Read LINUX-distros.pdf text version

1

Distributii de Linux. Instalare ¸

1. Introducere 2. Instalarea unei distributii de Linux ¸

1.1

Introducere

Linux-ul este o variant de UNIX distribuibil gratuit (open-source), pentru sisteme de a a calcul bazate pe procesoare Intel, procesoare Dec Alpha, ¸i, mai nou, ¸i pentru alte tipuri s s de procesoare (cum ar fi de exemplu cele pentru embedded systems). El a fost creat ^ in 1991 de Linus Torvalds, fiind ^ prezent dezvoltat ^ permanent de o echip format din in in ¸a a a mii de entuzia¸ti Linux din lumea ^ s intreag, sub ^ a indrumarea unui colectiv condus de Linus Torvalds. Mai precis, aceast echip mondial se ocup cu dezvoltarea nucleului sistemului de opea a a a rare, care ^ prezent se afl la versiunea 2.6.x (x-ul este numrul minor de versiune, in a a incrementat la lansarea fiecrei noi versiuni a kernel -ului de Linux, iar 2.6 este numrul a a major de versiune, ce indic o familie generic de versiuni, ce se deosebe¸te de precedenta a a s prin caracteristici ¸i functionalit¸i importante, introduse ^ nucleu o dat cu trecerea la s ¸ at in a o nou familie de versiuni). a Ca orice sistem din familia UNIX-ului, ¸i Linux-ul este compus, pe l^ a nucleul sistemului s ing de operare, dintr-o colectie de utilitare de baz ¸i programe de aplicatii, cum ar fi, de exem¸ as ¸ plu, diverse shell -uri, editoare de texte, compilatoare ¸i medii de dezvoltare de aplicatii ^ s ¸ in diverse limbaje de programare, diverse utilitare filtru, programe de po¸t electronic, ¸.a. sa a s Majoritatea sunt programe open-source, dar exist ¸i aplicatii comerciale pentru Linux. as ¸ Observatie: Fundatia FSF (Free Software Fundation) ^si propusese s dezvolte o versiune ¸ ¸ i¸ a de UNIX care s fie ^ ^ a in intregime compatibil cu varianta de UNIX de la AT&T, versiune a numit GNU (acronim recursiv ce ^ a inseamn GNU's Not Unix ), ¸i care trebuia s fie freea s a software, deci s nu necesite nici o licent de utilizare (¸i prin urmare s fie gratuit). a ¸a s a a ^ Inainte de anii '90, fundatia reu¸ise s realizeze deja medii de dezvoltare de aplicatii (i.e., ¸ s a ¸ compilator de C ¸i C++, depanator, link-editor, ¸.a.) ¸i utilitarele de baz, dar ^ lipsea s s s a ii tocmai nucleul sistemului de operare (¸i nici p^ a ^ prezent situatia nu s-a schimbat, s in in ¸ datorit motivului expus ^ continuare). Astfel, c^ ^ 1991 Linus Torvalds scria primele a in ind in versiuni ale unui nou nucleu de tip UNIX, pe care l-a numit Linux, a luat decizia de a combina nucleul su cu mediile de dezvoltare de aplicatii ¸i utilitarele de baz din familia a ¸ s a GNU dezvoltate de ctre FSF, ¸i cu sistemul grafic X Window dezvoltat la MIT, pentru a s a forma un sistem de operare complet. Se n¸tea astfel un nou sistem de operare, numit as Linux, primul sistem de operare care era disponibil ^ mod gratuit. De fapt, initial se in ¸ numea GNU/Linux, dar s-a ^ adcinat folosirea numelui mai scurt Linux. inr a

1

Datorit faptului c at^ nucleul, c^ ¸i uneltele GNU erau disponibile gratuit, diverse coma a it it s panii ¸i organizatii, ba chiar ¸i unii indivizi pasionati de fenomenul open-source si Linux, s ¸ s ¸ au ^ inceput s lanseze diverse variante de Linux, care difereau printre ele prin versiunea a nucleului ce o includeau ¸i prin programele (cu propriile lor versiuni) ce alctuiau colectia s a ¸ de utilitare de baz ¸i programe de aplicatii inclus ^ respectiva variant de Linux. Astas ¸ a in a fel, toate includeau compilatorul GNU C/C++ pentru limbajele C ¸i C++, ^ s intr-o anumit a versiune a acestuia. ^ plus, erau ^ ¸ite ¸i de un program de instalare a sistemului, care In insot s ¸i acesta diferea de la o variant la alta de Linux. Diferentele dintre aceste programe s a ¸ de instalare sunt mai pregnante ^ ceea ce prive¸te modul de gestiune al pachetelor ¸i de in s s selectie al lor ^ vederea instalrii, precum ¸i al script-urilor folosite pentru configurarea ¸ in a s sistemului. ^ terminologia UNIX, prin pachet se ^ ¸elege un grup de programe, uneori deIn int pendente unele de altele, ce realizeaz o anumit sarcin (sau mai multe sarcini ^ a a a inrudite), ^ impreun cu fi¸ierele de initializare ¸i configurare aferente acestor programe. a s ¸ s Aceste variante de Linux au fost denumite distributii de Linux. Initial au fost c^ ¸ ¸ iteva distributii, ele fiind cele mai rsp^ ¸ a indite ¸i ^ ziua de azi, cum ar fi, spre exemplu, distributia s in ¸ Red Hat (http://www.redhat.com), distributia Slackware (http://www.slackware.org), ¸ distributia Mandrake (http://www.mandrake.com), distributia SuSE (http://www.suse.de), ¸ ¸ distributia Debian (http://www.debian.org), ¸.a. ^ prezent exist peste o sut de distributii ¸ s In a a ¸ de Linux, adaptate pentru diverse arhitecturi, diverse scopuri de folosire a sistemului, etc. (spre exemplu, exist distributii care pot fi rulate direct de sub MS-Windows, fr a fi a ¸ aa necesar instalarea lor ^ partitii UNIX separate, sau distributii care pot fi boot-ate direct a in ¸ ¸ de pe CD, fr a necesita instalarea sistemului pe harddisc, numite distributii "live"). Pe aa ¸ portalul oficial dedicat Linux-ului, accesibil la adresa web http://www.linux.org, se gsesc a informatii despre distributiile de Linux disponibile ^ prezent, grupate dup criteriile de ¸ ¸ in a clasificare amintite mai sus. Majoritatea distributiilor sunt disponibile pentru download gratuit (adresele de la care pot ¸ fi descrcate sunt indicate pe portalul amintit mai sus). Alternativ, ele pot fi comandate a pe site-ul productorului spre a fi trimise pe CD-uri prin po¸t, sau pot fi cumprate a sa a de la magazin sub form de pachet software (ce contine CD-urile plus manuale tiprite a ¸ a de instalare ¸i utilizare), ^ ambele situatii la preturi modice (care s acopere diversele s in ¸ ¸ a cheltuieli implicate de multiplicare, suportul fizic folosit, transport, ¸.a.). s ^ concluzie, o distributie de Linux const, ^ principal, dintr-o anumit versiune a kernel In ¸ a in a ului de Linux ¸i dintr-o anumit selectie (specific productorului distributiei respective) s a ¸ a a ¸ a programelor, cu diverse versiuni ale lor, ce formeaz colectia de utilitare de baz ¸i a ¸ a s programe de aplicatii proprie acelei distributii. Plus un anumit program de instalare a ¸ ¸ acelei distributii ¸i de management al pachetelor de programe ce alctuiesc acea distributie. ¸ s a ¸ Diferentele ^ ¸ intre distributiile provenite de la productori diferiti constau, ^ principal, ^ ¸ a ¸ in in ce programe au fost selectate pentru a fi incluse, distributiile fiind adaptate pentru diverse ¸ scopuri, precum ¸i, uneori, ^ programul de instalare ¸i modul de gestiune al pachetelor s in s de ctre acesta. Iar ^ cadrul unei distributii provenit de la un productor oarecare, a in ¸ a a diferentele ^ ¸ intre diferitele versiuni ale ei constau, ^ principal, ^ versiunea nucleului ¸i in in s versiunile programelor incluse ^ respectiva versiune a distributiei. in ¸

2

1.2

Instalarea unei distributii de Linux ¸

Fiecare productor al unei distributii de Linux ^ ¸e¸te acea distributie de manuale care a ¸ insot s ¸ descriu modul de instalare ¸i de utilizare a acelei distributii. Aceste manuale sunt disponis ¸ bile ^ format electronic pe CD-urile cu acea distributie, ¸i eventual ¸i ^ format tiprit in ¸ s s in a (^ cazul ^ care ati cumprat acea distributie de la magazin). in in ¸ a ¸ Atentie: ^ ¸ Inainte de a v apuca de instalarea unei distributii este recomandabil citirea a ¸ a manualului de instalare (mai ales ^ cazul utilizatorilor ^ in inceptori, este chiar necesar a a citirea ^ prealabil a manualului de instalare). in ^ continuare vom prezenta pa¸ii generali ce trebuie urmati ^ vederea instalrii unei In s ¸ in a distributii de Linux "clasice" (i.e., care trebuie instalat pe harddisc ^ propria partitie ¸ a in ¸ de tip Linux). Am optat pentru o prezentare general, fr a intra prea mult ^ detalii, din mai multe a aa in motive: lips de spatiu, diferentele dintre diversele distributii ^ ceea ce prive¸te aspectele a ¸ ¸ ¸ in s de amnunt ale procedurii de instalare, faptul c fiecare distributie are un manual de a a ¸ instalare bine documentat, ¸i ^ plus exist numeroase crti de specialitate dedicate UNIXs in a a¸ ului ¸i, ^ particular, Linux-ului, multe dintre acestea descriind ¸i procedura de instalare s in s pentru una sau mai multe dintre distributiile Linux cele mai rsp^ ¸ a indite (spre exemplu, se pot consulta crtile [1] ¸i [2]). a¸ s ^ concluzie, pa¸ii care urmeaz sunt doar un ghid general, pentru instalarea unei In s a distributii fiind necesar studierea documentatiei acelei distributii ¸i/sau a unei crti de ¸ a ¸ ¸ s a¸ specialitate. Aceasta cel putin la ^ ¸ inceput, ^ cazul utilizatorilor ^ in inceptori ^ a intr-ale Linuxului, cci apoi se va ^ impla exact ca ^ cazul Windows-ului: dup efectuarea unui numr a int^ in a a mare de instalri ¸i reinstalri ale sistemului, se capt experient, ajung^ a s a aa ¸a indu-se la o simpl instalare "cu ochii ^ a inchi¸i". s

1) Pregtirea instalrii a a Prima etap const ^ pregtirea pentru instalarea sistemului Linux, fiind constituit din a a in a a urmtorii pa¸i: a s 1. Pregtirea spatiului liber pentru stocarea sistemului de fi¸iere al Linux-ului a ¸ s Aceast etap va crea spatiu liber pe harddisc pentru partitiile de Linux ce vor fi a a ¸ ¸ create ulterior. Dac este un sistem nou, atunci harddiscul este gol, deci nu avem a nici o problem d.p.d.v. acesta. a Cel mai adesea ^ a, pe calculator avem deja instalat sistemul MS-Windows (fie 9x, ins fie NT/2000/XP, nu conteaz ce fel este). ^ aceast situatie, dac totu¸i mai avem a In a ¸ a s spatiu nepartitionat pe harddisc, atunci iar¸i nu avem nici o problem. De regul ¸ ¸ as a a ^ a, fie nu mai avem deloc spatiu liber, nepartitionat, fie avem, dar ^ cantitate ins ¸ ¸ in insuficient. ^ acest caz, va trebui s eliberm spatiu prin redimensionarea (i.e., a In a a ¸ mic¸orarea) partitiilor existente. s ¸ 3

Aceasta se poate face ^ felul urmtor: mai ^ in a intii se defragmenteaz partitia ce a ¸ urmeaz a fi mic¸orat, folosind fie utilitarul de defragmentare din MS-Windows, fie a s a un program de defragmentare separat (cum ar fi, spre exemplu, cel din suita Norton Utilities). ^ felul acesta blocurile ocupate de date vor fi mutate la ^ In inceputul partitiei, ¸ iar cele libere la sf^ situl ei. Urmeaz apoi mic¸orarea efectiv a partitiei, care se ir¸ a s a ¸ poate realiza folosind utilitarul FIPS.EXE (ce se gse¸te pe CD-urile distributiei rea s ¸ spective, de obicei ^ directorul cd:\DOSUTILS), sau o aplicatie de partitionare comin ¸ ¸ ercial (cum ar fi, spre exemplu, programul Partition Magic). a Atentie: ^ ¸ inainte de partitionare, realizati copii de sigurant ale datelor existente pe ¸ ¸ ¸a partitia respectiv (deoarece utilizarea programelor de partitionare comport anu¸ a ¸ a mite riscuri: ^ cazul aparitiei unor erori ­ de exemplu, dac se ^ in ¸ a intrerupe alimentarea cu curent electric ­ ^ timpul desf¸urrii operatiei de (re)partitionare, se pot in as a ¸ ¸ pierde datele, recuperarea lor ulterioar fiind, dac nu imposibil, cel putin foarte a a a ¸ anevoioas). a 2. Alegerea metodei de instalare De obicei, sunt disponibile trei metode de instalare, dup locatia programului de a ¸ instalare: (a) CD-ROM. Instalarea se va face direct de pe CD-urile ce contin distributia res¸ ¸ pectiv. Pentru pornirea sistemului se poate opta fie pentru boot-area de pe a CD (de obicei primul CD al distributiei este boot-abil), dac BIOS -ul calcula¸ a torului are optiunea de boot-are de pe CD-uri, fie pentru boot-area cu ajutorul ¸ unei dischete de boot, despre a crei mod de obtinere vom vorbi mai jos. a ¸ (b) Harddisk. Instalarea se va face de pe disc, dup ce ^ prealabil continutul a in ¸ CD-urilor din care este format distributia au fost copiate pe o partitie Linux a ¸ ¸ sau Windows existent. ^ acest caz este necesar discheta de boot amintit a In a a adineaori. (c) Retea. Instalarea se va face prin retea, de pe un alt calculator ce contine ¸ ¸ ¸ distributia de Linux, ¸i pe care o export ^ retea prin protocolul NFS, FTP, ¸ s a in ¸ sau HTTP. Si ^ acest caz este necesar o dischet de boot, care trebuie s aib ¸ in a a a a ¸i suport pentru retea. s ¸ Pe l^ a aceste metode de instalare, care toate presupun pornirea calculatorului ing prin boot-area unui sistem Linux minimal, fie de pe o dischet de boot, fie de pe a CD, mai exist o posibilitate de instalare direct de pe CD-ROM, ^ situatia ^ care a in ¸ in pe calculator exist deja instalat sistemul MS-DOS/Windows. Si anume, se porne¸te a ¸ s acest sistem ¸i se apeleaz un program special dedicat acestui scop (numit, de obicei, s a AUTOBOOT.EXE sau AUTORUN.EXE, ¸i care se gse¸te pe CD-urile distributiei respecs a s ¸ tive, de obicei ^ directorul cd:\DOSUTILS); pentru mai multe detalii despre aceast in a posibilitate, consultati documentatia distributiei. ¸ ¸ ¸ 3. Crearea dischetei de boot Dup cum am amintit mai sus, este nevoie de crearea unei dischete de boot pentru a Linux, care va fi folosit pentru boot-area unui sistem Linux minimal, cu ajutorul a cruia se va face instalarea propriu-zis a distributiei de Linux. a a ¸ 4

Crearea dischetei de boot pentru Linux se poate face din cadrul sistemului MS-DOS/Windows (folosind eventual un alt calculator ce are instalat acest sistem, ^ situatia ^ care sistemul nostru este nou, fr nici un sistem de operare instalat pe in ¸ in aa el; sau, putem folosi o dischet de boot pentru MS-DOS, cu suport pentru CD-ROM, a pentru a porni sistemul), proced^ indu-se ^ felul urmtor: in a se copie pe o dischet goal imaginea dischetei de boot aflat pe CD-urile a a a distributiei, folosind un utilitar dedicat acestui scop (cum ar fi programul ¸ RAWRITE.EXE, ce se gse¸te pe CD-urile distributiei respective, de obicei ^ direca s ¸ in torul cd:\DOSUTILS); pentru mai multe detalii despre aceast operatie, consultati a ¸ ¸ documentatia distributiei. ¸ ¸ Observatie: discheta de boot pentru Linux nu este necesar la instalare ^ situatia ^ ¸ a in ¸ in care instalarea se va face prin boot-area de pe CD-ul ditributiei, sau c^ instalarea ¸ ind va fi pornit din MS-DOS/Windows. a Totu¸i, este recomandabil s creati o dischet de boot, fie ^ aceast etap s a ¸ a in a a pregtitoare, fie dup instalare, pe care s-o aveti la ^ a a ¸ indem^ dac vreodat veti ina a a ¸ fi ^ situatia ^ care boot-manager -ul instalat de Linux va fi corupt (situatie care se in ¸ in ¸ poate ^ impla la o reinstalare ulterioar a sistemului MS-Windows, deoarece prograint^ a mul acestuia de instalare rescrie MBR-ul (=Master Boot Record ), iar acesta poate contine boot-manager -ul de Linux); ^ aceast situatie, dup terminarea reinstalrii ¸ in a ¸ a a MS-Windows-ului, veti putea s porniti sistemul cu ajutorul dischetei de boot, ¸i s ¸ a ¸ s a refaceti boot-manager -ul de Linux ^ MBR. ¸ in 4. Planificarea partitiilor de Linux ¸ Este recomandabil crearea cel putin a urmtoarelor partitii: a ¸ a ¸ (a) o partitie de swap, ce va fi folosit pentru memoria virtual. Dimensiunea ¸ a a acestei partitii trebuie s fie de minim 32 MB ¸i maxim 2 GB, dar recomandabil ¸ a s este s fie cam dublul memoriei RAM instalate in calculator (mai precis, pentru a a fi optim pentru majoritatea aplicatiilor din ziua de azi, capacitatea memoriei a ¸ virtuale se recomand a fi aleas astfel: de cca. 500 MB pentru o memorie RAM a a de 128 MB, de 256 MB pentru o memorie RAM de 256 MB, ¸i poate lipsi ^ s in cazul unei memorii RAM de 512 MB). (b) o partitie pentru directorul /boot, ce va contine nucleul Linux ¸i celelalte fi¸iere ¸ ¸ s s utilizate ^ timpul boot-rii. Ca dimensiune poate fi aleas valoarea 32 MB. in a a Observatie important : aceasta fiind partitia de pe care se boot-eaz sistemul, ¸ a ¸ a exist o restrictie asupra plasrii sale pe harddisc. Si anume, ea trebuie plasat a ¸ a ¸ a la ^ inceputul harddiscului, sub limita de 1 GB (mai precis, aceast partitie a ¸ trebuie s aib cilindrul de start ^ a a inaintea cilindrului 1024). Aceast limitare se a datoreaz modului restrictiv de acces la harddisc al programului LILO (i.e., a programul boot-manager responsabil cu pornirea sistemului). Pentru celelalte partitii nu exist nici o restrictie, ele put^ fi plasate la orice distant de ¸ a ¸ ind ¸a ^ inceputul harddiscului, fie ca partitii primare, fie ca partitii logice ^ cadrul ¸ ¸ in partitiei extinse definit pe respectivul harddisc. ¸ a (c) o partitie de root, acolo unde se va afla / (i.e., rdcina structurii arborescente ¸ a a a sistemului de fi¸iere), ¸i care va contine toate fi¸ierele din sistem. Dimensiunea s s ¸ s acestei partitii trebuie aleas astfel ^ it s ^ ¸ a inc^ a incap toate pachetele de aplicatii a ¸ 5

ce vor fi alese pentru instalare (^ timpul instalrii propriu-zise veti avea posiin a ¸ bilitatea de a alege ce aplicatii doriti s instalati dintre toate cele disponibile ^ ¸ ¸ a ¸ in distributia respectiv, ¸i vi se va comunica ¸i spatiul necesar). Tin^ cont c ¸ a s s ¸ ¸ ind a harddiscurile actuale au dimensiuni de zeci sau chiar sute de GB, puteti alege ¸ fr probleme o dimensiune de c^¸iva GB sau chiar mai mult pentru aceast aa it a partitie. ¸ Observatie: ^ cazul ^ care calculatorul nu va fi folosit doar ca statie de lucru, ci ca ¸ in in ¸ server Linux, se recomand crearea unor partitii suplimentare: a ¸ (a) o partitie pentru directorul /home, ce va contine fi¸ierele utilizatorilor cu conturi ¸ ¸ s pe acel server; (b) o partitie pentru directorul /var, ce va contine fi¸ierele variabile ale sistemului; ¸ ¸ s (c) o partitie pentru directorul /usr, ce va contine fi¸ierele sistemului de operare ¸ ¸ s ¸i aplicatiile instalate ulterior. s ¸ ^ final, s amintim ¸i tipul sistemului de fi¸iere ce trebuie utilizat pentru fiecare In a s s dintre partitiile amintite mai sus; acest tip trebuie specificat atunci c^ se real¸ ind izeaz efectiv operatia de partitionare, ce este ^ ¸it de operatia de creare a sisa ¸ ¸ insot a ¸ temului de fi¸iere pe partitia respectiv (analogul operatiei de formatare utilizate ^ s ¸ a ¸ in MS-DOS/Windows). Pentru partitia de swap, ce va avea codul numeric 82, trebuie ales tipul de sistem ¸ de fi¸iere swap. Celelalte partitii amintite mai sus vor fi partitii native de Linux, s ¸ ¸ cu codul numeric 83, pentru care se va alege ca sistem de fi¸iere unul din tipurile s urmtoare: ext2 (sistemul clasic de fi¸iere Linux, compatibil cu standardele UNIX), a s ext3 (noul sistem de fi¸iere Linux, bazat pe ext2, ce are adugat suport pentru s a jurnalizare), sau reiserfs (un sistem nou de fi¸iere, cu suport pentru jurnalizare, ce are s performante superioare ^ multe situatii sistemelor ext2 ¸i ext3, datorit arhitecturii ¸ in ¸ s a interne mai eficiente). Realizarea efectiv a partitionrii se va face ^ a ¸ a intr-o prim etap a programului de a a instalare a distributiei respective. Ea se poate face ¸i ^ avans, folosind discheta de ¸ s in boot, creat la un pas amintit mai sus, pentru a porni sistemul, ¸i apoi se poate apela a s utilitarul ^ mod text fdisk pentru a crea partitiile de Linux. in ¸

2) ^ Inceperea instalrii propriu-zise a A doua etap const ^ instalarea propriu-zis a sistemului Linux, care se ^ a a in a incepe prin pornirea (boot-area) sistemului cu ajutorul dischetei de boot amintite mai sus, sau direct folosind CD-ul boot-abil al distributiei. La sf^ situl etapei de pornire a sistemului, se va ¸ ir¸ afi¸a un ecran cu informatii despre modurile de startare a instalrii ¸i un prompter de s ¸ a s forma boot : la care se a¸teapt alegerea unei optiuni de startare a instalrii. s a ¸ a

6

Exist dou interfete ale programului de instalare, ce pot fi folosite la alegere ^ timpul a a ¸ in instalrii: o interfat ^ mod text (care se selecteaz de obicei tast^ comanda text sau a ¸a in a ind linux text la prompterul "boot :" amintit anterior; comanda exact ce trebuie tastat a a depinde de distributie, dar de obicei se ofer informatii ^ acest sens chiar pe ecranul afi¸at ¸ a ¸ in s ^ acest punct al instalrii) ¸i o interfat ^ mod grafic, care este aleas implicit (dup in a s ¸a in a a scurgerea unui interval de c^ iteva secunde fr reactie din partea utilizatorului, sau imediat aa ¸ la apsarea tastei ENTER dup aparitia prompterului amintit anterior). Sigur, interfata ^ a a ¸ ¸ in mod grafic este mai "prietenoas" pentru utilizator, dar totu¸i este recomandabil folosirea a s a interfatei ^ mod text, de exemplu ^ situatia ^ care placa video instalat ^ sistem are ¸ in in ¸ in a in performante slabe, sau dac se dore¸te un timp mai scurt de instalare, deoarece interfata ¸ a s ¸ ^ mod text este mai rapid. in a Dup alegerea interfetei text sau grafic, programul de instalare parcurge urmtoarele a ¸ a a etape de instalare (not : reamintesc faptul c este doar o prezentare general, pentru o a a a anumit distributie concret s-ar putea s apar unele mici diferente ­ etape suplimentare a ¸ a a a ¸ sau ^ minus, sau ordinea ^ care apar acestea poate fi u¸or schimbat) : in in s a 1. Selectarea limbii . Limba selectat va fi utilizat pe parcursul instalrii ¸i, implicit, ¸i dup instalare. a a a s s a 2. Selectarea tipului de instalare. Se poate alege o instalare complet ("pe curat") sau o actualizare a unei instalri a a ^ cazul instalrii complete, se poate alege ^ mai vechi (upgrade). In a intre o instalare recommended , ^ care optiunile de instalare ¸i pachetele ce vor fi instalate sunt selectate in ¸ s automat de ctre programul de instalare, ^ conformitate cu un scenariu ales de utia in lizare a sistemului: personal desktop (sistem personal), workstation (statie de lucru), ¸ sau server , ¸i o instalare custom (sau expert), care permite modificarea optiunilor s ¸ de instalare ¸i selectia pachetelor dorite, oferind astfel cea mai mare flexibilitate s ¸ posibil. a 3. Configurarea tastaturii ¸i a mouse-ului . s 4. Partitionarea discului . ¸ ^ cadrul acestei etape se definesc ¸i se formateaz partitiile necesare Linux-ului, ^ In s a ¸ in conformitate cu cele discutate la etapa pregtitoare a instalrii. a a Exist de obicei dou optiuni de partitionare: automat ¸i manual. Pentru cea din a a ¸ ¸ as a urm se folose¸te programul de partitionare Disk Druid, ^ cazul interfetei grafice, a s ¸ in ¸ respectiv cu programul clasic fdisk, disponibil doar pentru interfata ^ mod text. ¸ in 5. Instalarea ^ arctorului de boot. inc a Pentru a putea porni sistemul Linux este nevoie de un ^ arctor de boot (boot inc a loader ), care poate porni de asemenea ¸i alte sisteme de operare ce sunt instalate pe s disc. ^ arctorul clasic ce se folo¸este este programul LILO (acronim ce provine de la Inc a s LInux LOader ), dar mai avem ¸i alte dou alternative: putem folosi programul s a 7

GRUB (GRand Unified Boot loader ), sau nici un ^ arctor de boot, situatie ^ inc a ¸ in care va trebui s pornim de fiecare dat sistemul Linux ^ a a intr-o alt manier (fie cu a a o dischet de boot pentru Linux, fie cu un program ce starteaz Linux-ul de sub a a MS-DOS/Windows). Tot ^ aceast etap se mai stabilesc modul de instalare a ^ arctorului de boot ¸i in a a inc a s celelalte sisteme de operare ce vor fi pornite de ctre ^ arctorul de boot. Acesta a inc a poate fi instalat fie ^ MBR (=Master Boot Record ), adic sectorul de boot de la in a ^ inceputul discului ce este ^ arcat automat de BIOS-ul calculatorului (se recomand inc a folosirea acestei optiuni), fie ^ primul sector al partitiei de root (^ aceast situatie ¸ in ¸ in a ¸ trebuie configurat ^ arctorul sistemului de operare instalat anterior pe disc pentru inc a a ¸ti s apeleze ^ arctorul de Linux plasat ^ primul sector al partitiei de root al s a inc a in ¸ acestuia). Observatii : ¸ (a) ^ cazul folosirii ^ arctorului clasic LILO, configurarea sistemelor de opeIn inc a rare ce vor putea fi pornite prin intermediul lui, se face cu ajutorul fi¸ierului s /etc/lilo.conf, care este un fi¸ier text ce poate fi editat direct pentru a specis fica sistemele de operare, partitiile de pe care vor fi pornite, ¸i alti parametri ¸ s ¸ optionali de transmis kernel -ului Linux la ^ arcarea acestuia. Dup editare, ¸ inc a activarea modificrilor efectuate se face cu comanda lilo (/sbin/lilo). a Spre exemplu, se poate pune o parol ^ /etc/lilo.conf pentru pornirea rea in strictiv a Linux-ului ­ pentru orice parametru optional transmis kernel -ului, a ¸ se va cere parola; ^ acest caz, trebuie protejat fi¸ierul astfel ^ it s nu fie in s inc^ a accesibil dec^ superuser -ului (lucru ce se poate realiza cu comanda chmod it 600 /etc/lilo.conf , efectuat de ctre utilizatorul root). Aceast parol de a a a a pornire ofer protectie fat de atacurile de la consol. a ¸ ¸a a Cu comanda man lilo.conf puteti consulta documentatia referitoare la acest ¸ ¸ fi¸ier de configurare a ^ arctorului de boot. s inc a (b) La prompterul "lilo :" afi¸at de ^ arctorul LILO, pe l^ a comenzile ims inc a ing plicite ce pot fi tastate, ¸i anume cele de selectare a sistemului de operare ce s urmeaz a fi ^ arcat, se mai pot tasta o serie de alte optiuni utile pentru utia inc ¸ lizatorii avansati, ca de exemplu cu comanda append="..." se pot specifica o ¸ serie de parametri ce vor fi transmi¸i kernel -ului la ^ arcarea acestuia, sau cu s inc comanda linux single se va porni sistemul ^ mod single user ¸i se va intra in s ^ sistem ca root (i.e., superuser -ul), fr faza de autentificare (i.e., nu se mai in aa cere parola). Protectia ^ ¸ impotriva acestui tip de acces se poate realiza folosind o parol ^ fi¸ierul /etc/lilo.conf, conform celor discutate mai sus. a in s 6. Configurarea legturii de retea. a ¸ Se configureaz placa (sau plcile) de retea aflat ^ calculator, ^ a a ¸ a in impreun cu toate a datele necesare pentru buna functionare ^ cazul legrii ^ ¸ in a intr-o retea de calculatoare: ¸ adresa IP, adresa de retea, masca de retea, numele ma¸inii, adresa gateway-ului, ¸ ¸ s adresa DNS-ului, ¸.a. s 7. Configurarea nivelului de securitate.

8

Se configureaz firewall -ul pe baza nivelului de securitate ales, dintre mai multe a optiuni posibile: nivel ^ ¸ inalt, nivel mediu, nivel jos (fr firewall ), sau optiunea cusaa ¸ tom, ce permite configurarea manual a firewall -ului. Firewall -ul este o aplicatie a ¸ foarte important d.p.d.v. al securit¸ii sistemului, ea av^ ca sarcin filtrarea trafia at ind a cului prin legtura de retea, ^ functie de adresele IP ¸i porturile din pachetele de a ¸ in ¸ s date ce o tranziteaz. a 8. Configurarea utilizatorilor . Se alege parola pentru superuser (i.e., utilizatorul cu numele root), care posed a drepturi totale asupra sistemului. Acest utilizator trebuie folosit ^ mod normal doar in pentru instalarea/dezinstalarea de programe ¸i pentru administrarea sistemului. ^ s In rest, pentru utilizarea calculatorului, se recomand crearea unuia sau mai multor a utilizatori obi¸nuiti (adic, fr drepturi depline ^ sistem) care s fie folositi pentru s ¸ a aa in a ¸ lucrul cu calculatorul, chiar dac acesta este folosit doar ca sistem personal (i.e., a acas), deoarece o comand gre¸it tastat ca root (i.e., utilizatorul cu drepturi a a s a a depline) poate cauza deteriorarea sistemului sau chiar pierderea datelor ¸i aplicatiilor s ¸ stocate pe disc. 9. Configurarea autentificrii ^ sistem. a in Dac calculatorul este legat ^ retea, din motive de securitate este foarte important a in ¸ ca accesul la sistem de la distant (de pe un alt calculator legat la retea, folosind ¸a ¸ protocoalele TELNET sau SSH ­ revedeti discutia despre "Conectarea la un sistem ¸ ¸ UNIX" din prima sectiune a acestui capitol, ¸i amintiti-v recomandarea de a folosi ¸ s ¸ a SSH ^ loc de TELNET), s fie posibil pe baza unui sistem de autentificare sigur. in a ^ acest sens, sunt disponibile mai multe optiuni utile: In ¸ · activarea/dezactivarea sistemului MD5, ce permite folosirea de parole mai sigure (cu lungimea de maxim 256 de caractere, ^ loc de lungimea maxim standard de 8 in a caractere). · activarea/dezactivarea sistemului shadow (ce permite stocarea sigur a parolelor ^ a in in a in s fi¸ierul /etc/shadow, ^ locul variantei nesigure de pstrare ^ fi¸ierul /etc/passwd). s · activarea sistemului de autentificare NIS (Network Information Service) sau a LDAP (Lightweight Directory Access Protocol ) ­ ambele mecanisme folosesc conceptul de interogare prin retea a unui server ce contine o baz de date de autentificare ¸ ¸ a (asemnator cu mecanismul Active Directory din lumea Windows). a ¸ · activarea Kerberos sau a SMB (Samba), alte dou sisteme ce ofer servicii de a a autentificare ^ retea. in ¸ 10. Selectarea ¸i instalarea pachetelor . s ^ aceast etap, ^ functie ¸i de tipul de instalare selectat la al doilea pas, se pot In a a in ¸ s selecta pachetele (i.e., aplicatiile) ce se doresc a fi instalate, dintre cele disponibile ¸ ^ distributia respectiv ­ acestea de obicei sunt de ordinul sutelor, aranjate ^ in ¸ a in grupuri de pachete pe baza rolului acestora: de exemplu, aplicatii (editoare, de ¸ calcul ingineresc ¸i ¸tiitific, suite de productivitate office, etc.) programe pentru s s ¸ development, programe pentru INTERNET (po¸t electronic, navigatoare de web, sa a etc.), programe pentru diverse servere de servicii (server de web, server Samba, server DNS, etc.), programe de sistem (pentru administrare, configurare, ¸.a.), medii s 9

grafice, ¸.a.De asemenea, se ofer informatii despre spatiul necesar pentru instalarea s a ¸ ¸ pachetelor selectate. Dup selectarea pachetelor, programul de instalare verific dependentele dintre paa a ¸ chete (anumite aplicatii se bazeaz pe altele pentru a functiona corect) ¸i rezolv ¸ a ¸ s a lipsurile constatate pe baza interactiunii cu utilizatorul, iar apoi are loc instalarea ¸ propriu-zis a pachetelor. a Observatie: Mediile grafice ce pot fi selectate folosesc sistemul de ferestre grafice X ¸ Window, ce are o arhitectur de tip client-server bazat pe protocolul X11 (acest a a sistem a fost dezvoltat inittial la MIT , dup cum am amintit ^ istoricul evolutiei ¸ a in ¸ UNIX-ului, de la ^ inceputul acestui capitol). Ca medii grafice, dou sunt cele mai a rsp^ a indite: GNOME ¸i KDE , ¸i se poate selecta instalarea am^ s s indorura, numai a unuia dintre ele, sau a niciunuia (caz ^ care nu vom putea exploata sistemul folosind in o interfat grafic, ci doar ^ interfata clasic ^ mod text). C^ ¸a a in ¸ a in iteva detalii despre aceste medii: · Mediul grafic GNOME (GNU Network Object Modal Environment) este dezvoltat de organizatia cu acela¸i nume (http://www.gnome.org), ¸i este o parte ¸ s s a proiectului GNU. Este free software ¸i ^ prezent a ajuns la versiunea 2.6, s in disponibil pentru Linux ¸i pentru alte variante de UNIX (Solaris, BSD, ¸.a.). a s s Pe l^ a faptul c este un mediu grafic, GNOME este ¸i o platform de ing a s a dezvoltare de aplicatii grafice. Pentru programarea aplicatiilor GNOME ¸ ¸ se folose¸te GTK+ (http://www.gtk.org), un toolkit multi-platform pentru s a crearea de interfete grafice utilizator (GUI s). GTK+ face parte ¸i el din cadrul ¸ s proiectului GNU ¸i este free software, fiind dezvoltat dintr-un proiect mai vechi s de manipulare a imaginilor, GIMP (GNU Image Manipulation Program). · Mediul grafic KDE (K Desktop Environment) este dezvoltat de organizatia cu ¸ acela¸i nume (http://www.kde.org). Este open source ¸i ^ prezent a ajuns la s s in versiunea 3.2.3, disponibil pentru Linux ¸i pentru alte variante de UNIX. a s Pe l^ a faptul c este un mediu grafic, KDE este ^ ¸it ¸i de o suit de ing a insot s a aplicatii de birou, numit KOffice, precum ¸i de un framework de dezvoltare ¸ a s de aplicatii grafice. Pentru programarea aplicatiilor KDE se folose¸te Qt, care ¸ ¸ s este un framework general de dezvoltare de aplicatii C++. Qt este free, fiind ¸ disponibil sub o licent stil BSD. ¸a Voi mai mentiona faptul c mai exist ¸i IceWM (Ice Window Manager ), un man¸ a as ager de ferestre pentru sistemul X11 Window. IceWM are avantajul c necesit a a mai putine resurse dec^ mediile GNOME ¸i KDE , fiind deci util pentru cei cu cal¸ it s culatoare mai putin performante. ¸ 11. Selectarea timpului ¸i datelor regionale. s Se selecteaz limba, tastatura, data ¸i timpul curent, ¸ara ¸i fusul orar (time zone). a s t s 12. Configurarea plcii video. a ^ majoritatea cazurilor programul de instalare poate determina singur tipul plcii In a ^ situatia ^ care aveti ^ a o plac video mai neobi¸nuit, s-ar video din sistem. In ¸ in ¸ ins a s a putea s fiti nevoit s-i indicati programului de instalare care este tipul plcii (prin a ¸ a ¸ a 10

selectia dintr-o list de tipuri cunoscute) ¸i chiar s-i cutati un driver potrivit (la ¸ a s a a ¸ distribuitor sau pe INTERNET), dac distributia nu contine driver pentru acel tip a ¸ ¸ de plac. a 13. Configurarea monitorului ¸i personalizarea sistemului X Window. s ^ majoritatea cazurilor programul de instalare poate determina singur tipul moniIn torului, altfel poate fi ajutat de utilizator prin selectia dintr-o list de tipuri cunos¸ a cute. Pentru interfata grafic, se selecteaz rezolutia ¸i ad^ ¸ a a ¸ s incimea culorii dorite, mediul desktop (GNOME sau KDE) dorit, ¸i dac sistemul va porni direct ^ mod grafic, s a in sau ^ mod consol (i.e., interfata text clasic). in a ¸ a Observatii : ¸ (a) ^ cazul pornirii sistemului ^ mod text, avem la dispozitie 6 terminale la care In in ¸ putem deschide c^ o sesiune de lucru de la consola sistemului (i.e., de la ite tastatura ¸i monitorul conectate direct la calculatorul respectiv). Bine^ ¸eles, s int ele nu pot fi folosite ^ acela¸i timp ­ la orice moment de timp exist doar un in s a terminal activ, care gestioneaz input-ul de la tastatur ¸i output-ul pe ecranul a as monitorului ­ dar avem posibilitatea de a comuta ^ intre ele pentru a le folosi alternativ, aceast comutare realiz^ a indu-se prin apsarea combinatiilor de taste a ¸ ALT+F1, ALT+F2, . . . , ALT+F6 ce selecteaz terminalul corespunztor. a a ^ cazul conectrii la sistem de la distant pentru o sesiune de lucru, input-ul de (b) In a ¸a la tastatur calculatorului de la distant ¸i output-ul pe ecranul monitorului de a ¸a s la distant preluate ^ cadrul aplicatiei ce ruleaz la distant (clientul de SSH, ¸a in ¸ a ¸a spre exemplu aplicatia putty, despre care am discutat ^ prima parte a acestui ¸ in capitol), sunt gestionate local (pe sistemul Linux) prin a¸a-numitele pseudos terminale, care au un rol asemntor cu terminalele folosite pentru conectarea a a de la consola sistemului. (c) Se cuvine mentionat faptul c se poate folosi interfata grafic ¸i ^ cazul ¸ a ¸ a s in conectrii de la distant, cu observatia c necesarul de resurse ¸i traficul prin a ¸a ¸ a s retea este mai mare ^ acest caz (not : din acest motiv accesul studentilor pe ¸ in a ¸ serverul fenrir al acestora, din laboratoare sau de acas, este permis numai ^ a in mod text, nu ¸i ^ mod grafic). s in 14. Configurarea celorlalte dispozitive hardware. Configurarea celorlalte dispozitive periferice existente eventual ^ calculator, ¸i in s anume: placa de sunet, placa de retea, imprimanta, scanner -ul, tunner -ul TV, ¸.a., ¸ s decurge asemntor ca pentru placa video: ^ majoritatea cazurilor programul de a a in instalare poate determina automat tipul dispozitivului respectiv, sau poate fi ajutat de utilizator (prin selectia dintr-o list de tipuri cunoscute). ^ situatia ^ care aveti ¸ a In ¸ in ¸ ^ a un dispozitiv periferic mai neobi¸nuit, s-ar putea s fiti nevoit s-i cutati un ins s a ¸ a a ¸ driver potrivit (la distribuitor sau pe INTERNET), dac distributia nu contine un a ¸ ¸ driver pentru acel tip de periferic. 15. Crearea unei dischete de boot.

11

Se ofer posibilitatea de a crea o dischet de boot, ce poate fi folosit pentru a a a a porni sistemul Linux. Despre aceast dischet am amintit deja ^ prima faz, cea a a in a a pregtirii instalrii, ¸i am explicat atunci ¸i de ce este recomandabil s fie creat a a s s a a aceast dischet. a a 16. Instalarea de versiuni actualizate ale pachetelor . Unele distributii ofer optiunea de conectare automat prin INTERNET la site-ul ¸ a ¸ a oficial al distributiei pentru descrcarea eventualelor versiuni mai recente ale pa¸ a chetelor de programe deja instalate. 17. Terminarea instalrii . a La ^ incheierea tuturor etapelor descrise mai sus, programul de instalare va cere permisiunea pentru repornirea sistemului. Se scoate eventuala dischet de boot din a unitatea floppy, sau CD-ul din unitatea CD-ROM, ¸i se restarteaz sistemul. Ca s a urmare, se va ^ arca boot loader -ul configurat ^ timpul instalrii, care va ^ arca inc in a inc sistemul Linux, ¸i poate ^ s incepe exploatarea acestuia. ^ concluzie, cam ace¸tia ar fi pa¸ii generali ce trebuie urmati ^ vederea instalrii unei In s s ¸ in a distributii de Linux. Dup cum se poate observa, sunt foarte asemntori cu pa¸ii proce¸ a a a s durii de instalare a unui sistem Windows. Chiar dac la ^ a inceput aveti impresia c procedura ¸ a de instalare a Linux-ului este foarte anevoioas, cu timpul (execut^ multe instalri ¸i a ind a s reinstalri) veti acumula experient ¸i vi se va prea tot mai u¸oar, la fel ca ^ cazul a ¸ ¸a s a s a in Windows-ului.

3) Actualizarea sistemului Dup cum am discutat mai sus la tipul instalrii, pe l^ a optiunea de instalare complet a a ing ¸ a a sistemului, distributiile de Linux mai ofer ¸i optiunea de upgrade al sistemului, adic ¸ as ¸ a o actualizare a acestuia (i.e., instalarea unei versiuni mai recente a distributiei respective ¸ peste una mai veche deja instalat). a De obicei, se ofer dou moduri de upgrade: actualizarea numai a pachetelor (i.e., a a aplicatiilor) instalate, ¸i actualizarea complet, a pachetelor instalate, a kernel -ului Linux, ¸ s a ¸i al ^ arctorului de boot. s inc a ^ continuare, c^ In iteva cuvinte despre:

Instalarea de programe Pe parcursul exploatrii sistemului, se poate ivi nevoia de a utiliza programe noi, nea instalate/inexistente ^ cadrul distributiei, obtinute din diverse surse, de obicei de pe in ¸ ¸ INTERNET. 12

Instalarea unui program se poate face ¸i de ctre un utilizator obi¸nuit, ^ propriul dis a s in rector home, ¸i ^ acest caz programul respectiv ^ va fi accesibil doar acestuia, dar cel s in ii mai recomandabil este s se fac de ctre utilizatorul root, pentru a fi accesibil tuturor a a a utilizatorilor din sistem (unele programe nu pot fi instalate dec^ numai de root, deoarece it au nevoie de privilegii extinse pentru a putea fi instalate). ^ principal, se folosesc dou formate pentru distributia programelor prin INTERNET: In a ¸ 1. formatul arhiv .tar.gz, i.e. nume program.tar.gz (eventual poate contine ¸i versia ¸ s unea pe l^ inga numele programului); 2. formatul RPM, i.e. nume program -nr versiune.rpm, care este un format introdus de firma Red Hat, pentru distribuirea programelor executabile ¸i gestiunea s pachetelor din cadrul distributiilor de Linux(pentru detalii a se consulta adresa ¸ http://www.rpm.org). Indiferent de formatul folosit, programele sunt distribuite ^ impreun cu manuale de ina stalare ¸i utilizare, pe care v recomand s le cititi ^ s a a ¸ inainte de a v apuca de instalarea a propriu-zis. De asemenea, de multe ori sunt ^ ¸ite ¸i de arhive ce contin sursele proa insot s ¸ gramului (ca ^ cazul programelor open-source). in Se cuvine s mai mentionm modul propriu-zis de instalare pentru fiecare din cele dou a ¸ a a formate de distributie (nota: vom descrie doar pa¸ii generali ce trebuie urmti, pentru ¸ s a detalii rmine ^ sarcina cititorului s consulte documentatia de instalare specific fiecrui a in a ¸ a a program ^ parte). in I) Formatul .tar.gz Mai ^ intii se configureaz aplicatia respectiv, cu comanda: a ¸ a UNIX> configure [optiuni ] prin care se pot specifica diverite optiuni de configurare (^ lipsa specificrii, se vor folosi ¸ in a valorile implicite pentru acestea). Spre exemplu, cu optiunea --prefix=director-de-instalare se ¸ poate specifica un director ^ care se va instala aplicatia respectiv. Lista tuturor in ¸ a optiunilor disponibile pentru configurare se poate obtine cu comanda ¸ ¸ UNIX> configure --help Apoi, cu secventa de comenzi ¸ UNIX> make UNIX> make install

13

are loc instalarea propriu-zis. Iar dezinstalarea se face foarte simplu, prin ¸tergerea a s directorului (inclusiv cu subdirectoarele sale) ^ care a fost instalat acea aplicatie, lucru in a ¸ realizat prin comanda UNIX> rm -r director-de-instalare (^ Linux nu exist echivalentul registry-ului din MS-Windows, ^ care sunt salvate nuin a in meroase informatii despre aplicatiile instalate). ¸ ¸ II) Formatul RPM Aplicatiile ^ acest format sunt gestionate cu comanda (programul) rpm. Spre exemplu, ¸ in prin apelul UNIX> rpm -qa se pot afla informatii despre pachetele instalate. ¸ Instalarea unui program nume program -nr versiune.rpm se face prin apelul UNIX> rpm -iv nume program -nr versiune.rpm (optiunea -i ^ ¸ inseamn instalare, iar optiunea -v ^ a ¸ inseamn modul verbose, adic o afi¸are a a s detaliat de informatii pe parcursul instalrii). a ¸ a Se poate face ¸i upgrade-ul la o versiune mai recent a unui program deja instalat, prin s a apelul UNIX> rpm -u nume program -nr versiune.rpm (optiunea -u ^ ¸ inseamn upgrade). a Dezinstalarea se face cu optiunea -e urmat doar de numele programului respectiv: ¸ a UNIX> rpm -e nume program Se cuvine mentionat faptul c cele dou moduri de instalare de mai sus se folosesc ^ ¸ a a in modul text. Exist ^ a ¸i programe de instalare ^ mod grafic ­ astfel, spre exemplu, a ins s in pentru mediul GNOME avem disponibil aplicatia ^ mod grafic gnorpm, ce ofer acelea¸i a ¸ in a s functionalit¸i ca ¸i programul ^ linie de comand rpm descris mai sus. ¸ at s in a ^ ^ In incheierea acestei sectiuni, voi mentiona c^ ¸ ¸ iteva motive pentru a v convinge s v a a a instalati acas o distributie de Linux. ¸ a ¸ De¸i este suficient folosirea contului pe care-l aveti pe serverul studentilor fenrir pentru s a ¸ ¸ lucrul individual implicat de aceast disciplin (pentru a experimenta comenzile ¸i a lucra a a s cu programele C la care le vom referi pe parcursul acestui manual, ¸i pentru a studia s documentatia man), totu¸i acest cont este un cont de utilizator obi¸nuit, ce are numeroase ¸ s s 14

limitri. a Ca atare, instal^ indu-v acas o distributie de Linux, v veti bucura de o flexibilitate a a ¸ a ¸ mult sporit ^ folosirea sistemului, veti putea lucra cu puteri depline, nefiind ^ aditi de a in ¸ ingr ¸ limitrile impuse pe serverul studentilor. a ¸ Una dintre aceste limitri este cea referitoare la folosirea interfetei grafice; acas veti putea a ¸ a ¸ instala ¸i folosi nestingheriti interfata grafic, adic un mediu grafic (GNOME sau KDE ) s ¸ ¸ a a bazat pe sistemul de ferestre X Window. ^ sf^ sit, un aspect deloc de neglijat este ¸i acela al vitezei legturii de retea dintre In ir¸ s a ¸ calculatorul dumneavoastr de acas ¸i serverul studentilor de la Facultatea de Informatic a as ¸ a (mai ales dac sunteti conectat la ISP -ul dumneavoastr prin modem ¸i nu prin cablu), a ¸ a s precum ¸i cel al pretului implicat de accesul ^ retea; d.p.d.v. acesta, este evident mai s ¸ in ¸ convenabil s v instalati Linux pe calculatorul de acas ¸i s lucrati pe el, dec^ s lucrati a a ¸ as a ¸ it a ¸ pe serverul studentilor conectat de acas. ¸ a

Bibliografie

[1] D. Acostchioaie: Administrarea ¸i configurarea sistemelor Linux, editia a doua, edia s ¸ tura Polirom, Ia¸i, 2003. s [2] D. Acostchioaie, S. Buraga: Utilizare Linux. Notiuni de baz ¸i practic, editura a ¸ a s a Polirom, Ia¸i, 2004. s

15

Information

15 pages

Report File (DMCA)

Our content is added by our users. We aim to remove reported files within 1 working day. Please use this link to notify us:

Report this file as copyright or inappropriate

876110