ,,împrumutat cu dibcie mentalitile i comportamentele" seniorilor partidelor din care provin, iar, pe de alt parte, accesul ,,sângelui proaspt" în spaiul politic este restricionat de cel mai ,,discriminatoriu sistem politic din Uniunea European"3. Nu contest faptul c exist înc ,,o mân" de politicieni capabili i bine-intenionai dar, atâta vreme cât acetia se raliaz la majoritatea baronesc, refuzându-i libertatea de a contesta politicile deficitare de teama pierderii ,,sprijinului" de partid, eu, ca cetean, tratez acest aspect ca în cazul problemelor de matematic ­ o cantitatea ,,neglijabil" se presupune a fi egal cu zero în rezolvarea ecuaiei guvernrii. O alt problem cu un putenic impact asupra reformrii clasei politice o constituie faptul c, la nivelul majoritii populaiei, nu s-a ,,sedimentat" nici mcar acum, dup douzeci de ani, ceea ce politologul american Gabriel Almond definea drept cultur politic, respectiv o ,,reea a orientrilor, atitudinilor, valorilor, convingerilor prin care individul se raporteaz la sistemul politic"4. În schimb, existena unei pseudo-culturi politice la nivelul întregii societi, ,,modelat" în principal de ctre mijloace media pentru care deontologia profesional este o noiune relativ, ,,blocheaz" astfel i perspectivele unei reformri de la baz ctre vârf a sistemului politic. Ca efecte principale, criza politic a determinat accentuarea, atât a caracterului anti-politic (suprapunerea imperativelor politice cu ,,ambiiile" personale) al elitei politice post-comuniste, format în principal din ,,baroni" locali sau centrali imuni la reponsabilizare i la procesul de justiie, cât i a ,,ineriei" marii mase a românilor, aflat la limita supravieuirii i ,,stimulat" s se îndatoreze pentru a tri, o mas care abandoneaz, încet-încet, implicarea în ,,jocul" democratic. Al doilea termen al ecuaiei: criza socio-instiional În timp ce criza politic a monopolizat sfera mass-media, celelalte dou crize menionate anterior au escaladat în linite, rpind României chiar i ultimele anse de a evolua chiar înainte de decesul ,,dinozaurilor" politici marca PCR i ai apologeilor acestora din structurile de guvernare.

1 Alexandru Radu, ,,Politicienii au dou fee", Adevrul 5931 (2009):11. 2 Ioan Stanomir, ,,Pentru o Nou Republic", 22 1017 (2009), http://www.revista22.ro/pentru-onou259-republic259-6495.html. 3 Remus Cernea, ,,Reforma clasei politice din România este aproape imposibil în condiiile actuale (I)", blogul ROcultura, http://www.rocultura.ro/?p=69. 4 Gabriel Almond, ,,Comparative Political Systems", Jurnal of Politics, XVIII (1956):2. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

63

Criza socio-instituional este rezultatul vizibil al celei politice. Scandalurile ,,post-decembriste" care au dominat scena politic româneasc, transformarea ratat a clasei politice (comunitii devenii peste noapte anti-comuniti), precum i incapacitatea acesteia de a susine stabilitatea i dezvoltarea instituional au determinat, în prim instan, un ,,exod" al românilor spre Occident, ,,organizat" în dou valuri. Într-un prim val, au ,,defectat" creierele i ,,rebuturile", adic ,,extremele" societii. De ce s-au manifestat în acest mod doar extremele? ,,Creierele", având în vedere c ,,perspectivele" mioritice nu erau prea favorabile valorilor, au exploatat oportunitatea de a avea cariera la care au visat toat viaa într-o societate modern, iar, la extrema cealalt, ,,rebuturile" au sesizat avantajul de a ,,penetra" i exploata o lume occidental deschis i guvernat de bun-sim. Un al doilea val l-a constituit o imens clas ,,de mijloc" (exist sate întregi în România ,,pustiite" de acest fenomen), cu existen ,,sezonier" în procesul de emigrare, aa-ziii ,,cpunari" sau muncitorii temporari, impactul acesteia fiind mult mai pronunat decât cel al primului ,,exod", pe toate planurile. În contextul reconfigurrilor demografice i al abandonului implicrii în ,,bunul mers" al societii româneti, am asistat i la degradarea sistemului instituional, fie prin ,,politizarea" posturilor, pe fondul presiunilor de partid, fie prin ,,impregnarea" instituiilor cu ,,sisteme de relaii", slab permeabile sau cu funcionari ,,titulari pe via". Astfel, în cei douzeci de ani de ,,post-comunism" societatea româneasc nu a reuit s ,,construiasc" o cultur instituional. Într-un interviu pentru revista 221, Horia-Roman Patapievici delimita cultura instituional prin prisma a patru repere: existena unei ,,strategii raionale a ceea ce este de fcut", ,,fiecare compartiment s fac bine ceea ce trebuie s fac potrivit funciei lui", ,,funcionarea local a tuturor compartimentelor s se adune coerent în finalitatea global a ansamblului" i, nu în ultimul rând, exercitarea ,,capacitii fiecrui compartiment, din perspectiva sa (nu a ansamblului), de a se raporta critic la modul în care funcioneaz, adic sa aib un feedback intern, nu unul care s vin de la conducere". Dac analizm activitatea oricrei instituii din România la momentul actual prin intermediul reperelor enunate, constatm c inconstana i lipsa ,,consistenei" leadership-ului instituional, cel puin la nivel intermediar (middle management) i înalt, nu au avut cum s promoveze crearea i consolidarea unei culturi instituionale necesar unei funcionri adecvate pentru elementele aparatului statal. Fiecare schimbare de leadership a adus cu ea un val de modificri ale tatelor de plat, modificri ce nu aveau tangen cu nivelul de expertiz, ci mai mult cu relaiile de ,,socializare". De asemenea, schimbrile repetate au accelerat intruziunea politicului în stabilirea organigramelor, uneori poate pân la nivel de expert. Degradarea instituional a condus la ,,blocarea" posturilor cheie i la un management defectuos al proiectelor de investiii în infrastructur sau în alte domenii semnificative. Aceeai degradare a condus la formularea unor politici de stat caracterizate de o lips acut de viziune pe toate planurile. Fiecare guvern, poate cu doar câteva excepii, a început s acioneze conform bine-cunoscutului dicton care a aruncat Frana în braele revoluiei: ,,Dup noi, potopul!" Astfel, criza socio-instituional a redefinit componena elitelor ­ alturi de clasa politic a fost inclus în aceast categorie, artificial, ,,clientela" constituit din ,,oligarhi", ,,moguli" i ,,semi-doci", îmbogii peste noapte sau ,,înnobilai" cu diverse titluri universitare prin metode la limita legalului sau dincolo de aceasta, i a

1 Horia-Roman Patapievici, ,,Fr competene nimic nu funcioneaz; fr caractere totul se irosete", 22 949 (2008), http://www.revista22.ro/fara-competente-nimic-nu-functioneaza-faracaractere-totul-se-iroseste-4549.html.

64

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

transformat ,,marea mas", ,,plebea", într-un personaj tcut, amorf, apolitic i antisistem, privat de ,,creiere", dar i de marea majoritate a ,,rebuturilor".

,,Discriminantul"1 ecuaiei: criza cultural

Criza cultural, determinat în principal de ,,degradarea" socio-instituional, a constituit un catalizator al erodrii valorilor la nivelul societii româneti, transformându-se treptat într-o profund criz de identitate. Astfel, dei am utilizat termenul cultur i în sintagmele anterioare, prin asocierea cu politicul i instituionalul, aici acesta vizeaz spaiile intelectualitii i moralitii. Dei în spaiul cultural putem vorbi de ,,reorganizarea" unei adevrate elite intelectuale ,,ciopârite" de ,,mainria" comunist, la ,,stindardul" creia a aderat i o parte a ,,disidenei" aflat în pribegie, spre deosebire de sectoarele politic i socio-instituional, unde ,,anti-elita" vechiului regim s-a transformat în elit contemporan, societatea româneasc actual este subiectul unui proces de re-definire a valorilor, pe coordonate vizibil ,,negative", în ton cu ,,modelele" promovate de mass-media. Astfel, în spiritul mioritic, românul a ,,înghiit" întreg ,,circul" montat, cu ajutorul mass-media, de o clas politic al crei unic interes a fost s ocupe mintea ,,marii mase" cu pseudo-probleme sau cu supravieuirea financiar zilnic. ,,Pâinea i circul" au aruncat în bezna ignoranei mai bine de jumtate din ,,plebea" noastr, programul naional de ,,imbecilizare" continuând i astzi i înregistrând succese rsuntoare. Ca efect, criza cultural nu a fcut decât s ,,re-poziioneze" sub-categoriile delimitate de axele cunoaterii i moralitii ­ respectiv, intelectualii, pseudo-intelectualii, ,,inocenii" (un fel de zombi de pe plaiurile mioritice) i fariseii2, atât în cadrul elitelor, cât i în cel al marii mase. Specificitatea crizei culturale a societii româneti const tocmai în faptul c proporiile în care sub-categoriile se raporteaz la elementele acesteia sunt diferite ­ în timp ce în clasa elitelor domin pseudointelectualitatea i fariseismul, ,,marea mas" este dominat de intelectuali i de ,,inoceni", care ,,aspir" la statutul ,,total" de zombi. Chiar dac ,,intelectualul nu va mai avea rolul proeminent pe care l-a avut în secolul XX"3, impactul aciunilor acestuia este semnificativ tocmai pentru c, în cazul României post-comuniste, renaterea intelectualitii evideniaz potenialul de schimbare a societii. Intelectualitatea româneasc, fie c accept sau nu, trebuie s poarte înc ,,stindardul". Totui, numeroasele ipostaze ale intelectualului în societatea româneasc ne fac s ne întrebm de ce continu procesul de ,,zombificare" a naiunii române. S fie oare pentru c românul de rând prefer s-i urmreasc ,,fernanzii" i ,,carmencitele" sau vedetele de maidan, în loc s acorde atenie lurilor de poziie ale intelectualitii, cel puin în momentele critice? Sau pentru c acelai român de rând s-a sturat s se hrneasc cu iluzii i, conform ritualului mioritic, îi accept moartea lent sub loviturile perfide ale unei mass-medii degradate i aservite? În acelai timp, este trist c intelectualii au epuizat toate tipurile de reacie la degradarea politicului, a instituiilor i a mass-media. Astfel, pân i intelectualii au

1 Termenul ,,discriminant" are, în dicionarele de specialitate, semnificaia de ,,relaie între coeficienii unei ecuaii de gradul al doilea care indic dac aceasta posed dou rdcini distincte, o rdcin dubl sau nu admite nici o rdcin; realizant". Aici vizeaz faptul c, fa de crizele politic i socio-instituional care acoper ,,segmente" ale societii (care se intersecteaz într-un anumit grad), criza cultural reprezint relaia / cheia în care sunt ,,încriptate" aceste dou crize. 2 Acesteasuntîntâlnite, de altfel, sub diverse denumiri în toate societile democratice. 3 Horia-Roman Patapievici, ,,Fr competene". Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

65

obosit, prad luptei continue cu morile de vânt, i nu mai au puterea s contribuie la identificarea i realizarea binelui comun prin dezbatere public. De asemenea, este trist c intelectualii nu posed nici ziare, nici televiziuni i se limiteaz la a gândi câteodat cu glas tare, trind un balans imposibil între o via public ce îi falsific i înclinaia de a fi cu ei înii i cu cei în care se recunosc1. Nu în ultimul rând, este trist c, treptat, vocile intelectualilor sunt estompate de cele ale pseudo-intelectualilor. Pseudo-intelectualitatea nu are, în toate cazurile, de-a face cu prostia. Dimpotriv, tot pseudo-intelectuali sunt i ,,capacitile" puse în slujba ,,rului" i agramaii care stau sear de sear pe ecranele televizoarelor, ambele tipuri de indivizi influenând valoarea ratingului. În timp ce agramaii sunt uor de reperat, capacitile din sfera pseudo-intelectualitii pot fi descoperite raportându-ne la reperele privind ceea ce nu trebuie s fie intelectualul, trasate atât de Liiceanu sau de Patapievici ­ ,,a fi intelectual nu este un fel de paaport de audien i de vizibilitate public, pe care îl capei în funcie de cine tie ce merite"2, astfel încât ,,intelectualul nu este analistul de serviciu" sau ,,omul" unui politician3. ,,Inocentul", este produsul promovrii ,,bârfei" la nivel naional4, fie c este vorba de subiectele de mahala sau de serialele importate din alte coluri ale lumii. Acesta ,,triete" pasional pruielile din pres ale vedetelor mondene (,,beizadele", ,,copii minune", ,,de aur" .a.m.d.) dar nu îi pas c o duzin de oameni îi ,,confisc" libertatea de a gândi, oferindu-i pâine (a se citi mici i bere) i circ. Psihologia zombificrii ,,inocenilor" are la baz însui principiul fundamental al piramidei lui Maslow ­ atâta vreme cât omul nu îi poate satisface trebuinele aflate la baza piramidei (hran, siguran), nu le resimte cu intensitate pe cele superioare (auto-realizare). Dramatismul ,,inocentului" const în faptul c tinde spre irecuperabilitate, întrucât ,,sistemul de educaie, oricât s-ar reforma, nu [...] se poate lupta cu efectele devastatoare ale emisiunilor curente din televiziunile române"5. Fariseul este politicianul care fur tot ce se poate fura, chiar i suflete, sau jurnalistul care îi las contiina la ua luxoasei sale locuine când pleac la serviciu, sau funcionarul aflat de partea cealalt a ghieului, pentru care noiunile de respect sau bun-sim nu au nicio valoare. Cinismul fariseului deriv din faptul c tie c nu poate fi pedepsit, c sistemul se ,,urnete" prea greu i prea târziu pentru a-l ,,strivi". Fariseul îi expune ,,fora" i ,,imunitatea" la fiecare contact cu ceilali exponeni ai societii civile. De ce este un produs al crizei culturale? Pentru c universul lui este construit în jurul imoralitii, ca reper absolut în planul valoric. Prin prisma celor enunate, criza cultural are un impact asupra societii mult mai puternic decât cea politic sau socio-instituional, atât prin durabilitatea efectelor, cât i prin faptul c a ,,contaminat", într-o proporie însemnat, elitele actuale (politice sau instituionale), blocând astfel, cel puin pe termen mediu, ,,construirea" unui proiect de modernizare de sus în jos, specific României din punct de vedere istoric. Totodat, un sistem educaional degradat i cu un continuu caracter ,,experimental" ofer perspective destul de pesimiste asupra gestionrii acesteia, la nivelul întregii societi. Având în vedere c celelalte dou crize pot fi ,,decriptate" numai cu ,,cheia" cultural, perspectivele pesimiste se aplic i în cazul acestora. Dup ,,revelarea" tarelor societii româneti contemporane, cititorul acestui articol s-ar putea întreba cum am reuit s ,,accedem" în ,,cluburi selecte" ca NATO

1 Gabriel Liiceanu despre cum poate progresa România, în emisiunea ,,Discuia de luni" (22.06.2009), realizat de HotNews.ro i RFI i moderat de Dan Tapalag, http://www.hotnews. ro/stiri-politic-5847212-video-audio-gabriel-liiceanu-despre-cum-poate-progresa-romania.htm. 2 Horia-Roman Patapievici, ,,Fr competene". 3 Gabriel Liiceanu în ,,Discuia de luni". 4 Gabriel Liiceanu în ,,Discuia de luni". 5 Gabriel Liiceanu în ,,Discuia de luni".

66

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

i UE. E timpul s realizm c intrarea în cele dou organizaii s-a fcut mai degrab sub semnul imperativelor geopolitice, decât prin prisma realizrilor naionale i s abandonm speranele noastre privind rezolvarea sine die a dezastrului intern pe fondul accesului în ,,marea familie european". Nu vreau s minimalizez eforturile depuse de anumite segmente ale statului pentru integrarea european i euroatlantic, doar in s punctez c ar fi trebuit s mai ateptm ,,câiva" ani aceast ans, dac s-ar fi luat în considerare strict ,,starea naiunii" române. În noiembrie 2007, cu ocazia unei conferine organizate de ctre Institutul Cultural Român la Wilson Center, în capitala Statelor Unite, scriitorul Ken Jowit a evideniat oportunitatea istoric oferit României: "Prin afilierea la NATO i prezena în UE, România se bucur de o situaie politic i militar mai bun decât tot ce a cunoscut ea de cinci sute de ani încoace. Astfel încât, dei, cu siguran, totul e de criticat în politica voastr intern (se adresa românilor prezeni în sal), nu uitai nicio clip imaginea de ansamblu: imaginea de ansamblu este c v aflai într-o situaie politico-militar mai bun decât tot ce a cunoscut România de o jumtate de mileniu. Este momentul vostru". Problema noastr, a românilor, este c, ne-am învat în cei patruzeci i cinci de ani de comunism ca ,,altcineva" s ne rezolve problemele. Astfel, în momentul de fa, dup ce c prin absenteism i neimplicare, încredinm unor alei de calitate îndoielnic momentul pe care strbunii notri paoptiti au îndrznit doar s-l viseze, în ,,pauzele" electorale ne retragem pe ,,trâmul" vieii obinuite i ne autoflagelm pentru a ne ,,hrni" mentalitatea de victime.

BIBLIOGRAFIE

ALMOND, Gabriel, ,,Comparative Political Systems", Jurnal of Politics, XVIII (1956):2 CERNEARemus, ,,Reforma clasei politice din România este aproape imposibil în condiiile actuale (I)", blogul ROcultura, http://www.rocultura.ro/?p=69, accesat 20.09.2009 CIREA, Doru, ,,Moody's prevestete dezastrul României: ne va lua 40 de ani s ajungem din urm UE", Cotidianul 171 (2009), http://cotidianul.ro/moody_s_prevesteste_dezastrul_ romaniei_ne_va_lua_40_de_ani_sa_ajungem_din_urma_ue-96891.html, accesat 20.09.2009 LIICEANU, Gabriel, emisiunea ,,Discuia de luni" (22.06.2009), realizat de HotNews.ro i RFI i moderat de Dan Tapalag, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5847212-video-audiogabriel-liiceanu-despre-cum-poate-progresa-romania.htm, accesat 20.09.2009 PATAPIEVICI, Horia-Roman, ,,Fr competene nimic nu funcioneaz; fr caractere totul se irosete", 22 949 (2008), http://www.revista22.ro/fara-competente-nimic-nu-functioneazafara-caractere-totul-se-iroseste-4549.html, accesat 20.09.2009 RADU, Alexandru, ,,Politicienii au dou fee", Adevrul 5931 (2009):11. STANOMIR, Ioan, ,,Pentru o Nou Republic", 22 1017 (2009), http://www.revista22.ro/ pentru-o-nou259-republic259-6495.html, accesat 20.09.2009.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

67

Identitåi postcomuniste

20 de ani de la destrmarea Uniunii Sovietice

Noi provocri la adresa mediului contemporan de securitate

OLESEA RANU

[,,Al.I. Cuza" University of Iai]

Abstract

The inexpected collapse of the Soviet Union in december 1991 can be seen, without any doubt, as the meta-event of the second half of the 20th century. The early years of this new Era determined a lot of confusion, but in the same time, as before in 1918 and 1945, many experts and politicians looked forward to more peaceful times, hoping that with the end of the Cold War the world would become a more settled and peaceful place. Unfortunately, the bloody conflicts in the 1990s, and especially the terrorist atacks from 9/11 highlighted the limits of those initial optimistic theories, marking the beginning of a new, much more complex, dynamic, instable Post Post-Cold War Era, with a new world order in wich we are witnessing a broadening and deepening process of the insecurity in the context of the globalization phenomenon.

Sfâritul Rzboiului Rece i conturarea unei noi ordini mondiale între optimism i scepticism

Keywords

the End of the Cold War; Asymmetric Warfare; Insecurity

Sfâritul Rzboiului Rece a reprezentat, fr îndoial, marele eveniment transformator al finalului secolului XX. Încheierea unei epoci caracterizat de confruntarea politic, militar i ideologic a celor dou superputeri în care întreaga lume era prins prizonier, a zguduit din temelie sistemul internaional. Dispariia panic a Uniunii Sovietice a provocat o veritabil explozie în mediul academic. În timp ce unii cercettori s-au grbit s identifice, prin analize realizate într-o manier chirurgical aproape, cauzele ce au condus la implozia intern a colosului comunist, ali autori au încercat s ofere scenarii privind posibila evoluie a noului sistem, demers de maxim interes pentru decidenii politici i opinia public. Dac lumea veche era familiar, existând ameninri majore dar stabile, sfâritul acestei ordini semna cu un salt în necunoscut. Va fi noua ordine dominat de un hegemon global sau va exista o împrire difuz a puterii cu patru-cinci centre regionale de putere? Ameninrile militare vor continua s domine agenda de securitate a statelor sau aceasta va fi extins pentru a cuprinde i noi tipuri de ameninri? Vulnerabilitatea statelor rezult din lipsa unei armate moderne dotat cu armament sofisticat sau se datoreaz mai

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

68

curând lipsei resurselor de ap, de petrol, performanelor economice slabe, prezenei masive a imigranilor, diferenelor etnice, religioase? În ce msur se poate vorbi despre renunarea la rzboi în vederea soluionrii disputelor între actori? Ce chip va lua noul inamic ­ chipul unor state revizioniste, a unui lider motivat de sentimente de ur fa de Occident, a unor grupuri rebele înarmate, de multe ori, cu arme rudimentare, unui agent biologic, unui nor radioactiv sau naturii dezlnuite în diverse forme sau poate, forma unui virus virtual distrugtor, capabil s paralizeze societile atât de dependente de tehnologie? Toate aceste întrebri au frmântat minile analitilor în încercarea de a identifica trsturile viitoarei ordini internaionale iar previziunile acestora au fost de multe ori contradictorii, de la unele extrem de optimiste pân la altele pesimiste i radicale chiar. Se poate susine faptul c deceniul nou al secolului XX a debutat într-o atmosfer de frmântare dar i de optimism i încredere într-un viitor mai bun i panic. Într-o adres în faa Congresului din 11 septembrie 1990, preedintele SUA George Bush îi exprima încrederea într-o nou er eliberat de ameninarea terorii, puternic în urmrirea dreptii i pcii, o er în care naiunile lumii pot prospera, în care domnia legii înlocuiete legea junglei, o lume în care naiunile îi asum responsabilitatea comun pentru asigurarea libertii i dreptii, în care cel puternic respect drepturile celui slab1. Se spera de asemenea, c eliminarea rivalitii ideologice va încuraja guvernele statelor antrenate pân nu demult într-o curs a înarmrii continu i costisitoare aflate sub impactul a ceea ce John Herz numea în anii 1950 ,,dilema securitii", s redistribuie banii spre alte sectoare decât cel militar, permiând dezvoltarea i eficientizarea economiilor naionale, sprijinirea celor aflai în dificultate, creându-se veritabile ,,dividende ale pcii"2. Dar cea mai cunoscut perspectiv optimist privind viitorul noii ordini este cea exprimat de Francis Fukuyama într-un articol publicat iniial în vara lui 1989 ­ este vorba despre teza ,,sfâritului istoriei". Plecând de la observaia c istoria de la Revoluia Francez a fost dominat de conflicte ideologice între susintorii colectivismului i cei ai individualismului de tip burghez, dispariia URSS semnific o victorie absolut a modelului occidental de democraie liberal bazat pe o economie de pia, determinând astfel, sfâritul istoriei îneles drept absen a unui model viabil - alternativ la capitalismul liberal. Plecând de la aceast tez i bazându-se pe o serie de asumpii liberale clasice3 privind natura panic a democraiilor, rolul pacificator i integrator al instituiilor multilaterale, precum i avantajele pe care le ofer liberul schimb i creterea gradului de interdependen între actorii internaionali se ajunge la o serie de concluzii optimiste privind viitorul benign al sistemului internaional. Dei aceast tez a avut muli susintori i i-a demonstrat validitatea în anumite zone ale lumii (de exemplu în Europa Occidental care formeaz o adevrat insul de pace democratic), ea a stârnit imediat i multe critici dure mai ales din partea adepilor neorealismului ce vedeau în noua ordine mai puin securitate, stabilitate i prosperitate, dar mai mult haos, conflict i dezintegrare. Bazându-i analizele pe o serie de asumpii ale realismului clasic (concepiile lui Tucidide, Machiavelli i Hobbes), pe leciile Rzboiului Rece i pe observaiile vis-a-vis de evenimentele din regiuni aflate în colaps, precum Yugoslavia sau Africa Sub-Saharian, aceti autori adopt o perspectiv sumbr privind viitorul sistemului internaional. Trei nume sunt frecvent amintite atunci când se analizeaz tezele pesimiste ­ John Mearsheimer, Robert Kaplan i Samuel Huntington. Teza lui

1 Ian Clark, ,,Globalization and the post-cold war order", în John Baylis, Steve Smith The Globalization of World Politics, (Oxford: Oxford University Press, 2001), 636. 2 Michael Cox, ,,International history since 1989", în Baylis, Smith, The Globalization, 135. 3 Asumpii liberale rezumate în Daniel Biro, ,,Idealismul utopic sau gândirea internaionalitilor liberali în perioada interbelic" în Andrei Miroiu, Radu-Sebastian Ungureanu (coordonatori), Manual de relaii internaionale, (Iai: Polirom, 2006), 82-93. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

69

Mearsheimer privind ,,întoarcerea în viitor" publicat în vara lui 1990 pleac de la constatarea c perioada bipolar a Rzboiului Rece a reprezentat o perioad de ,,pace lung", stabilitate i ordine, iar dispariia acestei ordini nu va genera decât incertitudine, instabilitate i pericol, atrgând atenia în mod special asupra potenialului conflictual enorm ce exista în estul Europei având la baz o veche ur etnic1 i care, prin dispariia comunismului, va reui s gseasc supape de evacuare i va arunca zona în haos i vrsare de sânge2 (evenimentele dramatice din fosta Yugoslavie din anii 1990 au prut s confirme teza lui Mearsheimer privind întoarcerea în viitor). Teza lui Robert Kaplan privind ,,anarhia care se apropie" se bazeaz pe experiena unor regiuni considerate pe moarte, precum Africa i pe observaia c Vestul ignor ceea ce se petrece în acele zone pe propriul risc3. Fcând o analogie între zonele subdezvoltate africane i evoluia Balcanilor de acum 100 de ani, Kaplan ajunge la o serie de concluzii de-a dreptul îngrijortoare. El remarc faptul c lumea este împrit în dou zone mari i extrem de diferite, una bogat, în care indivizii sunt sntoi, bine hrnii i se bucur de inovaiile tehnologice i alta, în care vechile structuri se afl într-un proces continuu de descompunere creând haos i mizerie, în care viaa indivizilor devine intolerabil i se desfoar în condiii hobbesiene. Reducerea resurselor eseniale precum cele de ap i cereale, combinat cu o cretere alarmant a ratei natalitii determin accentuarea tensiunilor, astfel încât, ne avertizeaz Kaplan, ne putem atepta oricând la explozii violente capabile s se extind i s afecteze securitatea Occidentului. Probabil cea mai cunoscut dintre tezele pesimiste dezvoltat în anii 1990, la care s-a fcut referire frecvent atunci când se discuta despre evenimentele din Yougoslavia, iar mai recent despre conflictele din Nordul Caucazului, Afganistan i Irak, este teza ,,ciocnirii civilizaiilor" dezvoltat de Samuel Huntington. Chiar dac Rzboiul Rece s-a încheiat, susine Huntington, nu trebuie s presupunem c rzboiul o s dispar, dimpotriv, rzboiul se va manifesta într-o nou form - civilizaional. Astfel, rzboaiele viitorului se vor purta între Vest i celelalte state i regiuni ce nu ader la valori occidentale, precum respectul pentru drepturile omului, democraie, secularism i promoveaz în schimb, un sistem de valori profund diferit. Preluând clasificarea fcut de Arnold Toynbee, Huntington a împrit lumea în opt mari civilizaii ­ occidental i latino-american, african, islamic, chinez, hindus, ortodox, buddhist i japonez, dar tocmai aceast simplificare i-a atras numeroase critici. Astfel, se constat c, culturile nu sunt omogene ori statice, ci suprapuse i fluide, multe conflicte având loc mai degrab în interiorul marilor civilizaii identificate de Huntington (de exemplu, în Africa sau Islam), decât între ele4. O alt categorie de lucrri i perspective ce merit a fi menionate în acest context sunt cele dezvoltate de autori aflai de regul, în afara sau în opoziie cu mainstreamul Relaiilor Internaionale. Noam Chomsky dezvolt o teorie interesant i extrem de critic la adresa Occidentului plecând de la o serie de observaii ce ar putea fi rezumate astfel5 ­ sistemul internaional post Rzboi Rece prezint anu1 Aceast idee privind existena unui vechi sentiment de ur etnic este extrem de controversat. Dei a fost argumentul preferat al unor analiti i, mai ales politicieni (de exemplu, Bill Clinton), uzitat frecvent pentru a explica declanarea conflictelor yugoslave, cei mai muli cercettori specializai în studiul zonei Balcanilor neag aceast idee, considerând c este mult supraestimat. În acest sens, a se vedea Dejan Jovic, ,,The Desintegration of Yugoslavia. A critical Review of Explanatory Approaches", European Journal of Social Theory, Volume 4, Issue 1, (2001), 103-104 . 2 Cox, International, 115. 3 Cox, International , 116-117 4 Joseph Nye Jr., Descifrarea Conflictelor Internaionale. Teorie i Istorie, traducere de Ion Vladoiu, (Filipetii de Târg: Antet, 2005), 226 5 Cox, International, 117

70

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

mite constante în ciuda schimbrilor suferite la nivel superficial, aici referindu-ne la diviziunea între statele bogate i puternice i cele aflate într-un raport de dependen din Lumea a Treia. Dei se prezint ca o for a binelui în lume, Statele Unite este în realitate o putere imperial i expansionist urmrind s asigure securitatea companiilor multinaionale. Scopul democraiei moderne este de a reduce alegerea politic a indivizilor din lume. Aceste observaii însumate, concluzia lui Chomsky este clar - trebuie s fim vigileni atunci când analizm politicile de intervenionism umanitar desfurate de Occident pentru c în spatele acestor aciuni se afl vechiul imperialism îmbrcat într-o hain ideologic nou. Robert Cox este un alt autor pe care îl încadrm în curentul radical datorit teoriei pe care o dezvolt privind economia politic a hegemoniei. Inspirându-se din lucrrile unor autori precum Sorel, Weber, Braudel, Gramsci i E.H. Carr, Robert Cox analizeaz critic natura ordinii internaionale i evoluia actorilor pentru a oferi câteva concluzii interesante1. Astfel, el susine c adevrata transformare în sistemul internaional a început nu în 1989-1991 aa cum suntem obinuii s credem, ci dup criza de la mijlocul anilor 1970, atunci când se produce o trecere de la politicile de dezvoltare keynesianiste la un neo-liberalism determinat financiar. Înc de atunci sistemul internaional opereaz în concordan cu o agend economic neoliberal strict controlat nu de un stat, ci de elitele transnaionale. Astfel, epoca Post-Rzboi-Rece funcioneaz dup aceleai ideologii i cu aceleai structuri ca i în perioada anterioar (se folosete acelai concept de securitate naional, aceleai structuri de informaii i supraveghere, aceleai metode de cooptare a statelor mai slabe sub umbrela protectoare a celor puternice etc.). Iar în final, Cox ne avertizeaz c noua ordine este departe de a fi stabil, provocri ce prezint riscuri poteniale pentru securitatea internaional emerg dintr-o serie de factori precum dinamica necontrolat a acumulrilor de capital sau creterea numrului de perdani economici, astfel încât, chiar dac o revoluie a clasei muncitoare este deja de neconceput, posibilitatea unor provocri emancipatoare la adresa globalizrii rmâne în vigoare. Pe lâng perspectivele clasice deja prezentate mai sus privind posibila evoluie a sistemului internaional într-o nou ordine Post-Rzboi Rece se contureaz o viziune mai puin determinat decât cele amintite anterior, care îns, pare s reflecte realitatea contemporan. Este vorba despre observaia lui Joseph Nye Jr. privind difuzia puterii i impactul tehnologiei asupra acestui proces2. Comparând experiena secolului XX i noile tendine, Nye remarc faptul c secolul trecut a reprezentat epoca puterii centralizate la nivelul capitalelor naionale, în timp ce, odat cu sfâritul Rzboiului Rece reelele economice i de informaii favorizeaz transferul unor funcii de la nivelul guvernului oficial, naional la nivel subnaional sau/i la nivel supranaional, determinând treptat erodarea monopolului guvernelor naionale asupra politicilor externe, obligându-le pe acestea s împart scena politicii mondiale cu actorii nonstatali. Acest proces de difuzie a puterii poate produce atât consecine pozitive, cât i negative. Perspectiva optimist susine c tehnologia va încuraja dezvoltarea economic i va slbi regimurile autoritare contribuind astfel la rspândirea democraiei în lume, în timp ce pesimitii ne avertizeaz c viitorul va aduce un nou feudalism, în care indivizii belicoi, actorii nelegitimi precum grupurile teroriste sau statele slabe3 vor avea ansa de a intra în posesia armelor de distrugere în mas, creând o anarhie în adevratul sens al cuvântului. În acest caz

1 Cox, International, 118 2 Nye Jr., Descifrarea, 228. 3 Barry Buzan introduce conceptul de state slabe, slbiciune ce nu se refer la puterea militar, ci la gradul sczut de coeziune socio-politic pe plan intern. Aceste state prezint o vulnerabilitate aproape nelimitat, constituind în acelai timp, o ameninare i pentru alte state datorit exportului de instabilitate intern. Barry Buzan, Popoarele, statele i teama, traducere de Vivia Sandulescu (Chiinu:Cartier, 2000), 114-115. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

71

este posibil s se manifeste o tendin clar antiglobalizare, iar indivizii, din dorina de a-i asigura securitatea ar putea fi dispui s renune la o parte din libertile individuale, preferând s se supun unor guverne mai autoritare, capabile s le asigure supravieuirea.1

Noi surse de insecuritate în epoca Post Post-Rzboi Rece

Conflictele din anii 1990 au infirmat validitatea teoriilor pacifismului noii ordini Post-Rzboi Rece, pentru ca atacurile teroriste din 2001 i rspunsul SUA i al aliailor prin declanarea ,,Rzboiului împotriva Terorii" s impun o reconsiderare profund a naturii rzboiului i a noilor inamici, determinând intrarea sistemului internaional într-o nou epoc Post Post-Rzboi Rece în care ameninrile militare nu provin atât din conflictele interstatale, numrul crora este în scdere, ci din partea combatanilor asimetrici în ceea ce analitii militari numesc cea de-a patra generaie a rzboiului. Într-o manier pe cât de simpl, pe atât de clar, putem considera rzboiul asimetric ca pe o aciune violent realizat de cei slabi, actori statali sau substatali, împotriva celor puternici, urmrind s genereze efecte profunde la toate nivelurile de la cel tactic la nivel strategic, prin utilizarea propriilor avantaje relative împotriva vulnerabilitilor unui oponent mult mai puternic, implicând de multe ori, utilizarea unor metode inacceptabile conform normelor internaionale de conducere a rzboiului, metode ce sunt radical diferite2. Reeta dup care îi gândesc aciunile combatanii asimetrici poate fi exprimat astfel: ,,Impact = oc x Distrugere x Vizibilitate", succesul oricror aciuni întreprinse urmrind obinerea unui impact cât mai mare. În acest sens, se remarc transformarea esenial pe care o regsim în cazul terorismului contemporan, distinct de vechiul tip de terorism, cel politic. Daca teroritii politici evitau pierderile umane civile masive, intele predilecte ale atacurilor fiind politicieni, efi de stat, funcionari ai administraiei centrale (precum în cazurile atacurilor ETA sau IRA), conducându-se dup principiul ,,ucizi un om i înspimâni o mie", noii teroriti urmresc obinerea unui impact cât mai mare, atacând dumanul oriunde, oricând, intind simbolurile naionale ale inamicului, producând panic i haos, exacerbând un sentiment acut de insecuritate i incertitudine, uitlizând arme i pregtirea obinute tot în Occident, în timp ce tehnicile par preluate din învturile lui Sun Tzu sau ale lui Mao Tze-Dun mai curând, demonstrându-i eficiena tocmai datorit elementului de diferen i surpriz în faa unor efective militare ce se bazeaz înc, în mare msur, pe experiena Rzboiului Rece, în care erau pregtite pentru desfurarea unui conflict convenional, împotriva unui duman cunoscut-URSS, pe un teren specific, familiar ­ câmpia din Germania de Vest. Astzi, noul inamic poate lua orice form, de la un copil de 12 ani înarmat cu o mitralier, la o femeie ce poart asupra ei un dispozitiv exploziv detonându-l în faa unei instituii sau într-un aeroport aglomerat, la un fost absolvent al unei universiti americane înarmat cu un cutter la bordul unui avion pe care îl transform întrun proiectil distrugtor, principiul pe care se bazeaz fiind mai curând - ,,s omoare 1.000 de civili pentru a îngrozi un milion". Dei riscurile pe care le presupune astzi rzboiul fie el simetric sau asimetric sunt majore, iar efectele sale sunt distrugtoare având potenialul de a se rspândi afectând i securitatea altor actori, exist totui, în sistemul internaional contemporan nenumrate alte surse de insecuritate3 reprezentând preocupri importante

1 Nye Jr., Descifrarea, 229. 2 Rod Thornton, Asymmetric Warfare. Threat and Response in the Twenty-First Century, (Cambridge: Polity Press, 2007), 1-2. 3 Buzan definea insecuritatea drept o combinaie de ameninri, având originea în exterior i vulnerabiliti ce-i au sursa în interior ­ Buzan, Popoarele, 120.

72

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

pentru decidenii politici, determinând îngrijorare i solicitând aciuni concrete în vederea gestionrii eficiente. Astzi, în categoria vulnerabilitilor statelor întâlnim frecvent probleme considerate anterior ca facând parte din categoria low-politics, creterea vizibilitii pe agenda de securitate i atenia deosebit acordat acestor probleme reprezentând o caracteristic esenial a mediului actual de securitate1. Cele mai frecvente surse de îngrijorare sunt: creterea continu a nevoilor de energie i dependena din ce în ce mai accentuat de hidrocarburi, principalul motor al economiilor mondiale, competiia pentru hidrocarburi, asigurarea accesului la conducte i terminale, stabilirea viitoarelor trasee ale rutelor energetice2 etc. reprezentând aspecte importante pe agenda de politic extern a statelor; insuficiena resurselor alimentare ce provoac foametea i malnutriia în zone importante de pe glob, ateptându-se ca în urmtoarele decenii, în contextul creterii alarmante a populaiei, sistemul internaional s se confrunte cu o adevrat penurie alimentar capabil s genereze sau s agraveze fenomene precum migraia masiv i conflictele3; insuficiena resurselor de ap ce afecteaz pri importante ale globului, de la Africa Saharian, la Orientul Apropiat i Mijlociu sau Asia Central, competiia pentru aceste resurse luând frecvent forma unor conflicte violente4. O problem relativ nou pe agenda de securitate, preocuparea pentru consecinele dezastruoase, presupunând efecte pe termen lung ale procesului de degradare a mediului reprezint astzi un aspect de maxim interes atât pentru liderii politici, cât mai ales pentru diverse organizaii inter sau nonguvernamentale i pentru opinia public, câtig din ce în ce mai mult teren, fiind considerat acum o problem orizontal ce are capacitatea de a afecta în mod negativ toate sectoarele vieii, creând un dezechilibru grav între funcionarea ecosistemului mondial i supravieuirea rasei umane (consecinele fenomenului de înclzire global, crearea efectului de ser, subierea stratului de ozon, ploile acide, cu toate consecinele pe care le prezint de la distrugerea vegetaiei, la secet, incendii devastatoare, la inundaii ce rpesc mii de viei într-un timp record, determin creterea interesului pentru prevenirea i soluionarea acestor probleme, observându-se tendina statelor de aciune multilateral, de dezvoltare a cadrului normativ la nivel internaional în conformitate cu deciziile organizaiilor internaionale i de cutare a unor soluii pentru obligarea actorilor ce nu doresc s se supun reglementrilor internaionale i s acioneze în vederea promovrii principiului dezvoltrii durabile)5. O alt surs de vulnerabilitate este persistena i chiar accentuarea discrepanelor economice dintre Nordul bogat i Sudul srac, fenomen ce afecteaz stabilitatea social din regiuni extinse, crescând numrul perdanilor economici i accentuând sentimentele de frustrare ce favorizeaz declanarea unor noi conflicte. O ultim problem la care vom face referire este prezena statelor slabe în sistemul internaional, slabiciunea lor datorându-se, aa cum spunea Buzan, gradului sczut de coeziune socio-politic. Puternica fragmentare politic, precum i discrepanele majore de natur social i economic face ca statele slabe s fie ex1 O analiz interesant a raportului dintre high i low politics, evideniind rolul ocupat astzi de problemele de tip low politics pe agenda de securitate se regsete în Brian White, Richard Little, Michael Smith, Issues in World Politics, Third Edition, (Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2005), 9. 2 Nicolae Dolghin, Geopolitica. Dependenele de resursele energetice, (Bucureti: Universitatea Naional de Aprare Carol I, 2004), 6; Cristian Bhnreanu, Resurse energetice, crize, conflicte, (Bucureti, Editura Militar, 2008), 84. 3 Stan Petrescu, Ameninri primare, (Bucureti, Editura Militar, 2008), 423. 4 Exemple: Siria, Israel, Iordania, Irak, Turcia, Orientul Apropiat i Mijlociu 5 Acest principiu este introdus de Comisia Brundtland în anul 1987 în Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future, http://www.undocuments.net/wced-ocf.htm. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

73

trem de vulnerabile atât la descompunerea intern, cât i la penetrarea intereselor politice externe, iar în cazul în care ele nu au nicio for militar capabil s fac fa unor ameninri de natur militar, aceste state risc s fie cucerite de fore externe ce profit de vulnerabilitatea extrem. Atunci când un stat slab este i o putere redus, vulnerabilitatea sa este aproape nelimitat, iar prezena unor resurse atractive pentru alii face ca presiunea extern asupra acestor vulnerabiliti s fie o posibilitate constant1. Mai mult decât atât, statele pe care Buzan le numete slabe din perspectiva coeziunii interne socio-politice ajung s reprezinte o ameninare deosebit i pentru ali actori precum statele vecine sau chiar pentru marile puteri din sistem (ca s nu mai vorbim despre ameninarea pe care o reprezint pentru cetenii proprii), prin exportul de instabilitate intern i, o problem ce a obinut vizibilitate deosebit în epoca Post Post Rzboi Rece determinând sporirea interesului Occidentului pentru situaia acestor state, prin aciunile de susinere sau tolerare a prezenei unor actori nelegitimi precum gruprile teroriste ce gsesc pe teritoriul statelor slabe, în condiiile unei instabiliti generale, limitrii puterii i autoritilor guvernamentale, un mediu propice desfurrii unor aciuni precum antrenarea viitorilor combatani, pregtirea unor aciuni teroriste, gzduirea teroritilor cutai de Vest pentru faptele lor etc. Aa cum afirmam la începutul acestui subcapitol, vulnerabilitile sunt dublate de prezena ameninrilor originate în exterior ce determin tabloul insecuritii internaionale. Menionând cele mai importante forme de manifestare ale vulnerabilitilor actuale am conturat terenul discuiei privind sursele de ameninare la adresa securitii naionale, respectiv internaionale. Dei se atest o diversitate de opinii privind ameninrile din mediul internaional contemporan, diferene ce se explic prin poziia statelor în ierarhia de putere, de caracteristicile regiunilor din care fac parte, de interesele naionale i vulnerabilitile ce le caracterizeaz, precum i de experienele istorice ce le-au marcat (inclusiv relaiile de amiciie/inimiciie), statele având tendina de a acorda mai mult importan unor ameninri specifice, limitând importana altora, se observ totui, existena unor preocupri i îngrijorri comune privind efectele poteniale i manifestarea unor fenomene percepute drept reale ameninri ce provoac i vor continua s provoace securitatea secolului XXI. Analizând strategiile de securitate ale unor actori statali precum SUA i Federaia Rus, precum i conceptele strategice ale unor organizaii sau structuri precum NATO, ONU sau UE, reuim s conturm un tablou clar al ameninrilor i, în general, al surselor de insecuritate ce caracterizeaz mediul internaional contemporan. În acest sens, se remarc provocarea pe care o reprezint pentru securitatea naional, respectiv internaional fenomene precum: terorismul internaional; dezvoltarea naionalismului, xenofobiei, extremismului violent, în special sub lozincile radicalismului religios; existena conflictelor locale i interne, interetnice i interreligioase cu potenial de rspândire major; fizionomia noilor conflicte asimetrice; exacerbarea activitilor transnaionale ilegale precum comerul ilicit, traficul de arme, droguri i indivizi; proliferarea armelor balistice, proliferarea armelor nucleare i a altor arme de distrugere în mas (incluzând arme biologice, chimice, radiologice); atacurile cibernetice ce devin mai frecvente, mai organizate i devastatoare din perspectiva costurilor implicate afectând structurile administrative, sectorul economic i de afaceri, transporturile i reelele de servicii; ameninri ce rezult din dezvoltarea tehnologic precum dezvoltarea armelor cu lasere, tehnicile electronice de desfurare a rzboiului, tehnologii ce permit accesul în spaiu; efectele negative ale globalizrii economice; prezena statelor euate - proasta guvernare (corupia, abuzul de putere, instituiile slabe i lipsa responsabilitii) i conflictul civil slbesc statele din interior, în anumite cazuri, conducând aproape la colapsul instituiilor

1 Buzan, Popoarele, 121.

74

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

statului (Somalia, Liberia i Afganistanul sub talibani sunt cele mai cunoscute exemple), eecul statal reprezintând un fenomen alarmant, care submineaz guvernana global i contribuie la instabilitatea regional1; dependena de resursele de energie fosil; schimbrile climatice i pandemiile; provocarea constituit de fenomenul de migraie ilegal, imposibil de gestionat; creterea numrului actorilor ce dispun de capabiliti nucleare2 etc. Astfel, se poate conchide c factorii de insecuritate ai începutului de secol XXI reprezint rezultatul unui ansamblu variat i complex de efecte politice, economice, sociale, militare, ecologice determinate i/sau accentuate de fenomenul globalizrii.

Concluzii

În ciuda optimismului ce încuraja analitii, politicienii i opinia public la începutul anilor 1990 s spere în crearea unei noi ordini mai sigure, mai stabile i panice, în care rzboiul s devin un instrument desuet de realizare a politicii, ajungânduse astfel, la un ,,sfârit al istoriei", evenimentele din a doua jumtate a anilor 1990 i 2000 au demonstrat nemilos falsitatea acestor ateptri. Dei nu se poate nega prezena unor elemente pozitive precum ofensiva democraiei în multe zone, supravieuirea i revigorarea instituiilor i normelor internaionale într-un nou mediu de securitate, existena unor tendine integraioniste cu efecte stabilizatoare, interesul crescut pentru o serie de probleme considerate anterior locale, de tip low-politics, având un profil sczut i impact redus asupra securitii actorilor puternici din sistem (bolile curabile, malnutriia, traficul de persoane etc), angajarea actorilor internaionali în vederea protejrii mediului ambiant etc., persist totui i multe motive de nelinite. În condiiile unui proces galopant de globalizare, a chestionrii unor atribute eseniale ale statului precum suveranitatea, discutându-se tot mai insistent despre intrarea într-o epoc post-Westphalic a statului, apariiei unor noi actori, noi combatani în conflicte asimetrice, utilizând instrumente asimetrice, în condiiile acutizrii unor probleme i extinderii surselor de insecuritate devine evident faptul c, la 20 de ani de la dispariia de pe scena internaional a URSS-ului, lumea nu a devenit mai panic sau mai sigur, conflictele nu au fost excluse de pe agenda de securitate, iar ameninrile, în loc s se diminueze, s-au multiplicat, creând un context complex, dinamic, instabil i imprevizibil.

1 O analiz excelent a provocrii reprezentate de prezena statelor euate i slabe în sistemul internaional este cea pe care o regsim în Francis Fukuyama, Construcia statelor. Guvernarea i ordinea mondial în secolul XXI, traducere de Mihnea Columbeanu, (Filipetii de Târg, Editura Antet, 2004) 2 Report of the Secretary General's High Level Panel on Threats, Challenges and Change, A more secure world: Our shared responsability, United Nations, (2004), 23 disponibil pe http:// www.un.org/secureworld/report2.pdf; Strategic Concept For the Defence and Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organization adopted by Heads of State and Government in Lisbon, http://www.nato.int/lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf: A secure Europe in a better world. European Security Strategy disponibil pe http://www.consilium.europa.eu/ uedocs/cmsUpload/78367.pdf; Draft Internal Security Strategy for the European Union: ,,Towards a European Security Model" disponibil pe http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/10/st05/ st05842-re02.en10.pdf; National Security Strategy, Washington, (May 2010) disponibil pe http:// www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf; Strategya natsionalinoi bezopasnosti Rossiyskoy Federatsiyi do 2020 goda, disponibil pe http://www. scrf.gov.ru/documents/99.html. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

75

BIBLIOGRAFIE

BHNREANU, Cristian, Resurse energetice, crize, conflicte, Bucureti, Editura Militar, 2008 BIRO, Daniel, ,,Idealismul utopic sau gândirea internaionalitilor liberali în perioada interbelic" în Miroiu, Andrei, Ungureanu, Radu-Sebastian (coord.), Manual de relaii internaionale, Iai, Editura Polirom, 2006 BUZAN, Barry, Popoarele, statele i teama, Chiinu, Editura Cartier, 2000 CLARK, Ian, ,,Globalization and the post-cold war order", în Baylis, John, Smith, Steve, The Globalization of World Politics, Oxford, Oxford University Press, 2001 COX, Michael, ,,International history since 1989", în Baylis, John, Smith, Steve, The Globalization of World Politics, Oxford, Oxford University Press, 2001 DOLGHIN, Nicolae, Geopolitica. Dependenele de resursele energetice, Bucureti, Editura Universitii Naionale de Aprare Carol I, 2004 FUKUYAMA, Francis, Construcia statelor. Guvernarea i ordinea mondial în secolul XXI, Filipetii de Târg, Editura Antet, 2004 JOVIC, Dejan, ,,The Desintegration of Yugoslavia. A critical Review of Explanatory Approaches", în European Journal of Social Theory, Volume 4, Issue 1, 2001, pp. 101-120 NYE Jr., Joseph, Descifrarea Conflictelor Internaionale. Teorie i Istorie, Filipetii de Târg, Editura Antet, 2005 PETRESCU, Stan, Ameninri primare, Bucureti, Editura Militar, 2008 THORNTON, Rod, Asymmetric Warfare. Threat and Response in the Twenty-First Century, Cambridge, Polity Press, 2007 A secure Europe in a better world. European Security Strategy disponibil pe http://www. consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf Draft Internal Security Strategy for the European Union: ,,Towards a European Security Model" disponibil pe http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/10/st05/st05842-re02.en10. pdf Report of the Secretary General's High Level Panel on Threats, Challenges and Change, A more secure world: Our shared responsability, United Nations, 2004, disponibil pe http:// www.un.org/secureworld/report2.pdf Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future disponibil pe http://www.un-documents.net/wced-ocf.htm National Security Strategy, Washington, May 2010 disponibil pe http://www.whitehouse. gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf Strategic Concept For the Defence and Security of the Members of the North Atlantic Treaty Organization adopted by Heads of State and Government in Lisbon, http://www.nato.int/ lisbon2010/strategic-concept-2010-eng.pdf Strategya natsionalinoi bezopasnosti Rossiyskoy Federatsiyi do 2020 goda, disponibil pe http://www.scrf.gov.ru/documents/99.html

76

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

Identiti post-comuniste în Republica Moldova

[National School of Political and Administrative Studies Bucharest]

IULIAN CHIFU

Abstract

The study begins by referring to the group identity need of any human being and studies the large group identities when it comes to nation formation, ethnical references and political abuses in nation building in the post-communist era. The study refers specifically to the postSoviet identities, the struggle of the Soviet elites in the new born independent states to maintain their privileges. In the particular case of the Republic of Moldova, there is more confusion coming from the name of the new identity, with a reference to Moldova ­ the former region of Romania and former Middle Age proto-state ­ and the ideological approach by Stalin who invented a new state in 1924, The Soviet Socialist Autonomous Republic of Moldova, and forged a ,,Moldavian" identity ,,from the ethnic family of the Slavic identities", different from the Romanian one, to help explain the rapt and occupation of the region on the Eastern shores of the Prut river.

Identitatea de grup. Nevoia de identitate

Keywords

Identity; group identity; generations of identity conflicts; post-soviet identities; Moldovenism; nationalism; civic nation Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

În dezbaterea teoretic, unul din punctele cheie legate de identitate este explicarea motivului pentru care omul are nevoie de apartenena la grup, de percepia solidaritii i a unei identiti, a unei agende superioare, comune cu ali oameni, care s completeze nivelul prestigiului i identitii personale. Rspunsul cel mai la îndemân este acela c omul este o ,,vietate social", respectiv are exact aceast caracteristic a contiinei de sine care-l difereniaz de celelalte vieuitoare i structura de grup pe care o formeaz excede nivelul grupurilor create instinctual, pentru scopuri de neatins individual, în aceast direcie limbajul, verbalizarea i construcia relaiilor sociale bazate pe contiina de sine a individului jucând rolul substanial. O întreag component a sociologiei studiaz dinamica grupurilor1 i definete sau explic aceast nevoie de socializare a omului. În general, identitile sunt privite drept fenomene colective de exprimare a asemnrilor din interiorul grupului. Formele profunde ale asemnrilor în cadrul colectivitilor se pot manifesta într-o varietate mare de fe1 James Peacock, Patricia Thornton, Patrick Inman, Identity Matters. Ethnic and Sectarian Conflict, (Berghahn Books, New York, Oxford, 2007), 34.

77

luri, i la niveluri ce acoper asemnarea fizic, de gusturi i îndeletniciri, de cultur i obiceiuri, limb i memorie comun, elemente ce dau distincia unui grup de un altul. Apartenena la un grup este parial asumat obiectiv, implicit, prin intermediul naterii, geografiei, obinuinei rudelor de sânge, fie are componente subiective, de opiune a individului. Legtura între identitatea individual i cea de grup este un domeniu de studiu la fel de fascinant în care se conjug i vehiculeaz numeroase teorii i abordri, fr ca o formul definitiv sau dominant mcar s se fi decantat. O anumit dorin de completare a identitii i individualitii cu elemente care s susin stima de sine, plasat în spaiul nevoilor fundamentale umane, face ca indivizii s caute apartenena la grupuri sociale care s le ofere afeciune i s le susin opiunile morale. Semnificaia identitii colective pentru indivizi este dat de dorina de a aparine unui grup în care s resimt solidaritatea i coeziunea, alturi de un cellalt perceput pozitiv. Percepia de sine este legat de apartenena la grupuri, de aceea identitatea colectiv întrete mândria de sine la nivel individual1. ,,Extinderea identitii personale ofer împlinire i realizarea de sine"2. Identificarea cu o cauz mai larg i simul loialitii fa de cei cu care lucreaz alturi pentru aceeai cauz sunt elemente ce duc în mod natural la apariia identitilor colective. Delimitrile simbolice i cu puternic caracter emoional sunt create tocmai de aciunile colective i angajamentul comun de a proteja obiective care-i unesc pe cei ce resimt necazuri comune. Dominique Moisi, într-o excelent carte-replic la "Ciocnirea civilizaiilor" lui Samuel Huntington3 a încercat s traseze liniile ce caracterizeaz i definesc lumea nu atât prin prisma elementelor geopolitice stricte, legate de determinism geografic, ale civilizaiilor-religiilor, ci a fcut-o mult mai profund, aezând în prim plan emoiile fundamentale pe care le experimenteaz fiina uman ­ frica, umilina i sperana - încercând s atribuie o asemenea emoie dominant aferent unui tip de model i personalitate legat originar de o anumit zon geografic a globului, dar în contextul globalizrii, când aceast legtur geografic s-a diluat substanial, iar tipurile umane, chiar i în aceast separaie, coexist pe tot globul. Dincolo de exerciiul intelectual excelent, Moisi vine i argumenteaz legtura între globalizare, identiti i emoii. Astfel, în context contemporan ­ dup modelul deja lansat de Huntington, care s-a raportat la epoca post rzboi rece i renaterea conflictelor interetnice ­ Moisi vine s arate c elementele de natur simbolic legate de frontierele grupurilor ­ între interior i exterior, elementele de mit i reprezentare exterioar a acestor bariere "tari" ­ dobândesc semnificaie crescut pentru indivizi i chiar ,,teritorialitate virtual" ce catalizeaz elemente emoionale primordiale i sunt granie extrem de solide ridicate iar depirea frontierelor lor este un casus beli i sâmbure pentru declanarea unui conflict ,,iraional" în viziunea lui Jeong, în care calculul riscului, a costurilor i beneficiilor nu-i mai gsete locul. Moisi contrazice i metafora lui Thomas Friedman potrivit creia ,,lumea ar fi plat", ca urmare a globalizrii, argumentând c acelai fenomen a fcut lumea mai pasional, adic mai legat de emoii i sentimente, care ar fi generate de insecuritatea aferent marilor schimbri provocate de globalizare, de unde apariia în cauzalitate direct, a nevoii de identitate reafirmat, întrit, revizuit i confirmat, ca i explozia de reacii iraionale atunci când aceast identitate este pus în cauz de altcineva. În lumea bipolar lucrurile preau clare, simple, identitatea era imobil i evident, mcar la nivelul superior al apartenenei la unul dintre cele dou blocuri, la una dintre cele dou lumi, sisteme, organizri, pe când astzi, într-o lume

1 Ho Won Jeong, Conflict management and resolution. An Introduction, (Routledge, London and New York, 2010), 59. 2 Gamson, WA, "The Social Psychology of Collective Action", in AD Morris and AD Mueller(eds.) Frontiers in Social Movements Theory, New Haven, (CT Yale University Press, 1992), 56 3 Dominique Moisi, The Geopolitics of Emotion, (Anchor Books, New York, 2009).

78

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

în continua schimbare rapid i fr frontiere întrite i clare, problema identitar este tot mai dezbtut i profund relevant. Iar identitatea este profund legat de încredere, iar încrederea ­ sau lipsa de încredere ­ este exprimat în emoii, între care cele trei fundamentale desprinse de Moisi din psihologie. Dup ce secolul al 20-lea a fost denumit ,,secolul American" sau ,,secolul ideologiei", secolul 21 face saltul ctre ,,secolul Asiatic" i ,,secolul identitii"1. Schimbarea de la ideologie la identitate i de la cheia i simbolistica reprezentrii occidentale la cea a orientalitii lumii, înseamn, în acelai timp, i c emoiile dobândesc un rol mai important ca niciodat. De altfel, acest lucru este confirmat i de criza economic de astzi, dezvoltat drept criz economic i financiar, ulterior criz a elitei politice i a politicului care nu a tiut s controleze i s responsabilizeze elita financiar, ba chiar a coabitat i profitat din malversaiunile sale, pentru ca ulterior s cad profund, dup lansarea de ctre Germania a observaiilor privind datoriile suverane, într-o criz de încredere2. Mai mult, chiar mecanismele de prevenie i anticipare, avertizare timpurie, a viitoarelor crize conin, dincolo de mecanismele de impozitare a fluxurilor de capitaluri i a produselor derivate, un mecanism ce trebuie s includ, dup modelul asigurrilor i primelor de risc, cuantificarea încrederii publicului, elemente profund emoionale i dependente, manipulabile, prin presa cu acoperire global i supra informaia (i supra-manipularea asociat).

Noua generaie de conflicte identitare

Anii '90 au surprins spaiul post-sovietic în confruntri fratricide, principalele contradicii manifestate fiind cele între identitatea sovietic-federal i identitatea naional a noilor state. Dac în fosta Yugoslavie aceast mentalitate a identitii federale a îmbrcat aspecte mai puin pregnante ­ aici culminând conflictele identitare de factur etnic i fostele rivaliti asupra unor teritorii i zone locuite de o etnie sau alta ­ statele desprinse din fosta URSS au resimit plenar conflictul identitar3, dublat i aici de conflicte etnice ­ rezultate ale fostei politici staliniste a maximei complicaii etnice de redesenare a statelor sovietice în alte spaii decât cele etnice ale statelor ocupate. În acest spaiu al conflictelor identitare, constatm astzi o recrudescen a luptei între fosta elit sovietic de rang doi i inferior ­ reprezentani ai fostului aparat care au supravieuit schimbrilor democratice i s-au fcut utili noilor administraii pe baza abilitilor i cunotinelor dobândite în regimul sovietic ­ i elitele naionale ale noilor state. În cadrul acestei lupte pentru supravieuire a fotilor funcionari tehnici, civili i din spaiul executiv, de la nivele secundare i inferioare ale fostului regim ­ care au reuit s se fac utili noii elite, dar care i-au conservat contiina de sine, vechile obiceiuri i mentaliti ­ apare necesitatea legitimrii acestui grup i a prezervrii privilegiilor pe care le-au dobândit în epoca sovietic i pe care le-au conservat în perioada tranziiei. Este motivul pentru care aceast clas ­ sprijinit de clientela economic creat în ultimii 10 ani i de un numr mare de ceteni dependeni administrativ de aceast elit ­ dorete accesul privilegiat / meninerea poziiilor privilegiate în detrimentul noilor elite democratice ale statelor independente, colite în occident i

1 Moisi, Geopolitics, 14. 2 Thomas Friedman, The World is Flat. A Brief History of the Twenty-first Century, (New York, Farrar, Strauss and Giroux, 2005). 3 Iulian Chifu, (Spaiul post-sovietic în cutarea identitii/Post Soviet Space. Identity Reloaded), (Editura Politeia SNSPA, Bucureti, 2005), 12; Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaie sovietic (1940+1941;1944-1991),( Editura Politeia SNSPA, Bucureti, 2004), 34. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

79

adaptate noilor realiti. Aceast elit administrativ post-sovietic a constatat c singura modalitate de a-i pstra poziiile este de a reclama un acces privilegiat pe baza legitimitii de a reprezenta o nou majoritate, cu o nou identitate. Noile conflicte identitare prezente astzi marcheaz exact aceast lupt surd în care revendicarea identitii sovietice/federale ce asigura baza privilegiilor nu mai este de actualitate i de aceea trebuie asumat/revendicat, uneori chiar inventat o nou identitate, distinct de cea naional a noilor state independente. Din studierea aprofundat a comportamentului acestei clase în statele fostei Uniuni Sovietice, am constatat urmtoarele tipuri de identiti reclamate: 1. Revendicarea unei identiti de tip etnic, pe baza asumrii identitii naionale a unui vecin. Acest lucru presupune îns îndeplinirea unor condiii specifice, cum ar fi: ­ existena unui numr mare, compact, de reprezentani ai acestei populaii/etnii, într-o anumit zon ­ regiunea populat compact s fi fcut parte din fostul stat vecin ­ zona disputat s atrag suficient interes din partea vecinului, din punct de vedere economic, istoric, simbolic. Dac aceste condiii cumulative sunt îndeplinite, procesul de secesiune pe criterii etnice i istorice poate începe, având ca obiectiv obinerea cel puin a unei autonomii largi care s permit vechii elite s supravieuiasc în poziii privilegiate în cadrul acestei autonomii. Acesta poate reprezenta un conflict identitar specific, bazat pe realiti etnice. Pentru vechile elite, condiia apartenenei la etnia în cauz este restrictiv. Exemple ale acestei tipologii ­ dublat de potenarea unor elite etnice locale ­ se întâlnesc în regiunile Abhazia, Osetia de Sud ­ în Georgia, NagornoKarabah în disputa Armenia - Azerbaidjan. 2. Revendicarea unei identiti regionale/subregionale ridicate la rang deidentitate naional. Acest tip de identitate fabricat este cea de factur tipic separatist. Singura motivaie este un conflict de autoritate prin care o regiune compact este transformat în posibil stat, construindu-i-se o legitimitate statal pornind de la structuri prestatale vechi sau de la tipuri de organizri medievale protostatale, de la trecut istoric distinct fa de spaiul statal de care aparine. În acest caz, fostele elite sovietice se izoleaz într-o asemenea regiune i produc un proces separatist, asumându-i o identitate regional/ subregional i revendicându-se de la noua majoritate format în regiunea separatist, cea aferent locuitorilor btinai din regiune. Condiiile, în acest caz, sunt mult mai simplu de îndeplinit. Cazuri clasice de aceast factur sunt cel al Adjariei ­ Georgia, sau cazul Transnistriei ­ Republica Moldova. Regiunile au câteva caracteristici: ­ lideri despotici, elit fost sovietic ­ încearc redeteptarea/reformarea fostei Uniuni Sovietice ­ revendic apropierea/unirea de Federaia Rus ­ se afirm drept aprtori ai etnicilor rui din aceste state în mod fals (numrul etnicilor rui din Chiinu este mai mare decât al celor din întreaga Transnistrie iar în Adjaria acest element este marginal) ­ au baze militare ruse, rmite ale fostei armate sovietice. O particularitate a acestor spaii este faptul c insist asupra elementelor etnice ruse i asupra unor pretinse discriminri ale etnicilor rui în restul teritoriului, foreaz o maximizare a drepturilor etnicilor rui în statele din care tind s se rup, considerând aceste elemente drept garanii ale reformrii fostului imperiu. 3. Revendicarea direct a unor identiti de tip sovietic. Caracteristicile regiunilor pentru a clama acest tip de identitate sunt: ­ state ale fostei URSS în care partidele comuniste sau un lider autoritar de tip sovietic conduce discreionar

80

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

­ eliminarea elementelor de democratizare ­ eliminarea dezbaterii/opiunilor alternative privind identitatea naional ­ revendicarea unei fuziuni/uniuni cu Federaia Rus sau a unei identiti de tip sovietic. ­ eliminarea dezbaterii i posibilitii formulrii altor opiuni; condamnarea, reprimarea, excluderea oricrei opinii dubiative fa de adevrul absolut decretat oficial i impus populaiei pe cale administrativ, prin intermediul aparatului statului. ­ promovarea doctrinei oficiale la rang de adevr absolut, în form totalitar, în toate sferele vieii: sociale, economice, politice, culturale, învmânt etc. În aceast categorie a revendicrii transparente a identitii de tip sovietic gsim dou cazuri: ­ Belarus ­ acolo unde baza de pornire a fost totalitar, antidemocratic i apoi de eliminare a identitii belaruse pe baza promovrii unei fuziuni cu Federaia Rus, ca punct de pornire al viitoarei reconstrucii a URSS pe noi baze, dar cu fostele elite. ­ Republica Moldova ­ stat în care Partidul Comunist a revenit la putere, unde a fost reînviat fosta propagand sovietic ce susine existena a dou identiti etnice distincte ­ româneasc i moldoveneasc ­ folosit de Stalin în politica sa de amestecare etnic. i în acest caz, identitatea de tip sovietic s-a transformat deja într-o doctrin de stat, prin norma Concepiei Politice Naionale prin respingerea identitii româneti a moldovenilor ­ i promovarea unei identiti subregionale, ridicat la rang de identitate naional. În cazul Republicii Moldova, problema este cea de a terge ideea for din documentele fondatoare ale statului ­ cele ale identitii etnice româneti a majoritii, care a justificat apariia statului dup prbuirea URSS i acceptarea numelui specific de ,,Moldova" pentru cel de-al doilea stat românesc ­ i mentalitatea naionalist-etnicist-statalist, care se traduce prin justificarea diferenelor specifice i etnice între dou state româneti ca unic vehicul pentru fosta elit de a legitima prezervarea privilegiilor în faa elitelor democratice româneti, mai bine pregtite i adaptate noilor realiti ale mileniului III. Aceste confuzii identitare au marcat istoria ultimilor 10-15 ani prin apariia unui numr de conflicte (chiar armate) ­ de factur interetnic, separatist ­ dar i a unor noi tipuri de conflicte identitare, odat cu aprofundarea diferenelor fa de vecini i a refuzului procesului de compatibilizare la noua frontier NATO-UE. Astfel, pentru toate aceste state, lipsa procesului real de democratizare, lipsa, încetinirea sau stoparea reformelor ­ vezi chiar restauraia în Belarus sau Republica Moldova ­ duc la discrepane majore fa de vecinii cu o accelerat politic de compatibilizare fa de statele occidentale. Aceast lips de compatibilitate este izvorul evident al unor viitoare conflicte de-a lungul acestei noi frontiere, pe linia noilor vecini ai NATO/UE1.

Conflictele identitare în Republica Moldova. Trei generaii de conflicte în cutarea identitii

Republica Moldova a fost poligonul de manifestare a valurilor de conflicte identitare izbucnite dup prbuirea fostei URSS. Primul val a fost cel al conflictului între identitatea sovietic ­ asumat de vechea elit conductoare, care s-a refugiat în Transnistria i a generat un conflict de tip separatist, pentru a determina apariia unei regiuni autonome care s pun în discuie împrirea autoritii, cu Centrul i s asigure poziii privilegiate fostei elite ­ i elita naional, care i-a justificat independena pe baza trecutului istoric i a identitii româneti ­ elemente care se regsesc

1 Barry Buzam, Popoarelestateleifrica. O agend a securitii, (Editura Cartier, Chiinu, 2000). Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

81

atât în declaraia de suveranitate, în denunarea Pactului Ribentropp-Molotov care precede independena i o legitimeaz i în declaraia de Independen, ca i în înelesul i interpretarea acordat noii Constituii din 1994 (limba moldoveneasc identic cu limba român, al doilea stat românesc care se numete Republica Moldova pe baza regiunii istorice din care a fcut parte). Cel de-al doilea conflict identitar nscut în 1994, odat cu Congresul ,,Casa noastr Republica Moldova" a fost cel dintre elita naional, democratic i fosta elit din perioada sovietic, rmas în funcii administrative i executive în Republica Moldova i care a dorit un statut privilegiat bazat pe o nou identitate moldoveneasc statalist. Pentru a redobândi poziiile privilegiate era necesar ca majoritatea s nu se mai numeasc româneasc ci moldoveneasc, înelegând prin acest termen nu atât expresia etnic ­ dei vocile lui Stati i membrilor asociaiei Pro Moldova erau importante i atunci ­ cât expresia statalist. Vechea elit ­ care rmsese în poziii importante în administraia democratic de tranziie ­ refuza s accepte existena a dou state româneti independente i a legitimitii reformelor democratice ce consolidau independena statului fa de fosta metropol, ci clama ,,moldovenismul" ca identitate regional ridicat la rang de identitate naional. legitimat pe baza recunoaterii noului stat independent. Chiar din aceste momente au aprut primele elemente de moldovenism etnicist, cel care susinea c exist dou naiuni, dou popoare, dou etnii diferite, ,,moldoveneasc" i român. Tendina aceasta a fost denunat atât de preedintele Mircea Snegur ­ atunci când a cerut modificarea articolului 13 al Constituiei, solicitând ca limba de stat s fie denumit român ­ ca i de viitorul preedinte Petru Lucinschi ­ cel care a cerut înscrierea în Constituie, în spiritul declaraiei de Independen i a documentelor fondatoare ale statului Republica Moldova, c limba de stat este denumit limba moldoveneasc dar este aceeai cu limba român. Cei doi lideri politici au realizat poziia de delegitimare a actului de independen odat cu contestarea acestui adevr istoric ca i compatibilitatea între existena celor dou state româneti în Europa contemporan, fr a fi tirbit independena noului stat aprut dup prbuirea URSS, deoarece primul interesat de existena i viitorul democratic i european al Republicii Moldova era chiar statul vecin, România. Aici a început fuga pentru legitimarea istoric a statului Republica Moldova i a ,,etniei moldoveneti", a ,,limbii moldoveneti", întregul proiect euând în ultranaionalism moldovenesc etnic. Acest al treilea conflict identitar a pus fa în fa, în contextul guvernrii comuniste ­ un program de restauraie pro-imperial antidemocratic cu evoluia pro-european. Moldovenismul etnic susinea existena a dou etnii diverse, cuta diferene lingvistice i legitimarea unei istorii distincte, elemente care nu fceau decât s reia temele staliniste ale anilor `24 i ulterior `50. Nevoia fotilor lideri comuniti i a elitei fostului regim de a-i prezerva privilegiile a dus la reconstruirea acestei identiti, contestate atât de elita naional i democratic, cât i de exponenii fostului curent statalist ­ trecui în umbr de radicalismul noii doctrine i contieni c au deschis cutia Pandorei ce duce chiar la eliminarea lor de pe scena politic. Partea cea mai nepotrivit a procesului a fost tocmai transformarea identitii etniciste moldoveneti, a ultranaionalismului moldovenesc în doctrin de stat, prin intermediul Legii minoritilor, a Legii Concepiei Naionale, a legii de combatere a activitilor extremiste, toate conducând la impunerea noii identiti­ construite artificial i legitimate politic ­ pe cale administrativ pentru toate sferele vieii sociale, culturale, educaionale, politice, civice. Mai mult, orice prere contrarie este taxat de lege drept delict de opinie i condamnat penal!! Un drum clasic i bine învat de comunitii de sorginte sovietic spre totalitarism, având drept doctrin esenial nu marxism-leninismul stalinizat, ci o form de naionalism, moldovenismul etnicist!

82

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Confuzia identitar în Republica Moldova

Din pcate, confuzia identitar persist în Republica Moldova, acolo unde se îmbin tendina de afirmare a identitii naionale i a statalitii, consacrat normativ la înfiinarea Republicii Moldova i desprinderea de fostul Imperiu, prin condamnarea Pactului Ribentrop-Molotov i afirmarea Declaraiei de independen ­ care a întemeiat gestul i justificat suveranitatea regsit. Atunci identitatea clamat era ,,moldoveneasc-româneasc", în sensul diferenei fa de identitatea sovietic a prii de popor român ce tria într-o bucat rupt din regiunea Moldova. Apoi tentative de ,,consolidare a statalitii" au impus o nou scindare de abordri, respectiv tentaia de a infirma pornirea originar de a determina unirea Republicii Moldova cu România din anii 1989-1994. Atunci a fost regsit i adus în prim plan ,,identitatea moldoveneasc", cu diferite nuane, în orice caz utilizat cu titlu de identitate distinct de cea româneasc, de unde i recursul la fantasmele sovietice i propaganda prin care Stalin, Artiom Lazarev, ulterior Vasili Stati sau Victor Stepaniuc au încercat s întemeieze existena unui popor "distinct" de cel român în Republica Moldova. Marea problem a abordrii a fost aceea c o asemenea linie ­ devenit linie oficial în timpul guvernrii comuniste a Republicii Moldova, între 2001-2009 ­ utiliza argumente ce întemeiau separatismul raioanelor din stânga Nistrului, respectiv argumente în oglind, liderii de la Tiraspol construiau ,,identitatea moldoveneasc nistrean". Aceast abordare a creat confuzii majore doctrinare mergând pân la punctul de utilizare a dou doctrine oficiale1, una de uz intern, una de uz extern, respectiv identitatea naionalist-etnicist ,,moldoveneasc" pentru regiunea aflat sub controlul Chiinului, naionalism etnic separatist, i ,,identitatea civic moldoveneasc" combinat cu un statalism moldovenesc ­ exist statul Republica Moldova, recunoscut de ONU, deci exist naiunea moldoveneasc, deci i limba moldoveneasc, dac vrem noi s o numim astfel. În fapt, confuzia nu are soluii nici astzi. Dac e s judecm istoric, lucrurile sunt clare i fr dubii, e vorba despre o parte a principatului Moldova al României ­ moldovean fiind, deci, identitate regional, nu naional ­ care a avut o istorie separat de cea a României, dar unde identitatea româneasc s-a prezervat chiar i sub 50 de ani de ocupaie sovietic, dovad fiind rbufnirea din anii 1987-1993, dup Perestroika i Glasnosti-ul lui Mihail Gorbaciov, când fiecare a fost liber s revin la a-i afirma propria identitate. Dac e s evalum gradul de evoluie distinct a Republicii Moldova i fora ei de a crea o identitate naional distinct, aici avem un studiu-lucrare de doctorat al lui Iulian Fruntau, ,,O istorie etnopolitic a Republicii Moldova"2, care a demonstrat, utilizând instrumentele lui Ernst Gellner i Hobsbawm3, c nivelul maximal la care am putea evalua dezvoltarea unei naiuni moldoveneti i unei etnii moldoveneti distincte de cea român este cea de proto-naiune agrar, deci nesustenabil în contextul contemporan. Cartea este o fresc la care muli ar trebui s revin, inclusiv dintre actualii guvernani pe care Iulian Fruntau îi consiliaz din postura de Consilier al Premierului pentru Politic Extern.

1 Dan Dungaciu, Naiunea i Provocrile (post)modernitii, (Editura Tritonic, Bucureti, 2004); Dan Dungaciu, Moldova Ante Portas, (Editura tritonic, Bucureti, 2005); Dan Dungaciu, Cine Suntem Noi. Cronici de la Est la Vest, (Editura Cartier, 2009); Dan Dungaciu, Basarabia e România?, (Editura Cartier, 2011) 2 Iulian Fruntau, O istoria etnopolitic a Basarabiei, (Editura Cartier,Chiinu 2002) 3 Eric Hobsbawm, Ernst Gellner, Thought and Change, (Chicago, University of Chicago, 1964); Eric Hobsbawm, Ernst Gellner, Nations and Nationalism, (Ithaca New York, Cornell University Press, 1983); Eric Hobsbawm, Naiuni i Naionalism din 1780 pân în prezent: Program, mit i realitate, (Editura Arc, Chiinu, 1997). Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

83

În fine, varianta cea mai aproape de realitate pare a fi una de compromis, care a fost pronunat de multe ori fr a fi acceptat la scar larg. Ea a fost lansat de Iurie Roca în 2007-2008, i cred c temeiurile evalurii ar merita s revenim asupra lor. Astfel, decizia asumat este una pur politic, ea ine seama atât de realitatea româneasc a apartenenei locuitorilor din stânga Prutului la naiunea român, ca i de o anumit tradiie, propagand, ideologie oficial care a încetenit în aceeai regiune o asumare a identitii de ,,moldovean". Potrivit propunerii, soluia ­ care prea a fi fost aproape de formula îmbriat de Aliana pentru Integrare European, atunci când preedintele statului era Mihai Ghimpu ­ era aceea de a admite c cetenii btinai, majoritatea celor din Republica Moldova se pot autodefini alternativ români sau moldoveni, îns toat lumea tie c e vorba despre una i aceeai identitate, limba este limba român i nu mai e discutabil, în timp ce autodefinirea alternativ este doar o marc istoric i cultural a regiunii. O asemenea soluie este compromisul ideal i evit problemele majore ale revendicrii identitii moldoveneti ca identitate naional, nu regional a României. Astfel, clamarea identitii moldoveneti ca identitate naional, invocând eventual orice tip de raionalitate ­ teoria moldovenismului, recursul la istoria principatului Moldova, istoria petrecut separat de regiunea din stânga Prutului i cea din România, etc. ­ implic revendicarea implicit a unui teritoriu de dou ori mai mare i a unei populaii duble din România, locuind provincia istoric Moldova aflat în trupul României, aa cum înseamn i revendicarea implicit a regiunilor din Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei i Nordul Basarabiei, poriuni ale fostului principat Moldova, aflate în teritoriul Ucrainei, cu cam tot atâia ceteni i un teritoriu comparabil cu cel al Republicii Moldova de astzi ­ legea privind acordarea ceteniei "moldoveneti" mai conine i astzi referiri la acordarea automat a acestei cetenii tuturor locuitorilor din aceste regiuni.

Moldova, moldovean, moldovenesc. Consideraii semiotice

Nu puteam încheia aceast trecere în revist a problemelor i zbaterilor în domeniul identitilor post-comuniste în Republica Moldova ­ în sensul celor postcomuniste în Europa de Est i a celor post-sovietice în spaiul fostei URSS, cci în Republica Moldova am avut un partid Comunist în tranziie i un regim al acestui partid mai bine de 8 ani ­ fr a face recurs i la utilizarea excesiv i aberant a referirilor prescurtate la Moldova, în loc de Republica Moldova, i la epitetele de moldovean i moldovenesc, formate prin derivare i utilizate extensiv, cu diverse semnificaii. Astfel, exist tentaia de a abandona titulatura recunoscut a statului, Republica Moldova, consemnat în Declaraia de Independen i în Constituie, pentru mai scurtul i uzualul ,,Moldova" ­ cu atât mai mult în traducerile în englez i francez. Moldova desemneaz provincia istoric i principatul român care s-a unit cu celelalte dou principate române, ara Româneasc sau Muntenia i Transilvania pentru a forma statul naional român reîntregit în 1918. A desemna Republica Moldova cu titlul de ,,Moldova" înseamn s facem o mare greeal între semnificat i semnificant, o digresiune care a mai avut loc în semiologie i care ajunge s fie consacrat prin noua reprezentare care s-a atribuit etichetei asumate simbolic. Greeala este una curent i se întâmpl i în alte cazuri: Bosnia-Heregovina a rmas ,,doar Bosnia", eludând componenta croat din nume, în condiiile în care componenta sârb nici nu se regsete în formula recunoscut oficial a denumirii statului cu capitala la Sarajevo, aa cum Kosovo i Metohia nu mai exist prin amputarea elementului de referire la identitatea sârbeasc, devenind simplu doar

84

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

,,Kosovo", ca în denumirea statului declarat unilateral i nerecunoscut de România alturi de alte state, i nu ca în denumirea provinciei autonome din cadrul Federaiei Yugoslave, respectiv a Republicii Serbia i Muntenegru. i în acest caz, referinele la ,,Moldova" sunt extrem de curente, unele chiar în documente oficiale ale României, în declaraii ale oficialilor români, în documente chiar ale Ministerului Afacerilor Externe, iar asupra acestei realiti i diplomaia român, i Academia Român, mcar la nivelul institutelor de Relaii Internaionale, Istorie i lingvistic ar trebui s se sesizeze. Ce s mai vorbim despre desemnarea cetenilor Republicii Moldova drept ,,moldoveni", în mod abuziv, dar care, intrat în uz, capt rol de regul universal, sau de caracteristica provenienei din Republica Moldova ca ,,moldovenesc-moldoveneasc". i aici semiotica poate s ne joace feste, reprezentarea, percepia public s ia locul realitii ­ aa cum s-a întâmplat, de exemplu, secolul trecut cu denumirea de ,,Basarabia" ­ iar consecinele s fie greu de prevenit i de combtut peste timp.

Sandra Chedelin, Daniel Druckman, Larrisa Fast ed., Conflict, second edition, (Consinuum, New York-London, 2008). Paul Wallensteen, Understanding Conflict Resolution, (Sage Publications, London-Tousand Oaks-New Delhi, 2003). Oliver Romsbotham, Tom Woodhouse, Hugh Miall, Contemporary Conflict Resolution, second edition, (Polity Press, Cambridge, 2005). Morton Deutsch, Peter Coleman, Eric C. Marcus ed, The Handbook of Conflict Resolution. Theory and Practice, (John Wiley and sons, 2006). Chester A. Crocker, Fen Osler Hampson and Pamela Aall Ed, Turbulent Peace. The Challenges of Managing International Conflict, (USIP, Washington, 2001). Denis J.D.Sandole, Sean Byrne, Ingrid Sandole-Staroste and Jessica Senehi, Handbook of Conflict Analysis and Resolution, (Routledge, USA and Canada, 2009). Ho Won Jeong, Understanding Conflict and Conflict Analysis, (Sage, Los Angeles-LondonNew York-New Delhi, Singapore, 2008). Ho Won Jeong.Conflict management and resolution.An Introduction, (Routledge, London and New York, 2010). Dominique Moisi, The Geopolitics of Emotion, (Anchor Books, New York, 2009) John Paul Lederach, Building Peace. Sustainable Recvonciliation in Divided Societies, (USIP, Washington DC, 1997). VanikVolkan, Blood lines. From Ethnic Pride to Ethnic Terrorism, (Wetview Press, 1997). Karl Cordell and Stefan Wilff, Ethnic Conflict, (Polity Press, Cambridge, 2010). James L. Peacock, Patricia M. Thornton, Patrick B. Iriman, Identity Matters. Ethnic and Sectarian Conflict, (Berghahn Bookds, 2009) Vasili Stati, Istoria Moldovei în date, (Editura Academisie de tiine a Republicii Moldova, Chiinu, 1998); Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pîn astzi, (Editura Academiei de tiine a Republicii Moldova, Chiinu, 1997); Artiom Lazarev, Organizarea statului sovietic basarabean i problema basarabean, (Chiinu, 1974); Artiom Lazarev, Marele Octombrie i autodeterminarea naional a poporului moldovenesc, (Chiinu, 1975); A. Surilov, N. Stratulat, Autodeterminarea naional-statal a poporului moldovenesc", "Istoria RSS Moldoveneti, (Chiinu, 1979).

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

BIBLIOGRAFIE

85

Wilhelmus Petrus van Meurs, The Bessarabian question in communist historiography, (Utrecht University, 1994) Mihail Bruhis, Rusia, România, i Basarabia 1812-1918,1924-1940, (Universitas, Chiinu 1992); Anton Moraru, Istoria românilor - Basarabia i Transnistria 1812-1993, (Chiinu, 1995); Ion Scurtu i colectiv, Istoria Basarabiei de la începuturi pîn în 1998, Ediia a doua, (Editura ,,Semne", Bucureti, 1998); Mihail Bruhis, Republica Moldova de la destrmarea imperiului sovietic la restaurarea Imperiului rus, (Editura ,,Semne", Bucureti, 1997); Ion Constantin, Basarabia sub ocupaie sovietic de la Stalin la Gorbaciov, (Bucureti, Editura Enciclopedic, 1995); Victor Bârsan, Masacrul inocenilor - Rzboiul din Moldova 1 martie-29 iulie 1992, (Editura Fundaiei Culturale Române, Bucureti, 1993); Dan Dungaciu, Naiunea i Provocrile (post)modernitii, (Editura Tritonic, Bucureti, 2004); Dan Dungaciu, Moldova Ante Portas, (Editura tritonic, Bucureti, 2005); Dan Dungaciu, Cine Suntem Noi. Cronici de la Est la Vest, (Editura Cartier, Chiinu, 2009); Dan Dungaciu, Basarabia e România?, (Editura Cartier, Chiinu, 2011) Iulian Chifu, Rzboi diplomatic în umbra Kremlinului, (Editura Loreley, Iai, 1997) Iulian Chifu, Rzboi diplomatic în Basarabia, (Ed. Paideia, Bucureti, 1997) Iulian Chifu, Analiz de conflict, (Editura Politeia-SNSPA, Bucureti, 2004) Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaie sovietic, (Ed Politeia-SNSPA, Bucureti 2004) Iulian Chifu, Republica Moldova ­ Alunecarea antidemocratic a Guvernrii Glgioase, (Ed Politeia-SNSPA, Bucureti 2004) Iulian Chifu, Identity Conflicts, (Ed Politeia-SNSPA, Bucureti, 2004) Iulian Chifu, Spaiul post sovietic: Încutarea Identitii (ediie bilingv), (Editura Politeia SNSPA, Bucureti, 2005)

86

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

Terorismul transnaional i implicaiile sale pentru statelenaiune din sudul global1

CRISTINA ABOBOAIE

1. Privire de ansamblu asupra zonei Trans- Sahara i a statului african1

[,,Al.I. Cuza" University of Iai]

Abstract

According to the officials of the African Union, the most important threats to the African continent are terrorism and HIV / AID . On the other hand, Country Reports on Terrorism 2009 argues that in Africa safe heavens for terrorists are Somalia and the Trans- Sahara subregion . Given these considerations, we propose in our article to grasp the relationship between nation states located in the Trans-Sahara sub-region and the insurance of its security in dealing with transnational terrorism. Are they able to combat the threat of transnational terrorism? The article presents the arguments for the necessity of reconfiguring the nation-state against the challenges posed by globalization and collective partnership in addressing transnational threats.

Subregiunea trans-saharian este o zon deosebit de vulnerabil din cauza zonelor extinse de deert i a granielor sale poroase. Cu o istorie în care a fost centrul traficului ilicit de arme i droguri, aceast zon devine din ce în ce mai atractiv în msura în care teroritii încearc s foloseasc aceste rute pentru sprijin logistic, recrutare i sanctuare ale terorismului. Preocuprile pentru asigurarea securitii acestei zone vor fi abordate în contextul Parteneriatului TransSaharian privind Contraterorismul (TSCTP), incluzând state din Africa de Vest - Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria- i din Africa Central - Chad. Pentru început, avem nevoie de un cadru teoretic potrivit, având în vedere specificitatea continentului african. Prima abordare metodologic introduce caracteristicile statului african. Modelul statului suveran westphalian fundamentat pe principiile au1 Acknowledgements: This work is supported by the project POSDRU/88/1.5/S/47646 ,,Doctoral Studies: portal to a career of excellence in research and knowledge society", coordinated by professor PhD Ovidiu Gabriel Iancu. The project is won in competition in September 2009 and is funded by the European Social Fund.

Keywords

democracy; governance; nation-state; security; state-nation; terrorism; rule of law; West Africa Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

87

tonomiei, teritorialitii, recunoaterii mutuale i al controlului, este conceptul de baz al majoritii abordrilor teoretice1. Literatura de specialitate plaseaz ,,momentul" crerii actualului model al sistemului de state suverane în anul 1648, odat cu încheierea pcii de la Westphalia. Acest model nu a inut, îns, cont de propriul concept al africanilor de naiune, bazat pe etnicitate. Conceptul european de statnaiune a devenit în acest context un amalgam de etniciti unite de un teritoriu comun. «Puterile europene au împrit Africa între ele cu o asemenea grab, precum participanii la un joc dur, încât acest proces a fost numit ,,lupta pentru Africa» .2 Motenirea politic a majoritii guvernelor din Sudul Global a fost un stat fr naiune, sau mai ru, un stat cu mai multe naiuni. Spre exemplu, Nigeria se caracterizeaz printr-o multietnicitate masiv, cu peste 250 etnii, fiind afectat de tensiuni etnoreligioase între populaia din sudul i cea din nordul rii3. La începutul perioadei post-coloniale, statul astfel creat s-a caracterizat, printre altele, prin represiune, violen, indiferen fa de oameni, exploatare i excluziune. Elementul represiv se reflecta prin dezinteresul total fa de drepturile culturale, economice, politice i sociale ale africanilor. i aceasta, deoarece, dup obinerea independenei, prima generaie de conductori africani a pstrat portretul statului colonial, euând în regândirea i reconstituirea democratic a statului. Aceast idee a statului, astfel cum este reprezentat de statul-naiune, este i acum slab dezvoltat. Viziunile diferite care au invadat continentul african au afectat profund natura i caracterul statului. Acesta este marcat de polarizarea identitii subnaionale etnice i religioase, conducând la societi puternic divizate, incapabile s creeze structuri instituionale bine închegate. Totui, trendul democratizrii a intrat treptat în politica african. Sisteme constituionale civile au devenit comune pe continent, eclipsând dictaturile militare sau ale unui singur partid care conduseser pân atunci. Aceste noi regimuri sunt fundamentate pe alegeri considerate libere i corecte. În Africa Trans- Saharian identificm regimuri variate. Potrivit State Fragility Index and Matrix 20094 i Freedom House5, trei state sunt certificate democraii- Mali (liber), Nigeria i Senegal (parial liber), iar patru state sunt autocraii- Burkina Faso i Niger (parial libere), Chad i Mauritania (nu sunt libere). Cercettorii domeniului apreciaz, îns, c democraiile de pe continentul african îndeplinesc standarde democratice minimale i c libertile civile i politice nu sunt universal asigurate. Nigeria este exemplul unui regim hibrid ambiguu, situat în zona gri dintre democraie i autocraie. Concret, alegerile electorale au loc în acest tip de regim politic, dar acestea se caracterizeaz prin registre de vot dubioase, campanii de intimidare, cumprarea voturilor, .a.6. Modalitatea cea mai obinuit de organizare a politicii naionale în Africa nu este democraia, ci ceea ce noi numim autocraie liberalizat caracterizat, potrivit Freedom House, prin cenzura libertii de exprimare i a mass mediei, restricionarea organizaiilor civice i a partidelor politice, înclcri ale drepturilor omului, etc.

1 Stephen D. Krasner, ,,Rethinking the Sovereign State Model", in Review of International Studies 27 (2001): 17-42. 2 Roland Oliver and Anthony Atmore, Africa since 1800, Cambridge: Cambridge University Press, 1994, p. 100. 3 Central Intelligence Agency (CIA), World Factbook (Washington DC: CIA, 2010), ,,Nigeria". 4 Monty G. Marshall and Benjamin R. Cole, Global Report 2009 ,,Conflict, Governance, and State Fragility", Center for Systemic Peace. 5 Freedom House, Freedom in the World 2010: Erosion of Freedom Intensifies, Washington DC: Freedom House, 2010. 6 Michael Bratton, Eric C. C. Chang, ,,State Building and Democratization in Sub-Saharan Africa: Forwards, Backwards, or Together?", in Comparative Political Studies, 39 (9, 2006): 1064.

88

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Organizaiile internaionale semnaleaz o serie de probleme comune tuturor statelor supuse analizei noastre: instabilitate politic, legislaia incomplet sau slab, sisteme judiciare slabe i corupte, corupie oficial, instituii financiare netransparente, condiii economice nefavorabile, srcie extrem, abuzuri din partea forelor de securitate asupra cetenilor, accesul uor la arme, trafic de fiine umane în special copii (aspect sever în Mauritania, Niger i Chad)1, iar în Nigeria aproximativ 43.000 de persoane triesc în continuare în condiii de servitute. Corruption perceptions index 2009 measuring corruption2 realizat de Transparency International identific statele din Trans-Sahara printre cele mai corupte state din cele 180 luate spre analiz. Mai mult, poliia din multe state africane vestice face parte dintre sectoarele cele mai corupte3. În Nigeria, spre exemplu, guvernul a creat un mediu ideal pentru propagarea crimei organizate, reelele criminale fiind bine încorporate la nivelul instituiilor naionale, precum i a celor locale cu sisteme tribale i regionale4. Deasemenea, oficialii Organizaiei Naiunilor Unite au avertizat anul trecut c ,,terorismul în Africa este strâns legat de crima organizat" i c ,,Africa devine din ce în ce mai mult o destinaie popular intermediar în tranzitul drogurilor din America de Sud i din alte pri, i c grupurile teroriste folosesc fondurile obinute din acest proces pentru achiziionarea de arme" 5. Problemele legate de securitatea frontierei de nord a regiunii par a fi, dup unii experi, cele mai îngrijortoare6. Nigeria are 4.049 km de frontier de protejat, iar controlul frontierelor i al vamei sunt considerate a fi sectorul guvernamental cel mai corupt. Drept urmare, traficul de arme i de alte obiecte ilicite se desfoar cu restricii minime de-a lungul frontierei statului Sierra Leonne pân în Liberia, precum i din nordul i vestul regiunii spre Burkina Faso. În plus, Africa de Vest asigur un grad ridicat de invizibilitate gruprilor teroriste. Dei violena prevaleaz în subregiune, potrivit prof. Eboe Hutchful, aceast violen este vzut de obicei ,,prin lentilele etnicitii, identitii politice, srciei, guvernanei i a luptei pentru resurse naturale, decât terorismul"7. Aceast percepie ne va ajuta pe parcursul articolului s explicm, în parte, de ce unele guverne i opinia public african nu consider terorismul o prioritate maxim, în comparaie cu alte ameninri cu care se confrunt regiunea8. Multe state continu s considere terorismul un subiect predominant occidental, iar contraterorismul o prioritate impus de Occident, argumentând c muli oameni din subregiune sunt afectai de srcie, boli, crim i foamete, decât de terorism9.

1 Mauritania, Niger i Chad se afl pe ultimele locuri în Raportul Departamentului de Stat American din anul 2009 privind traficul de persoane. 2 Corruption Perceptions Index 2009. 3 UN Office on Drugs and Crime (UNODC), ,,Organized Crime Plundering West Africa, Says UNODC Report". 4 Kevin A. O'Brien and Theodore Karasik, ,,Case Study: West Africa", in Ungoverned Territories, Understanding and reducing terrorism Risk ( RAND Corporation, 2007), p. 185. 5 United Nations, ,,UN official warns terrorism and organized crime increasingly linked in Africa", 30 July 2010. 6 Center on Global Counterterrorism, Cooperation, Workshop on Building Capacity in the Area of Counterterrorism in West Africa in the Framework of the UN Global Counter-Terrorism Strategy, Abuja, 16­17 February 2010. 7 Eboe Hutchful, ,,Economic Community of West African States Counterterrorism Efforts," in African Counterterrorism Cooperation: Assessing Regional and Sub-regional Initiatives, Andre Le Sage, ed., Washington DC: National Defense University Press and Potomac Books, 2007, p. 114. 8 U.S. Department of State, ,,Africa Overview," 2007 Country Reports on Terrorism, 30 April 2008. 9 United Nations, ,,Africa, United Nations should improve strategies for countering terrorism, experts say at addis ababa meeting", 15 June 2009. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

89

În concluzie, incapacitatea statului african de a asigura o serie de bunuri fundamentale menine prpastia între între stat i cetenii si i slbete ideea de naiune. În acest moment, relaia stat-cetean se caracterizeaz prin lipsa loialitii i a încrederii cetenilor în stat i viceversa, prin lipsa unui parteneriat cu societatea civil i cu mass media, prin numeroase conflicte ­ interetnice, tribale, rzboaiele civile- care slbesc în continuare statul (Africa cuprinde cel mai mare numr de refugiai din lume), i prin convingerea elitelor africane c suveranitatea este o valoare economic ce le permite s se îmbogteasc. Elementele prezentate în acest subcapitol reprezint vulnerabiliti ale statelor africane în faa ameninrilor i, totodat, condiiile care fac un stat ,,ospitalier" pentru terorismul transnaional i crima organizat.

2. Statul african i asigurarea securitii

Securitatea este un termen complex. La nivel naional aceasta este vzut în termeni de supravieuire, bunstare i protecie din partea statului, în timp ce la nivel internaional acelai concept se refer la securitatea comun între state. În lumina celor prezentate ne întrebm dac statele din Africa de Vest reuesc singure s asigure securitate cetenilor ei. Pentru aflarea unui rspuns, avem nevoie s tim ce înseamn securitatea pentru Africa, din partea cui i care sunt implicaiile strategiilor de securitate. Pornim de la ideea c, privit în ansamblu, Africa de Vest devine din ce în ce mai important, nu doar în termenii ,,hard security", ci i în termenii privind securitatea resurselor i a combustibilului, aceasta deinând 60 miliarde de barili de petrol i mari depozite de gaz natural.1 De cealalt parte, organizaiile de crim organizat aflate în strâns legtur cu grupuri extremiste, recurg la obinerea i traficul ilegal de pietre preioase i de alte bogii naturale, pentru procurarea banilor necesari finanrii activitii lor. Potrivit unui reprezentant al Oficiului ONU pentru Droguri i Crim ,,Africa de Vest devine o gaur neagr în care orice persoan cutat internaional se poate ascunde (...), fie ca este un terorist sau orice alt criminal (...). Este un paradis pentru criminali" 2. Experii au delimitat diferitele tipuri de ameninri ce se manifest pe continentul african în mai multe categorii3: (a) atacuri teroriste domestice asupra intereselor africane; (b) atacuri teroriste internaionale asupra intereselor occidentale; (c) folosirea teritoriului Africii ca refugiu sigur pentru teroriti; (d) Africa- surs de recrui pentru organizaiile teroriste; (e) Africa- punct de transit pentru teroriti i pentru fonduri legate de alte activiti ilicite. Din punctul de vedere al orientrii i al misiunii, putem vorbi despre dou tipuri de grupuri teroriste care au aprut în aceast subregiune: · grupuri religioase: fundamentalitii islamici din nordul Nigeriei, membrii grupului Toareg din Mali i violena din regiunea Cassamance a statului Senegal; · criminali transnaionali/economici: nu au scopuri politice bine definite, scopul aciunilor lor find jafurile, traficul de fiine umane, de droguri, pietre preioase, .a.

1 Jason Motlagh, ,,U.S. Eyes Sahara Desert in Global Terror War," Washington Times, 17 November 2005. 2 Pascal Fletcher, ,,Africa Is Crime, Terrorism `Black Hole' ­ UN expert," Reuters, 13 January 2008. 3 United Nations, ,,Report of the Expert Group Meeting on African Perspectives on International Terrorism", Addis Ababa, 3 - 4 June 2009, p. 7.

90

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

,,Întreprinderile nigeriene criminale sunt cele mai relevante dintre toate întreprinderile criminale africane (...), operând în peste 80 de state. Acestea sunt printre cele mai agresive i mai expansioniste grupuri criminale internaionale".1 Country Reports on Terrorism 2009 publicat de Departamentul de Stat al SUA atrage atenia asupra intensificrii activitii teroriste a gruprii teroriste Al-Qa'ida în Maghreb-ul Islamic (AQIM), în Mauritania, Mali, Niger, precizând c aceasta reprezint principala ameninare terorist din zon. Cât privete modalitile de aciune terorist, acestea constau fie în rpirea de ceteni strini, muncitori sau turiti (rpirea a trei ceteni spanioli i a doi ceteni italieni în Mauritania în anul 2009, rpirea a patru turiti europeni, dintre care unul a fost ucis în Niger, .a); asasinarea unor persoane oficiale (asasinarea unui ofier al Securitii de Stat în Mali de ctre gruparea AQIM); fie în lansarea unor atacuri asupra unor ambasade strine (atacul suicidal în apropierea ambasadei Franei în Mauritania, fr victime, revendicat de organizaia AQIM). Cum au reacionat statele africane i partenerii ei la ameninarea terorist?

3. Crearea unor partneriate pentru combaterea terorismului în Trans- Sahara i pe continentul african

Problemele de securitate din Africa Trans- Saharian au tendina s se rspândeasc mai uor datorit factorilor geografici i geopolitici i, în special, a incapacitii unor state de a menine un control eficient asupra teritoriilor lor. În aceste condiii i inând cont de numeroasele vulnerabiliti ale statelor africane, toate opiniile experilor susin c ameninrile transnaionale nu pot fi combtute de ctre statele africane acionând singure. Este nevoie de o sinergie capacitilor i a strategiei de combatere a terorismului i a celorlalte ameninri, interconectate cu acesta. Este imperativ ca provocrile transnaionale de securitate s fie abordate prin cooperare. Potrivit teoriilor cooperrii, o asemenea abordare colectiv a securitii nu aduce decât câtiguri absolute pentru toi membrii parteneriatului de securitate. Astfel, rspunsul la rspândirea extremisnului religios în Africa de Vest a luat trei forme: un efort regional sub auspiciile Uniunii Africane, unul subregional-ECOWAS i un efort internaional în care s-a implicat ONU i marile puteri ale lumii. Cum funcioneaz acestea? Îi ating scopurile? La nivel regional, Africa a fost printre primele zone ale lumii care au dezvoltat un cadru regional pentru combaterea terorismului. Aceasta a inclus Convenia asupra Prevenirii i Combaterii Terorismului a Organizaiei Unitii Africane (OAU) din anul 1999, urmat de Planul Uniunii Africane de Aciune asupra Prevenirii i Combaterii Terorismului din anul 2002 i Protocolul Uniunii Africane din anul 2004. Uniunea African a înfiinat i un Centru pentru Studierea i Cercetarea Terorismului în Algeria. Dar, aceste acte importante luate la nivelul OAU nu au fost urmate de o implementare corespunztoare la nivel naional, datorit percepiei diferite asupra ameninrii terorismului i a altor probleme grave cu care se confruntau rile. În plus, Uniunea African a fost suspectat de africani ca fiind o acoperire pentru extinderea american în vederea protejrii intereselor ei energetice. Alte probleme se refer la limitri la nivel instituional i operaional- lipsa finanrii, trainingului i logisticii, .a.. De asemenea, exist i obstacole politice pentru cooperare2.

1 Peters, Jimi, ,,Transnational Crimes and National Security: An Overview", in Nigerian Forum, 24 (11 and 12), Nov/Dec 2003), p. 321. 2 Jeffrey Herbst, ,,African Militaries and Rebellion: The Political Economy of Threat and Combat Effectiveness," in Journal of Peace Research, 41 (3, 2004): 357­369. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

91

Alte instituii implicate în reducerea srciei i a marginalizrii, îmbuntirea guvernrii, întrirea legii, combaterea corupiei sunt: Consiliul de Securitate i Pace al Uniunii Africane, Sistemul de Avertizare Timpurie, Curtea African pentru Drepturile Omului, Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii. Parlamentul Panafrican ar putea s joace un rol important în întrirea legislaiei asupra terorismului. Cu toate acestea, la nivelulul subregional, al Africii de Vest, nu exist un lider, ci doar dorine ale unor state de a domina. Comunitatea Economic a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) a adoptat o serie de instrumente adresate ameninrilor din subregiune, precum Planul de Aciune Regional asupra traficului ilicit de droguri i asupra crimei organizate din anul 2009, dar nivelul actual de implicare în combaterea terorismului este limitat, organizaia neavând o unitate special de contraterorism. Terorismul se afl pe ultimul loc între prioriti pentru multe state ECOWAS, fapt ce a condus la ,,lipsa structurilor sau a resurselor instituionale dedicate în mod special luptei împotriva terorismului" i a absenei unui cadru subregional pentru contraterorism"1. Mai mult ECOWAS se afl în competiie cu Uniunea Vest African Economic i Monetar i cu Uniunea Mano River. Strategia global de combatere a contraterorismului a Organizaiei Naiunilor Unite este instrumentul de baz al aciunii de combatere a terorismului, având în vedere încrederea mare de care se bucur ONU în rândul statelor africane, statele interesate de implementarea strategiei de combatere a terorismului primind asisten integrat din partea departamentelor specializate. Uniunea European apreciaz c riscurile prezentate în regiunea Sahel reprezint a doua mare ameninare terorist la adresa UE 2, iar SUA este deosebit de preocupat de teritoriile neguvernate din Africa de Vest pentru a nu deveni sanctuare teroriste. SUA se concentreaz pe dou programe: Iniiativa Pan- Sahel (PSI), program destinat întririi capabilitilor la grani împotriva traficului de arme, droguri i a micrii teroritilor transnaionali; Iniiativa Contraterorist Trans- Sahara (TSCTI) care urmrete întrirea capacitii guvernelor din subregiune, confruntarea provocrilor puse de organizaiile teroriste în trans- Sahara i facilitarea cooperrii între aceste state i partenerii SUA în Maghreb (Moroc, Algeria i Tunisia) 3. Unii experi susin c aceast strategie a interveniei militare bazat pe securitate este contraproductiv. Prezena armatei militare, sprijinul su pentru regimuri autoritare i alturarea la exerciii militare cu partneri regionali conduc la antiamericanism i cinism privind motivele SUA i contribuie la creterea radicalizrii i a violenei separatiste în Africa de Nord- Vest.

Concluzii

Este evident c în subregiunea analizat s-au fcut pai semnificativi în combaterea terorismului. Totui problemele din subregiune rmân grave, iar activitatea grupurilor teroriste nu este distrus, ci doar îngreunat. Ce e de fcut? La nivel naional, tripla motenire din Africa- occidental, arab i african- a condus la existena unor societi de tip mozaic puternic divizate, iar interesul naional nu este o reprezentare colectiv, ci o percepie individual a clasei burgheze. Este nevoie de schimbarea acestor practici i de reconstruirea unor state multina1 Hutchful, ,,Economic", p. 120. 2 Council of the European Union, ,,EU Counter-Terrorism Strategy ­ Discussion Paper," 14 May 2009, p. 12. 3 US Department of State, Country Reports on Terrorism 2009, Washington DC: Office of the Coordinator for Counterterrorism, 2010.

92

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

ionale consolidate i unite în interesul comun al securizrii teritoriilor lor. Acest fapt poate fi posibil doar prin transformarea sistemelor actuale de guvernare în instituii democratice, preferate de muli ceteni africani1 i de ageniile donatoare internaionale. Statele africane depind în continuare de influena hegemonic a Vestului, chiar i în dezvoltarea propriilor strategii de securitate. Aceast dependen de comunitile donatoare a fcut ca unele guverne s ezite s analizeze ele singure modul în care terorismul influeneaz propriile strategii, dei sunt state din Trans- Sahara care au fcut pai majori în acest sens. Spre exemplu, Algeria, Mauritania, Mali and Niger au anunat în vara anului trecut c vor crea o unitate comun de comand special pentru lupta împotriva terorismului2. În alte state exist, îns, percepia greit c securitatea este o problem strict guvernamental, fapt ce limiteaz accesul informaiilor din partea societii civile i a mass-mediei. Lupta împotriva terorismului trebuie s aib un fundament solid i acesta nu este asigurat doar de abordarea dimensiunii militare a securitii, ci i de celelalte laturi- politic- buna guvernare, economic, social i ecologic. Este nevoie de stabilirea unui parteneriat incluziv cu societatea civil i de mobilizarea acesteia în problemele legate de obiective comune. La nivelul Africii nu exist o perspectiv african comun i operaional pentru combaterea terorismului. Drept urmare, aceasta nu are un cadru specific de prevenire i combatere din perspectiva securitii colective, dei, Strategia ONU ofer un cadru de dezvoltare a unei strategii contrateroriste subregionale comprehensive i un plan de aciune. Un asemenea proiect ar fi posibil prin efortul reunit al africanilor în direcia înfiinrii unui organism propriu la nivelul subregiunii care s coordoneze toate eforturile de identificare i de combatere a ameninrilor terorismului. Statele africane trebuie s-i gseasc propria strategie de lupt împotriva terorismului i a altor ameninri transnaionale, adaptat contextelor locale, naionale i regionale. Acest tip de parteneriat s-ar putea extinde la nivelul întregii Africi. Unele state sunt pregtite operaional pentru acest pas, având în vedere misiunile internaionale numeroase pentru instruirea civil i militar a statelor. Din cele prezentate pân acum putem susine c exist suficient activitate contraterorist în Africa ca baz pentru crearea unei voci africane, dar în lipsa coordonrii, aceast voce nu s-a fcut auzit la nivel global.

BIBLIOGRAFIE

Afrobarometer, 2009. ,,Neither Consolidating Nor Fully Democratic: The evolution of African Political regimes, 1999- 2008". Afrobarometer Briefing Paper, no. 67, 14.03.2011, http://www. afrobarometer.org/papers/AfrobriefNo67_19may09_final.pdf. Afrol News, ,,Joint Sahara forces to fight terrorism", 20 April 2010. BRATTON, M.; CHANG, C. C. Eric, 2006. ,,State Building and Democratization in Sub-Saharan Africa: Forwards, Backwards, or Together?". In Comparative Political Studies, 39 (9): 10591083. Center on Global Counterterrorism Cooperation, ,,Workshop on Building Capacity in the Area of Counterterrorism in West Africa in the Framework of the UN Global CounterTerrorism Strategy". Abuja, 16­17.02.2010, http://www.globalct.org/images/content/pdf/summaries/10Feb16-17_Summary_ Recommendations.pdf.

1 Afrobarometer, ,,Neither Consolidating Nor Fully Democratic: The evolution of African Political regimes, 1999- 2008", Afrobarometer Briefing Paper, No.67, 2009. 2 Afrol News, ,,Joint Sahara forces to fight terrorism", 20 April 2010. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

93

Central Intelligence Agency (CIA), 2010. World Factbook. Washington DC: CIA, 07.03.2011, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/index.html. Council of the European Union, ,,EU Counter-Terrorism Strategy ­ Discussion Paper," 14 May 2009, 17.03.2011, http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/09/st09/st09717.en09.pdf. FLETCHER, Pascal. ,,Africa Is Crime, Terrorism `Black Hole' ­ UN expert". Reuters, 13 January 2008, 10.03.2011, http://www.reuters.com/article/africaCrisis/idUSL13455450. Freedom House, 2010. Freedom in the World 2010: Erosion of Freedom Intensifies. Washington DC: Freedom House, 9.03.2011, http://www.freedomhouse.org/template. cfm?page=363&year=2010. HERBST, Jeffrey, 2004. ,,African Militaries and Rebellion: The Political Economy of Threat and Combat Effectiveness". In Journal of Peace Research, 41(3): 357­369. KRASNER, Stephen D., 2001. ,,Rethinking the Sovereign State Model". In Review of International Studies 27. MARSHALL, Monty G.; COLE, Benjamin R. Global Report 2009 ,,Conflict, Governance, and State Fragility". Center for Systemic Peace, 9.03.2011, http://www.systemicpeace.org/Global%20Report%202009.pdf. MOTLAGH, Jason. ,,U.S. Eyes Sahara Desert in Global Terror War". Washington Times, 17 November 2005,, 14.03.2011, www. hartford-hwp.com/archives/27e/727.html. O'BRIEN, Kevin A.; KARASIK, Theodore, 2007. ,,Case Study: West Africa". In Ungoverned Territories, Understanding and reducing terrorism Risk, RAND Corporation. OLIVER, Roland; ATMORE, Anthony, 1994. Africa since 1800. Cambridge: Cambridge University Press. PETERS, Jimi, 2003. ,,Transnational Crimes and National Security: An Overview". In Nigerian Forum, 24 (11 and 12). US Department of State, 2008. Country Reports on Terrorism 2007. Washington DC: Office of the Coordinator for Counterterrorism, 10.03.2011, http://www.state.gov/s/ct/rls/ crt/2007/103705.htm. United Nations. ,,Report of the Expert Group Meeting on African Perspectives on International 10.03.2011, Terrorism". Addis Ababa, 3 - 4 June 2009. http://www.un.org/africa/osaa/reports/african_perspectives_international_terrorism_2009. pdf, accesat în US Department of State, 2010. Country Reports on Terrorism 2009. Washington DC: Office of the Coordinator for Counterterrorism, 7.03.2011, http://www.state.gov/s/ct/rls/crt/2009/ index.htm. United Nations. ,,Africa, United Nations should improve strategies for countering terrorism, experts say at addis ababa meeting", 10.03.2011, http://www.un.org/News/Press/docs/2009/ afr1861.doc.htm. United Nations. ,,UN official warns terrorism and organized crime increasingly linked in Africa". 30 July 2010, 10.03.2011, http://www.un.org/apps/news/story. asp?NewsID=35497&Cr=&Cr1. UN Office on Drugs and Crime (UNODC), 2009. ,,Organized Crime Plundering West Africa, Says UNODC Report", 10.03.2011, http://www.unodc.org/unodc/en/frontpage/2009/July/ organized-crime-plundering-west-africa-says-unodc-report-.html. WILLIAMS, Paul D., 2009. ,,Regional Arrangements and Transnational Security Challenges: The AU and the Limits of Securitization Theory". In African Security 1, 2009. HUTCHFUL, Eboe, 2007. ,,Economic Community of West African States Counterterrorism Efforts". In African Counterterrorism Cooperation: Assessing Regional and Sub-regional Initiatives, Andre Le Sage, ed., Washington DC: National Defense University Press and Potomac Books.

94

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

The Chiang Mai Initiative and Its Multilateralization: Toward an Asian Monetary Fund?

[St. Francis Xavier University]

YOUNGWON CHO

Abstract

As a regional self-help system of liquidity support established in the aftermath of the Asian crisis of 1997, the Chiang Mai Initiative (CMI) and its recent multilateralization have been touted in some quarters as important achievements in a region where institutionalized financial cooperation had been sorely lacking, taking East Asia one step closer to the resuscitation of the still-born Asian Monetary Fund. Against such a sanguine assessment, I argue that the significance of the CMI, even after its multilateralization, is largely limited to symbolism and its practical implications are inconsequential. Despite the progress associated with CMI multilateralization, the underlying political dynamics in the region render East Asia fundamentally incapable of producing a coherent regional solution to the recurring problem of global financial instability.

n the fall of 1997, as East Asia was being swept up by an economic crisis of historical proportions, the Japanese Ministry of Finance proposed a regional mechanism of financial stabilization as a ,,made-in-Asia" solution for the problem of financial volatility plaguing the region. Dubbed as the ,,Asian Monetary Fund" (AMF), the new regional institution would be capitalized by a fund of up to $100 billion, half of it coming from the Japanese, to provide large-scale liquidity relief to crisis-stricken countries. Almost as soon as it was proposed, however, the initiative ran into insurmountable obstacles, facing intense political opposition from three key actors: the US, which saw the AMF as a menace to its influence in the region; China, which was disinclined to countenance what it perceived to be Japan's attempt to establish regional economic hegemony; and the IMF, which for organizational and bureaucratic reasons also feared the AMF for its possible displacement of the Fund's role in the region.1 As a result, the AMF proposal suffered an early demise and was quickly shoved aside for the USdominated IMF to determine the course of events in the region.

1 Paul Blustein, The Chastening: Inside the Crisis That Rocked the Global Financial System and Humbled the IMF (New York: PublicAffairs, 2001),162-70; Yong Wook Lee, ,,Japan and the Asian Monetary Fund: An Identity-Intention Approach," International Studies Quarterly, 2 (2006): 339-66.

I

Keywords

Chiang Mai Initiative; Chiang Mai Initiative Multilateralization; East Asian regionalism; East Asian financial cooperation; Asian Monetary Fund Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

95

Despite the failure of the AMF initiative, the underlying idea of a regional liquidity support mechanism itself never went away. On the contrary, it was fuelled even more by the draconian measures imposed by the IMF and the widespread resentment this generated in the region.1 Riding this wave of discontent, East Asia's attempt to find a regional alternative to the IMF was revived in 2000 in another institutional form called the Chiang Mai Initiative (CMI). Unveiled at the ASEAN plus 3 (APT) Finance Ministers' Meeting in Thailand, the CMI initially began as a series of modest bilateral swap agreements (BSAs) among the participating central banks of the APT. Over the course of the following decade, however, it has seen significant expansion, both in terms of the amount of resources disposable through it and the scope of its activities. In particular, its multilateralization in 2010 has transformed it from a simple network of BSAs into a ,,self-managed reserve pooling" arrangement governed with a single contractual agreement and accompanied by a number of new provisions strengthening its capacity. Hailed as a milestone event by its supporters, CMI multilateralization (CMIM) is said to have taken the region one step closer to resurrecting the AMF.2 Such an optimistic assessment is without basis. While the CMIM does take East Asia one step closer to the AMF, it is only a very small step and the distance between the CMIM and the AMF remains miles apart. In its current form, the CMIM does not give its participants what they are craving for: a credible regional source of temporary liquidity relief in the event of destabilizing shocks in capital flows, one that comes without the onerous strings that were attached to the IMF rescue packages in 1997. Moving the CMIM toward a genuinely regional self-help system requires delinking its disbursements from the IMF, and this in turn requires a robust surveillance and enforcement mechanism of its own. The latter's political implications are sufficiently unpalatable to the relevant actors to dampen their enthusiasm for further strengthening of the CMIM, and, accordingly, the significance of the CMI and its multilateralization is confined to mere symbolism, while its practical implications remain largely inconsequential.

The Origins and Evolution of the CMI

Two fundamental motivations have sustained East Asia's drive for closer regional financial cooperation. One motivation is the regional actors' economic need to better manage financial globalization by making themselves less vulnerable to the volatility of the global financial system; the other motivation, which is political, is their desire to achieve this without having to turn to extra-regional institutions and actors, namely the IMF and the US.3 Both motivations are derived from their collective experience during the Asian crisis of 1997 that taught three costly lessons.

1 Richard Higgot, ,,The Asian Economic Crisis: A Study in the Politics of Resentment," New Political Economy, 3 (1998): 333-56; Rodney Hall, ,,The Discursive Demolition of the Asian Development Model in the Asian Financial Crisis," International Studies Quarterly, 1 (2004): 7199; Paul Bowles, ,,Asia's Post-Crisis Regionalism: Bringing the State Back in, Keeping the (United) States Out," Review of International Political Economy, 2 (2002): 240-70. 2 Masahiro Kawai, ,,From the Chiang Mai Initiative to an Asian Monetary Fund," paper presented at the Conference on the Future Global Reserve System, Tokyo, 17-18 March 2010. 3 Euiseke Sakakibara, former deputy finance minister of Japan who spearheaded the AMF proposal, stated bluntly, ,,If East Asia does not want to be divided and ruled as in the colonial days and in the more recent past, we need to form some types of regional cooperation of our own." Quoted in Yong Wook Lee, ,,Regional Financial Solidarity without the United States: Contested Neoliberalism in East Asia," EAI Security Initiative Working Paper, no. 1, September 2009, 12.

96

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

First, the crisis demonstrated clearly to East Asian countries that, with the advent of financial globalization, the resources disposable to individual countries were far too insufficient to withstand the forces of global financial markets. From Thailand to Indonesia and South Korea, the crisis-stricken countries discovered that once the tidal wave of capital flows reversed its direction, their individual reserve holdings gave them no reprieve from massive capital exodus and intense speculative attacks. Second, the Asian crisis also revealed that while financial markets were prone to highly contagious panic, governments in the region were incapable of coming up with a collective response to confront the problem of contagion. Bereft of such a regional option, the only venue left for them was the IMF. Third, the crisis taught what everyone except perhaps the most naïve observer of the IMF had known all along ­ that, notwithstanding its self-portrayal as a politically neutral, benevolent hand, the IMF represents, first and foremost, the interests of its major shareholders. This revelation goes beyond the many critiques that the Fund faced regarding its draconian stabilization measures.1 Apart from this, the structural adjustment side of the Fund's program invariably required far-ranging market opening, in line with former US Trade Representative Mickey Kantor's view that the US, as the largest shareholder and the only veto-yielding member of the IMF, should use the Fund as ,,a battering ram" to advance its own interests.2 Born out of these bitter lessons of the Asian crisis, but having also been preceded by the ill-fated AMF, the CMI was launched as a second-best arrangement that, as described by then Japanese Finance Minister Kiichi Miyazawa, was ,,of the same philosophy as the AMF."3 However, to avoid eliciting hostile opposition from the US and the IMF while mollifying the Chinese suspicion of Japan's ulterior motive, the CMI came in a drastically diluted form, as a bare-bone arrangement composed of a simple network of BSAs totalling $36.5 billion initially. Moreover, even this relatively modest sum could not be tapped fully unless the requesting country first concluded an agreement with the IMF. This ,,IMF link" restricted the participating countries' free access to CMI funding to only 10% of their BSAs, and any amount beyond this required the vetting of the Fund. There was also an opt-out clause that made the activation of the BSAs contingent on the willingness of the potential lenders, which made the agreement ultimately unenforceable. Nor was there a viable surveillance mechanism, crucial to address the problem of moral hazard lurking around any liquidity assistance scheme. An ill-defined process called Economic Review and Policy Dialogue (ERPD) emerged as the only surveillance venue, involving informal exchange of information, vague policy dialogue, and non-binding peer reviews without any enforcement mechanism. One accomplishment the CMI did make, however, was the exclusion of the US. Yet, unlike the AMF proposal, the CMI was not opposed by Washington. That the US did not throw in a road block to the CMI despite its exclusion was not an indicator of a more receptive Washington, but of the sheer distance by which the CMI fell short of fulfilling the vision set out in the AMF proposal. The CMI was so watered down that it posed no threat to US interests in the region, and thus the US saw no need to oppose it. In particular, the restrictive link that tied 90% of the CMI's funding to the vetting of the IMF meant that while the US was formally kept out of the arrangement, it was not left out of the loop.

1 Jeffrey Sachs, ,,IMF Is Power unto Itself," Financial Times, 11 December 1997; Martin Feldstein, ,,Refocusing the IMF," Foreign Affairs, 2 (1998): 20-33; Joseph Stiglitz, Globalization and Its Discontents (New York: W.W. Norton, 2002). 2 Bruce Cumings, ,,The Korean Crisis and the End of `Late' Development," New Left Review, 231 (1998): 56. 3 Quoted in Hyoung-kyu Chey, ,,The Changing Political Dynamics of East Asian Financial Cooperation," Asian Survey, 3 (2009): 460. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

97

In response to these initial limitations, the APT took a series of additional steps to narrow the gap between the rhetoric and the reality. These included expanding the size of the BSAs several times to eventually reach a total of around $90 billion in 2009; increasing the amount of BSAs disposable without the IMF `s approval to 20% in May 2005; incorporating the ERPD into the CMI framework in the same year and making any release of fund conditional on participation in the ERPD process; and adopting a collective decision-making procedure for the CMI activation as an initial step toward eventual multilateralization of the CMI.1 None of these steps, however, made the CMI any more credible. The attempt to strengthen the surveillance capacity of the APT produced little tangible results, while the increase in the size of the BSAs still fell far short of coming anywhere close to an adequate level. And despite the doubling of the amount of ,,freely" available financing through the CMI, the continuing placement of the IMF link still left 80% of the financing up to the tender mercy of the Fund. The practical irrelevance of the CMI was exposed bare in the fall of 2008 when the near collapse of the US banking industry and its destabilizing effects on the global financial system presented a veritable testing ground for the CMI. With the US banking crisis reverberating around the world and making a particularly pernicious impact on emerging markets, a number of potential borrower countries in East Asia saw a huge surge in capital outflows, intense pressure on their currencies, and rapidly dwindling foreign exchange reserves that signalled an impending crisis of liquidity. East Asia in the fall of 2008 was starring at a potential recurrence of the crisis of 1997, precisely the scenario for which the CMI had been established. Yet, no country actually drew from the CMI. In fact, rather than turning to the CMI, APT members chose to rely on their own measures by continuing to run down their large reserve holdings, and, when this proved to be insufficient as in the case of South Korea, turned to the US for assistance, opening and activating a bilateral swap agreement with the US Federal Reserve Board.2

The Multilateralization of the CMI: Still Not Enough

With the limits of the CMI exposed by the events of the 2008 global financial crisis, the APT moved quickly to patch the gaping hole by concluding an agreement to multilateralize the CMI, an ambitious goal long sought after by the advocates of greater regional financial cooperation. Commitments to multilateralization had been made in principle as early as 2005, but the actual progress toward it had been bogged down over the specific elements of implementation. The bone of contention was essentially between China and Japan over quota allocations, with neither side willing to let the other assume the leadership mantle in the CMIM. On the one hand, Japan insisted that it should be the largest contributor to the CMIM, on the basis of the fact that that their economy was then the largest in the region and their contribution under the CMI was also the largest. China found this unacceptable ­ hardly surprising given its earlier rejection of the Japanese-led AMF ­ and maintained that its share should be at least equal to that of Japan, given the fact that China was the largest holder of foreign currency reserves in the world and its

1 APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 8th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting," Istanbul, Turkey, 4 May 2005, http://www.mof.go.jp/english/if/as3_050504.htm. 2 On East Asian countries' policy response to the global economic crisis, see William Grimes, ,,The Global Financial Crisis and East Asia: Testing the Regional Financial Architecture," EAI Working Paper Series, no. 20, June 2009; and Masahiro Kawai, ,,Reform of the International Financial Architecture: An Asian Perspective," ADBI Working Paper, no. 167, November 2009.

98

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

economy was on a clear trajectory to overtake the Japanese economy soon, as it in fact did in 2010.1 Hastened in no small part by the financial upheaval unleashed by the US banking crisis, the two countries came to resolve their difference in a rather ingenious compromise that satisfied both. As it wished, Japan did receive the largest contribution quota at 32% of the total pool. China's share, on the other hand, was set at 28.5%, but this was padded up by the addition of Hong Kong as a new participant, which was given a share of 3.5% to boost the overall share of Chinese contribution to 32%, exactly the same as the Japanese share. With the biggest obstacle to multilateralization removed by this sleight-of-hand maneouver, the APT unveiled the basic contours of the CMIM at its 2009 Finance Ministers' Meeting in Bali, Indonesia, and the arrangement came into effect in March of the following year with some minor modifications. Aside from creating a self-managed reserve pool, multilateralization has increased the size of the fund from $90 to $120 billion and expanded the number of participants as well to include all members of ASEAN, bringing CMIM membership in line with APT membership. The five smaller countries that had previously not participated in the CMI (Brunei, Cambodia, Lao, Myanmar and Vietnam) are now part of the reserve pool. The CMIM's modality over contribution shares, borrowing quotas, and voting weight closely mirrors that of the IMF (see table 1). The overall ratio of contributions between ASEAN and Plus 3 countries are set at 2:8, with the latter committing $96 billion and the rest coming from the ASEAN members. Reflecting different likelihood of and vulnerability to a liquidity crisis among the participating members, borrowing quotas are set as multiples of contributions in an inverse relationship to their size, giving ASEAN members higher purchasing multiples, South Korea at parity, and China and Japan half their quotas. The weighted voting system is based on quota contributions, much as is the case at the IMF, and decision-making follows a two-tier system. At the ministerial level consisting of APT finance ministers, a consensus approval is required to decide on ,,fundamental issues" such as the review of the total size of CMIM, contribution, and borrowing multiples, as well as readmission, membership, and terms of lending. ,,Executive level issues" including initial execution of drawing, renewal, and default are determined by 2/3 majority at the deputy-level, comprised of deputy-representatives from the APT's finance ministries and central banks.2 In addition, the APT has also sought to address the perennial problem surrounding its lack of credible surveillance capacity by further enhancing the ERPD process and, more importantly, creating an independent regional macroeconomic surveillance unit called the ASEAN+3 Macroeconomic Surveillance Office (AMRO). To be located in Singapore and begin operating sometime in 2011, AMRO is ,,to monitor and analyze regional economies, which contributes to the early detection of risks, swift implementation of remedial actions, and effective decision-making of the CMIM."3 All of these changes improve upon the previous CMI. Despite this progress, however, the CMIM is fundamentally no different from its predecessor in its inability to satisfy the two core motivations that have sustained East Asia's decade-long drive toward greater regional financial cooperation: it answers neither the economic desire for ,,self-help and support mechanisms" nor the political desire to attain them on an exclusively regional basis. While $120 billion is a large number, it is nonetheless dwarfed by the massive size of foreign exchange reserves collectively held by the APT countries. East Asian countries have been accumulating huge amounts of reserves since the crisis of 1997

1 Kawai, ,,From the Chiang Mai Initiative"; William Grimes, ,,The Asian Monetary Fund Reborn? Implications of Chiang Mai Initiative Multilateralization," Asian Policy, 11 (2011): 95-6. 2 APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting," 2 May 2010, Tashkent, Uzbekistan, http://www.aseansec.org/documents/JMS_13th_AFMM+3.pdf. 3 APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting." Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

99

as a precautionary measure to insure themselves against the volatility of global financial markets. Next to the $5 trillion in foreign exchange reserves accumulated by the APT members, even $120 billion looks very small, accounting for only 2.4% of the total exchange reserves held by the participating economies of the CMIM. Individual contributions are also miniscule relative to each member's reserve holdings, ranging from the low of 1.2% for China and the high of 8.4% for the Philippines (see table 2). Table 1. CMIM Contributions, Borrowing Quotas, and Voting Weights

Contribution US$ (billions) China Japan Korea Plus 3 subtotal Indonesia Thailand Malaysia Singapore Philippines Vietnam Cambodia Myanmar Brunei Lao ASEAN subtotal 38.4 China, excluding Hong Kong: 34.2 Hong Kong: 4.2 38.4 19.2 96.0 4.552 4.552 4.552 4.552 4.552 1 0.12 0.06 0.03 0.03 24.0 Share (%) 32.0 28.5 3.5 35.0 16.0 80.0 3.793 3.793 3.793 3.793 3.793 0.833 0.100 0.050 0.025 0.025 20.00 Purchasing multiple 0.5 2.5 0.5 1 2.5 2.5 2.5 2.5 2.5 5 5 5 5 5 Voting weight (%) 28.41 28.41 14.77 71.59 4.369 4.369 4.369 4.369 4.369 1.847 1.222 1.179 1.158 1.158 28.41 25.43 2.98

Source: APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting."

Table 2. CMIM Contributions and Reserve Holdings of the APT, as of the End of 2010 (Billions of US$ Unless Otherwise Noted)

Reserve holdings China, including Hong Kong Japan Korea Plus 3 subtotal Indonesia Thailand Malaysia Singapore Philippines Vietnam* Cambodia Myanmar* Brunei* Lao* ASEAN subtotal Total 3,116.0 1,036.3 286.9 4,439.2 90.0 165.7 102.3 223.9 54.0 13.4 3.1 1.1 0.6 653.5 5,092.7 CMIM contribution Amount Percentage of reserves 38.4 1.2 38.4 3.7 19.2 6.7 96.0 2.2 4.552 5.1 4.552 2.7 4.552 4.4 4.552 2.0 4.552 8.4 1 7.5 0.12 3.9 0.06 0.03 2.7 0.03 5.0 24.0 3.7 120.0 2.4

Source: IMF, International Financial Statistics; and APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting." Data for Vietnam is as of the end of October 2010; for Brunei, November 2010; and for Lao, June 2010. No data is available for Myanmar.

100

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

More problematically, the actual size of the available funding for potential borrowers still falls far short of what would justify calling the CMIM a genuine regional self-help mechanism. Multilateralization has not removed the IMF link or even reduced the Fund-linked portion, with 80% of CMIM funding still tied to the IMF. Under the current arrangement, the three countries in the region that received IMF financing in 1997 ­ Indonesia, South Korea, and Thailand ­ can only draw, respectively, $2.3 billion, $3.8 billion, and $2.3 billion before the IMF link kicks in. Together, the three countries' link-free access to CMIM funding amounts to just $8.4 billion. This is not only a lot less than their combined contribution of $28.3 billion, but it is also far smaller than the total of $117.9 billion in the rescue packages put together for the three countries during the Asian crisis ­ adjusted for inflation, it constitutes only about 5.4% of the 1997 support packages (see table 3 for details). For all practical purposes, the available funding from the CMIM is a virtually insignificant amount, whose expendability in a time of crisis is measured not even in days but in hours. Clearly, without removing the IMF link the CMIM is cannot function as a genuine ,,self-help" mechanism of regional liquidity support. Table 3. Current CMIM Borrowing Quotas in Comparison to the IMF-led Financing in 1997 (Billions of US$ Unless Otherwise Noted)

1997 support package (A) CMIM borrowing quota With IMF link Amount Percentage of A, inflation-adjusted Without IMF link Amount Percentage of A, inflation-adjusted Indonesia 42.3 Korea 58.4 Thailand 17.2 Total 117.9

11.38 20.56 2.276 4.11

19.2 25.12 3.84 5.02

11.38 50.56 2.276 10.11

41.96 27.20 8.392 5.44

Source: APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting."

The Future of the CMIM: Why No One Really Wants an AMF

The inability of the CMIM to achieve its economic objective of offering a credible mechanism of liquidity relief to its members is inextricably tied with its failure to deliver on its political objective of finding a purely regional solution. The maintenance of the IMF link not only negates the role of the CMIM as a credible source of financing, but it also denies the regional autonomy craved by the proponents of East Asian regionalism. For the CMIM to no longer merely supplement the existing international financial arrangements and genuinely keep the US out, it is quite obvious that the IMF link must be removed or at least clawed back substantially. This, however, remains a politically intractable problem. The fundamental obstacle to removing the IMF link is the CMIM's lack of a robust surveillance mechanism, without which it is impossible to mitigate the potential problem of moral hazard inherent to any liquidity support system. From the lenders' perspective, there must be some way to enforce conditionality to ensure that CMIM funding does not turn into a spigot of easy money for countries facing economic difficulties of their own making.1 This requires a broad agreement on a concrete set of rules defining acceptable standards of economic management, lending and disbursement criteria, serious peer review, and commitment to enforce

1 Grimes, ,,The Asian Monetary Fund Reborn," 96-8; Masahiro Kawai and Cindy Houser, ,,Evolving ASEAN+3 EPRD: Towards Peer Review or Due Diligence," ADBI Discussion Paper, no. 79, 2007. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

101

these rules; and these measure go well beyond the pleasantries of informal policy dialogues characterizing the ERPD process. While the CMIM does call for the creation of a new regional surveillance unit, it is not clear at the present how much competence the APT is willing to vest in the AMRO. On the surface the AMRO will be entrusted with the task of monitoring, assessing, and reporting on the macroeconomic situation and financial soundness of the APT countries; assessing macroeconomic and financial vulnerabilities of the member countries and formulating timely policy recommendations to mitigate such risks; and ensuring compliance of borrowing countries with the terms of financing. Exactly in what concrete ways these tasks will be carried out remains to be seen though. Judging from the past track record of the APT's repeated and unfulfilled promise that something was going to be done about surveillance, the latest pledge is likely disappoint anyone with high hopes. At its core, the lack of an effective surveillance mechanism and the resulting reliance on the IMF is not a technical problem but political. While it is true that some APT countries lack implementation capacity and most countries in the region lack transparency, this is not a problem that is specific or inherent to East Asia, but rather it is a problem faced by nearly all emerging market economies and developing countries. Yet, weak implementation capacity and policy opacity have not prevented the IMF from engaging in Article IV consultations, formulating adjustment programs, and enforcing conditionality on some of the least transparent countries with the weakest implementation capacity in the world, not to mention its surveillance of the APT countries. Implementation-related issues therefore do not pose a sui genesis technical obstacle to the emergence of an East Asian regional surveillance mechanism per se, but to surveillance in general. The difficulty for East Asia is political, on at least three dimensions. First, how the US would react if the APT were to move seriously toward its own separate surveillance mechanism and the eventual removal of the IMF-link remains an open question. The lack of US opposition to the CMIM thus far is explained by its many limitations discussed above, particularly the lingering IMF-link that subordinates the CMIM to the Fund and consequently enables Washington to exercise indirect veto power over 80% of CMIM funding without contributing a single cent. The American endorsement of the CMIM hinges entirely on this link, and any attempt to remove it is all but guaranteed to generate a very different response from the US. Second, the CMIM has neither a clear leader nor a clear condominium for a solid political foundation. Instead, it has two budding rivals in an awkward partnership. The compromise that enabled both China and Japan to emerge as equal partners in the CMIMI may actually reduce its capacity to generate a coherent institutional grammar to build a robust surveillance mechanism, without which de-linking from the IMF cannot be pursued. Rules are adopted and enforced so much more easily when there is a clear leader, a role that neither China nor Japan can claim in the region. In the absence of a clear leader, a partnership of equals based on mutual trust, something along the line of the Franco-German partnership in Europe, may be another route. The problem for East Asia, of course, is that Sino-Japanese relations are not exactly on the same footing as Franco-German relations.1 Given the fact that surveillance and enforcement require politically costly decisions from the lenders, China and Japan need the assurance that they can count on each other to stick to its guns to enforce unpleasant conditionality. Whether the two countries can nurture this kind of mutual trust is another open-ended question.

1 Benjamin Cohen, ,,Finance and Security in East Asia," paper presented at the Conference on the Political Economy of National Security in East Asia, Beijing, July 2010; Richard Samuels, Securing Japan: Tokyo's Grand Strategy and the Future of East Asia (Ithaca: Cornell University Press, 2007).

102

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Under these circumstances, the IMF link actually appears quite attractive to China and Japan, as it gives them a convenient way out of the conundrum by letting the Fund play the role of the bad cop with its enforcement while the two lenders can deny political responsibility for it.1 It is then little wonder why the lenders, especially China, have not pushed hard on surveillance issues despite the fact that the problem of moral hazard is essentially a lender's concern. As one Chinese Finance Ministry official put it, ,,we should prevent [AMRO] from intervening in other countries' internal affairs, because the monitoring function is only a supervision or performance tracing mechanism necessary in order to provide consultation to relevant countries."2 Lastly, while surveillance and enforcement entail political costs to the lenders, they entail even heavier political costs to the borrowers. The difficult decisions that China and Japan must make are decisions that compromise in one way or another the sovereignty of the borrowers. For obvious reasons the latter are deeply ambivalent about this, especially given ASEAN's long-running tradition of jealously guarding the principle of non-interference ­ the so-called ,,ASEAN Way." In this light, strengthening the independent surveillance capacity of the CMIM is a double-edged sword for the potential borrowers: it is a prerequisite to the removal of the IMF link, but such a robust surveillance mechanism will necessarily impose significant costs on the borrowers' sovereignty. Although delinking from the IMF is clearly attractive to them, it is attractive only to the extent that the CMIM's surveillance mechanism would be less intrusive and onerous than that of the IMF. This is a problematic assumption to make, as there is no reason to believe that a delinked CMIM with a rigorous surveillance mechanism would somehow be kinder and gentler to the borrowers than the IMF, and, by extension, China and Japan would somehow be more altruistic and less self-interested than the US. The borrowing countries therefore have every incentive to resist efforts to strengthen the CMIM's surveillance capacity substantially, all the while happily paying lip service to its cause.

Conclusion

The CMI and its multilateralization are ridden with persistent limitations that should dissuade one from betting on the emergence of a resurrected AMF anytime soon. Despite the progress made so far, the initiative does not have enough traction to propel it toward the much more ambitious and bolder goals envisioned by the AMF. The key, daunting obstacle to overcome is the continued subordination of the CMIM to the IMF, which cannot be lifted by the APT without first developing a credible surveillance mechanism of its own. Yet, no relevant actor in East Asia truly wants a robust surveillance mechanism for its unpleasant political implications ­ not the US, not the lenders, not the borrowers. For the US, the development of an effective regional surveillance mechanism under the CMIM framework means the loop will be finally closed on it for good; for China and Japan, it means having to make politically difficult decisions and take responsibility for them in an atmosphere of mutual distrust; and for the borrowers, it means replacing one form of surveillance with another, the latter of which cannot be assumed to be any less costly on their sovereignty than the former if it is to be at least as effective. Without a robust surveillance mechanism, however, removing the IMF-link is not possible, and without removing the IMF-link, the CMIM

1 Grimes, ,,The Asian Monetary Fund Reborn," 97. 2 Quoted in Wen Jin Yuan and Melissa Murphy, ,,Regional Monetary Cooperation in East Asia: Should the United States Be Concerned?" Center for Strategic and International Studies, 7 November 2010. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

103

can neither function as a regional self-help system of liquidity support nor give the APT the freedom from the US it craves. And therein lies the intractable conundrum confronting East Asia, the crux of the political obstacle preventing the CMIM from turning into an AMF and explaining why, in spite of its decade-long drive, East Asia remains fundamentally incapable of producing a coherent regional solution to the recurring problem of global financial instability.

BIBLIOGRAPHY

APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 8th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting," Istanbul, Turkey, 4 May 2005, http://www.mof.go.jp/english/if/as3_050504.htm. APT, ,,Joint Ministerial Statement of the 13th ASEAN+3 Finance Ministers' Meeting," 2 May 2010, Tashkent, Uzbekistan, http://www.aseansec.org/documents/JMS_13th_AFMM+3.pdf. BLUSTEIN, Paul, The Chastening: Inside the Crisis That Rocked the Global Financial System and Humbled the IMF, New York: PublicAffairs, 2001. BOWLES, Paul, ,,Asia's Post-Crisis Regionalism: Bringing the State Back in, Keeping the (United) States Out," Review of International Political Economy, 2 (2002): 240-70. CHEY, Hyoung-kyu, ,,The Changing Political Dynamics of East Asian Financial Cooperation," Asian Survey, 3 (2009): 450-67. COHEN, Benjamin, ,,Finance and Security in East Asia," paper presented at the Conference on the Political Economy of National Security in East Asia, Beijing, July 2010. CUMINGS, Bruce, ,,The Korean Crisis and the End of `Late' Development," New Left Review, 231 (1998): 43-72. FELDSTEIN, Martin, ,,Refocusing the IMF," Foreign Affairs, 2 (1998): 20-33 GRIMES, William, ,,The Global Financial Crisis and East Asia: Testing the Regional Financial Architecture," EAI Working Paper Series, no. 20, June 2009. GRIMES, William, ,,The Asian Monetary Fund Reborn? Implications of Chiang Mai Initiative Multilateralization," Asia Policy, 11 (2011): 79-104. HALL, Rodney, ,,The Discursive Demolition of the Asian Development Model in the Asian Financial Crisis," International Studies Quarterly, 1 (2004): 71-99. HIGGOT, Richard, ,,The Asian Economic Crisis: A Study in the Politics of Resentment," New Political Economy, 3 (1998): 333-56. KAWAI, Masahiro, ,,Reform of the International Financial Architecture: An Asian Perspective," ADBI Working Paper, no. 167, November 2009. KAWAI, Masahiro, ,,From the Chiang Mai Initiative to an Asian Monetary Fund," paper presented at the Conference on the Future Global Reserve System, Tokyo, 17-18 March 2010. KAWAI, Masahiro and Cindy Houser, ,,Evolving ASEAN+3 EPRD: Towards Peer Review or Due Diligence," ADBI Discussion Paper, no. 79, 2007. LEE, Yong Wook, ,,Japan and the Asian Monetary Fund: An Identity-Intention Approach," International Studies Quarterly, 2 (2006): 339-66. LEE, Yong Wook, ,,Regional Financial Solidarity without the United States: Contested Neoliberalism in East Asia," EAI Security Initiative Working Paper, no. 1, September 2009. SACHS, Jeffrey, ,,IMF Is Power unto Itself," Financial Times, 11 December 1997. SAMUELS, Richard, Securing Japan: Tokyo's Grand Strategy and the Future of East Asia, Ithaca: Cornell University Press, 2007. STIGLITZ, Joseph, Globalization and Its Discontents, New York: W.W. Norton, 2002. YUAN, Wen Jin and Melissa Murphy, ,,Regional Monetary Cooperation in East Asia: Should the United States Be Concerned?" Center for Strategic and International Studies, 7 November 2010.

104

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

De la Marx la Bismarck: socialismul dup socialism

CRISTIAN-ION POPA

[Romanian Academy]

Abstract

This article argues, drawing on some of the current Constitutional Economy literature, that although in theory the Socialism as such were discredited almost everywhere in the world, in public attitudes, in academia and in political practices some socialist ideas still survives in one form or another in all contemporary societies. And tries to plead for leadership and moderation, that is for realistic, fair and, therefore, sustainable public policies.

cest1 articol argumenteaz, valorificând o parte a literaturii Economiei Constituionale actuale, c dei sub raport teoretic socialismul ca atare s-a discreditat în mare msur în societile postcomuniste, dar i în întreaga lume, în mentalitile publicului, în lumea academic i în practicile politice unele idei socialiste subzist înc într-o form sau alta în toate societile contemporane. În societile postcomuniste, mai ales, indivizi i grupuri întregi sunt înc potrivnici capitalismului (sau ,,întreprinderii libere"), visând în continuare la o form sau alta de socialism, dar nu pentru c acesta din urm ar fi mai eficient sau chiar mai just, ci pentru c se tem pur i simplu de libertatea abia câtigat. Lsând înc în ,,grija" statului controlul asupra deciziilor i aciunilor lor, ei cred c pot scpa astfel de responsabilitile personale asupra vieilor lor. ,,Oamenilor le este fric s fie liberi; statul st in loco parentis"2, constat nobelistul James M. Buchanan, unul

1 Acknowledgment: Aceast lucrare a fost finanat din contractul POSDRU/89/ 1.5/S/62259, proiect strategic ,,tiine socioumane i politice aplicative. Program de pregtire postdoctoral i burse postdoctorale de cercetare în domeniul tiinelor socio-umane i politice", cofinanat din Fondul Social European, prin Programul Operaional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007­2013. 2 James M. Buchanan, ,,Afraid to be free: Dependency as desideratum", Public Choice, 124 (Springer, 2005): 19.

A

Keywords

socialism; capitalism; liberalism; distributionism; parentalism Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

105

dintre cei mai prestigioi economiti politici contemporani. Dac înelegem socialismul în termenii gamei i sferei de cuprindere a controlului colectiv (al statului) asupra activitilor individuale, subzist înc, dup colapsul socialismului managerialist, ,,real", înc trei forme de socialism: paternalist, distribuionist i parentalist1. Socialismul managerialist Definit în termeni constituionali prin proprietatea colectiv extins asupra tuturor mijloacelor de producie din societate, aceast form ,,tare", ,,real" de socialism este ,,moart i îngropat" acum, dup revoluiile anticomuniste din 198991, care au semnificat, de fapt, restauraii (restitutio in integrum) ale proprietii individuale, private. ,,Socialismul real" a coninut erori teoretice grave cu urmri practice dramatice: ineficiena grosier, favoritismul i corupia generalizate deveniser singurii ,,lubrifiani" ai interaciunilor economice i sociale. Economia socialist, centralizat i planificat nu a putut ­ i, în principiu, nu putea! ­ s produc bunuri i servicii în cantiti i caliti comparabile cu producia economiilor capitaliste, organizate dup principiul ,,libertii naturale" teoretizat de Adam Smith. Aceast form de socialism, care s-a inspirat în mare parte din ideile lui Karl Marx i a urmailor si ideologici V.I. Lenin, I.V. Stalin .a., i-a epuizat în mare msur fora de atracie public. În acest sens, poate fi citat i concluzia general formulat de Leonid I. Abalkin2 cu dou decenii în urm: ,,Progresul economic din secolul al XX-lea a confirmat pe deplin c numai economia de pia este capabil s asigure eficiena ridicat a economiei naionale"3. Acest larg consens teoretic Est-Vest c economia de pia funcioneaz mai bine decât alternativa sa socialist, planificat central se bazeaz pe criteriul ­ economic precis, cuantificabil ­ c aceasta ofer mai multe bunuri i servicii de calitatea i cantitatea dorite de consumatorii individuali. Economia de pia este mai eficient decât economia socialist pentru cel puin trei raiuni principale, identificate de mult timp de economia politic: ,,stimuleaz" sau motiveaz în mod intrinsesc agenii economici s produc mai mult plusvaloare economic; exploateaz mai bine ,,cunoaterea local" a agenilor individuali aflai în miriadele de situaii i împrejurri concrete, locale, informaii inaccesibile, în principiu, vreunei ,,cunoateri centrale"; i încurajeaz desfurarea energiilor i aptitudinilor mai multor indivizi, liberi s acioneze ca antreprenori privai. Virtuile incontestabile ale acestor trsturi intrinseci, generatoare de eficien ale economiei de pia nu trebuie îns s obscurizeze trstura-corolar, atrage atenia Buchanan: ,,Economia organizat pe principii de pia minimizeaz în mod efectiv numrul de decizii economice care trebuie luate politic, adic printr-o agenie care acioneaz în numele unitii colective. Practic, putem spune c o economie organizat pe principii de pia reduce mrimea i importana birocraiei politice" (s. a)4. Pentru a pune în lumin aceast trstur, concluzia lui Abalkin ar putea fi reformulat astfel: Prin logica sa intern, structural, economia de pia face posibil i chiar necesar politizarea minim a economiei naionale. Prin contrast, economia socialist a fost extrem de politizat, preurile bunurilor i serviciilor fiind determinate politic, din raiuni ideologice, distribuioniste i, deopotriv, paternaliste. Aceste bunuri i servicii erau oferite consumatorilor la pre1 Buchanan, ,,Afraid to be free", 20. 2 Leonid Ivanovici Abalkin (1930 ­ 2011), specialist în economia politic socialist, director al Institutului de Economie al Academiei de tiine a URSSS din anul 1986. A fost membru al Sovietului Suprem, responsabil cu afacerile economice, mai târziu consilier al preedinilor Mihail Gorbaciov i Boris Elîn i susintor al reformelor economice rapide în Federaia Rus. 3 Leonid Abalkin, ,,What Hinders Reform?", The Literary Gazette International, no. 6 (April 1990): 6, apud James M. Buchanan, ,,The Minimal Politics of Market Order", Cato Journal, Vol. 11, No. 2 (Fall 1991). 4 Buchanan, ,,The Minimal Politics", 216.

106

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

uri adesea mai mici decât costurile lor de producie, ignorând în mod deliberat interaciunea cererii i a ofertei. Gama lor este bine cunoscut: alimentele, locuinele, transportul, învmântul, serviciile medicale etc. Producia i distribuia birocratic a acestor bunuri i servicii au fost îns atât de greoaie i de ineficiente încât costurile lor reale erau, în cele din urm, mai mari decât costurile pe care le-ar fi permis o ipotetic pia liber, în ciuda inteniilor determinate ideologic ale planificatorilor politici centrali. Pentru a ilustra aceast idee, s ne imaginm, cu un exemplu împrumutat de la Buchanan, c s-ar fi luat decizia politic de a oferi consumatorilor pâinea la preul zero. În mod evident, acesta este un ,,pre politic", fr nicio legtur cu costurile acestui produs. Potrivit postulatelor larg acceptate ale tiinei economice, rezultatele acestei decizii politice sunt uor de intuit: cererea de pâine la preul zero crete, dar nu exist ofertani, astfel încât decidenii politici socialiti trebuie s aloce resursele necesare pentru producerea sa direct sau pentru subvenionarea total a furnizorilor poteniali. În ambele ipoteze, este necesar s fie redistribuite resurse financiare de la alte utilizri posibile, iar consumatorii sunt stimulai de preul zero s iroseasc pâinea, precum o atest ,,experiena socialist" familiar a ranilor care hrneau animalele cu pâine. Prin contrast cu regimul socialist al preurilor politice, exist regimul preurilor de pia, rezultând din interaciunea cererii i a ofertei, unde caracteristicile structurale ale celui dintâi lipsesc: nu exist nici exces, nici penurie. ,,i nu exist nicio cerin ca alte persoane din economie, altele decât consumatorii de pâine, s trebuiasc s finaneze producia de pâine"1. Preurile de pia îndeplinesc o funcie de coordonare important, pe care preurile politice nu o pot realiza. Oferta este proporionat în raport cu consumul, cantitatea livrat satisfcând cererea potenial. Or, dac preurile politice sunt mai mici decât preurile pieei, trebuie introduse alte instrumente de ,,raionalizare" pentru a ajusta oferta în raport cu cererea. Dup cum tim, ,,raionalizarea" a luat forma unor cupoane care indicau ,,raia" stabilit politic, cuvenit fiecrui consumator, sau aplicarea principiului ,,primul venit, primul servit", cu cozile omniprezente binecunoscute; dar, indiferent de forma adoptat, era necesar intervenia birocratic pe care preurile de pia o fac redundant. Aceast dependen a consumatorilor de birocraia politic a existat independent de ,,contiina" sau "morala" indivizilor aflai în birouri. Chiar dac acetia s-ar fi comportat în mod ideal, dup standardele etice cele mai înalte, relaia de dependen nu putea disprea. Cci ,,discreia birocratic" nu se reducea la mit, corupie etc., ci consta în faptul c aceti oameni erau desemnai s satisfac cereri diverse pe alte baze decât cea economic. De aceea, discreia birocratic a preurilor politice a fost sursa structural fundamental a ineficienei economiei socialiste. Penuria creat artificial de preurile politice a condus la investiii socialmente risipitoare. Oamenii investeau resurse de toate tipurile pentru a-i asigura accesul privilegiat la puterea economic inerent discreiei birocratice. i, dat fiind c, prin fora lucrurilor, unii (dac nu cei mai muli) pierdeau de regul aceast competiie pentru accesul întotdeauna limitat la bunurile rare, rezultatul a fost o mare risip de energie uman i de valoare economic, societatea socialist în ansamblul su înregistrând mari pierderi in net.

1 Buchanan, ,,The Minimal Politics", 218. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

107

Socialismul paternalist ,,Cererile de colectivizare" (demands for collectivization) a activitilor individuale nu s-au diminuat îns în mod substanial odat cu dispariia socialismului managerialist, ,,real". Dar controlul colectiv (al statului) asupra comportamentelor individuale nu mai este justificat acum cu argumentul economic al eficienei, dovedit iluzorie, ci cu un argument axiologic: preferinele ,,maselor" i ale ,,elitelor" (sociale i politice) difer în mod ireductibil, astfel încât trebuie ca statul s intervin asupra celor dintâi pentru a le face mai ,,acceptabile" pentru cele din urm. ,,Termenul franuzesc dirigisme, admite Buchanan, este de fapt mult mai descriptiv pentru aceast mentalitate decât orice alt termen englezesc"1. Politicile publice actuale sunt impregnate de aceast mentalitate, deosebit de vizibil în cruciadele enviromentaliste ori pentru un style of life sntos, împotriva tutunului, a alcoolului, a obezitii etc. Aceast form relativ nou de sprijin al controlului colectiv asupra libertii individuale de alegere se va dezvolta în viitor, apreciaz Buchanan, dei caracterul limitat al rezultatelor sale este atestat istoric de mari experimente politice euate, precum prohibiia alcoolului în SUA, de exemplu, în prima treime a secolului XX. În astfel de situaii, ,,democraia", oricum ar fi practicat, devine o redut conservatoare împotriva încercrilor elitelor sociale i politice de a impune prin intervenia colectiv constrângtoare, a statului, propriile lor valori la scara întregii societi.

Socialismul distribuionist

,,Socialism is about equality" ­ aceast idee a revenit în centrul scenei dezbaterii politice dup prbuirea general, acum dou decenii, a regimurilor socialiste bazate pe proprietatea colectiv, planificarea i controlul centralizat al economiei. Vechii susintori ai proprietii colective din fostele ri comuniste s-au alturat îns cu o sprinteneal surprinztoare social-democrailor occidentali, promotorii seculari ai statului ,,social", ,,providenial", al ,,bunstrii generale" etc., astfel încât ,,egalitatea distributiv" a devenit astzi valoarea central a socialitilor de pretutindeni. Înclinaia (re)distribuionist este prezent i la paternaliti, care militeaz în continuu pentru tot mai multe ,,transferuri" gratuite în bani, dar i în natur, a unor bunuri i servicii în scopul declarat al realizrii unei mai mari egaliti a veniturilor. În forma sa tipic, socialismul distribuionist are drept obiectiv politic principal egalitatea ­ de fapt, la drept vorbind, inegalitatea ­ distribuiei bunurilor i serviciilor între membrii societilor contemporane. Dac alocarea eficient a resurselor este lsat în mare msur pieei libere, care rspunde în mod predictibil preferinelor consumatorilor i ale productorilor, distribuia rezultatelor procesului economic este încredinat interveniei colective, a statului. Potrivit argumentrii filosofice relevante, inspirat mai ales de John Rawls2, aceast ,,cerere de colectivizare" pare singura compatibil cu principiile capitalismului. ,,Chiar i libertarienilor hard-core le este greu s apere rezultatele distribuionale neconstrânse ale procesului pieei, ale capitalismului nerestricionat, ca norme de fairness larg împrtite"3, admite i Buchanan. Dei atotprezena ,,stimulentelor perverse" ale transferurilor ­ care pericliteaz necontenit atingerea obiectivelor redistribuionale, de ambele pri (de venituri i de cheltuieli) ale bugetelor statelor ­ este tot mai deschis recunoscut în ultimul

1 Buchanan, ,,Afraid to be free", 21. 2 John Rawls, A Theory of Justice (Cambridge: Harvard University Press, 1971). 3 Buchanan, ,,Afraid to be free", 22.

108

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

timp în literatura academic relevant, ,,coreciile distribuionale" se bucur înc de un sprijin larg în rândurile unor membri ai clasei politice. i cât vreme sfera public, colectivizat a activitilor umane se bazeaz aproape în mod exclusiv pe bugetele de stat alctuite din taxe-i-transferuri, socialismul distribuionist nu va disprea din practicile politice contemporane. Sprijinul pentru creterea continu a acestui tip de buget de stat, motivat de obiective redistribuioniste, cronic deficitar, finanat din împrumuturi continue, este îns cu mult depit de noua demagogie a ,,luptei de clas" a democraiilor electorale contemporane, constat Buchanan. Sracii, întotdeauna i pretutindeni dezavantajai distribuional, nu utilizeaz decât arareori cile i mijloacele democraiei electorale majoritare pentru a ,,exploata" bogaii. Retorica grandilocvent a noii lupte de clas este practicat mai ales de unii membri ai clasei politice, care cheam, adesea în mod iresponsabil, la tot mai mult redistribuire a veniturilor pentru a da sens i coninut înclinaiei lor dirijiste fundamentale.

Socialismul parentalist

Termenul ,,parental" nu a mai fost utilizat pân acum în mod explicit pentru a descrie justificarea colectivizrii unor activiti umane. Dac paternalismul descrie atitudinile unor membri ai clasei politice cu vederi elitiste care încearc s impun întregii societi propriile lor valori, parentalismul, termenul introdus de Buchanan, surprinde atitudinile indivizilor i categoriilor sociale care doresc s le fie impuse valori de ctre alii, fie ei conductori obinuii (mundani) ori chiar fore supramundane. În termeni filosofici mai generali, este vorba în definitiv despre ,,starea de minorat" descris de Immanuel Kant în celebrul su ,,Rspuns la întrebarea: Ce este «luminarea»?": ,,Luminarea este ieirea omului din minorat, a crui vin o poart el însui. Minoratul este neputina omului de a se servi de inteligena sa fr a fi condus de altul..., lipsa hotrârii i a curajului de a se servi de ea fr conducerea altuia"1. Libertatea i reponsabilitatea sunt îns indisociabile. Dar muli oameni refuz s poarte responsabilitatea final i total a propriilor lor aciuni, fiindu-le într-adevr fric s fie liberi. În aceast conduit, remarc Buchanan, transpare atitudinea proprie copiilor care caut protecia prinilor lor, i care sunt liberi numai în limitele definite de cuprinderea acestei protecii, oferindu-le un sentiment al ordinii în propriul lor univers. Aceast stare confortabil dispare în mod dramatic atunci când copiii devin aduli, fiind nevoii s poarte responsabilitatea propriilor lor viei, adesea dincolo de legturile familiale. Or, muli oameni nu sunt destul de puternici pentru a-i asuma întreaga gam a libertilor i, respectiv, a reponsabilitilor personale, fr a mai cuta un substitut al proteciei printeti. Dumnezeu (,,Tatl ceresc") a reprezentat întotdeauna acest substitut parental pentru persoanele religioase. Apoi, Comunitatea, organizat într-un Stat, este un asemenea substitut pentru muli oameni, care solicit ca acesta s îndeplineasc rolul parental în vieile lor. ,,Ei vor s li se spun ce s fac i când s fac; ei caut ordine, nu incertitudine..." (s.a.), observ Buchanan, adugând: ,,Setea sau dorina de libertate, i de responsabilitate, nu este probabil atât de cvsiuniversal, aa cum au presupus muli filosofi post-Iluminiti. Câte dintre persoanele aflate în diferite grade de servitute, de la sclavie la contractele de munc obinuite, vor cu adevrat s fie libere, cu responsabilitatea corespunztoare pentru propriile lor alegeri?"2.

1 Immanuel Kant, ,,Rspuns la întrebarea: Ce este «luminarea»?", Despre frumos i bine (Bucureti: Editura Minerva, 1981): 255. 2 Buchanan, ,,Afraid to be free", 24. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

109

Dac Nietzsche a avut într-un fel sau în altul dreptate, cu a sa sentin Gott ist tot, cine a preluat rolul de ,,printe-surogat" în societile moderne i contemporane? Dup Iluminism, Statul secular a substituit tot mai mult rolul protector al Bisericii. Die Entzauberung der Welt (,,Dezvrjirea Lumii")1, teoretizat de Max Weber, i apariia statului naional au fost dou procese istorice cvasi-sincronice. Metamorfoza Dumnezeu-Stat a fost stimulat i de alte dou dezvoltri istorice subiacente. Din Iluminism a aprut liberalismul (clasic), care nu a reuit îns s ofere oamenilor securitatea psihologic cerut de pierderea credinei religioase; astfel încât, aproape simultan, a aprut socialismul. Colectivismul socialist a promis reinstituirea ,,ordinii" pierdute, mai puin vizibil în liberalismul individualist. Socialismul a combinat în dozaje variabile ideologia marxist de ,,transformare radical a societii", paternalismul specific intelligentsiei de pretutindeni, înclinaia sa redistribuionist multisecular, oferind un rspuns multor oameni aflai în cutarea rezidual, dar disperat a unui substitut supraindividual, atotputernic al lui Dumnezeu. Aceast metamorfoz a fost deosebit de evident în URSS i în celelalte societi comuniste; dar i în societile democratice occidentale dependena de stat a ajuns s fie acceptat ca normal. ,,Colapsul regimurilor comuniste în ultimele decenii ale secolului [trecut]", constat Buchanan, ,,a fcut puin sau nimic pentru încetinirea creterii statului bunstrii; acest lucru demonstreaz, prin el însui, c motivaia parental pentru colectivizare rmâne, probabil, cea mai puternic dintre cele identificate mai sus"2.

,,Contradiciile" capitalismului

Potrivit ideii organizatoare centrale a liberalismului clasic ­ ,,sistemul simplu al libertii naturale"3 teoretizat magistral de Adam Smith ­ controlul colectiv extins asupra activitilor indivizilor nu este deloc necesar. Într-un cadru de ,,legi i instituii" minim invazive, care s le garanteze persoana, proprietile i contractele, oamenii pot aciona liber, generând astfel valoare economic maxim. ,,Ordinea spontan a pieei" reclam în mod necesar limitarea interveniei colective prin intermediul statului. Socialismul modern a aprut ca o reacie la o ,,lacun" sau un insucces major al liberalismului clasic. Dup cum constat Buchanan: ,,Lacuna liberalismului clasic rezid în eecul su de a oferi o alternativ satisfctoare impulsului socialist-colectivist care reflect dorina persistent ca statul s îndeplineasc rolul parental. Pentru persoanele care caut, chiar dac incontient, dependena de colectivitate, argumentul liberal clasic al independenei semnific negaia"4 (s. m). Este evident c liberalii clasici au ignorat acest aspect în pledoaria lor în favoarea pieei libere. De altfel, ideea general a virtuilor ,,ordinii spontane a pieei" nu este în mod nemijlocit intuitiv pentru persoanele fr nicio educaie economic, care, dimpotriv, percep piaa liber ca pe o ,,for oarb", adesea distructiv, chiar malefic, clamând contra ei intervenia protectoare a statului, ca un printe-surogat. Capitalismul (,,întreprinderea liber") este întruchiparea legal i instituional a liberalismului clasic. În mod ideal-tipic, acesta constituie o ordine social în care ,,valorile sunt stabilite; resursele sunt alocate; bunurile i serviciile sunt produse i distribuite printr-o reea de schimburi voluntare ale persoanelor i grupurilor care

1 Max Weber, Le savant et le politique (Paris: Plon, 1959): 70. 2 Buchanan, ,,Afraid to be free", 26. 3 Adam Smith, Avuia naiunilor. Cercetare asupra naturii i cauzelor ei (1776), traducere de Al. Hallunga (Bucureti, Editura Academiei, vol. I, 1962). 4 Buchanan, ,,Afraid to be free", 27.

110

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

aleg-acioneaz liber ­ o reea care funcioneaz într-o structur legal impus colectiv care protejeaz persoanele i proprietile i impune respectarea contractelor, finanând în acelai timp acele bunuri i servicii care sunt consumate cel mai eficient între mai muli utilizatori. Acest sistem capitalist idealizat ar controla colectiv pân la 15% din valoarea produsului naional" (s.m.)1. Or, de peste o jumtate de secol, chiar în societile occidentale, din afara blocului comunist, sectorul colectivizat s-a extins, ajungând s aloce i s distribuie peste 50% din PIB, aceste societi devenind, riguros vorbind, ,,jumtate capitaliste i jumtate socialiste" (s.m.)2. Potrivit principiilor liberalismului clasic, orice discriminare între indivizii-ceteni ai unui stat este pur i simplu ilegal. De aici rezult c bugetele de stat, alctuite din taxe-i-transferuri, oricât de motivate de cererile publice ca statul s îndeplineasc rolul parental, ar trebui s se bazeze pe principiul generalitii. Orice înclcare a normei generalitii, orice discriminare ­ în taxare i, respectiv, în (re) distribuire ­ încalc principiul egalitii în faa legii. ,,Persoanele se supun taxrii, pe de o parte, i sunt eligibile pentru pli prin transfer (transfer payments), pe de alt parte, prin apartenena lor la stat, nu prin identificarea lor ca membre ale unui grup sau altul, definite în termeni nongenerali"3. Majoritatea constituiilor actuale conin de regul în mod explicit prevederi ca dreptul civil i penal s se aplice în mod egal tuturor cetenilor: ,,Nimeni nu este mai presus de lege", se stipuleaz i în Constituia României. Totui, Buchanan i Congleton4 argumenteaz c principiul generalitii poate, i trebuie, s fie aplicat i în domeniul dreptului public i al politicilor publice, în general, de exemplu, al politicii fiscale i, respectiv, al cheltuielilor guvernamentale. Este vorba, în fond, de dou viziuni diferite, ireductibile: ,,politica bazat pe principii" (politics by principle) i, respectiv, ,,politica bazat pe interese" (politics by interest), cea din urm fiind dominant în societile actuale, fie în forma unui tratament discriminatoriu explicit (care gratific sau penalizeaz anumite categorii sociale), fie în forma unei ,,clasificri" elitist-dirijiste a cetenilor pe baza unei presupuse înelepciuni superioare despre ceea ce este într-adevr ,,spre binele" tuturor. ,,Principiul propriu al politicii este acela al generalizrii sau generalitii. Acest standard este atins atunci când aciunile politice se aplic tuturor persoanelor, independent de apartenena la o coaliie majoritar sau la un grup de interese efectiv"5. Principiul generalitii, aplicat în mod cuprinztor, reclam aadar ca toi membrii unei societi s fie tratai în mod egal de ctre guvernul lor. Acest principiu este puternic sprijinit de normele democratice generale care trateaz toate persoanele ca fiind fundamental egale în calitate de ceteni ­ ,,un om, un vot"; de normele procedurale de fairness ­ care reclam ca toate persoanele s respecte aceleai reguli; precum i de normele care privesc în mod explicit egalitatea ca ,,oportunitate egal" i ,,echitate". În plus, adoptarea i aplicarea principiului constituional al generalitii poate fi întemeiat pe raiuni puternice de eficien economic i politic. Se argumenteaz c inclusiv cetenii care nu sprijin în mod larg normele democratice sau egalitare, pot avea totui un ,,interes constituional" s sprijine principiul generalitii pentru c aplicarea sa sporete eficiena i echitatea politicilor publice. La prima vedere, producia guvernamental a unor bunuri i servicii publice tinde s fie consistent cu principiul generalitii în msura în care orice cetean poate beneficia de acestea. În realitate, finanarea lor reclam în mod necesar transferul unor resurse private ­ prin impozitare ­ în sectorul public. i este evident c

1 Buchanan, ,,Afraid to be free", 28. 2 Buchanan, ,,Afraid to be free", 28. 3 Buchanan, ,,Afraid to be free", 28. 4 James M. Buchanan, Roger D. Congleton, Politics by Principle, Not Interest: Toward Nondiscriminatory Democracy (New York and Cambridge: Cambridge University Press, 1998). 5 Buchanan, Congleton, Politics by Principle, xi. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

111

de anumite bunuri i servicii publice precum autostrzile, învmântul superior, îngrijirea sntii sau chiar justiia beneficiaz propriu-zis numai cei care le utilizeaz în mod efectiv. Mai mult, în absena regulii generalitii, grupuri de interese locale pot influena decizia politic central pentru a construi parcuri, poduri, drumuri publice etc., finanate din veniturile fiscale generale. ,,Principiul generalitii reclam ca fiecare nivel al guvernrii s furnizeze serviciile sale în mod uniform tuturor celor aflai în interiorul jurisdiciei sale sau s nu le furnizeze deloc"1, este una dintre concluziile cele mai categorice ale economiei constituionale actuale. În acest mod s-ar reduce ,,stimulentele" clasei politice de a investi resurse i efort pentru a realiza bunuri i servicii ,,targhetate", locale din veniturile colectate la nivel central, s-ar reduce efectele redistributive inechitabile ale ,,ciclurilor majoritii" i, în cele din urm, ale ,,conflictului distribuional", în general. Desigur, se poate argumenta c aplicarea riguroas a principiului generalitii în producia i furnizarea bunurilor i serviciilor publice este adesea imposibil, cci ceea ce pare general într-un sens poate fi particular în alt sens, întrucât oamenii i circumstanele posed atributul ireductibil al unicitii. De exemplu, niveluri uniforme ale unor servicii publice pot produce niveluri diferite ale beneficiilor i satisfaciilor subiective dac utilizatorii nu sunt relativ omogeni. ,,Totui, în msura în care beneficiile au corelate msurabile, precum un avantaj monetar net sau niveluri obiective ale unui serviciu, mai mult generalitate se deosebete în mod clar de mai puin generalitate într-o gam larg de cazuri"2. În orice caz, aplicarea sistematic a principiului generalitii conduce în mod necesar la creterea eficienei politice prin efectele predictibile ale produciei i distribuiei bunurilor publice asupra stimulentelor subiective ale deciziei i aciunii politice la toate nivelurile guvernrii. Pe de alt parte, programele finanate prin bugetele ,,statelor sociale" actuale, ale ,,bunstrii" ­ pensiile i serviciile medicale, de exemplu ­, sunt generale, fiind adresate în principiu tuturor, dei conin elemente redistributive în numele solidaritii între membrii societii. Statele bunstrii din Europa, America i pân în Japonia înfrunt astzi crize fiscale severe, riscând s provoace a adevrat ,,tragedie a bunurilor comune" (tragedy of the commons). Presiunile fiscale asupra programelor sociale, constat Buchanan, cresc îns într-un mod exploziv, greu controlabil sub influena unor schimbri sociale i tehnologice majore: îmbtrânirea populaiei i inovaiile continue ale tehnologiilor i practicilor medicale. Prin urmare, ,,dac principiul generalitii este pstrat, chiar dac nu este pe deplin respectat, cererile predictibile asupra capacitilor fiscale ale statelor bunstrii sunt pur i simplu nesustenabile"3. Îndeplinirea angajamentelor asumate de guverne pentru meninerea i continuarea acestor programe sociale reclam în mod necesar (matematic) creterea poverii fiscale a contribuabililor care realizeaz venituri reale, impozabile dincolo de limitele fezabile i acceptabile. Statele sociale actuale înfrunt dou presiuni contradictorii, ireductibile, care exprim în cele din urm conflictul multisecular între liberalism i socialism. Prin intermediul procesului politic, democratic, cetenii cer meninerea i chiar extinderea rolului parental al statului i, totodat, reducerea poverilor fiscale. ,,Prima jumtate a noului secol va determina cum poate fi rezolvat acest conflict fundamental"4. Principiul liberal potrivit cruia oamenii sunt liberi s creeze tot mai mult avuie, în

1 Roger D. Congleton, ,,Generality and the Effciciency of Government Decision Making", The Encyclopedia of Public Choice, Part 2, Edited by Charles K Rowley, Friedrich Schneider (New York, Kluwer Academic Publishers, 2003): 586. 2 Congleton, ,,Generality...", 587. 3 Buchanan, ,,Afraid to be free", 29. 4 Buchanan, ,,Afraid to be free", 29.

112

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

primul rând pentru ei înii, este contrazis în mod frontal de principiul socialist potrivit cruia asistena social, în forme mereu noi, trebuie extins, sfidând frontierele fiscale plauzibile i suportabile.

Concluzie

Pentru a conchide asupra acestei scurte expuneri, s-a observat c natura statului nu s-a schimbat în mod fundamental din epoca roman, când oferea maselor panem et circus, dei ordinea acestor oferte este, oricând i oriunde, reversibil. În plus, de îndat ce sunt introduse, programele de asisten social devin greu controlabile, ,,scap din mân", iar efectele lor sunt adesea contraproductive: sracii devin mai numeroi i mai sraci decât erau înainte, iar sursele bogiei pe care statul o revars asupra lor scad în mod necesar1. În sfârit, pentru a evoca înc o ,,poveste exemplar" în aceast privin, pilduitoare în durata mai lung a istoriei, la sfâritul secolului al XIX-lea, când a ajuns la putere, Cancelarul Bismarck a interzis activitatea social-democrailor, dar a preluat de la acetia câteva idei valoroase, înzestrând ara sa cu primul sistem modern de asisten social. ,,Statul social" bismarckian a fost fondat pe sistemul asigurrilor sociale (de sntate, împotriva accidentelor de munc, de btrânee etc.), dar toate aceste beneficii sociale erau în mod fundamental contrapartea contribuiilor individuale. Astzi, se poate spune în concluzie, c ,,motenirea lui Marx este o for epuizat. Motenirea lui Bismarck este vie. Aceasta poate fi îns îmbogit cu leadership i înelepciune, aa cum Bismarck însui gândea c este posibil"2.

BIBLIOGRAFIE

BUCHANAN, James M., ,,The Minimal Politics of Market Order", Cato Journal, Vol. 11, No. 2 (Fall 1991); BUCHANAN, James M., ,,Afraid to be free: Dependency as desideratum", Public Choice, 124 (Springer, 2005; BUCHANAN, James M., Congleton, Roger D., Politics by Principle, Not Interest: Toward Nondiscriminatory Democracy (New York and Cambridge: Cambridge University Press, 1998); CONGLETON, Roger D., ,,Generality and the Effciciency of Government Decision Making", The Encyclopedia of Public Choice, Part 2, Edited by Charles K Rowley, Friedrich Schneider (New York: Kluwer Academic Publishers, 2003); HAZLITT, Henry, The Conquest of Poverty (New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1973); KANT, Immanuel, ,,Rspuns la întrebarea: Ce este «luminarea»?", Despre frumos i bine (Bucureti: Editura Minerva, 1981).

1 Henry Hazlitt, The Conquest of Poverty (New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1973): 71. 2 Buchanan, ,,Afraid to be free", 30. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

113

Identitåi postcomuniste

Guvernul ,,Robin Hood": câteva observaii sociologice1

[The University of Bucharest]

SABIN DRGULIN

Abstract

After two decades after the collapse of the communist state, the ,,social state" enjoys great popularity in our country. This article aims to present some general undesirable consequences of redistributive social policy, less evident in the current public and political debate, which seems dominated by the idea that (increasing) redistribution of revenues is always desirable.

Cadrul conceptual general1

Dup dou decenii de la prbuirea statului comunist, ,,statul social" se bucur de o mare popularitate în ara noastr. Discuiile care au aprut în ultimii doi ani pe scena politic autohton privete tocmai problema modului în care statul ar trebui s se raporteze la proprii ceteni. Acest articol îi propune s prezinte unele consecine generale nedorite ale politicii sociale redistributive, mai puin evidente în dezbaterea public i politic actual, care pare dominat de ideea c redistribuirea (tot mai mare) a veniturilor este întotdeauna dezirabil. Potrivit binecunoscutei legende englezeti, Robin Hood jefuia bogaii pentru a da la sraci. Dei cei mai muli oameni sunt astzi, ca i în trecut, critici fa de faptele eroului popular, relativ puini îi pun întrebri serioase în legtur cu aciunile i politicile cu un coninut similar ale statului social actual, i anume acelea de redistribuire a veniturilor între membrii societii. Justificarea tipic a acestor programe sociale se ba1 Acknowledgment: Aceast lucrare a fost finanat din contractul POSDRU/89/1.5/S/ 62259, proiect strategic ,,tiine socio-umane i politice aplicative. Program de pregtire postdoctoral i burse postdoctorale de cercetare în domeniul tiinelor socio-umane i politice", cofinanat din Fondul Social European, prin Programul Operaional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007­2013. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Keywords

Robin Hood; social state; redistribution of revenues

114

zeaz adesea pe ipoteze destul de îndoielnice. Aceast justificare, se constat în literatura de specialitate1, presupune, cel puin implicit, c guvernele au atât motivaia, cât i capacitatea de a ameliora situaia sracilor din societate. Aceast ,,colectivizare" sau ,,etatizare a caritii" este îns foarte îndoielnic din punct de vedere etic, fiind chiar contraproductiv pentru situaia pe termen lung a sracilor. Programele sociale pornesc de la presupunerea c decidenii politici, inând în mân lampa magic a lui Aladin, posed cunoaterea, dar i dorina de a aciona pentru a spori bunstarea tuturor, inclusiv a sracilor. Pratic, acetia presupun c au ,,puterea" de a elimina discrepanele dintre indivizi acionând, cu precdere, asupra efectelor i nu a cauzelor care cntribuie la apariia acestora. Dar, în primul rând, care este cauza srciei? Lipsa unor calificri pentru activiti aductoare de venituri se explic adesea prin abandonul colar timpuriu, care este în mare msur o alegere individual (sau familial). În al doilea rând, exist o mare diferen între efectele pe termen scurt i efectele pe termen lung ale ajutoarelor sociale i ale altor programe de reducere a srciei. Beneficiile recipienilor ajutoarelor sociale sunt evidente pe termen scurt, dar dependena psihologic se instaleaz pe un termen mai lung. i, indiferent de perioada de timp considerat, cu cât stigmatul asociat srciei este mai apstor, cu atât devine mai mare efortul pe care oamenii îl fac pentru a (re) deveni independeni. i asta deoarece poate s apar o ,,obinuin", sau o ,,resemnare" a individului care momentan se afl în starea de srcie deoarece devine dependent de mecanismele impuse de ajutoarele sociale. Eficiena programelor sociale se erodeaz în timp, deoarece acestea creeaz ,,stimulente perverse" (perverse incentives), mai puin vizibile, care afecteaz atât pe sraci, cât i pe non-sraci. Orice program care transfer venituri la sraci scade stimulentul sau motivaia acestora de a obine venituri din munc. În consecin, apare ceea ce s-a numit Dilema Samariteanului2 (expresia evoc parabola biblic a Bunului Samaritean), în sensul c ajutoarele conduc la scderea eforturilor lucrative ale sracilor i, deci, la creterea nevoilor lor i chiar a numrului celor care solicit i se calific (sunt ,,eligibili") pentru a primi ajutor. Acest eveniment nedorit se poate accentua în momente de criz economic sau de stagnare economic când veniturile provenite din munc stagneaz sau sunt reduse. Mecanismul psihologic const în faptul c apare ideea c dac tot eti prost pltit mai bine este s nu mai munceti i s beneficiezi de ajutoare sociale care, chiar dac sunt mai reduse oricum le primeti constant fr s depui un efort fizic. Mai mult decât atât, beneficiarii de ajutor social, cât i decidenii politici i administrativi, centrali i locali, sunt stimulai s exagereze nevoile. Acest mecanism poate crea fenomene perverse care ar putea pune în discuie elemente fundamentale ale regimului de tip democratic. De exemplu, astfel de cazuri au aprut în comunitile rurale din România, unde primarul, ca reprezentant al autoritii locale, a preferat s acorde ajutoare financiare unor categorii mai mult sau mai puin defavorizate cu scopul crerii unor dependene economice. Odat cu crearea acestor dependene au aprut distorsionri la nivelul reprezentativitii i legitimitii. De ce? Pentru c o parte a corpului electoral, provenit din comunitatea local, a început s-i exprime votul politic în baza intereselor financiare i nu a celor care iau în calcul criteriul meritocratic. În programele de asisten social bazate pe ,,verificarea mijloacelor", de exemplu, exist un puternic stimulent de a subraporta veniturile. Din acest motiv astfel de programe sunt o surs important de sprijin electoral pentru politicienii alei în circumscripii cu venituri mici, precum i un mijloc de trai pentru funcionarii centrali i locali care administreaz programele.

1 E.C. Pasour Jr., ,,The Government as Robin Hood", The Freeman. Ideas on Liberty, Volume 44, Issue 12 (December 1994): 670­672. 2 James M. Buchanan, ,,The Samaritan's Dilemma", în Edmund Phelps (ed.), Altruism, Morality, and Economic Theory (New York: Russell Sage, 1975): 71-85. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

115

Exist i alte raiuni pentru care aceste programe sunt contraproductive pe termen lung. Într-o economie de pia bazat pe competiie, veniturile oricrei persoane sunt obinute în procesul de producere i comercializare a bunurilor i serviciilor, fiind determinat de contribuia fiecreia la rezultatul final al acestui proces, aa cum este evaluat de consumatori. Or, transferurile sociale influeneaz în mod inevitabil alegerea individual, afectând în mod negativ producia de bunuri i servicii. Dac impozitele cresc, loisirul tinde s se substituie muncii, iar oamenii cheltuiesc mai multe resurse pentru a se sustrage de la plata lor. Pe scurt, redistribuirea reduce productivitatea muncii i, în consecin, crearea de avuie1. Mai mult, ajutoarele sociale tind chiar s agraveze boala pe care încearc s o vindece. De îndat ce sunt oferite, sracii devin mai numeroi i mai sraci decât erau înainte. Astfel, ajutoarele sunt contraproductive prin efectele lor duntoare asupra încrederii de sine i a independenei sracilor, dar i pentru c sursele bogiei din care sunt extrase sunt afectate în mod negativ. i asta pentru c, în timp, exist pericolul reducerii progresive a masei de impozitare coroborat cu creterea poverii fiscale datorat nevoii tot mai mari de resurse financiare pentru a menine în via proiectele cu caracter asistenial. Acest fapt poate crea dezechilibre majore la nivelul percepiei populaiei, în sensul în care pot apare clivaje la nivelul mai multor categorii sociale prin faptul c se poate crea ideea c doar unii produc bogie pentru societate în timp ce alii doar beneficiaz de aceasta. În plus, date extrase din statisticile statelor sociale actuale pe parcursul a mai multor decenii arat faptul c distribuia veniturilor în societate rmâne aproape neschimbat, în ciuda cheltuielilor guvernamentale imense cu programele dedicate reducerii srciei. Aceste programe nu au aproape niciun efect asupra reducerii ratei srciei, deoarece ele au tendina s induc un comportament autodistructiv printre aceti oameni2. Cât privete aspectul etic, Fr. A. Hayek3 a artat c distribuia echitabil a veniturilor are sens numai în interiorul procesului economic: recompensele financiare sunt fair dac sunt legate de contribuia fiecruia la rezultatul final al procesului economic. Prin urmare, redistribuirea este unfair în principiu. Cu mult timp în urm, Frédéric Bastiat a oferit i el un argument deosebit de convingtor împotriva redistribuirii veniturilor prin intermediul statului. Statul este obligat s protejeze persoanele i proprietile lor, dar de îndat ce îi depete aceast obligaie ,,se rtcete într-un teritoriu necunoscut..., pentru c fraternitatea i filantropia, spre deosebire de justiie, nu au limite precise. Odat pornit, unde se va opri?"4. Obiecia lui Henry Hazlitt fa de redistribuire pe temeiuri etice nu este mai puin sever. ,,Este în mod evident greit în principiu s permitem guvernului s confite bani de la oamenii care muncesc i s-i dea în mod necondiionat altor oameni api de munc, indiferent dac accept s munceasc sau nu"5. Justiia a fost obinut în societile moderne timpurii în procesul anevoios al asigurrii proteciei constituionale a proprietii private, dar risc s fie distrus în statele sociale actuale, care aplic pe scar larg ,,justiia social", în fond, redistribuirea obligatorie a veniturilor. Legal, cetenii unui stat constituional nu au îns nicio obligaie de a ajuta pe alii, deoarece aceasta ar implica în mod logic dreptul beneficiarilor ajutorului de a lua ceea ce nu este al lor, fiind în contradicie cu prin1 Passour, ,,The Government as Robin Hood". 2 R. Rector, ,,Requiem for the War on Poverty: Rethinking Welfare After the L.A. Riots", Policy Review 61 (Summer, 1992), pp. 40-46. 3 Fr. A. Hayek, Law, Legislation, and Liberty, Vol. 2: The Mirage of Social Justice (Chicago: The University of Chicago Press, 1976). 4 Frédéric Bastiat, The Law (Irvington-on-Hudson, N.Y.: The Foundation for Economic Education, 1964): 69. 5 Henry Hazlitt, The Conquest of Poverty (New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1973): 116.

116

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

cipiile justiiei. În mod individual, ca persoane private, ei pot ajuta sracii, dar numai ca o obligaie moral, nu legal. În termeni mai generali, politica redistributiv extins risc s transforme ,,democraia constituional" într-o ,,democraie electoral", populist, corupt i ineficient, redus la ,,competiia dintre oamenii politici pentru sprijinul alegtorilor prin utilizarea promisiunilor de alocri discriminatorii de avuie public"1. Iar în acest fel putem crea mecanisme sociale perverse care vor crea noi tipuri de solidariti de grup. Constrângerea i discriminarea sunt inerente în redistribuirea guvernamental a veniturilor. Comportamentul de tip Robin Hood, criticabil la nivel individual, nu devine legitim dac este adoptat de stat. Dac nu este corect ca unul sau mai muli indivizi s acioneze pentru a lua proprietatea altuia, nu este legitim nici dac procedeaz astfel printr-o coaliie politic majoritar. Ca orice aciune colectiv, orice program social, de transfer al veniturilor între membrii societii este susceptibil de ,,efecte perverse". Rspunsurile tipice ale sracilor, dar i ale contribuabililor, erodeaz pe termen lung eficiena acestor programe. Astfel, statul care acioneaz în rolul de Robin Hood nu poate fi aprat nici cu argumentul etic al justiiei, nici cu cel economic al eficienei.

Consecine ale redistribuirii veniturilor

Orice politic public, guvernamental altereaz distribuia veniturilor individuale în societate, dar programele sociale care ofer bani, bunuri i servicii unor persoane care nu dau nimic în schimb reprezint o redistribuire a veniturilor în forma sa cea mai direct2. La prima vedere, transferurile guvernamentale par simple: o persoan C, contribuabilul, pierde o anumit sum de bani; i o persoan R, recipientul, primete aceeai sum; i cu asta, basta. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Dac subiectul este abordat de mass-media sau de politicieni socialiti, R este prezentat ca un exponent al celor sraci i asuprii, iar C ca un individ sau chiar ca o mare corporaie lacom i indiferent fa de cei mai puin norocoi în via. În realitate, cea mai mare parte a transferurilor guvernamentale nu se bazeaz pe verificarea real a mijloacelor (means-tested), rezervându-le recipienilor cu venituri mici. Astfel, este pur i simplu o fars c guvernul ia de la bogai i d la sraci. Chiar i cei care cred în corectitudinea redistribuirii à la Robin Hood ar trebui s fie preocupai de caracterul real al redistribuirii efectuate de statele sociale actuale. Dincolo îns de problemele morale, tulburtoare, ridicate de redistribuire, de faptul nud c C pltete statului impozitele asupra muncii sale, iar acesta ofer bani, bunuri i servicii gratuite lui R, exist înc numeroase alte ,,consecine ignorate"3 ale redistribuirii guvernamentale a veniturilor. Taxele colectate în vederea redistribuirii descurajeaz contribuabilii de la a câtiga venituri impozabile i de a crete valoarea proprietilor lor prin investiii. Pierzându-i o parte din venituri, ei produc mai puine bunuri i servicii. Prin urmare, societatea poate deveni mai srac în prezent i în viitor. În plus, poate genera un tip de mecanism psihologic prin care ceteanul contribuabil va face tot ceea ce îi st în putin s ascund o parte din veniturile sale statului pentru a reduce nivelul de impozitare. Permanentizarea unei astfel de stri poate crea un nou tip de mentalitate care

1 Cristian-Ion Popa, Puterea politic i bunurile publice. O perspectiv economic asupra politicii (Bucureti, Academia Român: Editura Institutului de tiine Politice i Relaii Internaionale, 2009): 18. 2 Robert Higgs, ,,Nineteen Neglected Consequences of Income Redistribution", The Freeman, Volume 44, Issue 12 (December 1994). 3 Higgs, ,,Nineteen Neglected Consequences...". Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

117

iniial nu era caracteristic ,,ceteanului virtuos" i anume, aceea de a eluda legea. i asta deoarece riscul scderii masei de impozitare arunc povara acesteia pe umerii unui numr tot mai redus de ceteni-contribuabili. Este evident c, în faa pericolului scderii nivelului de trai datorat politicii guvernamentale de redistribuire a veniturilor, ceteanul-contribuabil creeaz mecanisme psihologice de autoaprare traduse în mecanisme fiscale care vor conduce la apariia fenomenului evaziunii fiscale. În plus ajutoarele sociale descurajeaz recipienii s câtige venit salarial acum pentru a ivesti în potenialul lor de a obine venituri în viitor. Costul redus al inactivitii incit la alegerea de a fi inactivi permanent. Dac pot obine venituri fr munc, ei fac mai puine eforturi în aceast privin. Dac se ateapt s obin i în viitor venituri fr munc, ei investesc mai puin în educaie, formare profesional, sntate personal sau chiar în migraie, precum i în alte forme de capital uman care s sporeasc potenialul lor de a obine venituri în viitor. Prin urmare, societatea srcete, acum i în viitor, pentru c impozitele descurajeaz producia actual i investiiile contribuabililor care finaneaz transferurile. Recipienii devin dependeni de ajutorul social i, corelativ, mai puin încreztori în ei înii. Dac pot obine sprijin fr a-i exercita capacitile proprii de a descoperi i a rspunde la oportuniti de a câtiga venituri, aceste capaciti se atrofiaz. Ei uit ­ sau nu înva niciodat ­ s se ajute singuri, ajungând în cele din urm s-i accepte neputina. Recipienii ofer un exemplu negativ celorlali, copii, rude i prieteni, care constat c se pot primi bani, bunuri i servicii de la stat, fr a le câtiga prin munc, adoptând cu uurin atitudinea c i ei sunt îndreptii la astfel de transferuri. De aici se dezvolt o ,,cultur a dependenei" pentru ajutoarele sociale. Deoarece unele transferuri sunt mai substaniale decât altele, unele categorii ale recipienilor ajung s reclame ,,nedreptatea" distribuiei generozitii statului. De aici apar conflicte sociale i politice. Grupurile nemulumite politizeaz determinarea sumelor care urmeaz s fie primite, declanând o lupt pentru a crete anumite tipuri de ajutoare, chiar în detrimentul altora, dac este necesar. Astfel de aciuni politice creeaz sau agraveaz conflictele între grupurile definite prin eligibilitatea lor de a primi anumite tipuri de ajutoare: btrânii împotriva tinerilor, ranii împotriva orenilor, femeile împotriva brbailor, proprietarii împotriva chiriailor etc. Societatea devine astfel mai conflictual. Aa cum recipienii declaneaz conflicte între ei, tot astfel procedeaz contribuabilii, care reclam poverile disproporionate, nedrepte impuse asupra lor pentru finanarea ajutoarelor. De exemplu, tinerii constat c taxele destinate asigurrilor lor sociale ajung deocamdat în mod direct la pensionarii actuali. În general, contribuabilii care se consider împovrai disproporionat de acest sistem de ,,taxei-transferuri" acord mai mult sprijin politicilor i politicienilor care le promit protecie i se strduiesc s eludeze taxele. Ca urmare a celor dou consecine anterioare, întreaga societate se divizeaz i se ostilizeaz, fiind tot mai puin o comunitate autentic. Ea se ,,balkanizeaz" în subgrupuri belicoase, care se raporteaz unele la altele ca opresoare i opresate. Oamenii îi pierd astfel sentimentul de apartenen la o comunitate politic cu interese i responsabiliti comune. Riscul real apare în momentul în care, aceste probleme devin portavocea unor personaliti politice care folosec un limbaj demagogic prin care s câtige sprijin politic. Este momentul în care, cele dou ,,tabere" e antagonizeaz putând aprea conflicte cu character social. Prima consecin al acestui fenomen al ,,canibalizrii" relaiilor din interiorul unei societi este c printre beneficiarii de transferuri, practicile i instituiile de într-ajutorare tind s dispar. În trecut, sarcina îngrijirii nevoiailor revenea familiei, prietenilor, vecinilor, care acionau adesea împreun prin biseric, sindicate, cluburi i alte asociaii voluntare. De, exemplu, un observator a remarcat faptul c, dup marele cutremur de

118

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

la Los Angeles, ,,Mii de indivizi disperai, atomizai nu fceau nimic altceva decât s atepte un salvator centralizat, guvernul federal. America a fost diminuat de un sistem al compasiunii compulsive care înltur pur i simplu comunitile pentru a lsa altruismul în seama experilor"1. La fel se petrec lucrurile cu instituiile caritabile ale non-sracilor. Dac ageniile guvernamentale preiau toate ,,problemele sociale", oamenii se organizeaz mai puin pentru rezolvarea lor, limitându-se la plata taxelor. În definitiv, ei evit astfel s contribuie de dou ori pentru rezolvarea acelorai probleme. Intervenia guvernamental constrângtoare disloc acordarea voluntar a asistenei sociale, iar instituiile caritabile private tind s dispar. Practic dispar, încet, încet, toate acele forme ale societii civile care creeaz un esut al solidaritii între membrii comunitii. Astfel, oamenii accept mai uor noi i noi tipuri de intervenie guvernamental. Atunci când cineva propune ca guvernul s preia o activitate social realizat anterior în sfera privat, ei nu mai sunt surprini i nici sceptici. În definitiv, guvernele actuale îi asum astzi tot felul de sarcini, de la socializarea precolarilor la hrnirea sracilor i subvenionarea cheltuielilor medicale ale vârstnicilor. În trecut, oponenii extinderii interveniei statului protestau: ,,Guvernul nu are treab cu asta!". Astzi, sunt tot mai rare protestele pe aceste temeiuri. Concepia elementar c exist o sfer privat în care guvernul nu ar trebui s se amestece niciodat este pe cale de dispariie. Nu mai exist opoziie politic la noile programe guvernamentale care prolifereaz continuu, fiind limitate doar de contrângeri bugetare, nu i de opoziii ideologice fundamentale. Dar redistribuirea nu este reductibil la faptul elementar c C pltete i R primete. Între ei se afl B, birocraia social, care determin ,,eligibilitatea", face plile, ine evidena i, de multe ori, interfereaz în viaa personal a ,,clientelei" sale. Aceast birocraie consum ea însi o mare parte a sumelor destinate transferurilor ctre sraci. Resursele financiare i materiale, precum i fora de munc angajat de aceast birocraie nu pot fi utilizate pentru a produce bunuri i servicii valoroase, ceea ce srcete societatea în ansamblul su. De îndat ce este creat, o astfel de agenie birocratic se constituie, prin personalul su, într-un puternic grup de interese, aprându-i bugetul i militând continuu pentru extinderea activitilor sale. Pentru a-i spori resursele, aceast agenie ofer date relevante i expertiz outsider-ilor, care ,,pur i simplu nu tiu cât de grav este problema" pe care îi propune s o rezolve. Iar proliferarea birocraiei va aduce cu sine ,,înctuarea" tuturor iniiativelor cu caracter privat i o continu nevoie de a identifica resurse cu scopul meninerii sale fizice. Nici contribuabilii nu stau cu mâna în sân. Muli dintre ei aloc timp, efort i bani pentru a diminua sau chiar a eluda taxele. Ei cumpr cri i programe de calculator, angajeaz contabili i avocai i organizeaz chiar campanii politice pentru reducerea impozitelor. Aceste resurse umane i materiale angajate în ,,rezistena fiscal" nu mai sunt disponibile pentru a produce bunuri i servicii valoroase pentru societate, care devine astfel mai srac. În msura în care sunt dispui s plteasc taxele, contribuabilii trebuie s in evidena, s studieze legile fiscale, s completeze formularele etc. Aceste activiti necesit timp i efort, care sunt retrase de la utilizri alternative valoroase. Muli dintre ei, dorind s respecte pe deplin legile, sunt nevoii s angajeze experi contabili i fiscali, deoarece legile fiscale sunt atât de stufoase încât nu sunt accesibile muritorilor de rând. Utilizarea de resurse pentru conformarea cu legislaia fiscal actual face societatea mai srac. Nici recipienii nu ateapt în mod pasiv ajutoarele, ci formeaz organizaii, particip la meeting-uri, sprijin candidaii politici care le preiau obiectivele etc.

1 Higgs, ,,Nineteen Neglected Consequences...". Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

119

Astfel, societatea este mai srac atâta timp cât oamenii aloc resurse pentru a obine transferuri prin intermediul guvernului. Aa cum contribuabilii cheltuiesc resurse pentru conformitatea fiscal, recipienii cheltuiesc de asemenea resurse importante pentru a stabili i menine ,,eligibilitatea", ,,îndreptirea" de a primi ajutoarele. Ei stau la cozi la ageniile de omaj pentru a dovedi c sunt omeri, depun aplicaii în diferite locuri pentru a demonstra c sunt ,,în cutarea unui loc de munc" etc. Iar dac sunt beneficiarii unor ajutoare de persoane cu handicap, ei merg periodic în faa unor comisii medicale pentru a le confirma (sau chiar agrava) handicapul. Adoptând astfel de programe de redistribuire substanial a veniturilor, guvernul însui se constituie îns în grupul de interese cel mai amenintor i mai consumator de resurse din societate. Pe msur ce guvernul interfereaz tot mai mult în vieile cetenilor, libertile lor constituionale (,,drepturile negative") se diminueaz în favoarea ,,drepturilor pozitive" sau ,,sociale", care nu sunt altceva decât ,,pretenii" (claims) nejustificate ale unora asupra resurselor celorlali. În mod ironic, în interiorul statului social, unde preocuparea principal a guvernului pare a fi aceea de a redistribui veniturile cetenilor prin intermediul a sute de programe sociale, aproape nimeni nu are de câtigat. Cu excepia guvernului însui, deoarece fiecare program nou sporete numrul posturilor i bugetele birocraiei sale. Societatea însi este nu doar mai srac, ci i mai ranchiunoas i mai politizat. Oamenii particip mai puin la activiti comunitare voluntare i mai mult la disputele politice. ,,Comunitile autentice nu mai pot respira în atmosfera otrvitoare a politicii redistributive"1. În concluzie, redistribuirea veniturilor prin intervenia guvernamental constrângtoare este în cele din urm o form de furt. Susintorii si pretind c procedurile democratice prin care este pus în practic îi dau legitimitate, dar aceast justificare este îneltoare. Furtul rmâne furt, indiferent dac este svârit de un individ precum Robin Hood sau de mai muli, coalizai într-un partid care ajunge la guvernare prin proceduri electorale, democratice. Iar ,,instituionalizarea furtului" este imcompatibil cu ideea unei societi corecte i prospere.

BIBLIOGRAFIE:

BASTIAT, Frédéric, The Law (Irvington-on-Hudson, N.Y.: The Foundation for Economic Education, 1964). BUCHANAN, James M., ,,The Samaritan's Dilemma", în Edmund Phelps (ed.), Altruism, Morality, and Economic Theory (New York: Russell Sage, 1975). HAYEK, Fr. A., Law, Legislation, and Liberty, Vol. 2: The Mirage of Social Justice (Chicago: The University of Chicago Press, 1976). HAZLITT, Henry, The Conquest of Poverty (New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1973). HIGGS, Robert, ,,Nineteen Neglected Consequences of Income Redistribution", The Freeman, Volume 44, Issue 12 (December 1994). PASOUR Jr., E.C., ,,The Government as Robin Hood", The Freeman. Ideas on Liberty, Volume 44, Issue 12 (December 1994) POPA, Cristian-Ion, Puterea politic i bunurile publice. O perspectiv economic asupra politicii (Bucureti, Academia Român: Editura Institutului de tiine Politice i Relaii Internaionale, 2009). RECTOR, R., ,,Requiem for the War on Poverty: Rethinking Welfare After the L.A. Riots", Policy Review 61 (Summer, 1992).

1 Higgs, ,,Nineteen Neglected Consequences...".

120

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Identitåi postcomuniste

Democraia româneasc în cheie liberal1

VASILE PLECA

[Romanian Academy]

Abstract

If each historical age has got its own mark, democracy is the mark of the present times. Over centuries, historians will have to see in what extent democracy is a term phenomenom or it is an historic accomplishment. But until then, the proper understanding of the democracy is a necessary condition so that a democratic society should function, especially when this society is a frail one, tared by its past and with major structural problems.

up 20 de ani de existen, democraia româneasc se afl într-o poziie paradoxal. Neieind niciun moment dintr-o stare de ubrezenie i creând tot timpul impresia unei improvizaii, mecanismele ei de funcionare sunt perpetuu supuse unor critici acerbe. În acelai timp, analizele profesioniste asupra democraiei identific problemele originare ale democraiei româneti în alt parte.1

Unde se afl democraia româneasc?

D

Index Democracy 2010 realizat de Economist Intelligence Unit2 (cu un subtitlu revelator, Democracy in Retreat3) situeaz România în categoria ,,Flawed

1 ACKNOWLEDGEMENT: This paper was made within The Knowledge Based Society Project supported by the Sectoral Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD), financed from the European Social Fund and by the Romanian Government under the contract number POSDRU ID 56815. 2 http://graphics.eiu.com/PDF/Democracy_ Index_2010_web.pdf (01.09.2011). 3 Iar acest subtitlu vine dup ce acceai analiz constata în 2008: ,,The results of the Economist Intelligence Unit's Democracy Index 2008 confirm that, following a decades-long global trend in democratisation, the spread of democracy has come to a halt", http:// graphics.eiu.com/PDF/Democracy%20 Index%202008.pdf (07.11.2011)

Keywords

romanian democracy; liberalism; rule of law; minimal state Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

121

Democracy" (în aceeai categorie cu ri precum Frana, Italia, Grecia, acestea îns cu note i poziii mai bune), cu o not general de 6.60, ocupând poziia 56 din 167 ri. Categoria referitoare la calitatea procesului electoral primete o not foarte mare, 9.58, în condiiile în care în toat lumea exist doar apte ri cu note mai mari; o not rezonabil primete i categoria referitoare la nivelul respectrii drepturilor civile, 8.24, îns celelalte categorii ce contribuie la nota general coboar mult poziia democraiei româneti. Dac nota acordat calitii guvernrii nu este una în totalitate ruinoas, 6.43 (fiind mai mare decât în ri precum Ungaria, Polonia sau Lituania), dei este,totui, mic, notele acordate participrii politice, 5, respectiv nivelului culturii politice, 3,75 dau msura adevrat a locului sistemului democratic românesc. Dup acest ultim criteriu, Mongolia este notat cu 5,56, Burundi cu 5,56, China cu 5,63, iar Madagascar cu 6,36. Mai grav e c c aceste ultime dou note din dreptul României sunt expresia unui regres, statisticile din 2008, respectiv 2006, acordând note de 6.11 nivelului participrii politice, respectiv 5, nivelului culturii politice. Doar prbuirea acestor indici calitativi ai democraiei a dus, practic, la scderea notei generale (de la 7.06, echivalent cu poziia 50, atât în 2006, cât i în 2008) cu un nivel depit doar de ri precum Afghanistan sau Iran (ceilali trei indicatori rmânând relativ constani). Realitatea zugrvit în aceste tipuri de analize calitative nu spune decât c o axiom precum cea enunat de Sartori ­,,dintre condiiile democraiei, cea mai puin amintit este aceea c ideile greite despre democraie fac ca ea s funcioneze greit"1 ­, i-a gsit în cazul României o exemplificare nefericit. Din aceast afirmaie rezult o alta, mult mai puin evident, i din cauza asta mai puin luat în seam, dar foarte important: o alt condiie fundamental a democraiei este aceea c depinde de nivelul de ateptri al indivizilor fa de posibilitile practice ale sistemului politic aflat în discuie. În contextul acestei discuii, o alt axiom de baz a democraiei este foarte relevant în înelegerea strii de fapt a democraiei româneti: depinzând de dorinele tuturor actorilor sociali, democraia nu e doar cel mai complex sistem de organizare politic, ci i cel mai vulnerabil la orice fel de ingerin i la orice fel de distorsiune. Consideraiile de pân acum nu au decât un singur rol, cptând o relevan deosebit pentru creionarea identitii democraiei româneti la vârsta de douzeci de ani: acela de a sublinia faptul c problemele ei sunt de o sensibilitate aparte i c de multe ori se trece cu vederea peste lucruri ce pot fi considerate banale, dar care, la o analiz mai atent, devin definitorii în înelegerea proceselor i fenomenelor care definesc societile democratice contemporane. Aceast imagine reliefat mai sus spune câteva lucruri simple. În primul rând, democraia româneasc exist pentru c democratizarea este trendul la modimpus de ctre cele mai puternice ri din lume­ alt fundamentare neexistând, i de aceea mai nimeni nu o ia în serios, este o formalitate de care, din întâmplare, ne folosim fiindc este eficient i noi suntem pragmatici. Ultima formalitate bifat a fost aderarea la Uniunea European. Calea democraiei româneti a devenit evident de abia în momentul în care s-a realizat c o cale alternativ nu este practic. Atât. Iar acest lucru devine evident în momentul în care asistm la totala obnubilare a discuiilor despre drepturi în România ultimelor 20 ani. În afar de mediul academic i universitar, acolo unde discuiile oricum rmân doar discuii, o imagine coerent despre drepturi aproape c nu exist. Iar incoerena abordrii drepturilor înseamn lips de cultur politic. Doar prezena ei face o democraie: Problema este felul în care analizm acest concept. Viziunea clasic, iniiat de Almond i Verba, sincronic i sistematic, este una incomplet, fiindu-i necesar

1 Giovanni Sartori, Teoria democraiei reinterpretat, traducere de Doru Pop (Iai: Polirom, 1999), 31.

122

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

o adugire din perspectiv diacronic i discontinu, una care vede evenimentele, instituiile i oamenii aa cum sunt, într-o evoluie istoric, nu doar surprini la un moment dat. Doar o asemenea viziune poate explica acest incredibil de redus nivel al culturii politice din România. Iar rspunsul e i mai evident observând in acelai Index, situaiile altor ri foste comuniste: cu cât dictatura comunist a avut accente mai puternice de totalitarism, distrugând relaiile normale atât între indivizi, cât i între acetia i puterea politic, cu atât mai mult indivizii au ignorat implicarea în politic, refugiindu-se în modele individuale de supravieuire. Startul de la un nivel deosebit de sczut acum 20 de ani nu explic îns decât parial actuala stare de lucruri, din noiembrie 2011. Aceasta poate fi explicat doar observând respectul acordat principiilor liberale din ultimii 20 de ani.

Identitate liberal în democraia postdecembrist?

Nu ar trebui s ne mire c democraia româneasc e în criz. Se poate spune c democraia este prin definiie într-o permanent stare de criz. Nu tim niciodat cum conduce poporul, când conduce poporul, i, mai ales dac, în ciuda aparenelor, chiar conduce poporul. Ceea ce tim e c democraia modern este definitprin limitarea puterii politice (sau aa ar trebui s fie). Amprenta modern asupra modernitii este realizat de ctre liberalism, iar acesta e mai puin interesat de cine exercit puterea politic, ci, în primul rând, cum poate fi limitat aceast putere. Întregul mecanism al sistemului democratic, legat de supremaia drepturilor, de separarea i distribuia puterilor în stat, de schimbarea periodic a puterii este un discurs despre limita puterii, nu despre expansiunea ei. De aceea, singurul model al statului acceptabil pentru democraie este unul al statului minimal. Orice expansiune a statului nu aduce mai mult democraie, ci mai puin. Liberalismul e un discurs despre drepturi. În momentul în care a devenit definitorie pentru societatea uman contemporan, ideea de drept a început i o excursie prin universul puterii politice. Iar marea grij a puterii politice contemporane ­ iar puterea politic de orice nuan din România nu face excepie ­ e s ,,ofere" drepturi. Or asta e o contradicie în termeni: dreptul nu e o ,,favoare" pe care o acord o instituie statal, ci este ceva inerent naturii umane. Singura implicare a statului trebuie s fie legat doar de recunoaterea i protejarea drepturilor naturale. În momentul în care instituiile statale ,,acord" drepturi (numite ,,pozitive," ,,sociale" etc.), nu o pot face decât prin înclcarea drepturilor naturale ale omului. Lucrul acesta se întâmpl pentru c dreptul, ca orice bun, legat de natura uman este limitat. Nicio instituie nu posed un ,,depozit de drepturi" din care s le poat ,,extrage" i ,,drui" când este nevoie de ele. Singur modalitate de a acorda drepturi este prin reducerea altora. Acesta e un aspect. Un altul este acela c limitarea libertii economice prin msurile intervenioniste duce, inevitabil, la prbuirea libertii politice. Dei avertismentul e vechi de zeci de ani, fiind enunat de Hayek înc din 1944,1 el nu a fost luat în serios niciodat, fiind vzut de multe ori doar ca un simplu moment în disputa ideologic capitalism versus comunism, ignorându-se mesajul foarte clar i simplu: intervenionismul statului nu e doar cel absolut al totalitarismelor comuniste din secolul XX, ci i cel din ce în ce mai incisiv al democraiilor contemporane occidentale. i mecanismul este foarte simplu: de fiecare dat când o aciune a unui individ (aciune liberaldemocrat, una care nu încalc drepturile celorlali indivizi, s.n., deci) este limitat printr-o intervenie regularizatoare a statului, în numele unor principii legate de

1 Friedrich A Hayek, Drumul ctre servitute, traducere de Eugen B. Marian (Bucureti: Humanitas, 1993). Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

123

binele comun sau de dreptatea social, capacitatea acelui individ de a fi un actor politic activ, ca cetean al unei democraii coerente i consolidate, este diminuat. Atributele participrii i contestrii, delimitate de ctre Dahl,1 ca definitorii pentru realitatea politicii democratice (poliarhia, în termenii si), sunt puternic afectate în cadrul msurilor intervenioniste, deoarece deciziile sunt luate nu prin consens democratic i au caracter iremediabil, orice reticen sau respingere din partea cetenilor nefiind decât tardiv, i deci, inutil. Într-un manual Oxford, Bhicku Parekh are o observaie interesant:

,,Hegemonia liberalismului a avut câteva consecine nefericite. Ea a îngustat seria alternativelor filosofice i politice, ne-a restricionat vocabularul i a privat liberalismul de un autentic i necaricaturizat ´cellalt`. Mai mult, ea a transformat liberalismul într-un metalimbaj, bucurându-se de statutul privilegiat de a fi atât un limbaj ca altele, cât i arbitrul felului în care ar trebui vorbite alte limbaje, atât o moned de schimb, cât i o msur pentru toate celelalte monede de schimb."2

Ceea ce este interesant în observaia profesorului englez nu este ceea ce spune direct, despre o tem care nu face obiectul studiului de fa, ci consecinele spuselor sale. Faptul c liberalismul este, practic, metalimbajul discursului politic contemporan, fiind folosit de toat lumea, aa cum fiecare crede de cuviin, face ca sensul cel mai important al liberalismului, ca un corpus de idei nscut din nevoia de a proteja individul în faa puterii politice, s se piard într-un mnunchi de doctrine ce i-au folosit numele doar pentru a-i legitima lupta pentru accesul la putere, dar nu i pentru a promova principiile asumate la nivel verbal. Or, cum observa Daniel Barbu, dup o lectur a lui Tocqueville, ,,orice aciune politic are exact calitatea cadrului conceptual în care este gândit i depinde în mare msur de ideile politice din care se hrnesc cei care se angajeaz într-o asemenea discuie"3. ,,Liberalismul" e un concept ce înflcreaz minile, dar i pasiunile politice. Dar dincolo de asta, i mai ales în cadrul democraiei româneti, e un concept lipsit de orice coninut. Dei scena politic este dominat de dou partide autointitulate ,,liberale", niciunul dintre ele nu are în vizor instituirea unei ,,domnii a legii" prin retragerea statului din aspectele vieii cotidiene pe care individul ­ cel, teoretic, favorizat de liberalism ­ tie cel mai bine s le rezolve. Exist, i nu doar în România, o fric profund fa de ideea ,,statului minimal". În forma intelectual, aceast fric se manifest, în cazul cel mai fericit, în forma urmtoare: ,,discuia aceasta cuprivire la statul minimal în România este destul de periculoas, pentru c nu poi s treci sa treci la un stat minimal pân nu consolidezi statul de drept.4 În fapt, felul în care este pus problema e greit. Un stat de drept, unul în care acesta asigur i protejeaz accesul egal la drepturile conferite de natura uman, nu poate exista acolo unde raporturile de putere stat versus ceteni sunt clar îndreptate în favoarea primului. Statul de drept, rezultat tocmai din aplicarea prin1 Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare i opoziie (Iai: Institutul European, 2000), 27-35. 2 Bhikhu Parekh, ,,Teoria politic: tradiii în filosofia politic", în Robert E. Goodin, Hans Dieter Klingemann, Manual de tiin politic, traducere de Irina Ana Kantor .a. (Iai: Polirom, 2005), 446. 3 Daniel Barbu, Politica pentru barbari (Bucureti: Nemira, 2005), 11. 4 Dan Pavel, ,,Evoluia micrii liberale în România post-decembrist", Mas rotund organizat de Fundaia ,,Horia Rusu", http://www.fundatiahoriarusu.ro/evolutia-miscarii-liberale-inromania-post-decembrista.html (08.11.2011).

124

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

cipiilor liberale de respect fa de drepturi i de separare a puterilor, funcioneaz doar dac i ultima cerin liberal e îndeplinit: statul e doar arbitru neutru ce are grij ca regulile umane de convieuire s fie respectate. În forma popular, ,,statul minimal" e respins de frica unei ,,barbarii sociale", o stare în care relaiile interumane ar coborî la nite niveluri în care dominaia celui mai puternic ar fi regula, iar cei neajutorai ar fi simple victime. Acest tip de argument e cel puin ciudat din mai multe puncte de vedere. Primul ar fi acela c aceast critic se teme de un anume specific al dominaiei (al unui individ asupra altui individ), dar privilegiaz alt specific al acesteia (dominaia statului asupra individului). Din aceast perspectiv, critica ,,statului minimal" este incoerent intrinsec logic, nefiind în stare s aplice propriul set de argumente, în form identic, în toate locurile argumentrii.A doua ciudenie este aceea c aceast critic nu-i gsete obiectul su, pentru c un stat minimal este tocmai unul în care statul are unic preocupare protejarea drepturilor egale ale tuturor, atenia i energia sa nefiind canalizat, i deci, pierdut, i în alte sectoare (aa cum se întâmpl în orice stat care nu e minimal). O alt problem este aceea c o critic a statului minimal, pornind de la presupoziia c doar un stat cu atribuii extinse poate rezolva problemele convieuirii în societatea uman, sufer de un neajuns epistemic major: fiind o structur uman complex, sufer de limitrile specifice cunoaterii umane. Cu alte cuvinte, cu cât atribuiile sale sunt mai extinse, cu atât rezolvrile sale au anse mai mari s dea rateuri.

Concluzii

În contextul românesc, în cadrul argumentului major al necesitii limitrii puterii politice abuzive, poate cel mai puternic sprijin în favoarea unui stat liberal minimal este eradicarea corupiei i a incompetenei. În momentul în care politicianul nu mai are acces la fondurile publice, pentru c acestea nu mai exist, rolul su în societate se poate reduce la obiectivul de baz: buna guvernare.

BIBLIOGRAFIE

BARBU, Daniel, Politica pentru barbari, Bucureti, Nemira, 2005. DAHL, Robert A., Poliarhiile. Participare i opoziie, traducere de Mihaela Sadovschi, Iai, Institutul European, 2000. HAYEK, Friedrich A, Drumul ctre servitute, traducere de Eugen B. Marian Bucureti: Humanitas, 1993. GOODIN, Robert E., Klingemann, Hans Dieter, Manual de tiin politic, traducere de Irina Ana Kantor .a., Iai, Polirom. SARTORI,Giovanni, Teoria democraiei reinterpretat, traducere de Doru Pop, Iai: Polirom, 1999. http://www.fundatiahoriarusu.ro/evolutia-miscarii-liberale-in-romania-post-decembrista. html (08.11.2011). http://graphics.eiu.com/PDF/Democracy_Index_2010_web.pdf (01.09.2011). http://graphics.eiu.com/PDF/Democracy%20Index%202008.pdf (07.11.2011)

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

125

Arhiva

Legi rasiale în regimul Ion Antonescu

Arhivele Sfera Politicii

ALEXANDRU FLORIAN

[National Institute for Romanian Holocaust Studies ,,Elie Wiesel"]

Legislaia rasial debuteaz în România în timpul dictaturii lui Carol al II-lea. La începutul lunii august 1940, prin Decretul-lege nr 2650, privitor la starea juridic a locuitorilor evrei din România, se deschidea calea pentru transformarea antisemitismului în politic de stat. Acest decret-lege, care a fost inspirat de legile rasiale de la Nurenberg, stabilete trei categorii de evrei crora li se aplic interdicii economice, sociale,educaionale, politice. Principiul de clasificare este rasial (nivelul de rudenie) i religios (apartenena la religia mozaic). Referatul de susinere a acestei legi, întocmit de Ion V Gruia, ministrul justiiei, enuna principiile statutului totalitar etnicist i rasial: ,,Problema evreiasc constituie o problem politic, juridic i economic, în marginile Statului român autoritar i totalitar, care descifreaz prin coninutul i felul satisfacerii ei, însi legea destinului Naiei. Se poate spune c prin rezolvarea acestei probleme, se statornicete dreptatea poporului român (...). Aprarea sângelui constituie baza moral a recunoaterii drepturilor politice supreme. De altfel, realitatea statului naional, în formula legii constituionale din 27 februarie 1938, se precizeaz prin: a) proclamarea legii sângelui; b) proclamarea principiului c naiunea român este creatoare de stat; c) promovarea categoriilor funcionale, naionale, ca realiti politice de baz; d) distincia juridic i politic între românii de sânge i cetenii români"1.

The racial legislation marks its debut in Romania during the dictatorship of Carol II. In the beginning of August, 1940, the Law-Decree no. 2650 concerning the judicial status of Jewish inhabitants of Romania inaugurated the road towards the transformation of anti-Semitism into state politics. This Law-Decree, inspired by the racial laws of Nurenberg, ascertains three categories of Jews on which it imposes economic, social, educational and political restrictions. The classification principle is racial (the kinship level) and religious (the affiliation to the mosaic religion). The supporting letter for this law, signed by Minister of Justice Ion. V Gruia, set up the principles of a totalitarian, ethnicist and racial state. "The Jewish problem is a political, judicial and economic problem, in the confines of the totalitarian and authoritarian Romanian state that deciphers through its content and manner of solving the law of the Nation's destiny in itself. It could be

1 Sergiu Stanciu (coord), volum alctuit de Lya Benjamin, Evreii din România între anii 19401944. Vol. 1. Legislaia antievreiasc, (Bucureti: Edit. Hasefer, 1993), 37, 39.

126

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

said that by solving this problem, the justice of the Romanian people is confirmed (...). Defending the blood constitutes the moral basis of acknowledging the supreme political rights. Moreover, the national state existence, in the formula of the constitutional law from February 27, 1928, is emphasized by a) proclaiming the blood law, b) proclaiming the principle that the Romanian nation creates a state, c) promoting the national functional categories as basic political realities; and d) the legal and political distinction between the Romanians by blood and the Romanian citizens."

1940, august 8 CAROL AL II-LEA Prin graia lui Dumnezeu i voina naional Rege al României

Asupra raportului Preedintelui Consiliului nostru de Minitri i al ministrului nostru secretar de stat la Departamentul justiiei, nr.108670/1940 ........................................................................ În temeiul art.46 din Constituiune, Am decretat i decretm ........................................................................ DECRET-LEGE PRIVITOR LA STAREA JURIDIC A LOCUITORILOR EVREI DIN ROMÂNIA Art. 1. Situaia juridic a evreilor este statornicit în condiiile acestui Decret cu putere de lege. Art.2. Sunt socotii evrei în înelesul acestui Decret cu putere de lege:Cei de religie mozaic; a) Cei nscui din prini de religie mozaic; b) Cretinii nscui din prini de religie mozaic nebotezai; c) Cretinii nscui din mam cretin i tat de religie mozaic nebotezat; d) Cei nscui din mam de religie mozaic , afar din cstorie; e) Femeile intrând în alineatele premergtoare, cstorite cu cretini, dac au trecut la cretinism cel mai târziu un an înainte de înfiinarea Partidului-Naiunii; f) Evreii de sânge, atei, sunt socotii evrei în sensul acestui Decret cu putere de lege; g) Trecerea la cretinism a celor de religie mozaic, dup punerea în aplicare a Decretului, nu schimb calitatea de evreu, astfel cum este statornicit de acest Decret lege. Cei ce fac parte, la publicarea acestui Decret cu putere de lege, din comunitile religioase evreieti sunt socotii de religie mozaic.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

127

Art.3. Evreii se împart, în ceea ce privete starea lor juridic , în trei categorii, numite în acest Decret cu putere de lege: categoria I, categoria a II-a i categoria a III-a. Art.4. Categoria I este alctuit din evreii venii în Români dup 30 decembrie 1918. Art.5. Categoria a II-a pe înelesul acestui Decret cu putere de lege este alctuit din: a) Cei care au cptat naturalizarea, prin lege individual sau dispoziiune regal, pân la 30 decembrie 1918; b) Cei care au dobândit naturalizarea, în mod colectiv, în temeiul art.7, par.2, lit.c din Constituia modificat la 1879, servind ara sub Drapel în timpul rzboiului pentru independen; c) Cei ce, locuind în Dobrogea, au dobândit naturalizarea în temeiul art.133 adiional al Constituiei din 1879, art.4 al legii din 9 martie 1880, în temeiul legilor din 19 aprilie 1909, 14 aprilie 1910 i 3 martie 1912; d) Cei care au luptat în linia de foc, în rzboaiele României, pentru România, cu excepia celor czui, individual, prizonieri, celor disprui sau trecui pe teritoriu ocupat; e) Cei rnii, decorai, citai cu ordin pentru acte de bravur în timpul rzboiului; f) Urmaii celor mori în râzboaiele României i urmaii cuprini în alineatele precedente. Art.6. Categoria a III-a este alctuit din evreii care nu fac parte din Categoria a I-a i a II-a. Art.7. Evreii prevzui în categoria I-a i a III-a nu pot fi: a) Funcionari publici, de orice fel, cu i fr salariu i colaboratori direci la activitatea servicilor publice; b) Membrii în profesiunile care au, prin natura lor, legtur direct cu autoritile publice, avocai, experi i alte îndeletniciri asemntoare; c) Membrii în consiliiile de administraie ale întreprinderilor de orice natur, publice sau particulare; d) Comerciani în comunele rurale; e) Comerciani de buturi alcolice i deintori de monopoluri, cu orice titlu; f) Tutori sau curatori ai incapabililor ce sunt de religie cretin; g) Militari; h) Exploatatori sau închirietori de cinematografe, editori de cri, ziare i reviste româneti, colportori de imprimate româneti i deintorii oricror mijloace de propagand naional româneasc; i) Conductori, membri i juctori în asociaiile sportive naionale; j) Oameni de serviciu în instituiile publice. Art. 8. Evreii prevzui la categoria I vor putea exercita îndeletnicirile i profesiunile libere în limitele ce se vor arta printr-un jurnal al Cosiliului de Minitri. Acetia nu pot candida i nu pot fi alei în consiliile i comitetele conductoare ale îndeletnicirilor i profesiunilor libere organizate de lege. Evreii prevzui în categoria a III-a pot s practice orice îndeletnicire, profesiuni i activiti, în afar de excepiile acestui Decret cu putere de lege, pentru aceast categorie, prevzute în art. 7, 10, 11 i 13. Art.9. drepturile, legalmente dobândite, ale evreilor din categoria a II-a se menin, cu excepiile cuprinse în art. 11 i 13. Cei care nu sunt funcionari publici la data publicrii decretului nu pot dobândi pe viitor vreo funciune public.

128

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Art.10. Obligaiunile militare, fiind obligaiuni de onoare, se transform, în virtutea acestui Decret cu putere de lege, pentru evreii din România din categoriile I-a i a III-a, fie în obligaiune fiscal statornicit în limitele ce se vor reglementa dup puterile materiale ale fiecrui evreu i dup consideraiunea dac a fcut sau nu serviciul militar, fie în obligaiune de munc potrivit nevoilor statului i instituiilor publice, la muncile de interes obtesc, dup capacitatea i situaia fiecruia. Evreii din categoria a II-a nu pot fi militari de carier. Ministerul Aprrii Naionale este autorizat s dezvolte aceste norme de ordine public i s statorniceasc condiiile aplicrii lor, printr-un regulament de administraie public central. Ministerul de Finane va stabili condiiile de aplicare ale obligaiunii fiscale. Art.11. Evreii aparinând oricrei categorii nu pot dobândi proprieti rurale în România. Evreii aparinând oricrei categorii pot vinde proprietile lor rurale românilor de sânge, cu respectarea dreptului de preemiune pentru Ministerul Agriculturii. Evreii aparinând oricrei categorii nu pot dobândi, în viitor, înteprinderi industriale rurale. Art.12. Prevederile art.7, lit.h. vor putea fi dezvoltate printr-un regulament de administraie public întocmit de ministerele competente. Art.13. Se poate ridica atributul puterii printeti, asupra copilului su cretin, tatlui evreu, dac se constat, pe cale judectoreasc, c acesta d copilului su cretin o educaie potrivnic principiilor religioase sau naionale. Instana va fi învestit prin cererea Ministerului Public. Art. 14. Evreii de orice categorie nu pot dobândi nume româneti. Actele de atribuire potrivnice acestei dispoziiuni sunt nule. Cei ce încearc s dobândeasc i cei ce vor dobândi nume româneti se vor pedepsi în condiiunile acestui Decret cu putere de lege. Art.15. Dispoziiuni legale speciale vor reglementa regimul învmântului primar, secundar, profesional i superior la evreilor din România, în limitele art. 10 i 21 din Legea Constituional de la 27 februarie 1938. Regimul cultului mozaic rmâne sub protecia normelor costituionale i a legilor de aplicare. Art. 16. Dispoziiunile acestui Decret cu putere de lege se aplic, în afar de norme legal potrivnice, în felul urmtor: a) Autoritile i instituiile publice vor îndeprta pe cei care ocup, contrar acestor prevederi, funciuni publice, în termen de 3 luni de la publicarea Decretului cu putere de lege; b) Cei ce la data publicrii acestui Decret cu putere de lege exercit activiti reglementate de acest decret sunt îndatorai în termen de 6 luni s lichideze lucrrile i drepturile lor, s respecte contractele în curs de derulare; c) Cei ce exercit activiti economice i sociale de orice fel, oprite de acest Decret , vor fi concediai în termen de 6 luni de la data publicrii Decretului cu putere de lege; acest termen poate fi prelungit în caz de nevoie vdit în interesul economiei naionale i generale, prin jurnalul motivat al Cosiliului de Minitri. Art.17. Drepturile patrimoniale, legalmente dobândite, se respect. Pensiile funcionarilor publici sau particulari, dobândite în mod legal, se respect. Indemnizaiile datorate celor concediai i sub orice titlu, statornicite de legea contractului de munc sau orice lege special, se respect.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

129

Art.18. Aplicarea dispoziiunilor cuprinse în art. 16, lit. a,b i c se va face de instituiile publice de care depinde cel interesat, activitatea pe care o practic sau dreptul ce deine. ........................................................................ Art.20. Cei lezai în drepturile lor, prin actele de aplicare a acestui Decret, de ctre autoritile publice sau persoane îndrituite la aceasta, au calea deschis de atac înaintea instanelor de contencios administrativ, potrivit legii speciale, sau înaintea instanelor de de jurisdicie special. Art.21. Se vor pedepsi cu închisoare corecional: a) De la 1 la 6 luni, cei care, prin ascunderea originii lor, se angajeaz în serviciul diferitelor instituii; b) De la 6 luni la un an i amend de la 5000 la 20.000 de lei cei care nu vor respecta dispoziiunile articolului 13; c) De la 6 luni la 2 ani, cei care nu vor respecta dispoziiunile art.8, literele b,c,d,e,f,g,h,i,i j, disp. art.16, alin.b i c i dispoziiunile art. 14; d) De la 6 luni la 2 ani, cei care, potrivit atribuiunilor legale, fiind în drept i în msur s împiedice clcarea acestui Decret cu putere de lege, nu iau cu tiin msurile cuvenite; e) De la 6 luni la 2 ani, persoanelor interpuse i cele care împrumut în numele lor, în scopul ocolirii sau împiedicrii aplicrii legii; f) De la 6 luni la 2 ani, cei care, sub orice form, încalc dispoziiile de interdicie pe care le cuprinde aceast lege. Art.22. Tribunalul domiciliului celui pus sub învinuire este competent s aplice pedepsele prevzute în Decretul cu putere de lege, fie la cererea direct a Ministerului Public, fie la cererea direct a conductorilor organizaiilor judeene a Partidului Naiunii, potrivit normelor de procedur penal în vigoare. Hotrârile tribunalului se pronun cu apel i recurs în condiiunile i formele stabilite de codul de procedur penal. Art.23. Ministerul Justiiei este autorizat s întocmeasc un regulament de administraie public general în scopul aplicrii acestui Decret cu putere de lege. CAROL Preedintele Consiliului de Minitri, Inginer ION GIGURTU Ministrul justiiei, ION.V.GRUIA Nr. 2650 M.O., P.I, loc.cit., p. 4079-4080

130

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Recenzie

Despre teme eseniale în studiul societii

Bogdan Murgescu, România i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)

Bucureti, Polirom, 2010, 523 pagini

România i Europa este o carte despre teme eseniale în studiul societii, care doar aparent se muleaz peste curiozitatea stârnit de experiena recent a aderrii la Uniunea European. Problema diferenelor de dezvoltare economic este abordat din ,,perspectiva duratei lungi" în care ,,istoria conteaz", concepte de baz ale gândirii unui economist, dar omisiuni importante în corpul de cunotine al economiei standard (neoclasice) i percepute de autor ca o lecie analitic care ,,mai trebuie înc asimilat" (28)1 la noi. Dei este un text voluminos, lucrarea se poate descifra într-o cheie simpl format din dou supoziii cheie: (1) este posibil s înelegem cum i de ce au evoluat atât de diferit ri relativ similare ca nivel de dezvoltare pe un spaiu de 500 de ani divizat în (2) patru granie temporale ale dezvoltrii, respectiv, epoca modern timpurie, secolul 19, epoca interbelic i epoca postbelic. Eantionul de studiu este format din România i Europa aceleiai lumi de dezvoltare, compus în selecia autorului din Danemarca, Irlanda i Serbia. Murgescu aeaz astfel la baza argumentului su ipoteze interesante, deosebit de instructive cum se dovedete pân la sfâritul lecturii, la rândul lor fiind îns mai mult o premis de lucru asupra mersului istoriei. Nu aflm de ce aceste ri aparin unei aceleiai lumi la 1500 sau de ce 1800 este la fel de relevant pentru toate rile din grup pe spaiul dezvoltrii ales. Pe msur ce evidena este prezentat, descoperim de

1 Citatele provin din România i Europa. Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

exemplu nego colonial la 1616 i reforme timpurii la 1700 în Danemarca, un parlament activ la 1541 i exporturi de produse agricole derivate la 1681 în Irlanda, toate evenimente de o alt structur i însemntate fa de evoluia în Serbia sau România pentru acele timpuri. Chiar explicaiile autorului m încurajeaz s cred c problema comparabilitii stadiilor de dezvoltare este o încercare complex, care implic, cu anse mai mari sau mai mici de succes, apelul simultan la mai multe modele analitice: economia-univers i dihotomia ,,centru ­ periferie", ,,capcana Malthusian" ,,promovarea prin invitaie" sau ,,ordinile sociale". Din investigaia autorului, ne dm seama c aplicarea acestora la realitatea unor societi istorice se lovete de dificulti de msurare a activitii economice i de interpretare a semnificaiei evoluiilor. ,,Penuria izvoarelor relevante" i metodologii statistice simplificatoare (901) ne conduc ctre teren nesigur în formularea premiselor. Nesigurana este atât de bine surprins atunci când, de exemplu, autorul încearc s ofere o imagine realist asupra ratei urbanizrii, element cheie de înelegere a dezvoltrii de-a lungul perioade analizate. Construirea unor seturi de indicatori proprii i, în baza acestora, a unor scenarii ale strilor posibile în locul unei imagini statice este o soluie în faa opiunii de a alege un nivel acceptabil al ,,criteriului de urbanitate" care s nu produc ,,ocuri statistice" (92-3). Periodizarea cronologic în patru cadre temporale organizeaz volumul în tot atâtea seciuni.

131

Prima parte ne plaseaz în epoca modern timpurie de la 1500 la 1800. Sunt vremuri de constituire a economiilor în state naionale, efort întrerupt de sau combinat cu, depinde cum citeti istoria, ingerine strine. Murgescu confrunt ,,preconcepii", prezente de fapt în istoriografia fiecrei perioade, fr excepii, i cu minuiozitate ne ajut s vedem cât adevr istoric se afl în spatele lor. Aa de exemplu acum, dezvoltarea statelor naionale periferice st sub semnul presupunerii c ,,stpânirea strin ar fi în general duntoare pentru dezvoltarea economic a unui teritoriu" (96), i mai mult c ,,stpânirea strin a fost bun dac a fost occidental i nociv dac a fost oriental" (97). Ne aflm în faa unui ,,argument slab" (97) conchide autorul, pe care evidena istoric colectat nu îl poate susine în toate cazurile. Explicaia generalizatoare, tem de baz a concluziilor fiecrei perioade, favorizeaz întotdeauna o formulare deschis unor interpretri ulterioare. Trebuie s ne adaptm unei alte perspective explicative, este lecia pe care o învm chiar din seciunea a doua, cea dedicat secolului 19 (1800-1913). Pe neanunate, ali factori ocup centrul ateniei, precum productivitatea agricol, structura social, mortalitatea infantil, prezena capitalului strin, capitalul uman, chiar i ,,mode i stiluri de via". Uneori o cauz pare s cântreasc mai mult pentru o ar decât alta în grupul de comparaie. Pentru inuturile româneti de exemplu, un factor cheie apare în contextul în care burghezia este eclipsat de ascensiunea altor clase sociale, în particular birocraia. Consecinele se dovedesc dramatice: polarizarea de potenial economic între urban i rural atinge apogeul în acest secol, de fapt un microcosmos ,,centru-periferie" prin excelen, în care ,,complicitatea de zi cu zi a administraiei publice cu stpânii de moii" transfera veniturile din sate spre lumea urban (144). Evoluia societii este determinat de caracterul singular al circumstanelor: o structur social ,,opresiv i polarizat" la extrem în plan euro-

pean (127), un factor de regres asupra cruia exist unanimitate (130). Dup ce a parcurs 400 de ani de istorie comparat a dezvoltrii din cei 500 planificai, autorul se exprim din ce în ce mai ferm în favoarea unor ,,determinri istorice acumulate în timp" (204). În aceast cheie de interpretare, contextele istorico-economice ale celor dou perioade urmtoare se descifreaz mai uor. Epoca interbelic, plasat fie între 1913-1950, fie între 1919-1938, ca i epoca postbelic ridic din nou întrebri metodologice legate de înelegerea eecului sau a rezolvrii problemelor dezvoltrii; în cele din urm, se pare c nu dispunem de un reper analitic fixat. Dou din secvenele istorice ale perioadei moderne merit cu deosebire menionate. Primul caz se refer la dezvoltarea României în regim comunist. Trei niveluri de explicaii sunt propuse, respectiv, conjunctura ocului petrolier, rolul personal al lui Ceauescu i constrângerile sistemului economic i politic. Pentru a da un îneles eecului pe care îl tim cu toii, autorul face o opiune interesant, aceea de a analiza ca mini-studii de caz trei sectoare de activitate, toate din sfera serviciilor i anume turismul, transporturile i învmântul. Dincolo de leciile în mare parte inedite care se desprind, s remarcm anvergura remarcabil a informaiilor folosite pentru documentare, întotdeauna verificate din multiple surse, ale autorilor români i strini. Inventarul srciei i subdezvoltrii acestei perioade rmâne un reper esenial pentru politica economic i acum la peste dou decenii de la schimbarea direciilor de politic economic. Al doilea caz aduce în discuie experienele Danemarcei i Irlandei. În Danemarca, suntem martorii unei evoluii provocatoare: expansiunea statului devine mai important pe msur ce economia se consolideaz în rândul celor mai dezvoltate. Un crâmpei al acestui tablou este zugrvit în anii 1970, pe fondul contientizrii crizei energetice. În contrast, ,,o combinaie de factori" (427), printre care decizia de a transforma educaia pare a fi decisiv, ajut Irlanda s

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

132

devin ,,tigrul celtic". Contextul favorabil, dei formeaz o explicaie convingtoare pentru a descrie ex post ascensiunea rapid în ierarhia prosperitii, nu se dovedete la fel de util pentru a înelege evoluiile ulterioare, cum ar de exemplu prbuirea economic a acestei ri pe timpul crizei financiare început în 2007. În finalul lucrrii, Murgescu îi testeaz din noi propriile convingeri cu opiunea de a prezenta un cadru analitic propus foarte recent de Douglass North, John Wallis i Barry Weingast. Pentru a înelege dezvoltarea, ei ajung la concluzia c exist trei tipuri eseniale de ordini sociale i au un rspuns: ,,ordinea bazat pe accesul liber", al crei element central este caracterul impersonal al relaiilor sociale, politice i economice, este singura tipologie care reuete s asigure o dezvoltare semnificativ i durabil a societii (484). Da, acestea sunt condiii necesare, dar nu suficiente, crede autorul i sugereaz c este util s vedem ,,ce elemente cu un anumit grad de generalitate pot fi evideniate pe baza studiului experienelor concret-istorice" (485). Lecia final pe care o aflm din România i Europa este c ,,strpungerea" este posibil, dar nu frecvent (485)

în istorie. Avem de-a face cu un ,,ir lung de contribuii punctuale la mai bunul mers al instituiilor i economiei" mai degrab decât ,,concepte geniale, planuri complexe i sofisticate gândite de intelectuali" (487). În cele din urm, afirm autorul la captul investigaiei a 500 de ani de succese i eecuri de furire a prosperitii, ,,dezvoltarea economic nu este universul abstract al teoriilor i formulelor magico-matematice, ci o problem care angajeaz societi complexe, instituii diverse i mai ales oameni în carne i oase" (489). Este concluzia final a volumului care mi-a transformat în convingere senzaia permanent pe care am avut-o pe parcursul lecturii c citesc un material al istoricului adresat economitilor. Nu ar trebui s ne mire. Wallerstein, un autor des citat de Murgescu, afirm c ne aflm înuntrul unei aceleiai discipline, tiinele sociale, fr granie disciplinare, i c obiectul nostru de studiu sunt sistemele sociale istorice. Nu tiu cum am putea gândi altfel atunci când ne preocup progresul acelora de lâng noi ,,în carne i oase".

[The Bucharest Academy of Economic Studies]

Valentin Cojanu

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

133

Semnale

Politica pronatalist a regimului Ceauescu (vol. 2): Instituii i practici Autori: Cristina Roman, Luciana M. Jinga (coord.), Florin S. Soare (coord.), Corina Dobos (Palasan), Editura Polirom

Anul apariiei: 2011 Numr pagini: 312 ISBN: 978-973-46-2014-2 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului i Memoria Exilului Românesc Cuvânt înainte de Mihaela Miroiu În cadrul blocului comunist, România nu a fost singurul stat în care întreruperea sarcinii era interzis prin lege. Modul în care regimul comunist din România i-a conceput politica demografic i efectele acesteia asupra populaiei au fcut îns ca în scurt timp cazul românesc s devin unul exceptional. Comparativ cu celelalte ri comuniste din Europa Centrala i de Est, România a formulat i aplicat cea mai restrictiv legislaie privind accesul la întreruperea voluntar a sarcinii, însoit de lipsa promovrii msurilor contraceptive moderne i de o politic socioeconomic dictat de interesele statului comunist, i nu de nevoile concrete ale familiilor cu multi copii. Volumul analizeaz legile împotriva avortului, precum i repercusiunile acestora la nivelul societii, de la mortalitatea matern i infantil pân la condiiile improprii de îngrijire a copiilor în cree, gradinie sau leagne. Îmbinând interpretarea documentelor cu studiul mecanismelor instituionale, autorii subliniaz obtuzitatea regimului care i-a pstrat nealterate proiectele chiar i atunci când toate semnalele primite indicau falimentul politicii sale demografice.

Liberalismul i democraia în dezbateri contemporane Autor: Vasile Pleca, Editura Institutul European

Anul apariiei: 2011 Numr pagini: 300 ISBN: 978-973-611-789-3 Din cuprins: · Principii ale liberalismului sau Liberalismul ca filosofie politica · Democraia liberal · Noul discurs al democraiei. Deliberarea raional · Stat liberal versus stat social · Cunoaterea în politic Într-o societate unde atât percepia asupra democraiei, cât i comportamentul democratic, sufer din toate punctele de vedere, o prezentare clar i succint a ideii de democraie, în singura variant posibil ­ cea bazat pe liberalism ­ este mai mult decât necesar. Volumul Liberalismul i democraia în dezbateri contemporane trateaz în detaliu problema înelegerii democraiei din perspectiv liberal, nu ca un discurs despre putere, ci ca unul despre limitarea puterii, în care raiunea existenei este aprarea drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, acest volum pune în discuie discursul dominant în teoria contemporan a democraiei, deliberarea raional i posibilitatea acestuia de a se transforma în practica politic. Nu în ultimul rând, volumul de fa vorbete despre despre posibilitatea existenei statului bunstrii i msura în care acest stat poate fi democratic.

134

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

Index de Autori

Cristina Aboboaie ­ Doctorand, Facultatea de Filozofie i tiine Social-Politice, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza" Iai. Sonia Catrina ­ Licen în filologie, Universitatea din Bucureti, master interdisciplinar în tiine sociale la coala doctoral în tiine Sociale din Bucureti, Europa Central i Oriental, doctor în sociologie, Facultatea de sociologie i asisten social, Universitatea din Bucureti, România, în cotutel cu coala doctoral în tiine sociale, Universitatea ,,Victor Segalen", Bordeaux 2, Frana, actualmente este cercettor asociat la Institutul de sociologie ,,Dimitrie Gusti" din cadrul Academiei Române. Iulian Chifu ­ Profesor asociat la SNSPA Bucureti, specializat în Analiz de Conflict i Decizie în criz, cercettor în cadrul Centrului de Prevenire a Conflictelor i Early Warning Bucureti i în prezent este consilier al Preedintelui României pentru Afaceri Strategice, Securitate i Politic Extern. Autor al 28 de cri în domeniul deciziei în criz, în special în spaiul post-sovietic, al studiilor euroatlantice, securitii energetice i studiilor strategice. Youngwon Cho ­ Profesor asistent de tiine politice la St. Francis Xavier University (Canada). Are un doctorat luat la Queen's University. Specialitatea lui este International Political Economy. Valentin Cojanu ­ Profesor ASE Bucureti, Editor Journal of Philosophical Economics. Emanuel Copila ­ Preparator la Universitatea de Vest din Timioara, doctorand în Relaii Internaionale i Studii Europene în cadrul Universitii Babe Bolyai, Cluj-Napoca. Sabin Drgulin ­ Lect. univ. dr., Facultatea de tiine Politice, Universitatea Cretin ,,Dimitrie Cantemir", Bucureti, secretar general de redacie Sfera Politicii. Cercettor postdoctoral Facultatea de tiine Politice, Universitatea din Bucureti. Alexandru Florian ­ Prof. univ., Facultatea de tiine Politice, Universitatea Cretin ,,Dimitrie Cantemir", director general, Institutul Naional pentru studierea Holocaustului în Romania ,,Elie Wiesel". Alexander Ghaleb ­ International security strategist and doctoral student at the Central European University. He is also a military officer serving in the United States Army, and holds a Masters of Arts in Strategic Security Studies from the National Defense University. Aurora Martin ­ Consilier superior comunicare i relaii internaionale Consiliul Naional pentru Combaterea Discriminrii, redactor revista ,,Sfera Politicii", doctorand Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureti, masterat Politici Publice, masterat Gen i Integrare European, masterat Relaii Internaionale, absolvent al Centrului de Jurnalism Independent, absolvent al Institutului Diplomatic Român, absolvent i cercettor al G.C Marshall European Center for Security Studies. Vasile Pleca ­ Ph.D., bursier post-doctoral, Proiect POSDRU | ID 56815 ,,Societatea Bazat pe Cunoatere ­ cercetri, dezbateri, perspective", Academia Român, Filiala Iai. Adrian Pop ­ Profesor la Facultatea de tiine Politice a SNSPA, membru al consiliului tiinific al Institutului Revoluiei Române din Decembrie 1989 i al colegiilor de redacie ale revistelor Moldoscopie, Eastern Journal of European Studies i Romanian Journal for Security Studies. Cea mai recent carte publicat: Originile i tipologia revoluiilor est-europene (Bucureti: Editura Enciclopedic, 2010). Cristian-Ion Popa ­ Doctor în filosofie, CS III, bursier postdoctoral la Institutul de tiine Politice i Relaii Internaionale al Academiei Române. Alexandru tefnescu ­ Licen în filosofie, Facultatea de Filosofie din cadrul Universitii din Bucureti, actualmente este asistent univ. dr. la Facultatea de tiine Politice din cadrul Universitii Cretine ,,Dimitrie Cantemir" din Bucureti. Sergiu Tma ­ Profesor doctor, ziarist free-lance, publicaia ,,Diplomat Club". Olesea ranu ­ Doctorand în tiine Politice, Universitatea ,,Al. I. Cuza", Iai.

Sfera Politicii nr. 11 (165) / 2011

135

SUMMARY

Editorial

Historical Changes In The Balance Of Power ....................................................................3 Sergiu Tma

20 Years Since The Breakdown Of Communism

The Gorbachev Factor....................................................................................................... 12 Adrian Pop The Romanian Civil War: A Theoretical Discussion On The Proximate Causes of Violence ........................................................................................................................20 Alexander Ghaleb A Limited Friendship. Eurocommunism Seen From The Socialist Republic of Romania ...34 Emanuel Copila On Difficulty in Assuming the Name ,,Gyspy" within the Romanian Public Space ......44 Sonia Catrina

Essay

Nietzsche, The Christians And The Jews ..........................................................................54 Alexandru tefnescu

Post-Communist Identities

Twenty years of ,,post-communism": the radiography of a political failure ................ 61 Aurora Martin 20 Years After the Collapse of the Soviet Union ­ New Challenges for the Contemporary Security Environment ............................................................................. 68 Olesea ranu Post-Communist Identities In The Republic Of Moldova................................................ 77 Iulian Chifu Transnational terrorism and his implications to nation states from the Global South ...87 Cristina Aboboaie The Chiang Mai Initiative and Its Multilateralization: Toward an Asian Monetary Fund?...95 Youngwon Cho From Marx to Bismarck: The Socialism after socialism ................................................. 105 Cristian-Ion Popa ,,Robin Hood" Government: Some Sociological Considerations ..................................114 Sabin Drgulin Romanian Democracy. A Liberal Reading ...................................................................... 121 Vasile Pleca

Archive

The Antisemitic Laws During Antonescu's Regime....................................................... 126 Alexandru Florian

Review

About Core Issues In The Study Of Society..................................................................... 131 Valentin Cojanu

Bogdan Murgescu, România i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)

Signals .............................................................................................................................. 134 Index of authors ...........................................................................................................135

20 Years Since The Breakdown Of Communism/Post-Communist Identities

,,Sfera Politicii" este înregistrat în Catalogul Publicaiilor din România la numrul 4165. Textele vor fi trimise redaciei. Deciziile privind publicarea sunt luate de ctre echipa editorial. Pentru a reproduce un text din revist este necesar acordul scris al redaciei ,,Sfera Politicii". Reproducerea textelor în alte condiii constituie o infraciune i se pedepsete conform legilor în vigoare.

Articolele trimise ctre Sfera politicii trebuie s respecte urmtoarele condiii i s fie redactate potrivit modelului de mai jos

Titlul articolului

Prenumele Numele Autorului Funcia i Instituia de apartenenn Adresa de e-mail. ABSTRACT: Toate articolele trebuie însoite de un abstract care rezum tematica articolului, evideniind contribuia autorului. Abstractul nu trebuie sa fie mai lung de 750 de semne. Abstractul trebuie redactat în limba englez. Articolele trebuie trimise în format Microsoft Word (.doc) sau Rich Text Format (.rtf). Lungimea dezirabil a unui articol este de 18.000-25.000 de semne. Pentru a vedea câte semne are articolul dumneavoastra, putei folosi opiunea word count din orice pagin pe care o deschidei în programul Microsoft Word. La sfâritul abstractului trebuie s menionai titlul articolului în limba englez. KEYWORDS: Drept Keywords trebuie sa indicai, în limba englez, cu italice, un numar de 5-7 termeni principali din articolul dumneavoastr. De exemplu în foma: abstract, author name, title of the paper, references, submission. ARTICOLUL: Articolul trebuie redactat folosindu-se alienate de felul acelora care se folosesc în acest document. Ele trebuie redactate cu fonturi Times New Roman, de preferin, de mrimea 12 pt., la doua rânduri, pentru textul articolului, Times New Roman, mrimea 10, la un rînd, pentru footnotes. În cadrul articolului se respect normele ortografice în vigoare stabilite de Academia Român. Atunci când este nevoie, diferitele note sau referine se realizeaz prin utilizarea opiunii footnotes din programul Microsof Word1. De fiecarea dat cînd orice referin bibliografic este menionat prima dat, trebuie s dai informaia bibliografic integral. Traductorul trebuie întotdeauna menionat în prima citare. Vezi urmtoarele exemple de citare: Pentru cri Se indic prenumele i numele autorului, titlul crii integral (titlu i subtitlu) scris cu italice, urmat de parantez, în interiorul creia se dau localitatea apariiei crii, urmat de dou puncte, editura la care a aprut cartea, anul, iar dup închiderea parantezei se indic pagina sau paginile din care se citeaz. Dac sînt mai muli autori sau editori, se dau toate numele. Notele de subsol corespunztoare arat astfel: 1 Giovanni Sartori, The Theory of Democracy Revisited (Chatam, New Jersey: Chatam House Publishers, 1987), 23. 2 Giovanni Sartori, Teoria democraiei reinterpretat, traducere de Doru Pop (Iai: Polirom, 1999), 272-27. 3 Juan Linz, Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe (Baltimore and London: The John Hopkins University Press, 1996), 74. Pentru capitole din cri 4 Edward G. Carmines, Robert Huckfeldt, ,,Comportamentul politic ­ o perspectiv de ansamblu", în Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann (coordonatori), Manual de tiin politic, traducere colectiv (Iai: Polirom, 2005), 206. Pentru referine la o not de subsol 5 Robert A. Dahl, Democracy and Its Critics (New Haven: Yale University Press, 1989), 164, n.1. Pentru articole Se respect aceleai norme, menionîndu-se prenumele i numele autorului, titlul articolului în caractere drepte, între ghilimele, urmat de numele revistei/publicaiei în italice, numrul publicaiei, anul apariiei (în parantez), urmat de dou puncte, pagina sau paginile citate. 6 Adrian Cioroianu, ,,i totui, Europa unit exist ­ dei nu toi europenii voteaz", Sfera Politicii 136 (2009): 9. Pentru articole din ziare 7 Daniel Dianu, ,,Schimbarea modelului", Jurnalul naional, 29 iulie 2009. Pentru texte nepublicate 8 Ion Popescu, ,,Coaliiile din perioada postcomunist. Cercetare comparat ­ România, Ungaria, Bulgaria" (lucrare de licen, Facultatea de tiine Politice, Universitatea Bucureti, 2009). Pentru documente sau texte de pe Internet 9 Francis Fukuyama, ,,The Neoconservative Moment", The National Interest 12 (2003), http://www.thetharmaproject. com, accesat 12.09.2009. Pentru documente din arhive Dac se folosesc surse primare din arhive, trebuie s dai sursa în concordan cu sistemul relevant de catalogare i locaia arhive. Dac referinele sînt la documente guvernamentale, ale partidelor politice, ale unor fundaii, societi, think-tanks sau alte organizaii ale societii civile, atunci sursele vor fi identificate pe cît de complet este posibil. 10 ASRI, fond D, dosar 9897, f. 93. 11 Documentul poart meniunea ,,Strict secret de importan deosebit. Exemplar unic", Arhiva Comitetului Executiv al CC al PCR, dosar 264/1972, vol. VI, f. I-II. 12 Petre Roman, ,,Viziune politic asupra strategiei de dezvoltare a României în întîmpinarea secolului XXI. Pentru o bun guvernare a rii ­ calea social-democrat" (,,Caiet politic" distribuit participanilor la Congresul extraordinar al Partidului Democrat, 16 martie 2001, fr alte meniuni). Atenie! În citatele urmtoare din cri sau articole deja citate, nu se mai dau prenumele i numele autorului, ci doar numele, nici titlul integral, cu referine, ci doar titlul prescurtat, urmat de pagin, nu se vor folosi op.cit., p. 23, sau loc. cit., nici ibid. ori ibidem. De exemplu: 13 Sartori, Teoria, 29. 14 Cioroianu, ,,i totui", 8. 15 Tismneanu, ,,Dynastic", 35-38, esp 36. Atenie! Trimiterile bibliografice se fac întotdeauna folosind limba originar a referinei, nu prin traducerea titlurilor de cri sau articole. Titlurile unor cri sau articole din limbi strine care nu folosesc alfabetul latin se dau prin transliterare fonetic a titlului din limba respectiv. Cînd se citeaz cuvinte strine ori numele unor autori strini sau ale unor personaje politice strine, se pstreaz ortografia din limba originar, cu respectarea normelor ortografice din limba respectiv. 1 Alegei din bara de titluri opiunea footnotes i adaugai, la subsol, clarificarile dumneavoastr.

ISSN: 1221-6720

Information

140 pages

Find more like this

Report File (DMCA)

Our content is added by our users. We aim to remove reported files within 1 working day. Please use this link to notify us:

Report this file as copyright or inappropriate

831396